sâmbătă, 30 aprilie 2016

Invierea Domnului -- Sfintele Pasti ; Învierea Domnului Iisus Hristos din morți este centrul credinței creștine ortodoxe. și nădejde învierii noastre! Lumina Sfanta a Invierii sa va aduca pace in gand,iubire in suflet si multa binecuvantare alaturi de cei dragi..Vă aşteptăm la Slujba Învierii începând cu orele 23,30!!!.

Ziua învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem: fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le !

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, un eveniment copleşitor pentru orice om, un mister care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să fascineze întreaga făptura umană, este o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul ca un izvor de apă vie. Întruparea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu sunt fundamentale pentru viaţa oricărui om, deoarece reprezintă începutul şi temeiul mântuirii noastre, prin care a fost distrusă moartea. Suntem neputincioşi să cuprindem în cuvinte şi cu raţiunea minunea în sine, fiindcă depăşeşte posibilităţile noastre de înţelegere. Exemplul cel mai grăitor al tainei praznicului sunt valurile numeroşilor creştini care iau parte la această sărbătoare a bucuriei, a împăcării şi luminii, lumină care potrivit tradiţiei trebuie dusă şi în case.  

vineri, 29 aprilie 2016

Hristos, Om şi Dumnezeu! ... când Hristos era în lume.. - Poezie creştină scrisă de Neli Mihail

 Hristos, Om şi Dumnezeu!
               când Hristos era în lume..

                                         de Neli Mihail
Dumnezeu Tatăl din Cer
A trimis pe Fiul
Să se nască pe pământ
Să salveze neamul ,
De păcatul strămoşesc
Ce l-a căpătat,
Când Protopărinţii noştri
Din măr au mâncat.
   (Din Rai au plecat.)

Hristos a avut prieteni,
Dar mai mulţi duşmani.
Apostolii, ucenicii,
L-au urmat mulţi ani.
Atât cât a stat în lume,
   Iisus Hristos..
I-au călcat mereu pe urme
Oriunde A mers.
Unii au fost pescari de peşte
Şi apoi de oameni.
Alţii, doctori mari.. de seamă,
Fără să ia banii.
Alţii L-au mărturisit
Şi i-au scris Cuvântul!
Patru Evanghelii sunt
În Nou Testamentul.
Biblia e Marea Carte
Ce cuprinde-n ea
Partea până la Hristos
Şi cea după ea.
Vechiul Testament
Adună 39 cărţi
Şi încă 14 necanonice
Scrise de Prooroci.
Până când s-a născut,
Domnul Iisus Hristos,
A fost legea talionul,
Ochi sau dinte scos.
Dar când I s-angăduit
De Sfânta Maria..
În pântec S-a plămădit
Aducând iubirea.
A fost prunc, copil şi tânăr
Şi s-a bucurat
De orice moment în parte
Cât cu noi a stat. 
Căci pe mulţi din suferinţă
El i-a ridicat,
I-a tămăduit de boală
Şi i-a alinat.
Pe la doişpe ani, părinţii
L-au pierdut din ochi,
Nu ştiau cum să-L găsească,
Unde, în ce loc..
Intrând în Templu la slujbă
I-au  zărit sclipirea..
Tâlcuia cu-nţelepciune
La popor Scriptura.
Maica Sfântă s-a oprit
Aproape de El
Şi cu vocea tremurând
A zis uşurel..
 <De ce ne-ai făcut aceasta,
Scumpul meu Copil?!
Noi am fost îngrijoraţi
Că doar ne eşti Fiu.>
 <Unde puteam să ajung
Dacă nu la Tatăl,
Biserica, locul Sfânt,
Casa Lui curată!>
Şi mereu, Iisus Hristos
Cât a stat în lume
A vorbit foarte frumos
Numai cu iubire.
Mulţi însă n-au ascultat,
Nu L-au luat în seamă,
Când le predica Hristos
N-aveau nici o teamă.
Chiar Maria, maica Lui,
Mai spunea adesea
S-asculte de Fiul ei,
Că El este Viaţa!
Toţi aleşii Lui din lume,
Slujind L-au urmat.
Numai fiul piericiunii,
Iuda L-a trădat .
Cărturarii, fariseii
Nu L-au înţeles..
Îl vânau pe drum, prin pieţe
Fără nici un rost. 
 Templul Sfânt de rugăciune
L-au făcut talcioc,
Hărmălaia de pe lume,
Bătaie de joc.
Atunci Hristos cu un bici
Lovea-n stânga, dreapta,
Răsturnând totul aici
Furios de asta..
 <Casa Tatălui Ceresc
Nu-i loc de vânzare
Pentru fel de fel de zdrenţe..
Grajd de animale..>
Toate mesele cu bani
EL le-a răsturnat,
Stricând la zarafii strânşi
Orice fel de plan.
Ce-adunaseră în Templu..
Greu de explicat,
Un spectacol dezolant
De farisei dat.
Hristos, tulburat plecă!
Iar preoţii vechi
N-au avut ochii deschişi,
N-au avut urechi
Să-nţeleagă dojenirea
Omului Hristos,
Să-şi îndrepte rătăcirea
Cu un trai frumos.
Ba, încă mai mult de-atât
Au tras de veşminte,
Tare.. până şi le-au rupt!
Rătăciţi la minte.
Astfel planul diabolic
L-au dus la-mplinire..
L-au târât la împărat
Pentru Răstignire.
Când Iuda cu-o sărutare
Şi-a vândut Stăpânul,
Treizeci arginţi ca plată
Îi zornăia pumnul.
Curând şi-a venit în fire..
Mult a regretat,
Dar n-a mers să ia iertare
Ci s-a spânzurat.
Pilat, mâna şi-a spălat
Însă conştiinţa
A rămas atunci pătată
Când a dat sentinţa.
Iisus Hristos, El însuşi
A avut dorinţa
Să ia tot păcatul lumii
Toată suferinţa,
S-o poarte asupra Lui
Ducând Crucea-n spate
Drumul greu spe Golgota
Să primească moarte.
Noi, prin EL ne-am ridicat
Fiecare-n parte,
Însă..crucea personală
Poate să ne scape!
Până ne ajunge moartea
Individuală,
Să ne facem mea-culpa
Să ieşim din boală.
Căci, o zi dacă trăieşte
Omul.. necurat,
Dacă-l ia îngerul morţii
E prins în păcat.
Taina pentru curăţirea
Omului lăuntric,
Este clar, m ă r t u r i s i r e a,
Duşul pentru suflet!
Preotul, tainic i-ascultă
Prin viu grai păcatul,
Dar dezleagă doar Hristos,
Preotul e martor.
Îndeamnă la ascultare,
Rugăciune, post..
Canon pentru fiecare
Tot ce-i de folos.
Insuflat de Duhul Sfânt
Dă medicamentul,
Credinciosul împlinind
Îi află şi rostul.
Căci aşa prinde putere
A se curăţa,
Rămâne tot el ca om,
Dar e altceva.
Când va fi în pragul morţii
Stă senin şi blând.
Trupul ostenit din viaţă
Merge în pământ.
Sufletul urcă la Cer,
Sus la Dumnezeu,
Veselindu-se cu Sfinţii
Pe tărâmul Său!

Doamne , dă-ne nouă nemurirea
În Rai- sânul lui Avraam,
 Să ne-nveşnicim iubirea..
Toţi ai Tăi, un singur neam!  Amin!


„Nu te poţi mântui singur, dacă alţii nu se mântuiesc! Este o greşeală să te rogi numai pentru propria-ţi mântuire. Trebuie să ne rugăm pentru lumea întreagă, pentru ca nimeni să nu se piardă”.

joi, 28 aprilie 2016

Suflete! - Poezie creştină scrisă de Neli Mihail


Suflete!

  deNeli Mihail

Suflete străin
De harul divin,
Ai uitat,tu, oare,
Că trupul îţi moare?!

Purtătorul tău,
Trupul ce te ţine
Într-un loc al lui
Nevăzut de nimeni.

Te duce încolo,
Te-aduce încoace,
Te poartă pe drumuri
Şi nu îti dă pace.


Dar, tu eşti scânteia
De Dumnezeu pusă,
Şi vei da răspuns
De viaţa ta dusă.

Suflete pribeag,
Umbli des prin lume
Unde ţi-e mai drag..
În deşertăciune.

Ai pierdut mult timp
Fără nici un rost,
Însă ştii că poţi
Să fii cum ai fost?!

Să suspini cu lacrimi,
Să te prosternezi,
Să îţi plângi greşeala,
Să te luminezi.

Să devii curat
Cum ai fost-nainte
Când n-aveai păcat
Ca un prunc cuminte.

Dumnezeu te vede
Şi-ţi dă ajutor,
Permanent cu tine
Un înger păzitor.

Când trupu-i pe moarte                                  
Să nu stai captiv,
Zboară către zare
Sus în paradis.

Suflet luminos
Suflat de Hristos,
Pastrează-ţi esenţa
Cu toată prudenţa.

Luminiţă mică
Nimeni să te stingă,
Să te-aprinzi mai tare
Când trupul îţi moare.  Amin!







Pocăinţă sufletului - Poezie creştină scrisă de Neli Mihail


Pocăinţă sufletului  

                de Neli Mihail 

Suflete, te-ai pocăit?!
Vezi că viaţa asta
Zboară şi te poţi trezi
Grabnic în cealaltă.

Ce răspuns vei da acolo..
Ai fost chibzuit?!
Sau vei tremura de frică,
Suflet rătăcit!

Luptă şi trezeşte-ţi simţul
Cât eşti încă viu,
Strânge-n candelă uleiul
Să n-ajungi pustiu.

Fiecare clipă-a vieţii
Trăieşte-o frumos,
Fii cu mare luare-aminte
Şi fii curajos.

Să dea Dumnezeu, o, suflet,
Să te-nţelepţeşti!
De te afli în căinţă,
Drumul bun găseşti.

Suflete, atingeţi scopul
Mântuire-n veci să iei!
Nu-i face <ă-lui> mic jocul,
Libertate dacă vrei.

Luptă! Fii erou în toate,
Nu milog la Dumnezeu,
Liberu-arbitru-ţi poate
Hotărâ un loc al tău.

Cu credinţă şi iubire
Mergi spre Cer, nu te lăsa!
Să iei ce-ai strâns bun cu tine
Să te poată ajuta.

Raiul să-ti fie căsuţa
În grădina Maicii Lui,
Pentr-un pic de nevoinţă
Domnul te va milui!

Toate-n lumea asta trec,
Însă după moarte
Vei cunoaşte tot ce-ai strâns..
Ale tale fapte.

Şi de le-ai lucrat curat
Ostenind cu zel,
Vor urca la Dumnezeu
La casa din Cer.

Iar de ai fapte urâte
Nicicând spovedite,
Suflete!! In iad vei plânge
C-ai fost fară minte.

Deci veghează.. priveghează..
Trăieşte cu rost!
Gândul permanent la Domnul,
Fii drept-credincios!

Doamne, te rugăm îndeamnă sufletele noastre spre pocăinţa adevărată! Amin!



duminică, 24 aprilie 2016

15 ani de la întronizarea, în ziua de Florii, la Arhiepiscopia Tomisului a ÎPS Teodosie.

In anul 2001,a avut loc  întronizarea IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, de către Patriarhul Teoctist


Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (ramură de salcie verde şi înflorită, care se împarte credincioşilor ortodocşi, la biserică, în Duminica Florilor) marchează intrarea Mântuitorului în Ierusalim. Blând şi smerit, Iisus a intrat în cetate pe mânzul asinei. Deși oamenii l-au primit cu mare bucurie și cu speranță în suflete pe Cel care avea să se sacrifice pentru păcatele lumii, Iisus era conștient de faptul că peste puțină vreme va fi dat spre Patimi.

Saptamana Patimilor - Denia din Lunea Mare 25 aprilie - Va asteptam sa ne rugam impreuna incepand cu orele 18,00 la Slujba Deniei .

De luni pana la Inviere se mananca doar seara, numai paine si apa in primele trei zile. In Joia Mare se tine post, iar in Vinerea Mare si in Sambata Mare - post negru.


In fiecare seara a Saptamanii Mari, credinciosii merg la Denie, o slujba menita sa pregateasca enoriasii pentru a doua zi. Termenul „denie“ provine din slavona si inseamna priveghere sau slujba nocturna. 

Denia de luni seara amintește de Pilda celor zece fecioare. Acestea trebuiau să il astepte pe mire cu candelele aprinse. Cinci au fost prevazatoare si si-au luat untdelemn. In momentul in care mirele a venit, doar fecioarele care aveau candelele aprinse au intrat in camera de nunta. Prin aceasta, Mantuitorul ne avertizeaza ca, pentru a ne mantui, trebuie sa fim permanent pregatiti pentru ziua judecatii.

Deniile – slujbe specifice Postului Mare

În fiecare seară a Săptămânii Mari, credincioşii merg la Denie, o slujbă menită să pregătească enoriaşii pentru a doua zi. Termenul „denie“ provine din slavonă şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Semnificaţia Deniilor din fiecare seară •    Denia de luni seara vorbeşte despre Pilda celor zece fecioare. Acestea trebuia, conform obiceiului iudaic, să îl aştepte pe mire cu candelele aprinse. În pilda istorisită de Iisus Hristos, dintre cele zece fecioare, doar cinci fuseseră prevăzătoare şi aveau ulei în candele. În momentul venirii mirelui, numai fecioarele înţelepte au putut intra în camera de nuntă, celelalte rămânând afară. •    Denia de marţi seară (Utrenia Miercurii Sfintelor Patimi) aminteşte de femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir de mare preţ picioarele Mântuitorului, fapt petrecut cu puţin timp înainte de Patimi. Gestul său simbolizează căinţa şi îndreptarea. •    Denia de miercuri seară (Utrenia zilei de Joi a Sfintelor Patimi) este închinată a patru evenimente: spălarea picioarelor Apostolilor, Cina cea de taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Domnului. Deniile din Joia şi Vinerea Patimilor sunt mai dezvoltate, cuprinzând rituri şi cântări despre Patimile Domnului: drumul Golgotei şi răstignirea. •    Denia de Joi seară (Utrenia Vinerii Sfintelor Patimi) numită şi „Slujba Înfricoşătoarelor Patimi“, cuprinde douăsprezece fragmente din Sfânta Evanghelie în care sunt rememorate Patimile Domnului. După cea de-a cincea Evanghelie, preotul scoate din altar, în mijlocul bisericii, Sfânta Cruce. Acest ritual, în care preotul poartă în spate Crucea, aminteşte şi simbolizează purtarea Crucii de către Mântuitorul, de la locul judecăţii la Golgota, înainte de răstignire. •    Denia de Vineri seară (Utrenia Sâmbetei celei Mari) este slujba înmormântării Domnului şi, de aceea, are un caracter profund funebru. Prohodul Domnului este cântat de către preot şi credincioşi, adunaţi în jurul Sfântului Epitaf din mijlocul bisericii. După cântarea Prohodului este înconjurată biserica de către cler şi credincioşi, cu Sfântul Epitaf. Acest ritual simbolizează ducerea la groapă şi înmormântarea trupului Domnului. Un alt moment important este acela al aşezării Sfântului Epitaf pe Sfânta Masă din altar şi citirea lecturilor biblice. Aceste lecturi constituie un indiciu al vechimii slujbei – secolele XI-XII. Denia Prohodului constituie una dintre cele mai impresionante slujbe ale cultului divin, fiind socotită  de către unii teologi ca „punctul culminant al creaţiei liturgice ortodoxe“ (S. Bulgakoff). Unde va sluji Înaltul? În perioada duminică, 9 aprilie - vineri, 13 aprilie, începând cu ora 17.00, la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, Înaltpreasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, va oficia slujba Deniilor. În Joia Patimilor, 12 aprilie, Ierarhul Tomisului va săvârşi Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală, începând cu ora 8.30. Vinerea din Săptămâna Patimilor, la ora 10.00, în cadrul Vecerniei, va avea loc procesiunea scoaterii Sfântului Epitaf din Sfântul Altar. Înaltpreasfinţitul Teodosie va oficia această slujbă la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanța. Sfântul Epitaf este o icoană ce înfăţişează punerea în mormânt a Domnului. Este scoasă în procesiune în Vinerea cea Mare şi aşezată pe masă, în mijlocul bisericii. Icoana simbolizează Trupul mort al Domnului, iar masa, mormântul Mântuitorului. Prohodirea Epitafului şi procesiunea cu trupul Domnului sunt o reprezentare simbolică a îngropării lui Hristos. 

Deniile sunt slujbe specifice Postului Mare. Acestea sunt săvârşite în zilele de miercuri şi vineri din săptămâna a cincea a Postului şi din seara Duminicii Intrării Domnului în Ierusalim până în seara Vinerii Mari din Săptămâna Patimilor. Rânduiala slujbei Deniei din Sfânta şi Marea Vineri, care este săvârşită joi seara şi în care sunt citite cele doisprezece Evanghelii despre Pătimirile Domnului, este specifică Bisericii Ortodoxe Române. La Denia din Sfânta şi Marea Sâmbătă, săvârşită vineri seara, în Biserica Ortodoxă se cântă Prohodul Domnului.


Deniile sunt slujbe de dimineaţă (utrenie) care se săvârşesc în seara zilei precedente ca o formă de priveghere prelungită a zilei, ca umplere a serii cu lumina duhovnicească a rugăciunii şi a cântării. Cu alte cuvinte, denia face ca seara să fie ziuă şi lumină de priveghere. Deniile sunt specifice zilelor de joi şi sâmbătă din săptămâna a cincea din Postul Paştilor, precum şi întregii săptămâni a Sfintelor Patimi, care precede sărbătoarea Învierii Domnului. Deniile din Săptămâna Patimilor încep, de fapt, duminică seara cu Denia de luni şi se termină cu vinerea patimilor seara, când are loc slujba Deniei de sâmbătă, în care se cântă şi Prohodul Domnului. […]


Ele conţin multă lumină şi multă hrană duhovnicească pentru urcuşul interior al sufletului spre marea şi sfânta sărbătoare a Învierii Domnului.


Deniile de joi şi sâmbătă din săptămâna a cincea din Postul Mare, când este pomenită Cuvioasa Maică Maria Egipteanca, sunt în mod deosebit denii de pocăinţă, de conştientizare a morţii spirituale a sufletului robit de păcat şi patimi. 
Deniile din Săptămâna Sfintelor Patimi sau Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos au în centrul lor taina suferinţelor sufleteşti şi trupeşti ale Mântuitorului ca urmare a păcatelor oamenilor, arătate în invidie şi ură, lăcomie şi trădare, frică prea mare şi lipsă de fidelitate, etc.
Pe de altă parte slujbele deniilor arată şi puterea pocăinţei.
Patima iubirii de arginţi a ucenicului Iuda Iscarioteanul este pusă în contrast cu pocăinţa şi dărnicia femeii păcătoase, care a folosit fără zgârcenie mirul de mare preţ pentru a prevesti şi cinsti taina morţii lui Hristos. 
Frica prea mare a ucenicului Petru în faţa unei slujnice atunci când s-a lepădat de Hristos este pusă în contrast cu pocăinţa tâlharului de pe cruce, care în ultima clipă a vieţii sale a câştigat raiul tocmai pentru că s-a pocăit şi L-a rugat pe Hristos, zicând: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!” (Luca 23, 42).
Deniile din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt un urcuş abrupt şi intens spre Înviere; ele sunt ca o culme pentru cei care au postit şi s-au pocăit de păcatele lor, sau ca un tren de ultimă oră, ca o chemare stăruitoare pentru cei întârziaţi în hotărârea lor de a se întoarce spre Hristos înainte de marea sărbătoare a Învierii.
Cântarea: „Iată, Mirele vine la miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind…”, precum şi cântarea: „Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa…”, exprimă cel mai intens tensiunea dintre pocăinţă şi iertare, dintre priveghere şi aşteptarea bucuriei învierii şi a întâlnirii cu Hristos. 
Deniile nu sunt doar slujbe de dimineaţă săvârşite seara, până târziu în noapte, ci scopul lor principal este ca, prin rugăciune şi cântare, prin citirea Sfintei Scripturi şi meditaţie, prin pocăinţă şi post, să alungăm din suflet întunericul păcatelor şi să ne umplem de lumina cea tainică şi nevăzută, dar reală şi simţită ca bucurie, a prezenţei iubitoare a lui Hristos în noi şi în cei care se roagă împreună cu Biserica Sa. 
Odinioară, mai ales la sate, lumânarea de ceară curată aprinsă de credincioşi în biserică, la deniile din Săptămâna Patimilor, era la sfârşit purtată în mână până acasă, ca arvună a luminii învierii, ca semn că rostul şi folosul slujbei deniilor este acela de a aduna în timpul Postului lumină în suflet spre a ne bucura de lumina cea mare şi deplină a Sfintelor Paşti. […]
Slujba deniilor se află în Triod, o carte voluminoasă de strană care conţine slujbele specifice perioadei de trei săptămâni dinaintea începutului Postului Sfintelor Paşti şi perioadei de şapte săptămâni a Postului Paştilor. Totuşi, Triodul este o carte mai greu de purtat şi de mânuit, astfel încât ea nu este la îndemâna tuturor credincioşilor.
În plus, numărul mare de studenţi în teologie şi elevi de Seminar cere ca cele mai solemne, frumoase şi îndrăgite părţi ale vieţii liturgice ortodoxe să fie mai accesibile tinerilor şi credincioşilor dornici să participe mai activ şi mai uşor la rugăciunea comună a Bisericii. Bogăţia spirituală a Ortodoxiei trebuie înţeleasă mai bine, pentru a fi apreciată, apărată şi promovată mai mult.

Filmuleţe din Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim; 24 aprilie

Duminica Floriilor este sărbătoarea biruinţei morţii şi credincioşii sunt chemaţi să-şi reînnoiască prin pocăinţă şi împărtăşirea cu Sfânta Împărtăşanie experienţa baptismală. Prin Taina Sfântului Botez, creştinul a fost părtaş Morţii şi Învierii Mântuitorului şi el acum este chemat să facă această mărturie în aşteptarea Învierii finale, încredinţată şi împrofeţită prin troparul Floriilor: "Învierea cea de obşte, mai înainte de patima Ta, încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtăm, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana celui dintru înălţime, binecuvântat eşti Cel ce vii întru numele Domnului".
Evenimentele care preced Intrarea Triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, învierea lui Lazăr şi ungerea din Betania, consemnate de Evanghelistul Ioan, au avut un rol pregătitor şi consolator pentru ucenicii Domnului în apropierea Patimilor Sale. Intrarea Domnului în Ierusalim semnifică acceptarea suferinţelor şi morţii de către Mântuitorul, dar şi descoperirea Chipului Său Împărătesc, Ca Cel ce este Atotputernic, Stăpânitor al vieţii şi al morţii şi Biruitor veşnic al răului. Împăratul Hristos îşi face intrarea biruitoare în Ierusalim, smerit pe mânzul asinei, în deplină ascultare, pentru a împlini voia atotputernică a Tatălui şi a muri pe cruce, preţ de răscumpărare pentru întreg neamul omenesc.Perspectiva pe care o avea poporul evreu despre Mesia, cel aclamat ca Împăratul lui Israel, este opusă faţă de lucrarea pe care Domnul Hristos vine să o împlinească în Ierusalim. Poporul evreu aştepta în acele momente împlinirea mesianităţii lui istorice, adică proclamarea unei împărăţii lumeşti care să le asigure bunăstarea, libertatea şi prestigiul printre neamuri. Prosperitatea era înţeleasă la poporul evreu ca semnul alegerii de Dumnezeu.

Predica Parintelui Mircea Pricop(Prima parte) 

Predica Parintelui Mircea Pricop ( A doua parte)
Slujba de sfintire a salciei
Slujba de sfintire a salciei















Filmuleţe - Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (Sâmbăta lui Lazăr - Pomenirea morţilor) ;23 aprilie

Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

„Ca un apărător al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mantuiască sufletele noastre.”




Sfântul şi dreptul Lazăr, cununa drepţilor, vasul în care s-a lucrat minunea învierii din prăpăstiile morţii, icoana iubirii de oameni a Ziditorului, cel ce a răsărit din mormânt, urmând raza glasului dumnezeiesc şi mai înainte arătând ca-ntr-o oglindă a minunii ieşirea din mormânt a Soarelui dreptăţii, sub acoperământul rugăciunilor sale să facă să răsară şi din cămara inimii noastre razele gândurilor dumnezeieşti, urmând chipul bucuriei oricărei minuni a învierii întru Hristos. Sfântul şi dreptul Lazăr gustat-a cu trupul putreziciunea morţii, dar a fost dezlegat de Însuşu Hristos din legăturile morţii, iar acum moaştele sale izvorâtoare de nestricăciune ni le dăruieşte spre vindecarea de patimile omorâtoare de suflete. Cu rugăciunile tale, Sfinte Lazăr, îmblânzeşte mânia Stăpânului cea slobozită asupra noastră pentru zacerea în umbra morţii sufleteşti aduse de patimi, ca înviind noi din mormântul păcatelor să ne învrednicim a vieţui curat, ca împreună cu tine să fim sălăşuiţi şi noi, nevrednicii, în corturile drepţilor. Sfinte Lazăr, cel ce te-ai învrednicit de înfricoşătoarea minune a învierii din morţi, mai înainte de Învierea Stăpânului, roagă-te Acestuia să ne învieze şi pe noi din mormântul păcatului, ca să-I slujim Lui cu mulţumire.
Predica Parintelui Mircea Pricop 













Slujbe şi rânduieli specifice din Săptămâna Patimilor - Săptămâna Mare, ultima săptămână a Sfântului şi Marelui Post, numită şi Săptămâna Patimilor, este ultima perioadă în care credincioşii se pregătesc pentru marele praznic al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru a primi şi a simţi cum se cuvine această mare bucurie a Ortodoxiei, trebuie să ne pregătim sufleteşte şi trupeşte, prin asprirea postului, atât cât ne stă în putinţă fiecăruia, şi să participăm la slujbele speciale, rânduite de Biserica noastră în această perioadă.

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2015/04/slujbe-si-randuieli-specifice-din.html

ACATISTUL Intrarii Domnului in Ierusalim

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2015/04/duminica-vi-din-post-duminica-floriilor.html

Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim - Floriile - IN TIMPUL SFINTEI LITURGHII A INCEPUT SA IZVORASCA MIR DIN ICOANA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL - 13 aprilie 2014


Rugaciunile incepatoare:

     In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

     Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

     Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.

      Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

      Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

      Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Apoi se zic Condacele si Icoasele:

Condacul 1
  Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor şi Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus eşti purtat de Heruvimi şi cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând in Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite şi cu stâlpări şi ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie si cu pruncii Îti cântăm: Binecuvântat esti Cel ce vii intru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Icosul 1
  Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor au văzut, cu frică şi cu cutremur din înăltimile ceresti, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii şi cu pruncii evreilor au cântat: “Osana întru cei de Sus” si au zis unele ca acestea:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul nostru, că ai cercetat şi ai săvârsit mântuirea poporului Tău;
Binecuvântat esti, Stăpâne Hristoase că ai venit si ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să slobozeşti pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai binevestit pace lui Israel şi mântuire neamurilor;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău;
Binecuvântat esti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 2
  Văzându-Te Marta şi Maria pe Tine, Iisuse, că ai venit iarăşi în Betania cu şase zile înainte de Paşti, Ţi-au gătit cină mare, iar Lazăr, fiind unul din cei ce şedeau la masă. Marta cu sârguinţă Iţi slujea, Dătătorule a toate, Maria, însă, partea cea bună si-a ales, fiindu-Ti recunoscătoare pentru învierea fratelui ei si, luând o litră cu mir de nard curat, de mare pret, Ti-a uns preacuratele Tale picioare şi le-a şters cu părul capului ei, şi cu iubire, din preaplinul inimii Ţi-a cântat: Aliluia!
Icosul 2
  Intelesul cel greu de pătruns al venirii Tale la patima cea de voie neputând să-l priceapă, Iuda, care, voind să Te vândă, s-a tulburat văzând că Maria Îti unge cu mir picioarele Tale, Doamne, a zis: De ce s-a făcut această risipă? Mirul acesta se putea vinde cu trei sute de dinari si să fie dati săracilor. Dar el a zis aceasta, nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era fur. Tu însă, Doamne, stiind că în curând vei suferi moarte, ai îndreptăţit această femeie, zicând: “Să o lăsăm, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat”. Pentru aceasta, cinstind venirea Ta la patima cea de bunavoie, Îţi cântăm aşa:
Binecuvântat esti, Doamne, ca la cina ai fost gătit de Maria pentru îngropare;
Binecuvântat eşti, Iisuse, că ai fost osândit la moarte de către Iuda, în sufletul lui, încă fiind în Betania;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit în Betania, în casa păcii, ca să primeşti ungere cu mir de la Maria;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit la Ierusalim, la patima de bunăvoie, ca să vestesti lumii întregi iubirea;
Binecuvântat eşti, Cel ce pe Lazăr L-ai sculat din morti, ca venirea Ta să fie cu putere;
Binecuvântat eşti, Cel ce Însuţi Te-ai sculat din mormânt, ca intrarea Ta să fie cu tărie;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 3
  Stăpâne Hristoase, ai plecat din Betania, si apropiindu-Te de Betfaghe, ai trimis pe doi din ucenicii Tăi, zicând: Mergeţi in satul dinaintea voastră şi acolo veţi găsi un asin şi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată; si dezlegându-I să Mi-l aduceti. Si dacă va întreba cineva:Pentru ce îl dezlegaţi?, veţi zice că Domnului îi trebuieste, si să cântati: Aliluia!
Icosul 3
  Plecând ucenicii, au adus manzul asinei şi şi-au pus hainele peste acesta. Tu, însă, Dumnezeu fiind, purtat de Heruvimi, pentru noi te-ai aşezat pe mânzul asinei si, ca un Impărat blând, cu pace ai săvârşit intrarea în cetatea Părintelui Tău David. Pentru aceasta si noi Te întâmpinăm cu aceste laude:
Binecuvântat esti, Cel ce împreună cu Tatăl, întru cele înalte şezi pe tron, dar ai binevoit să stai şi pe mânzul asinei;
Binecuvântat eşti, Cel ce în ceruri eşti închinat de Puterile Înalte, iar pe pământ ai primit închinare de la prunci;
Binecuvântat eşti, Cel ce împărăteşti cu tărie veacurile si ai venit cu slavă în Ierusalim;
Binecuvântat eşti, Cel ce priveşti la cei smeriti si cu blândete ai venit Întru ale Tale;
Binecuvântat eşti, Cel ce şezând pe asin necuvântător, ai vrut să dezlegi necuvântarea cea de demult;
Binecuvântat eşti, Cel ce întru cele de jos primind micşorarea, sus, în ceruri, ai şezut împreună cu Tatăl şi cu Duhul;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 4
  Furtună de gânduri îndoite imi tulbură mintea, cum voi putea cânta cu vrednicie taina coborârii Tale, Doamne, că, având tron Cerul, ai şezut pe mânzul asinei, ca să-l cauţi pe om, vrând să dezlegi necuvântarea lui cea mai dinainte, ca să se plinească cele spuse de Zaharia, proorocul, care zice: "Bucură-Te foarte, fiica Sionului, veseleste-Te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul Tău vine la Tine drept Biruitor; smerit şi călare pe mânzul asinei”. Pentru aceasta preaslăvim intrarea Ta cu pace, călare pe mânz, în Ierusalim şi din adâncul sufletului Îti cântăm: Aliluia!
Icosul 4
  Auzind multimile care au venit la prăznuire, că Tu, Doamne, intri în Ierusalim, s-au adunat împreună şi îşi aşterneau hainele lor pe cale, alţii tăiau ramuri de copaci, şi mergând în urma Ta cântau: Osana, fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este Împărătia ce vine întru numele Domnului şi tatălui nostru David! Osana, întru cei de sus! Pentru aceasta, si noi, în această zi de înainte prăznuire, purtând semnele Învierii Tale, ramuri de copaci, ca unui Biruitor al mortii iti cântăm:
Binecuvântat eşti, Împăratul lui Israel, Care ai venit să cauţi Împărăţie care nu este din lumea aceasta;
Binecuvântat eşti, Fiul lui David, Cel ce nu ai vrut să frângi trestia plecată;
Binecuvântat eşti, Păstorul cel Bun, care ai venit să cauţi oaia cea pierdută;
Binecuvântat eşti, Mielule fără răutate, care ai voit să Te aduci jertfă pe Tine însuti;
Binecuvântat eşti, Stăpâne al făpturii, care ai fost întâmpinat cu iubire de zidirea Ta;
Binecuvântat eşti, împăratul Slavei, care ai fost întâmpinat de ucenici cu slavă împărătească şi proslăvit de prunci;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 5
  Fiind din veac îmbrăcat în frumusete si tărie Dumnezeiască, Doamne, ai venit cu slavă în Sion si Te-ai urcat pe muntele Măslinilor, ca să se împlinească proorocia lui Naum: Iată, ca pe munţi sunt picioarele celui ce binevesteşte, ale celui ce vesteşte pacea! Prăznuieste Iuda sărbătorile Tale si împlineşte făgăduinţele Tale! Şi să se împlinească iarăşi, altă proorocie a părintelui Tău David: Văzut-au Dumnezeule, alaiul Tău, alaiul Dumnezeului Meu, celui întru sfinţi. Când însă Te-ai apropiat de poalele muntelui Măslinilor, mulţimea ucenicilor a început să se bucure, să laude pe Dumnezeu cu mare glas, proslăvindu-Te îndoit pentru minunile ce le-a văzut la Tine zicând:Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace, pe pământ şi slavă întru cei de sus! Pentru aceasta şi noi astăzi, ca un Nou Israel, ca o limbă a bisericii bucurându-ne, cântăm: Aliluia!
Icosul 5
  Văzând fariseii că bucuria poporului se inmulţeşte foarte şi ucenicii Tai strigă cu mare glas, mâniindu-se pe Tine, Cel ce Te-ai coborât din munte, Ti-au zis: învaţătorule, opreşte-i pe ucenicii Tai. Tu, insă, Doamne, le-ai răspuns: dacă aceştia vor tăcea, atunci pietrele vor vorbi, aşa cum a proorocit profetul Avacum, zicând: Căci piatra cea din zid strigă şi grinda din capriorii casei îi răspunde. Pentru aceasta şi noi având sufletele si inimile reci precum piatra, totusi, dupa cuvântul Tău nu încetăm a Te lăuda asa:
Binecuvântat esti, Doamne Dumnezeul nostru, căci ai venit la Ierusalim să mântuieşti pe cei păcătoşi;
Binecuvântat eşti, Hristoase Mântuitorul nostru, Cel ce ai vestit credincioşilor Tăi, că eşti aproape de noi;
Binecuvântat eşti, Fiul Tatălui, Cel ce ai venit ca prin Jertfa Crucii Tale să împaci cele cereşti cu cele pământesti;
Binecuvântat eşti, Fiul Omului, Cel ce ai venit să vesteşti lumii întregi marea iubire a Tatălui Ceresc;
Binecuvântat esti, Împărate al Celor ce împărătesc, că impărătia Ta este impărătie vesnică;
Binecuvântat eşti, Stăpâne al Stăpânitorilor, că împărăţia Ta este in tot neamul;
Binecuvântat esti, Cel ce vii întru Numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 6
  Propovăduitorii puterii Tale Dumnezeieşti, Doamne, fiind cu Tine în Betania, au mărturisit în Ierusalim că pe Lazăr din mormânt l-ai ridicat. Pentru aceasta şi poporul Te-a întâmpinat, auzind că ai săvârşit această minune. Si oamenii grăiau unul către altul: de ce aşteptăm şi nu ieşim întru întâmpinarea Fiului lui David, cu stâlpări si cu ramuri de finic, ca să se împlinească Scriptura: Mă voi urca în finic să rup ramurile lui, pentru că Acesta este finicul dreptăţii şi despre El a grăit David: Dreptul ca finicul va înflori. Si aşa, cu ramuri în mâini Ţi-a cântat poporul: Osana! dar cu toate acestea, mai apoi, cu săbii şi cu ciomege au iesit la Tine, ca la un tâlhar, că nu stiau să cante: Aliluia!
Icosul 6
  Strălucind în toată slava si frumusetea, când Te-ai apropiat de cetatea lui Dumnezeu, Sionul, cetatea Marelui Împărat, ai văzut, Doamne, de pe înăltimile Eleonului, toate clădirile templului si alte zidiri ale cetăţii că erau frumoase foarte. Atunci ai plâns pentru sfânta cetate, Doamne, precum plânge un tată iubitor pentru fiii săi si cu lacrimi ai zis: Dacă ai fi cunoscut si tu măcar în ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Si îndată ai mai zis: Vor veni peste tine zile, când dusmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părtile. Si te vor face una cu pământul cu fiii tăi, şi nu vor lăsa piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. Iar noi, văzându-Te ca un Bun Păstor, care se întristează pentru oile sale, Îţi cântăm:
Binecuvântat esti, Păstorule cel Mare, care ai venit să cauţi oaia cea pierdută;
Binecuvântat esti, Arhiereule al bunătăţilor ce vor să fie, care ai binevoit să pătimeşti pentru neputinţele noastre;
Binecuvântat eşti, Mijlocitorul Legământului celui nou, care ai dorit să mântuieşti din veşnica moarte pe oamenii cei căzuti;
Binecuvântat esti, Judecătorule Atotdrept, pentru că Drept eşti şi drepte sunt judecăţile Tale;
Binecuvântat esti, Mântuitorule Atotmilostiv, pentru că milostiv ai fost si cu mila Ta umpli tot pământul;
Binecuvântat esti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 7
  Vrând să izbăvesti neamul omenesc din robia vrăjmaşului, Iisuse, ai venit la Ierusalim, ca să se împlineasca Scriptura care zice: S-a arătat Domnul dumnezeilor în Sion. Si intrând acolo, s-a cutremurat tot oraşul, iar unii, ieşind în întâmpinarea Ta, au strigat cu glas mare: Osana, Fiul lui David!altii, mirându-se, s-au întrebat: Cine este acesta? O, nebunilor bătrâni si falsilor învătători! Toate casele cetăţii propovăduiesc minunile Tale. Toată Iudeea este plină de binefacerile Tale, iar ei se întreabă: Cine este acesta?Lazăr abia a înviat si nu văd cine l-a scos din moarte? Abia a iesit din curtea lui Iair si nu văd cine este Cel ce a înviat pe fiica acestuia şi nu vor să-Ti cânte ca unui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
  Minunat Te-ai arătat, Iisuse, când ai intrat cu slavă în Ierusalim si, îndată, ca un Arhiereu, ai cercetat Templul Sfânt. În casa Tatălui Tău ai venit cu putere, ca să se împlinească cele spuse de sfântul prooroc Avacum: Dar Domnul este în templul Său cel sfânt, pământul întreg să tacă înaintea Lui;si îndată ai izgonit pe cei ce vindeau si cumparau acolo, zicând: Casa Mea, casă de rugăciune este; dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Iar noi, înfricosându-ne de mânia Ta cea dreaptă, Doamne, Te rugăm să locuiesti în casa Ta in toate zilele vieţii noastre, să privim frumuseţea Ta, şi, cercetând biserica Ta cea sfântă, să Te Slăvim asa:
Binecuvântat eşti, Cel ce în ceruri, nu locuieşti în biserici făcute de mâini omeneşti, dar în biserică pământeasca ai intrat cu slavă;
Binecuvântat eşti, Cel ce locasul slavei Tale iubindu-l pe pământ, biserica ai întărit-o în faţa grijilor lumesti;
Binecuvântat eşti, Doamne al puterilor, căci ai iubit sălaşul Tău, mai mult decât sălaşul păcătoşilor;
Binecuvântat eşti, Împăratul slavei, că mai bună este o zi în locaşurile Tale, decât o mie în locasurile păcătoşilor;
Binecuvântat eşti, Cel mare în Sion, pentru că sfânt şi înfricoşător este numele Tău;
Binecuvântat eşti, Cel ce locuieşti în Ierusalim, că sfântă este biserica Ta si minunat esti întru dreptatea Ta;
Binecuvântat esti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 8
  Mare şi preaslăvită minune ai săvârsit Hristoase, când, pe neaşteptate ai intrat în biserica Ta şi acolo pe schiopii si orbii ce au venit la Tine i-ai vindecat ca un Dătător de lumină si Doctor milostiv, că adevărul merge înaintea Ta, precum a grăit David si astfel ai izvorât tuturor, în aceasta mare zi de înainte prăznuire, bucurie, adevăr, lumină şi viaţă, cum a spus mai înainte proorocul Sofonie: Bucură-Te foarte, fiica Sionului, că Domnul a înlăturat judecăţile rostite împotriva ta. Domnul este în mijlocul tău şi nu vei mai vedea nici o nenorocite. Domnul Dumnezeul Tău este cu tine si te va înnoi, spune Domnul: şi voi mântui pe cel strâmtorat şi pe cel lepădat îl voi primi. Pentru aceasta şi noi, veselindu-ne în această zi de sărbătoare, îţi cântăm: Aliluia!
Icosul 8
  Totul ai fost iubire, Preadulce Iisuse, pentru aceasta Îţi aduce laudă preaiubitul Israel din gura celor ce sug şi a pruncilor fără răutate, în timp ce batrânii si învătătorii hulesc pe Dumnezeu, întrebând: Cine este Acesta?Pruncii teologhisesc, cântându-Ţi: Osana, Fiul lui David!, şi cu stâlpări şi cu ramuri de copaci Te întâmpină în templu, prevestind astfel învierea Ta din morti. Învredniceşte-ne şi pe noi, cei stăpâniţi de mândrie, să fim precum pruncii, fără răutate, că a unora ca acestia este Împărăţia Cerurilor, ca din inimă curată, împreună cu dânşii să-Ti aducem aceste laude:
Binecuvântat esti, Cel cântat întru cele de Sus de Serafimi, dar care ai primit cântare de la pruncii cei fără de răutate;
Binecuvântat esti, Cel purtat întru cele înalte de Heruvimi, dar de inimile curate eşti purtat ca un Dumnezeu pe pământ;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit să ridici cortul cel căzut al lui David, pentru ca iarăsi să luminezi cortul cel lăuntric al sufletelor noastre;
Binecuvântat eşti, Cel ce casa Ta ai făcut-o casă de rugăciune, pentru ca pe noi, cei ce aveam sufletele peşteri stricate de tâlhari, să ne faci iarăşi casă curată a Duhului Sfânt;
Binecuvântat eşti, Cel ce în ceruri esti slujit de mii şi mii de îngeri şi mulţimile toate stau înaintea Ta;
Binecuvântat esti, că multimile de copii Ţi-au cântat pe pământ şi popoarele Te-au întâmpinat;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei se sus!
Condacul 9
  Multimea toată de cărturari si arhierei, văzând, Iisuse, minunile pe care le-ai săvârşit în templu şi pe copii cântând: Osana, Fiul lui David!, s-au tulburat şi Ţi-au zis: Auzi ce spun aceştia? Tu, însă, le-ai zis: Au niciodata nu aţi auzit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit Lauda? Noi, însă, mirându-ne de împietrirea si cruzimea inimilor lor, cântăm, precum copiii întru nevinovăţia inimii, cântarea îngerească: Aliluia!
Icosul 9
  Ritorii cei mult grăitori nu pot să-Ti aducă multumire vrednică pentru micsorarea Ta cea negrăită, Hristoase, căci acum de bunăvoie ai venit la Ierusalim, ca să rabzi crucea; pentru aceasta ai ascuns celor inţelepti Dumnezeirea Ta şi ai descoperit-o pruncilor, care, cu inimă curată, au simţit mai mult decât părintii lor, că Tu eşti cu adevărat Hristos. Învredniceşte-ne si pe noi să mărturisim cu suflete curate si buze neîntinate, Dumnezeiască Slava Ta si să-Ti cântăm aşa:
Binecuvântat eşti, Cel ce prin cuvintele Tale ai luminat şi ai înţelepţit pe prunci, luminează şi înţelepţeşte gândurile şi inimile noastre;
Binecuvântat esti, Doamne Dumnezeule, deschide si ochii nostri să pricepem minunile din legea Ta;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai păstorit pe Israel, păstoreşte-ne şi pe noi întru blandetea duhului la loc cu verdeată;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai păzit pe Iacob, sălăsluieste-ne întru curătia inimii la loc cu ape linistite;
Binecuvântat eşti, Împăratul păcii, strălucească adevărul Tău în toate zilele până se va lua luna;
Binecuvântat eşti, Soare al Dreptătii, să lumineze lumina Ta cât va străluci soarele;
Binecuvântat esti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei sus!
Condacul 10
  Vrând să mântuieşti neamurile, Hristoase Dumnezeul nostru, ai ales pe unii dintre elinii care au venit să se inchine la praznic, ca să Te vadă pe Tine. Pentru aceasta venind ei la FiIip au grăit: Vrem să-L vedem pe Iisus Acela împreună cu Andrei, Ţi-au spus Tie. Tu, însă le-ai răspuns ca nu a venit incă ceasul, ca să se preaslăveasca intru aceasta Fiul Omului. Întru ale Tale, ai venit si ai Tăi nu Te-au primit şi la moarte Te-au osândit. Şi grăuntele de grâu nu aduce roadă, daca nu moare sub brazdă; astfel şi Tu, prin moartea Ta, ai adus multă roadă întru neamuri, ca să se împlinească cele spuse mai înainte de Isaia proorocul, că Te-ai aratat celor ce nu Te caută. Pentru aceasta, veniti, neamuri, şi vedeţi astăzi pe Împăratul Cerului, Care şade pe tron înalt, Care a intrat in Ierusalim, stand pe mânzul asinei, ca toti cu o singura gură şi o singura inima sa-I cantam: Aliluia!
Icosul 10
  Tu esti Împăratul Cel Veşnic, blând, drept, biruitor, Mângâietorul nostru! Tu ai venit la Ierusalim în aceasta zi, şezând pe un blând mânz de asin, să potoleşti iuţimea cea de cal a pamântenilor. Pentru aceasta, blândetea Ta să fie chibzuită povaţă pentru toti oamenii si să cunoască ei că Tu Te uiti la cel blând, la cel tăcut şi la cel se teme de cuvintele Tale. Pentru asta vor preface săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare şi nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia. Noi însă, fiind blânzi cu duhul şi smeriţi cu cugetul, Îl primim cu bunăcuviinţă pe Stăpânul Cel Preablând, care a venit să frângă mândria celui viclean si întru blândetea duhului Îi cântăm:
Binecuvântat esti, Cel ce Te-ai urcat în Sion, ca să binevesteşti pace lui Israel;
Binecuvântat eşti, Cel ce ai propovaduit Ierusalimului, ca să vestesti mantuire neamurilor;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit sa binevestesti celor sărmani anul placut Domnului si să vindeci pe toţi cei zdrobiti cu inima;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit sa vestesti robilor dezrobirea si să-i slobozeşti întru bucurie pe toţi cei apăsati;
Binecuvântat eşti, că ai adunat pe cei împovăraţi de păcate, precum closca puii sub aripi, ca să-i mântuieşti prin Cruce;
Binecuvântat esti, Cel ce ai venit la îngropare, ca un grăunte de grâu căzut în pământ, ca să-i înnoieşti prin înviere pe cei căzuţi în adâncurile iadului;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 11
  Cântare de umilinţă: Osana! Îti aducem cu pruncii cei nevinovaţi, Hristoase, si cântându-Ti: Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă, îţi gătim sfantă, curată şi duhovnicească prăznuire cu stâlpări şi ramuri de copaci, pentru că ai intrat din nou în templul cel lăuntric al sufletelor noastre asa cum ai făgăduit zicând: Nu vă voi lăsa orfani, ci iarăsi voi veni la voi. Căci cine Mă iubeşte pe Mine şi Eu îl voi iubi pe el şi Mă voi arăta lui. Si Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. Fie binecuvântata intrarea Ta! Vino şi Te aşează pe tronul mintii noastre, asa cum ai stat pe mânzul asinei, şi împărăţeşte peste inimile noastre şi dezleagă toată necuvântarea patimilor noastre, ca precum copiii cei de demult, cu stâlparile pururea înflorite ale curătiei, sa-Ti cântăm iarăsi: Aliluia!
Icosul 11
  Astăzi, Dumnezeiescul Templu s-a luminat cu lumină cerească, când L-ai cercetat, Hristoase, şi L-ai curăţat de vânzătorii cei lumesti, si împreună cu el s-a luminat întreaga sfântă cetate, aşa cum mai înainte a spus Isaia: din Sion va ieşi legea şi slava Domnului din Ierusalim, că ai venit spre patima si ai adus lumină si bucurie si iubire prin Crucea Ta, Hristoase. De aceea, ai spus ucenicilor Tăi înainte de patimă: Încă puţin timp este lumina cu voi, mergeti cât aveti lumină, ca întunericuI să nu vă cuprindă. Credeţi în lumină ca să fiti fiii luminii. Aceasta ai spus-o, Doamne, pentru ca în timpul patimilor Tale, lumina credinţei să nu se stingă în ucenicii Tăi şi să nu umbIe în întunericul necredinţei, nestiind pe unde merg, iar toţi cei ce cred în Tine să-Ti cânte:
Binecuvântat esti, Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel proslăvit şi pururea fericit de credinciosii Tăi;
Binecuvântat esti, Lumină lină si neînserată, că ai venit si ai intrat în Ierusalim;
Binecuvântat esti, Hristoase, Lumina lumii, că lumea vicleană Te urăste;
Binecuvântat eşti, Cel ce locuiesti intru lumina cea neînserată, care ai venit să luminezi lumea cu strălucirea Învierii Tale;
Binecuvântat eşti, Lumina cea preadulce şi pururea vie, ce Te-ai arătat în Sion, ca să luminezi întunericul sufletului meu;
Binecuvântat eşti, Sfeşnic prealuminos şi arzător, care iarăsi aprinzi sfesnicul cel stins al meu;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei sus!
Condacul 12
 Harul Tău dă-ni-l nouă, Iisuse, precum l-ai dat, mai înainte, pruncilor evreiesti care Ti-au cântat “Osana” si au cunoscut Dumnezeirea Ta. Şi acum, în aceste preacinstite zile, fii iarăsi aproape de noi, Doamne, mai ales de cei ce cheamă numele Tau in duhul blândetii si al păcii, al smereniei şi al iubirii: Învredniceşte-ne şi pe noi sa simtim Harul venirii Tale, ca pacea Dumnezeiască, ce întrece toată mintea, să cerceteze inimile noastre şi astfel luminând sufletele noastre intru umilintă si cu veselie, să-Ti cântăm cântarea: Aliluia!
Icosul 12
  Cântând venirea de voie la IerusaIim, spre patimă, şi coborârea Ta cea negrăită, ne închinăm, Hristoase, cinstitei Crucii Tale şi bucurandu-ne cu pruncii evreieşti, Te întâmpinăm cu stâlpări şi ramuri de copaci, gatindu-Ti prăznuire. Te proslăvim şi credem ca Tu cu adevărat esti Mesia, Hristos, Cel ce ai venit si iarăsi vei veni să judeci vii si mortii. Nu vei veni pe mânz de asin, ci ca un Împărat al împăraţilor si Domn al celor ce stăpânesc, al cărui nume este “Cuvântul lui Dumnezeu” urmându-Ti nu copiii, ci toată oastea cerească, cântând cu glas de tunet: Aliluia, mântuirea, cinstea, şi puterea si slava este a Domnului nostru, ca a împărăţit Domnul Cel Atotputernic. Cei ce aşteptăm această venire slăvita si coborârea Ta din Sionul Ceresc, de la Dumnezeu, proslăvim în Sionul pamântesc venirea Ta către jertfa pentru toată lumea, cântându-Ţi aşa:
Binecuvântat esti, Fiul Tatălui, Cel ce L-ai încununat pe om cu slavă şi acum vii să Te încununezi cu coroană de spini, pentru ca să faci roditoare firea noastră cea purtătoare de spini;
Binecuvântat esti, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, si prin Sângele Tău ne faci pe noi, cei căzuti, mai albi decât zăpada;
Binecuvântat esti, Mire al sufletelor si al trupurilor noastre, cel ce ai iesit din palatul Tău, pentru ca nimeni să nu se ascundă de iubirea Ta;
Binecuvântat esti, Păstorul Cel Bun, care ai intrat acum în staulul oilor, pentru ca nimeni să nu le ia din mâinile Tale;
Binecuvântat eşti, Învăţătorul nostru, Care nu ai încetat să Te rogi pentru Sion până la jertfirea Ta pe Cruce, ca pe prietenii Tăi să-i mângâi la Cina cu cuvântul si cu iubirea;
Binecuvântat esti, Mântuitorul nostru, Care, în pătimirea Ta, ai binevoit să Te îmbraci în veşmânt roşu, ca pe noi să ne îmbraci în veşmântul mântuirii si cu haina veseliei să ne împodobesti;
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Condacul 13
  O, Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Care mai înainte de veci Te-ai gătit spre jertfire, acum vii la Ierusalim spre patima cea de bună voie. Primeşte această puţină rugăciune a noastră, adusă cu stâlpări şi ramuri de fapte bune, ca în aceste preacinstite zile să umblăm pe urmele preacuratelor Tale picioare şi în liniştea şi blândeţea duhului, în umilinţă şi în curătia inimii să fim cu Tine în toate zilele călătoriei noastre pământeşti. Învredniceşte-ne să ne împărtăşim, fară de osândă, de bucuria Sfintei Tale Învieri, aici pe pământ, iar după intrarea în Ierusalimul Ceresc să ne unim cu Tine în veci si să cântăm împreună cu toti Sfintii cântarea îngerească: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).
Apoi se zice iarasi Icosul 1 Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor au văzut, cu frică şi cu cutremur din înăltimile ceresti...) si Condacul 1 (Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor şi Dreptule Izbăvitor, ...).

Apoi se zice aceasta rugaciune:

Rugăciune

  Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti întru cele înalte cu Tatăl şi eşti purtat pe aripi de Heruvimi si cântat de Serafimi, care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastră mântuire a sedea pe mânzul asinei şi ai primit binecuvântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu sase zile de patima cea de bunăvoie, ca să mântuiesti lumea prin Cruce, prin îngroparea şi Învierea Ta! Şi precum atunci oamenii, care şedeau in întuneric si în umbra mortii, având ramuri de copaci şi stâlpări de finic Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mărturisindu-Te, aşa şi pe noi, care acum în această zi de înainte prăznuire, purtând în mâini stâlpări şi ramuri de copaci, păzeşte-ne şi ne mântuieste. Si precum acele popoare si copiii Ti-au adus Osana!, învredniceste-ne şi pe noi să Te slăvim în psalmi şi cântări duhovniceşti, cu suflete curate şi buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale şi să dobândim, fără de osândă, a ne împărtăsi de bucuria Sfintei Învierii Tale si să cântăm si să proslăvim Dumnezeirea Ta, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte si cu Preasfântul si Bunul si de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii, vecilor. Amin.