Fotografii si filmulete din Duminica a 7-a dupa Rusalii / Vindecarea a doi orbi si un mut in Capernaum / Sfantul Mucenic Pantelimon - 27 iulie 2014

                                                     
În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se ţineau după El, strigând şi zicând: 
Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor zicând: După credinţa voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi, plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi, fiind scos demonul, mutul a grăit.
 Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor….

Si a intrat Iisus in casa, dar iata orbii s-au tinut dupa El, au intrat si ei imediat dupa Dansul, iar Iisus i-a intrebat, asa cum ne-ar intreba pe noi, atunci ca si astazi – El care este etern: “Credeti ca Eu va pot salva, va pot da vedere? ca pot raspunde feluritelor voastre dureri, cautari, izbavindu-va de un chin care va stapaneste, credeti?” Zis-au Lui orbii: “Da, Doamne.” Erau ei total orbi? Inlauntru, duhovniceste nu erau orbi, ei vedeau (ca dovada ca L-au numit pe Iisus, Fiul lui David) si atunci cu acea credinta launtrica au raspuns: “ Da, Doamne.” Acea credinta adanc vazatoare.

Si atunci Iisus s-a atins de ochii lor zicand, sa retinem cuvantul: “Dupa credinta voastra fie voua” si li s-au deschis ochii, dupa creinta lor. Astfel la harul Lui a raspuns creinta lor si in aceasta unire s-a nascut in ei lumina. Sa nu uitam nici o clipa acest har. Asa se naste lumina, in aceasta unire, asa se naste viata.
Dar Iisus le-a poruncit cu asprime zicand: “Vedeti nimeni sa nu stie!”. Uneori insa ii trimitea Iisus, ca pe vindecatul de demon al Gadarenilor. Atunci, vindecatul l-a rugat pe Iisus sa-l lase sa mearga dupa Dansul, dar Iisus stiti ce i-a spus: “Mergi si vesteste despre tot binele pe care ti l-a facut tie Dumnezeu”.
Deci pe vindecatul de demon il trimite sa propovaduiasca, il face apostol; aici, celor care fusesera orbi le spune cu asprime: “nimeni sa nu stie”.
Uneori insa ii trimitea Iisus ca pe vindecatul de demon al Gadarenilor. Atunci l-a rugat vindecatul pe Iisus sa-l lase sa mearga dupa dansul, dar Iisus, stiti, ce i-a spus: “Mergi si vesteste despre tot binele pe care ti l-a facut tie Dumnezeu”. Deci pe vindecatul de demon il trimite sa propavaduiasca, il face apostol; aici, celor care fusesera orbile spune cu asprime: “Nimeni sa nu stie”.

Pentru fiecare moment era o taina si un rost al cuvantului dumnezeiesc pentru ca fiecare, si suflet si loc si timp si moment, isi au o originalitate a lor. Nu staruim acum asupra acestui fapt . Zice Sfanta Evanghelie mai departe: iesind orbii, fostii orbi, caci acum vedeau. Cand s-au deschis ochii lor pe cine au vazut intaia oara? S-au deschis ochii la fata lui Hristos si asa cum L-au vazut nu puteau sa taca, impartasindu-se ei lumina din lumina.

RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI (SCHIMNICUL) CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON 



O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu 

lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile 

pricinuite de patimile şi păcatele noastre.

Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe 

noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – 

tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon …

Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi 

pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – 
tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Tămăduitorule a Sfântului Athos şi a întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, 

mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – 

tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în 

mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte 

Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochi noştri de privirile păcătoase …

Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, a cuvintelor rele, defăimătoare.

Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de 

milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se 

îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte 

Pantelimon.

Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, desarte, 

urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu 

nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere– tămăduieşte-ne, o, Milostive!

Tot trupul nostru este bolnav:

Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare.

Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre 

lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu.

Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze 

atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia 

Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, 

tămăduieşte-ne.

Ne doare totul în noi.

În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui.

În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.

Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel 

mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia 

bolilor şi neputinţelor, ci tămăduieşte-ne cu puterea Harului tău şi vom lăuda Preasfânta 

Treime: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu 

care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în 

veci. Amin.

Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Hristina - 24 iulie

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Hristina, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Hristina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bucură-te, purtătoare de chinuri, Prealăudată Hristina, care te-ai arătat muceniţă Mântuitorului nostru Hristos şi ai părăsit toată rătăcirea şi necredinţa cea părintească.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând pe vrăjmaşul surpat şi zăcând înaintea picioarelor pruncii purtătoare de chinuri, să dăm cu toţi laudă Mântuitorului, Cel Ce o a arătat pe ea purtătoare de biruinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorit-ai să vezi, podoaba cea frumoasă a Mirelui tău, curată; pentru aceea, te-ai înfrumuseţat pe tine luminat cu dumnezeieştile chinuri, ceea ce eşti purtătoare de chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislit-ai pe Cuvântul Tatălui Cel Unit cu trupul cel din tine după al Său Ipostas. De Acesta dorind Hristina, a câştigat lauda muceniciei.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzându-ţi ochii şi cugetul la cer, mărită, prin mijlocirea zidirilor ai cunoscut pe Ziditorul tău.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Credinţa în Dumnezeu o ai avut bogăţie nerăpită, pentru aceea ai părăsit sărăcia idolilor, cinstită fericită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, muceniţă, fiind cumplit legată de lemn şi suferind schingiuiri cântai laudă de mulţumire lui Hristos Făcătorului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Alinează-mi tulburarea cugetului, Curată Stăpână, încetează toată întristarea sufletului meu, Ceea ce ai născut pe Hristos Domnul.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndulcindu-te de dumnezeieştile priviri ale Mirelui tău, muceniţă cea cu numele lui Hristos şi uitându-te la frumuseţile Lui, te desfătai cu bătăile.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind legată pe roată, muceniţă ai strigat: Te măresc pe Tine, Doamne şi slăvesc numele Tău, al Celui Ce faci puternici pe cei ce Te doresc pe Tine.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lipitu-m-am de urma Ta, Hristoase, fiind rănită de dorirea dragostei Tale; ci arată-mă purtătoare de biruinţă, strigai, muceniţă, când erai supusă la chinuri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nesuferind dragostea ta cea către Hristos, Sfântă Muceniţă Hristina, ticălosul tău tată cel fără de Dumnezeu, cumplit te îngrozea cu felurite chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Slăvitul între prooroci Isaia, Toiag te-a numit odinioară, care ai odrăslit pe Domnul, Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe una ce te-ai făcut înger în trup, muceniţă, îngerii cei cereşti te hrăneau pe tine cu hrană îngerească.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu te-ai lepădat de Piatra Vieţii, Muceniţă Hristina; pentru aceea, legându-te de piatră, vrăjmaşii te-au aruncat în apă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răpitu-te-ai către înălţime, zburând ca o turturea, cu aripile Dumnezeiescului Duh şi te-ai odihnit la Ziditorul tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înviază-mă pe mine cel ce sunt mort prin păcate, Fecioară Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa Cea fără de păcat.

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndulcitu-ţi-s-a inima de dulceţile Doritorului tău Cel Preadulce, purtătoare de chinuri. Şi alergând către mirosul patimilor Lui, strigai: mă îndulcesc trăgându-mă de dorirea Ta, Împărate al tuturor şi pentru dragostea Ta sunt înjunghiată.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te tatăl tău, muceniţă, că iubeşti pe Tatăl Ceresc, a arătat către tine minte de închinător la idoli şi te-a supus la chinuri de multe feluri, că nu şi-a cunoscut păgânul hotarele firii sale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un crin şi ca un trandafir cu miros dulce ai înflorit în văile mucenicilor, picurând dar de mir făcut cu miresme şi ai înmiresmat inimile credincioşilor, Cinstită Muceniţă Hristina, cea cu numele lui Hristos, ceea ce eşti părtaşă Sfinţilor Îngeri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înţelegând grăitorii de Dumnezeu prooroci adâncimea Tainei tale, Fecioară, fiind luminaţi mai înainte de Dumnezeiescul Duh, prooroceşte au vestit de mai înainte că aveai să fii cu adevărat Maică a Stăpânului tuturor.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Porumbiţă cu chip de lumină te-ai cunoscut, având aripi de aur şi către înălţimea cerurilor ai sosit, Cinstită Muceniţă Hristina. Pentru aceea, săvârşim, mărită, prăznuirea ta, închinându-ne cu credinţă raclei moaştelor tale, din care izvorăşte tuturor cu adevărat dumnezeiască tămăduire sufletelor şi trupurilor.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreunându-te cu focul cel vâlvâitor, lăudai pe Făcătorul de bine al tuturor, Care a răcorit inima ta, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să dobândeşti numai pe Dumnezeu, n-ai purtat grijă de mădularele care ardeau în văpaie, nu te-ai lepădat de Hristos, fecioară, ci cântai: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu ploile sângiuirilor tale ai secat râurile nebuniei idoleşti; iar acum, revărsând noianuri de tămăduiri, potoleşti văpaia patimilor, fecioară muceniţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Dumnezeiasca ta Zămislire trecând peste legile firii, Fecioară, mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeiască ocârmuire nevătămată ai trecut marea cea cu valurile supărărilor şi ale chinurilor, înecând pe şarpe în adâncimea chinurilor tale, muceniţă. Pentru aceea, ai ajuns la limanurile fără de valuri ale Raiului, grăind: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorât-ai pe şarpele cel cumplit, cu lupte de viaţă; şi cu cântările rugăciunilor tale, ai adormit fiarele cele sălbatice şi ai rămas fără de vătămare de la ele, Sfântă Muceniţă Hristina, cântând Ziditorului: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cu cuvânt viu ai sculat pe cel omorât de muşcăturile şerpilor celor otrăvitori, muceniţă purtătoare de chinuri, căci Dum nezeu, Cel Ce a ascultat rugăciunile Tale, Sfântă Hristina, a călcat moartea prin Dumnezeiasca Sa Îngropare, către Care neîncetat grăieşti: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Ajutătoare tare a credincioşilor, pururea Fecioară, mântuieşte-mă de înşelăciunea vicleanului balaur, care mă vrăjmăşeşte cumplit şi se sileşte să mă smerească. Că tu eşti Îndreptare Nerătăcită celor ce nădăjduiesc întru tine şi care cântă neîncetat: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori cuptorul chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminată şi strălucind cu podoabele muceniciei, te-ai învrednicit a vedea pe Mirele tău, Sfântă Hristina, Muceniţă mult Pătimitoare.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumoasă este podoaba pe care ţi-a dăruit-o Hristos, Cel Ce întrece pe toţi cu frumuseţea şi te-a învrednicit de cămările cele cereşti.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreunatu-te-ai cu cetele celor fără de trup, mărită şi ai fost rânduită împreună cu adunarea nevoitorilor; roagă pentru noi pe Cel cu totul Îndurător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta, Muceniţă Hristina, luminând pe cei ce te cinstesc pe tine, mai luminată decât soarele s-a arătat cu razele darurilor Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iubitoare de bine, Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate şi cu rugăciunile tale mă izbăveşte de văpaia cea veşnică.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi, cei mântuiţi prin tine, cu cetele celor fără de trupuri slăvindu-te pe tine.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Ca un alabastru cu mir, sângele tău, cinstită, cu dragoste l-ai adus lui Hristos, Mirelui tău şi ai primit de la Dânsul răsplătire vrednică de laudă. Pentru aceea, ai luat darul tămăduirilor cu puterea Duhului şi ai izgonit toată tabăra demonilor, Muceniţă, Mărită Hristina.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Preasfântă Fecioară, Ceea ce eşti Nădejdea creştinilor, roagă neîncetat pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, împreună cu cetele cele de sus, ca să ne dea nouă iertare de păcate şi îndreptare vieţii tuturor, celor ce cu dragoste şi cu credinţă te preaslăvesc pururea.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşeaua cea Neîntinată văzând pe Mielul şi Păstorul mort Spânzurat pe lemn, tânguindu-se zicea, văitându-se ca o maică: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?

Acatistul Sfintei Muceniţe Hristina - 24 iulie

Condacul 1

Mult pătimitoarei, prealăudatei Muceniţe Hristina, celei ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude, zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Icosul 1

Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necuraţilor zei, din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni;

Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea de guvernator;

Bucură-te, că acesta, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele Hristina;

Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;

Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe;

Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;

Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire;

Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă;

Bucură-te, fecioară blândă şi curată;

Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;

Bucură-te, că în credinţă erai nestrămutată;

Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea

Vrând tatăl său a o păzi de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea în palatul cel mai înalt, dându-i slugi nenumărate şi zei de aur şi de argint, jertfe zilnice, însă neprihănita fecioară cânta Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Auzind tinerii cei de bun neam despre a ta frumuseţe, voiau a te lua spre însoţire, însă tatăl tău le spunea tuturor că „nu te vei însoţi cu nimeni, ci în feciorie vei petrece, spre a sluji zeilor toată viaţa, căci mult te-au iubit”, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că părintele tău trupesc prooroc a fost;

Bucură-te, că acesta voia să slujeşti zeilor celor neînsufleţiţi;

Bucură-te, că niciodată tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te închina lor;

Bucură-te, că privind de la fereastră la luminătorii cei cereşti ai cunoscut pe Ziditorul;

Bucură-te, că, rugându-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia să ţi Se descopere;

Bucură-te, că, petrecând în post şi rugăciune, Domnul ţi-a trimis pe îngerul Său;

Bucură-te, că îngerul te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci;

Bucură-te, că „Mireasă a lui Hristos” te-a numit;

Bucură-te, că tainele credinţei ţi-a desluşit;

Bucură-te, că pentru dragostea Sfintei Treimi de trei chinuitori ţi-a prevestit că vei fi muncită;

Bucură-te, ceea ce cu pâine cerească de înger ai fost hrănită;

Bucură-te, că sufleteşte şi trupeşte te-ai simţit întărită;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea

Umplându-te de râvna dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsufleţiţi şi aruncându-i pe fereastră, ţi-ai curăţat odaia, spre a te putea închina Ziditorului şi a-I cânta: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Venind tatăl tău să te cerceteze şi să se închine zeilor săi şi aflând cele săvârşite de tine, s-a umplut de mânie, ucigând cu sabia toate slugile, iar pe tine a început a te bate peste obraz, pentru care te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că lovindu-te peste obraz ai mărturisit pe Adevăratul Dumnezeu;

Bucură-te, că pe idolii cei de aur şi argint i-ai numit diavoli;

Bucură-te, că tatăl tău mai tare s-a umplut de mânie;

Bucură-te, că a poruncit să fii bătută fără cruţare;

Bucură-te, că apoi în temniţă te-a aruncat;

Bucură-te, că, înştiinţându-se despre aceasta, maica ta la tine a alergat;

Bucură-te, că prin vorbe bune încerca a te momi;

Bucură-te, că acesteia i-ai spus să nu te mai numească fiică a sa;

Bucură-te, că fiică şi închinătoare a Tatălui Ceresc te-ai numit;

Bucură-te, că maica ta mult s-a mâhnit;

Bucură-te, că aceasta nici prin plângere, nici prin momeli nimic n-a sporit;

Bucură-te, căci credinţa ta era nestrămutată;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea

Scoţându-te a doua zi la judecată, guvernatorul Urban, uitând dragostea cea firească pentru fiica sa, voia să te judece şi să te muncească ca pe o străină şi făcătoare de rele, iară mulţimea adunată la privelişte, minunându-se de frumuseţea ta, zicea: ,,Dumnezeule al roabei tale, Hristina, ajută-i ei, căci la Tine a alergat”. Iar noi împreună cu muceniţa cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Stând mieluşeaua lui Hristos înaintea lui Urban, acesta căuta să o înduplece spre închinarea la idoli, însă nesporind, ci mai rău mâniindu-se, a poruncit să fie dată spre muncire, pentru care îţi aducem laude, zicând:

Bucură-te, cea tare în credinţă ca un diamant;

Bucură-te, că fiinţa întreagă Domnului ţi-ai închinat;

Bucură-te, că de stâlp au poruncit să fii legată;

Bucură-te, că ai fost cu fiare ascuţite zdrobită;

Bucură-te, că bucăţi de carne din trupul tău cădeau;

Bucură-te, că spre Mirele Hristos privirile pline de rugăciune îţi ridicai;

Bucură-te, că, dezlegându-te de stâlp, ai luat o bucată de carne şi i-ai aruncat-o lui Urban în obraz;

Bucură-te, că acesta de şi o mai aprigă mânie s-a aprins;

Bucură-te, că ulei încins pe tine au turnat;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea

Învârtind roata deasupra focului, cu neputinţă este nouă a descrie pătimirile tale, vitează muceniţă, dar Bunul Dumnezeu te ţinea în viaţă, întărindu-te în chinuri, spre slava numelui Său şi spre ruşinarea păgânilor, iar noi împreună cu tine cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Fără de veste ieşind din foc o văpaie, a ars ca la o mie de păgâni ce erau împrejur, iar muceniţa întărită fiind de îngerii ce o înconjurau nevăzuţi de ochii mulţimii se veselea şi mai mult cu duhul în aprigele chinuri, pentru care şi noi îţi aducem laude, zicând:

Bucură-te, nebiruită răbdătoare de chinuri;

Bucură-te, că răbdarea ta pe chinuitori îi nimicea;

Bucură-te, că îngerii în juru-ţi stăteau şi te întăreau;

Bucură-te, că, nemaiştiind cum să te mai muncească, te-au aruncat din nou în temniţă;

Bucură-te, că un înger trimis de Dumnezeu, de răni te-a tămăduit;

Bucură-te, căci cu hrană cerească din nou ai fost hrănită;

Bucură-te, că, asemeni lui Hristos, bătăi peste obraz ai primit;

Bucură-te, că prin chinuri nenumărate cu El te-ai unit;

Bucură-te, că luminoasă ţi-ai adus crucea pe Golgota suferinţei;

Bucură-te, că niciodată n-ai slăbit cu cugetul;

Bucură-te, că uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi ai biruit;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea

Neştiind tatăl tău cărui chin să te mai supună, a poruncit să fii aruncată în mare. Atunci, slujitorii, luând o corabie, te-au dus în largul mării, unde ţi-au legat o piatră mare de gât şi te-au aruncat în apă, nădăjduind că aşa vor sfârşi cu tine, iar tu cântai Celui ce te-a întărit în chinuri: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Trimis a fost îngerul Domnului spre a te purta pe deasupra apei ca pe uscat, şi plină de bucurie fiind, ai socotit aceasta ca pe o sfântă baie a botezului tău, căci nor luminos umbrindu-te, ai auzit glas dumnezeiesc deasupra ta şi pe Însuşi Hristos L-ai văzut, pentru care te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că prin această muncă dorinţa de a fi botezată ţi-a fost împlinită;

Bucură-te, că înger dumnezeiesc te purta pe deasupra apei;

Bucură-te, că de la Însuşi Hristos, Mirele tău, cuvinte de întărire ai primit;

Bucură-te, că Acesta faţă către faţă ţi-a vorbit;

Bucură-te, că de mare dar te-ai învrednicit;

Bucură-te, căci cununa muceniciei mai repede voiai s-o iei;

Bucură-te, că numai spre Cereasca Împărăţie priveai;

Bucură-te, că toate cele trecătoare le-ai socotit gunoaie;

Bucură-te, că pentru Hristos toate cu bucurie le răbdai;

Bucură-te, că şi alte munci mai grabnic voiai a le primi;

Bucură-te, că de la a ta dorinţă nimic nu te putea clinti;

Bucură-te, albină plină de mierea faptelor bune;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea

Ieşind la uscat şi înfăţişându-te înaintea tatălui tău, acesta s-a înspăimântat, dar n-a vrut să recunoască minunile lui Dumnezeu, ci pe toate le socotea vrăji, fapt pentru care te-a aruncat din nou în temniţă, voind a te scoate a doua zi spre tăiere, iară tu cântai cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Neputându-şi împlini gândul tatăl tău, fiind el însuşi tăiat peste noapte de secera morţii, a venit la conducerea cetăţii alt guvernator, pe nume Dion, care, scoţându-te la judecată, încerca prin înşelăciune a te întoarce de la gândul cel bun, dar neizbutind, a început a te chinui, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că Dion guvernatorul încerca a te îndupleca spre închinarea zeului Apolon;

Bucură-te, căci cu nimic nu te-a putut clinti;

Bucură-te, că a început a te bate fără milă;

Bucură-te, că strujită cu unghii de fier şi arsă din nou ai fost;

Bucură-te, că încingând o tigaie de fier a poruncit să fii aruncată într-însa;

Bucură-te, că ulei încins a poruncit să toarne peste tine;

Bucură-te, că după toate acestea statornică ai rămas în credinţă;

Bucură-te, că zeul Apolon a fost sfărâmat prin rugăciunea ta;

Bucură-te, că idolul căzând la pământ, a căzut şi slujitorul său Dion, zăcând mort;

Bucură-te, că împreună cu idolul s-a surpat şi capiştea;

Bucură-te, că din nou ai fost aruncată în temniţă;

Bucură-te, trandafir prin răni pururi înflorit;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea

Pătimirile tale nu au fost fără roade, deoarece poporul văzând nenumăratele minuni săvârşite cu tine, au crezut în Hristos ca la trei mii de suflete, slăvindu-L şi cântându-I cu tine: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Venind la stăpânire un alt guvernator plin de veninul răutăţii, pe nume Iulian, te-a scos din nou în privelişte, pregătindu-ţi nenumărate munci, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că guvernatorul a poruncit să ardă un cuptor vreme de trei zile;

Bucură-te, că în acesta te-a aruncat pe tine;

Bucură-te, că apoi a stat închis cinci zile;

Bucură-te, că, în cuptor fiind, aduceai slavă lui Dumnezeu, precum tinerii în Babilon oarecând;

Bucură-te, că îngerii erau cu tine răcorind cuptorul;

Bucură-te, că acolo petreceai ca într-o cămară de mult preţ;

Bucură-te, că, deschizând cuptorul după cinci zile, nevătămată te-au aflat;

Bucură-te, că toate acestea păgânii vrăji le-au socotit;

Bucură-te, că cei ce crezuseră în tine lui Dumnezeu Îi aduceau slavă;

Bucură-te, că nesocotitul Iulian mai rău s-a înfuriat;

Bucură-te, că alte chinuri se muncea să-ţi găsească;

Bucură-te, că, orbit de răutate fiind, nu putea cunoaşte minunile lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 9-lea

Chemând păgânul pe toţi vrăjitorii şi fermecătorii care ştiau să farmece şerpii, le-a poruncit acestora să adune mulţime de şerpi, vipere şi scorpii şi să le dea drumul asupra muceniţei, ca să o omoare prin muşcăturile lor otrăvitoare. Dar mieluşeaua lui Hristos a rămas neînfricată şi a cântat bucurându-se: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Adunându-se mulţime de târâtoare, se încolăceau împrejurul trupului muceniţei, dar nici una n-a muşcat-o pe dânsa, ci din porunca lui Dumnezeu s-au întors asupra fermecătorului ce le întărâta asupra Sfintei. Deci pentru atâta credinţă a minunatei fecioare şi noi îi cântăm:

Bucură-te, că mulţimea şerpilor nu te-a înspăimântat;

Bucură-te, că şi de data asta putere de la Domnul ai luat;

Bucură-te, că, încolăcindu-se împrejurul tău, nu te-au vătămat;

Bucură-te, că asupra fermecătorului s-au năpustit;

Bucură-te, că prin muşcăturile lor otrăvitoare pe loc l-au omorât;

Bucură-te, că, fiindu-ţi milă de cei ce te înconjurau, ai poruncit tuturor şerpilor ca, în numele lui Iisus Hristos, să se retragă în locurile lor fără a vătăma pe cineva;

Bucură-te, că acestea ţi-au ascultat porunca întocmai;

Bucură-te, că, făcând rugăciune, pe fermecător l-ai înviat;

Bucură-te, că acesta s-a încreştinat;

Bucură-te, că mulţimea, văzând minunile, s-a întărit şi mai mult în credinţă;

Bucură-te, că mulţi s-au adăugat celor ce crezuseră în Hristos;

Bucură-te, că pe toţi îi învăţai tainele credinţei cu glas duios;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea

Văzând guvernatorul minunile săvârşite de tine, mai tare s-a umplut de mânie asupra ta şi a poruncit să ţi se taie feciorelnicul piept, din a cărui răni a curs lapte în loc de sânge, iar poporul, văzând una că aceasta, cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Neştiind păgânul la ce chin să te mai supună, a poruncit să ţi se taie limba, însă, prin darul lui Dumnezeu, chiar după tăierea limbii vorbeai bine mărturisind adevărata credinţă, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că nici tăierea limbii nu te-a oprit de la mărturisire;

Bucură-te, că, apucând mădularul cel tăiat, l-au aruncat în obrazul guvernatorului;

Bucură-te, că păgânul pe dată a orbit;

Bucură-te, că, văzându-se înfruntat şi ruşinat de tine, mai rău se tulbura;

Bucură-te, că, neştiind ce să-ţi mai facă, a poruncit să te dea la moarte;

Bucură-te, că auzind aceasta de nespusă bucurie te-ai umplut;

Bucură-te, că dorinţa de a te număra în ceata muceniţelor acum o simţeai aproape de înfăptuire;

Bucură-te, că împunsă fiind cu fiare ascuţite sfântul tău suflet Domnului l-ai dat;

Bucură-te, că sufletul tău de îngeri pe braţe a fost purtat;

Bucură-te, că cetele muceniceşti cu bucurie te-au întâmpinat;

Bucură-te, că veselie mare s-a făcut în cer şi pe pământ;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea

Împlinitu-s-a astfel proorocia că de la trei guvernatori vei pătimi până vei fi slobozită din temniţa trupului celui stricăcios, pentru numele Dumnezeului Celui în Treime închinat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Văzându-te mulţimile adunate la pătimirile tale, te slăveau pentru nenumăratele osteneli, crezând în Hristos, Cel ce ţi-a dat putere a trece prin toate, cântând unele că acestea:

Bucură-te, frumoasă fecioară;

Bucură-te, tânără cu suflet bărbătesc;

Bucură-te, crinule răsărit între mărăcini;

Bucură-te, că bogăţiile lumii le-ai socotit gunoaie;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe toate le-ai defăimat;

Bucură-te, că numai pe Acela L-ai iubit cu adevărat;

Bucură-te, că de la hotărârea ta cea bună deloc nu te-a clintit;

Bucură-te, că şi de părinţii cei trupeşti te-ai lepădat;

Bucură-te, că pe guvernatori în faţă i-ai mustrat;

Bucură-te, că nici o muncă nu te-a înfricoşat;

Bucură-te, că spre ceruri că o porumbiţă ai zburat;

Bucură-te, că acolo odihnă ai aflat;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea

Un oarecare creştin a luat sfintele rămăşiţe pământeşti ale mult ostenitului tău trup şi le-a îngropat cu cinste la loc curat, cântând cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cine va lăuda îndeajuns dragostea, credinţa şi nădejdea ta neclintită în Mirele Hristos pentru Care ţi-ai ales a pătimi, însă aşa, nevrednici, îndrăznim a-ţi cânta unele că acestea:

Bucură-te, că asemenea unui miel fără de glas ce merge spre junghiere, aşa spre pătimiri ai mers;

Bucură-te, că rugăciunea ta ca o tămâie cu bună mireasmă spre cer se ridică;

Bucură-te, că şi păgânii de răbdarea ta în pătimiri se minunau;

Bucură-te, că mulţi necredincioşi la credinţă au venit;

Bucură-te, că în staulul Bisericii multe oiţe rătăcite ai adus;

Bucură-te, că în pătimirile tale te bucuri nespus;

Bucură-te, mireasă neprihănită a Mirelui ceresc;

Bucură-te, ceea ce cunună cerească din mâna lui Hristos ai primit;

Bucură-te, caldă rugătoare pentru cei ce năzuiesc în ajutorul tău;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale de multe rele ne izbăvim;

Bucură-te, ajutătoarea noastră în vreme de nevoi;

Bucură-te, mijlocitoarea noastră în ceasul judecăţii;

Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea

O, prealăudată şi mult pătimitoare Muceniţă Hristina, primeşte această puţină rugăciune a noastră şi mijloceşte la tronul lui Dumnezeu să ne ferească de ispite peste puterea noastră, să ne dăruiască sănătate, înţelepciune, răbdare, iertarea păcatelor şi ajutor în toate cele bune, spre a-I cânta împreună cu tine: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni…, Condacul 1: Mult pătimitoarei, prealăudatei Muceniţe Hristina…, şi această

Rugăciune către Sfânta Muceniţă Hristina

O, de trei ori fericită Muceniţă Hristina, ceea ce te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos, ajută-ne şi pe noi să primim cu dragoste şi înţelegere ispitele ce vin asupra noastră. Ca ceea ce nu ai cârtit niciodată în timpul chinurilor, ajută-ne să nu cârtim pe cărarea vieţii celei trecătoare asupra întâmplărilor ce se abat asupra noastră. Asemenea ţie, celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinţi şi cu post spre a ţi se descoperi tainele cele ascunse şi pentru a putea ajunge cu bine la limanurile cereşti, ajută-ne şi pe noi să ne putem ruga şi posti ca să ne simţim şi noi că trăim pentru şi în Dumnezeu şi să nu ne pierdem timpul în deşert. Mijloceşte înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala pe care ai dobândit-o, să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie El, ca ajungând şi noi în cereasca Împărăţie să slăvim pururi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt şi pe tine, mijlocitoarea noastră. Amin.

Şi se face otpustul.