Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Agata - 5 februarie

Troparul Sfintei Muceniţe Agata, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agata, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia Egiptului, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cea dintâi Pricină a bunătăţilor dorind-o, muceniţă, te-ai învrednicit a te numi cu nume asemenea bunătăţii, pronia cea de negrăit cunoscând de mai înainte bunătatea faptelor tale.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicatu-te-ai curată către vieţuirea prealuminată, defăimând cugetul trupului şi privind neîncetat către Mirele tău Cel Preaiubit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mireasă a lui Hristos, Dumnezeiască Agata, cu frumuseţile fecioriei fiind împodobită şi cu sângele cel Dumnezeiesc al cinstitei mucenicii, te-ai încununat cu îndoite cununi, mărită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaş vrednic de Dumnezeu te-ai făcut, Preacurată, mai Desfătat şi mai Curat decât cerurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; iar acum ceata fecioarelor se bucură de tine.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfânta Muceniţă Agata, floarea şi lauda luminată şi înveselitoare a Dumnezeieştilor mucenici, răutatea sufletului meu tămăduind, împodobeşte-l, muceniţă.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bunătăţi pline de roadă te-ai luminat pe tine, Sfântă Agata şi muceniţă te-ai numit, neţinând seamă de cele vremelnice şi iubind Împărăţia lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Hristos ai ales mai degrabă decât pe oricare dintre cele înveselitoare, Muceniţă Agata, aprinsă fiind de dragostea cea Dumnezeiască şi îngrozirile tiranilor le-ai călcat în picioare cu bună îndrăzneală şi cu bărbăţie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă a lui Dumnezeu, Preacurată, roagă pe Dumnezeu pe Care L-ai născut să fie mântuiţi cei ce te laudă pe tine de supărări şi de primejdii, de patimi şi de nevoi, Preafericită.

Irmosul:

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Te laud, Doamne, căci cu auzul meu am auzit şi m-am înspăimântat; că până la mine ai venit, căutându-mă pe mine, cel rătăcit. Pentru aceasta slăvesc marea Ta pogorâre către mine, Mult Milostive.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ruşinatu-s-a şi s-a vădit semeţia vicleanului balaur; căci fecioarele acum calcă în picioare trufia lui; Răsărind pe pământ Hristos din Fecioară şi luminând pe toţi.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După Lege nevoindu-te cu curăţie neîntinată, muceniţă, bucurându-te ai nimicit duhurile vicleniei, într-armându-te cu harul lui Hristos şi Crucea Lui pe umeri luând.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fii mie apărătoare, preaînţeleaptă, scăpându-mă de cele rele: de viforul supărărilor şi al necazurilor şi de stăpânia vrăjmaşului; ca izbăvindu-mă să te laud ca pe o apărătoare bună, Sfântă Muceniţă Agata, ceea ce eşti numită cu nume asemenea bunătăţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără măsură ai întrecut Strălucirile îngerilor, Preacurată, că ai născut în chip de negrăit pe Soarele Cel Duhovnicesc, pe Hristos, Care a luminat cugetele credincioşilor cu Razele Dumnezeirii.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, povăţuieşte-ne pe noi la Lumina Poruncilor Tale. Că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După Dumnezeieştile Porunci ale lui Hristos orânduindu-ţi viaţa, mărită, ca semn pentru aceasta te-ai dezlegat de legăturile poftelor trupeşti, Sfântă Agata, arătându-te măslin mult roditor.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu toată dragostea ta văzând Fulgerele Cele Preastrălucitoare ale lui Hristos, ai defăimat dulceţile cele trecătoare de jos, dorind numai de dulceaţa Aceluia Singur.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca să te învredniceşti a vedea petrecerea cea nespusă a celor aleşi, ai răbdat vitejeşte chinurile, bucurându-te. Sfântă Agata, Prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ţie, Ceea ce ai născut pe Hristos, Ziditorul tuturor, strigăm: Bucură-te, Preacurată! Bucură-te, Ceea ce ne-ai Răsărit nouă Lumina. Bucură-te Ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput!

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

De adâncul greşealelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel nepătruns. Din stricăciune Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfumuratul tiran a nădăjduit să te amăgească pe tine, fecioară frumoasă; dar a fost înfruntat cu ruşine, lovindu-se de cugetul tău cel hotărât.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Revărsatu-s-a harul în buzele tale, muceniţă, ceea ce eşti cu numele asemănător bunătăţii, că ai înfruntat cu putere pe cel fără de ruşine, îmbogăţindu-te cu cuvântul cel de la Dumnezeu învăţat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Piatră de mult preţ te-ai arătat, preamărită, având cuget cuvios, lucrând în libertate şi patriei izbăvire adevărată te-ai făcut, Sfântă Agata Preacurată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca în psalmi lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te, Muntele Cel Preagras al lui Hristos Dumnezeu, întru Care a binevoit să locuiască pentru mântuirea noastră, Mireasă Dumnezeiască.

Irmosul:

De adâncul greşealelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel nepătruns. Din stricăciune Dumnezeule, scoate-mă.

CODAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Să se împodobească astăzi Biserica cu porfiră slăvită înmuiată în curatul sânge al Muceniţei Agata, strigând: bucură-te, lauda Cataniei.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cei trei tineri au călcat în picioare porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera; şi aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorind u-se au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca ceea ce prealuminat şi prealămurit ai grăit şi ai înspăimântat pe tirani cu cuvântul înţelepciunii şi al harului şi cu răbdarea chinurilor; căci cu tărie răbdând para focului, strigai: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De multă nebunie fiind cuprins vrăjmaşul, se minuna cu tărie văzând întinerirea şi înmugurirea sânilor tăi; căci bucurându-te, muceniţă, glăsuiai strigând către Mirele tău: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sosit-a cu bucurie la tine ucenicul lui Hristos, pe când erai în închisoare, vindecând cumplitele tale răni, pe care le-ai răbdat, nebiruită muceniţă, fecioară a Mântuitorului, veselindu-te şi zicând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Adam a murit călcând Porunca Atotţiitorului; iar tu, născând Viaţa Cea Veşnică, Preacurată Fecioară, l-ai izbăvit de moarte pe el care cu mulţumire strigă ţie: Binecuvântată eşti Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât...

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicindu-te a locui în veci întru Veselie şi întru Bucurie, roagă-te, Sfântă Muceniţă Agata, să se lumineze cu mărirea ta cea de nespus, cei ce te cinstesc şi să se desfăteze de Viaţa Cea Nepieritoare.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cugetul, cu inima şi cu sufletul iubind Preadorita Privire a lui Hristos, Cel mai presus de cuvânt, ai zburat către Dânsul, strigând: după Tine voi alerga şi voi locui împreună cu Tine în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu podoabe mai presus de fire şi cu haină frumoasă fiind împodobită ai stat înainte, Sfântă Muceniţă Agata, ca o fiică de împărat, întru cinstea lui Hristos, strigând şi preaînălţându-L pe El în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare de Dumnezeu, născând pe Hristos, Mirul Cel Ce S-a Deşertat nouă, ai umplut lumea de bună mireasmă, cu miresme de Dumnezeu însuflate. Pentru aceasta strigăm ţie, Fecioară: Bucură-te şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc, la tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobită cu cununi de biruinţă, de dreapta cea începătoare de viaţă, de Dumnezeu cugetătoare Sfântă Agata, roagă-te acum, să se mântuiască patria ta de furtună, precum mai înainte ai oprit năvălirea focului; ca toţi să te mărim pe tine, neîncetat, cu laude.

Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos, Cel Ce păzeşte toate cu Dumnezeiască purtare de grijă, acum răsplătind bărbăţia ta, muceniţă, te-a sălăşluit în Corturile cele Cereşti, ca pe o mireasă nevinovată a Lui şi te-ai învrednicit să te bucuri împreună cu îngerii şi cu mucenicii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ajută-mi, muceniţă, purtătoare de biruinţă, curată, ca Hristos, Judecătorul tuturor să-mi fie Milostiv, cu rugăciunile tale, rogu-mă, preacinstită. Şi nu înceta rugând pururea pe Cel Milostiv să curăţească mulţimea greşealelor mele, ceea ce eşti podoaba mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiul, Cel mai înainte de toţi vecii şi fără de început cu Tatăl, Întrupându-Se în chip negrăit din Curatele tale sângiuri, Preacurată Maică Nenuntită, S-a arătat nouă ca un Soare; şi gonind întunericul, a luminat toate.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel rău căzut întru stricăciune, prin mâncare şi din Fecioară Sfântă în chip de negrăit S-a Întrupat pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Lauda credinţei şi a cucerniciei, a cuvioşiei şi a fecioriei, cu râvna muceniciei fiind împodobită, ai fost numită, Sfântă Agata, cuget cuvios, lucrând în libertate, cu adevărată cinste de la Dumnezeu şi izbăvirea patriei, rugându-te ca o mireasă, lui Hristos, să ne dăruiască nouă mare milă.

SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Întrupându-Te din Fecioară, Hristoase, acum Te-a primit pe Tine Dreptul Simeon, zicând: acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne; iar Sfânta Ana cea nevinovată şi Proorociţă fiind şi mărită Ţi-a adus mulţumire şi laudă Ţie. Şi noi, Dătătorule de viaţă, strigăm: Slavă Celui Ce ai binevoit aşa.

Paraclisul sau Canonul de mangaiere catre cel intru sfinti parintele nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopului Tesalonicului si facatorul de minuni

Accesati linkurile de mai jos :

Paraclisul sau Canonul de mangaiere catre cel intru sfinti parintele nostru Grigorie Palama
http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2014/03/paraclisul-sau-canonul-de-mangaiere.html

Postul ca buna randuiala - Sfantul Grigorie Palama

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2011/11/postul-ca-buna-randuiala-sfantul.html

ACATISTUL
http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.com/2010/11/acatistul-sfantului-grigorie-palama.html

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul (Începutul Postului Sfintelor Paşti; Zi aliturgică) -Va asteptam cu drag sa participati alaturi de noi LUNI,MARTI,MIERCURI,JOI incepand cu ora 16,00 la citirea Canonului cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul unit cu Pavecernita Mare. 14 martie

Luni, Marti, Miercuri si Joi seara din prima saptamana a Postului Mare, în toate bisericile se canta una dintre cele mai frumoase creaţii imnografice ale ortodoxiei: Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul.În aceste prime zile ale Postului Mare, Biserica ne adună pe toţi în jurul analogului pentru a cânta împreună Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, un text bogat în simbolistică şi dens în înţelesuri.

Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul reprezintă una dintre treptele pocainţei ce conduc spre Ziua Invierii lui Hristos.

Ce model de pocainta! Si de nadejde… nici pocainta nu deznadajduieste, nici nadejdea nu îngânfă .

CELE SAPTE PLANSURI ALE SFANTULUI EFREM SIRUL

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2014/03/cele-sapte-plansuri-ale-sfantului-efrem.html

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2016/03/rugaciunea-sfantului-efrem-sirul.html

In Canonul cel Mare se poate observa direct imbinarea dintre Vechiul si Noul Testament, o urcare si o revenire permanenta la inceput. Prin unirea in Canonul cel Mare a troparelor vetero si neo-testamentare, Andrei Criteanul arata ca Vechiul Testament nu se implineste decat in Noul Testament si, prin urmare, omul se intregeste in Adam cel nou, Mantuitorul Iisus Hristos. Puntea de legatura reprezinta profetii, prezentati adesea ca fiind cei care au trezit din nou constiinta venirii unui Rascumparator si au incercat adesea intoarcerea poporului ales. Din simpla observare a izvoarelor folosite la elaborarea Canonului vom observa cu cat rafinament a unit Sfantul Andrei Criteanul teologia vetero-testamentara de cea neo-testamentara.

Rolul si scopul Canonului cel Mare este sa ne descopere pacatul si, astfel, sa ne conduca spre pocainta; sa descopere pacatul nu prin definitii si insiruiri ci printr-o adanca meditatie asupra maretei istorii biblice, care este, cu adevarat, o istorie a pacatului, a pocaintei si a iertarii. Aceasta meditatie ne duce intr-o cultura duhovniceasca diferita, ne provoaca cu o viziune total diferita asupra omului, asupra vietii sale, asupra telurilor si motivatiilor sale. Ea reface in noi spatiul spiritual fundamental in cadrul caruia pocainta devine din nou posibila. Cand auzim de exemplu: "Nu m-am asemanat, Iisuse, dreptatii lui Abel. Daruri primite nu ti-am adus Tie nici odinioara, nici fapte dumnezeiesti, nici jertfa curata, nici viata fara prihana".

Sa zicem dar cu totii:

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!

Invocaţia „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!“, însoţită de o metanie mică şi semnul Sfintei Cruci, este cea care uneşte comunitatea în actul de pocăinţă.

Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul  reprezintă una dintre treptele pocăinţei ce conduc spre Ziua Învierii lui Hristos. În primele patru zile ale Postului, am avut prilejul de a lua parte la citirea câte unei părţi din acest Canon, în cadrul slujbei Pavecerniţei mari. În a cincea săptămână a Postului, miercuri seara, la Denie, se citeşte în întregime Canonul cel Mare, împreună cu viaţa Sfintei Maria Egipteanca.

Canonul cel Mare este una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă operă a imnografiei despre pocăinţă. Deşi abundă în episoade biblice, totuşi nu este o simplă concentrare a unor teme biblice. Dimpotrivă, în acest Canon toate faptele scripturistice la care s-a făcut părtaş omul - crearea, căderea, alungarea din Rai, întoarcerea, aşteptarea, răscumpărarea - sunt personalizate. Ele se transformă în faptele fiecăruia dintre noi: crearea mea, căderea mea, răscumpărarea mea. Istoria personajelor devine istoria mea, iar eu devin conştient de profunzimea ei: “De unde voi începe să plâng faptele vieţii mele celei ticăloase?”. Canonul ne introduce pe fiecare dintre noi în istoria Sfintei Scripturi şi ne determină să conştientizăm, prin intermediul modelelor de pocăinţă, amplitudinea păcatelor noastre şi înstrăinarea faţă de Dumnezeu.

Este vorba de un canon de pocăință, adică un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcătuit din 9 cântări bogate, com­puse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația: "Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!", cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului.

Canoanele liturgice au apărut la sfârșitul secolului al VII-lea și începutul secolului al VIII-lea, înlocuind, în mare măsură imnele liturgice, numite Condac. Totuși, între cântarea a 6-a și a 7-a a fiecărui Canon se mai păstrează un Condac urmat de un Icos.

Canoanele, care au fost compuse la început de creștini sirieni elinizați din Palestina, sunt mai sobre din punct de vedere muzical și au un conținut teologic mai accentuat.

Canonul liturgic are nouă cântări lungi, formate din multe stihiri scurte, iar acestea nouă intercalau la început cele nouă cântări biblice folosite în viața liturgică răsăriteană:

1. Cântarea lui Moise (Ieșirea 15; 1-19);
2.  Noua cântare a lui Moise (Deuteronom 32,1-43);
3.  Rugăciunea Anei, mama lui Samuel (1 Regi 2, 1-10);
4.  Rugăciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3,2-19);
5.  Rugăciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20);
6.  Rugăciunea lui Iona (Iona 2, 3-10);
7.  Rugăciunea celor Trei tineri;
8.  Cântarea celor Trei tineri;
9.  Cântarea Născătoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) și rugă­ciunea lui Zaharia, tatăl Sf. Ioan Botezătorul (Luca 1, 68-79).

Fiecare cântare a Canonului începe cu un Irmos (o strofă dătătoare c|g ton), _;se continuă cu. stihiri mai scurte și se încheie cu o laudă de preamărire adresată Sfintei Treimi (doxastikon) și o laudă adresată Maicii Domnului (theotokion).

La Canonul inițial al Sf. Andrei Criteanul, mai precis la cântările a 3-a, a 4-a, a 8-a și a 9-a, au fost adăugate de tim­puriu câteva canoane mai mici, formate din trei cântări (trei ode), compuse de "Teodor" și "Iosif", adică Sf. Teodor Studitul (+ 826) și Iosif de Sicilia (+ 886).

În secolele XI-XII, un canon de două stihiri pentru o Cântare a fost adăugat în cinstea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, din vremea în care Duminica a V-a din Postul Sf. Paști a fost închinată pomenirii Sf. Maria Egipteanca. Apoi a fost adăugată la sfârșitul fiecărei cântări o stihiră de cerere către Sf. Andrei Criteanul însuși.

După sinaxar se cântă sau recită 16 stihiri, toate interca­late între Fericiri.

Sfântul Andrei Criteanu (660-740 sau 726) este considerat de unii comentatori patristici „ctitorul canonului bisericesc“. El este autorul a numeroase cuvântări, idiomele, stihiri, irmoase şi canoane. Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanu este cel mai reprezentativ. El este scris la maturitate când, privind în urmă, crede de cuviinţă să-şi aducă în faţa lui Dumnezeu tot ceea ce nu va fi fost după voia Lui, spre curăţire prin pocăinţă. Textul canonului are 250 de strofe şi se află în cadrul utreniei de joi, săptămâna a cincea a Postului Mare.

Alcătuit cu multă măiestrie, canonul pătrunde în cele mai adânci temniţe ale patimilor, pentru a slobozi de acolo sufletul rănit de păcat. O dată cu stihurile, cel care se pocăieşte trece de la plânsul amar pentru mulţimea păcatelor la alinul pe care-l aduce acesta conştiinţei rănite de vină, apoi spre nădejdea mântuirii care, tot crescând, odrăsleşte curaj şi nădejde în inima zdrobită şi atinge floarea dragostei înflăcărate pentru Dumnezeu, singura care aduce adevărata mireasmă a deplinei îndreptări şi iertări. Singura care ajunge la Dumnezeu.
Canonul este alcătuit din nouă cântări, care încep cu câteva stihiri prezintând diferitele teme ale acestora şi care dovedesc o similitudine cu odele biblice, şi sfârşesc cu alte două stihiri de mare importanţă dogmatică: una închinată Sfintei Treimi, iar cealaltă Prea Curatei Născătoare de Dumnezeu.
Plin de lirism şi elemente poetice, Canonul cel Mare se prezintă nu numai ca un „monument“ de pocăinţă, dar şi de artă poetică. Descrierile vii, comparaţiile grăitoare, mulţimea epitetelor, ca şi inspiratele metafore, dau acestuia o frumuseţe şi un har deosebit. Valoarea lui sub aspect mistic şi poetic este inestimabilă, fapt ce îi conferă un loc de frunte în cadrul poeziei bisericeşti şi un rol inconfundabil în mântuirea noastră a tuturor.
Minunat întrepătrunsă cu textul, melodia Canonului cel Mare, glasul al II-lea, prin alternanţa notelor înalte cu cele joase, prin urcuşurile şi coborâşurile pe care trebuie să le execute psaltul, vădeşte o anume simetrie şi deosebita măiestrie a melodului.
Vocativele sunt transpuse în ascendentul melodic (suflete), iar impeativele urcă pe tonurile cele mai înalte (scoală!). Iminenţa sfârşitului este sugertă de şirul notelor aliniate într-un crescendo lin (sfârşi-i-i-i-tul), iar ideea de tulburare este admirabil îmbăcată în specificităţile psalmodierii. Marele merit al liniei melodice este acela de a ajuta textul să depăşească ritmul trohaic, care l-ar încorseta; ideea se transmite astfel cu mai multă acuitate în unitatea cuvânt-sunet.
Modelul de pocăinţă pe care ni-l propune Sf. Andrei Criteanu este unul matur. Nu un bocet deznădăjduit, nu o jelanie fără soluţii, ci o tânguire plină de nădejde a sufletului, este smerirea înălţătoare, este „coborârea în sus“, este pogorârea împreună cu Dumnezeu întru adâncul iadului propriu, pentru a atinge apoi talpa nemarginii iubirii lui Dumnezeu.
Această capodoperă este atât de valoroasă mai ales pentru că fiecare dintre noi ne regăsim în stările descrise. Fiecăruia ne vindecă o rană, fiecăruia ne ridică un steag, tuturor ne făgăşuie drum spre piscurile umilinţei de sine.
Cel care călătoreşte împreună cu autorul până în străfundurile propriei cunoaşteri de sine Îl va recunoaşte pe Domnul împreună călător şi împreună lucrător la mântuirea sa.

Canonul de pocăinţă al Sf. Andrei Criteanu
(Textul ales nu este neapărat cel mai semnificativ din punct de vedere duhovnicesc, cât mai ales din punct de vedere literar)

Cântarea întâi
Regăsindu-se în neascultarea lui Adam şi a Evei sau a lui Cain, sufletul ce se pocăieşte invocă iertarea Ziditorului tuturor celor văzute şi nevăzute. Greşeala tuturor o regăseşte în propria-i greşeală:
1. De unde voi începe a plânge /
faptele vieţii mele celei ticăloase? /
Ce începere voi / pune Hristoase /
acestei tânguiri de acum? /
Ci ca un milostiv, /
dă-mi iertare greşalelor.
8. Nu m-am asemănat, Iisuse, /
dreptăţii lui Abel. /
daruri bineprimite nu Ţi-am adus /
Ţie niciodată, /
nici fapte dumnezeieşti, /
nici jertfă curată
nici viaţă fără prihană.
9. Precum Cain, aşa şi noi, / ticălosule suflete,
am adus / fapte murdare /
Făcătorului tuturor /
şi jertfă vrednică de mustrare /
şi viaţă netrebnică; /
pentru acestea ne-am şi osândit împreună.

Cântarea a doua
Debutează cosmic prin invocarea cerului şi a pământului, a tuturor „celor văzute şi nevăzute“ ca martori ai pocăinţei în faţa Creatorului acestora şi apoi continuă metaforic până la sfârşit.
1. Ia aminte, Cerule, şi voi grăi;
pământule, primeşte în urechi glasul /
celui ce se pocăieşte lui
Dumnezeu, / şi-L laudă pe Dânsul.
8. Îmbrăcatu-m-am acum în haina ruptă, /
pe care mi-a ţesut-o mie / şarpele cu sfătuirea, /
şi mă ruşinez.

Cântarea a treia
Enumerând mai mult aspecte scripturistice, autorul plânge stările rele în care se regăseşte pe sine şi cere milostivire de îngăduinţă de a le atinge pe cele desăvârşite: pedeapsa Sodomei, izbăvirea lui Lot, oaia rătăcită şi aflată de Păstorul cel Bun, binecuvântarea şi blestemul date de Lot fiilor lui, jertfirea lui Isaac, urcarea pe scara lui Iacov. Cel mai mult insistă asupra focului din Sodoma. Regăsirea de sine a Sf. Andrei Criteanu în textele acestea ne umple pe noi de ruşine şi de umilinţă faţă de goliciunea multelor noastre deşarte încrederi de sine, care ne depărtează atât de mult de starea reală a micimilor noastre şi a poftirilor noastre, a legării noastre de cele ale lumii acesteiaş dar şi soluţia: fuga de păcat.
23. Să nu te faci stâlp de sare, /
suflete, întorcându-te înapoi; /
să te înfricoşeze / pilda Sodomei; /
sus în Sigor mântuieşte-te.
24. De arderea pământului fugi, /
suflete al meu, ca şi Lot. /
Fugi de Sodoma şi Gomora; /
fugi de flacăra /
a toată pofta cea nebunească.

Cântarea a patra
Firişor de speranţă pâlpâind se înrezăreşte în oda aceasta. Este îndemnul la naşterea din nou, care înoieşte şi apoi înalţă. Dacă cel care a reuşit să atingă o stare duhovnicească atât de înaltă, izvorâtoare de o astfel de capodoperă, se îndeamnă pe sine la înoire, la naştere din nou, ce grabnică trebuie să fie punerea unui nou început de viaţă pentru fiecare dintre noi. Ce iute trebuie să ne trezim din amorţitoarea noastră comoditate şi ce nevoitoare trebuie să ne fie întoarcerea la o viaţă nouă în Hristos din care apoi să „neguţătoreşti lucrurile cele mari“
6. Scara pe care a văzut-o de demult /
marele între patriarhi, suflete al meu, /
este arătarea suirii celei cu lucrarea /
şi a înălţării gândului. /
Deci, de voieşti să vieţuieşti cu lucrarea
şi cu cunoştinţa şi cu înălţarea gândului, /
înnoieşte-te.
8. Prin două femei, înţelege /
fapta şi cunoştinţa întru înaltă gândire; /
prin Lia fapta, ca ceea ce a fost cu mulţi copii, /
iar prin Rahela, gândirea cea mult ostenitoare. /
Căci fără de osteneli
nici fapta, nici gândirea /
nu se va săvârşi, suflete.
9. Priveghează, o, suflete al meu, /
şi te fă deosebit, /
ca cel mai mare între patriarhi, /
şi să dobândeşti fapta cu gândirea cea înaltă;
ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu,
să ajungi în norul cel neapus cu gândirea
şi să te faci neguţător de lucruri mari.

Cântarea a cincea
O nouă tânguire începe în acest tropar, cu trecerea prin mai multe ipostaze atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament, cu sinceră şi hotărâtă năzuinţă spre cele desăvârşite.
5. Lui Iosif cel drept şi minţii lui celei curate /
urmează, ticălosule /
şi neiscusitule suflete,
şi nu te desfrâna / cu pornirile cele nebuneşti /
făcând fărădelege pururea.
14. Cu lut mi-am amestecat gândul, eu ticălosul. /
pală-mă, Stăpâne, / în baia lacrimilor mele, /
mă rog Ţie, /
albă ca zăpada făcând / haina trupului meu.
21. Siluam să-mi fie mie lacrimile mele, /
Stăpâne Doamne, /
ca să-mi spăl şi eu / luminile sufletului /
şi să Te văd cu gândul pe Tine, /
Lumina cea mai înainte de veci.

Cântarea a şasea
Din nou se arată adâncimea prăpăstiei păcatului şi cumplita plată a acestuia, apoi iarăşi îndemnuri spre păstrarea curăţiei, model şi îndemn de trezvie neîncetată.
3. Ca o junică sălbatică asemănatu-te-ai, /
suflete, lui Efrem;
ca o căprioară păzeşte-ţi sufletul de curse, /
înălţându-ţi mintea cu aripi,
cu fapta şi cu gândirea.
9. Când a lovit Moise, sluga Ta, /
piatra cu toiagul,
cu închipuire / mai înainte a însemnat coasta Ta /
cea de viaţă făcătoare; /
din care toţi băutură /
de viaţă scoatem, Mântuitorule.
Cântarea a şaptea
În oda aceasta imnograful cere iarăşi îndurare pentru păcatele sale, asemănându-se cu Saul, David, Absalom, Solomon, Roboam, Ahav, Manase, femeia păcătoasă… Revenirea aceasta la recunoaşterea păcătoşeniei apare ca un refren, ca un laitmotiv; este ţinerea coborâtoare a minţii la iad, după cum zice Sf. Siluan Atonitul, singura care înalţă inima către cer.
6. David oarecând a însemnat cântarea, /
scriind-o ca într-o icoană /
prin care-şi mustra fapta / ce a lucrat, /
strigând: miluieşte-mă! /
Că Ţie unuia am greşit, Dumnezeului tuturor, /
Însuţi mă curăţeşte.
15. Încuiatu-s-a ţie cerul, suflete, /
şi foamete de la Dumnezeu te-a cuprins, /
de vreme ce nu te-ai plecat /
cuvintelor lui Ilie Tesviteanul, /
ca şi Ahav oarecând. /
Ci Sareptencei asemănându-te,
hrăneşte sufletul proorocului.

Cântarea a opta
Continuând asemănările cu personaje şi întâmplări din Sfânta Scriptură, autorul cere iertare pentru fiecare păcat pe care l-au făptuit cei pomeniţi, considerate ca fiind făptuite şi de el, toate. Se întrezăreşte totuşi o tentă pozitivă a exemplelor date, ca o încurajare spre urmarea pildei acestora. Ca soluţie izbăvitoare pentru oricare se va regăsi în aceste greşeli.
2. Ilie, cel ce a fost purtat în car, /
suindu-se în carul virtuţilor, /
s-a înălţat / ca spre ceruri oarecând, /
mai presus de cele pământeşti. /
Deci la suirea aceasta / cugetă, suflete al meu.
17. Alabastru cu lacrimi /
turnând pe capul Tău, Mântuitorule, /
ca nişte mir,
strig ca păcătoasa / care cere milă /
rugăciune aduc / şi cer să iau iertare.

Cântarea a noua
Regăsindu-se numai în exemplele negative din Scriptură, autorul râvneşte spre cele vrednice de urmat, îndemnându-se spre acestea cu post şi rugăciune, curăţie şi smerenie. Evocând aici viaţa Mântuitorului şi pe toţi cei cărora El le-a schimbat viaţa, Sfântul Andrei Criteanu încheie acest valoroasă capodoperă cu imaginea parusiei Domnului şi a Judecăţii de Apoi pe fondul unei liniştite stări în care iertarea se pogoară peste mulţimea fărădelegilor şi lasă nădejdea vindecării şi a mult râvnitei fericiri veşnice. Nădejdea atingerii ţintei finale pentru călătorii acestui canon.
4. Pildele Scripturii celei noi / îţi aduc ţie, /
ca să te ducă pe tine, / suflete, la pocăinţă; /
râvneşte dar drepţilor, / iar de păcătoşi te leapădă,
şi înduplecă pe Hristos / cu rugăciunile tale,
cu postul, / cu curăţia şi cu smerenia.
5. Hristos S-a făcut prunc, /
împreunându-Se cu mine prin trup, /
şi toate câte / sunt ale firii / cu voia le-a plinit, /
afară de păcat, /
arătându-ţi ţie, o, suflete,
pilda şi chipul smereniei Sale.
10. Turtureaua cea iubitoare de pustie, /
sfeşnicul lui Hristos, /
glasul celui ce strigă a glăsuit, /
predicând pocăinţa;
Cele două tropare cu care încheie fiecare odă în parte sunt închinate unul Sfintei Treimi şi celălalt Născătoarei de Dumnezeu, Fecioara.
Cântarea a treia se încheie cu aceste versuri închinate Sfintei Treimi:
Treime neamestecată, nezidită, Fire fără de început,
care eşti lăudată în Treimea Feţelor,
mântuieşte-ne pe noi,
care ne închinăm stăpânirii Tale cu credinţă.
Şi Fecioarei:
Pe Fiul cel fără de ani din Tatăl,
sub ani L-ai născut, neştiind de bărbat,
Născătoare de Dumnezeu.
Minune străină! Că alăptând, ai rămas fecioară.
Finalul cântării a opta îmbracă în porfiră şi pe Maică, şi pe Fiu:
Ca din porfiră s-a ţesut trupul lui Emanuel
înlăuntru în pântecele tău, Preacurată,
ceea ce eşti porfiră înţelegătoare;
pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu,
cu adevărat pe tine te cinstim.
Ce model de pocăinţă! Şi de nădejde… nici pocăinţa nu deznădăjduieşte, nici nădejdea nu îngânfă.

Să zicem dar cu toţii:
Miluişte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea - 29 Februarie

Troparul Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, glasul al 8-lea:

Cu ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune şi post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; şi curgerile harului preoţesc, cu rugăciunile Sfântului Ioan cel cu Gură de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăţie de daruri duhovniceşti din Ţara Sfântă, prin osârdie ai agonisit şi prin aceasta pe mulţi ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta părinte al Dobrogei roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Tropar către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, glasul al 8-lea:

Tuturor celor întristaţi Bucurie şi celor năpăstuiţi Părtinitoare şi Hrană săracilor şi Mângâiere străinilor, Limanul celor înviforaţi, Cercetare bolnavilor, Acoperământ şi Sprijinitoare celor oropsiţi şi orbilor eşti Toiag. Tu, Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, grăbeşte de miluieşte pe robii tăi, rugămu-ne.

  

Condacul Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, glasul al 4-lea

Toţi ne bucurăm cuvioase de naşterea ta pe pământul Dobrogei, cel binecuvântat de Apostolul Andrei, Întâiul Chemat împreună cu Sfântul Ioan Casian, de mănăstiri întemeietor arătându-te, Părinte Gherman; şi lepădând grijile cele lumeşti viaţă sihăstrească ai dus, cununa biruinţei ai luat şi de braţele părinteşti te-ai învrednicit. Pentru aceasta, ca unul ce eşti vas ales al sfinţeniei, cu umilinţă alergăm către tine, să dodândim mântuire de la Dumnezeu prin rugăciunile tale.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşeternut...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aşezându-ţi viaţa pe temelia credinţei, Preacuvioase Părinte Gherman, curăţia şi tăria sufletului tău, dimpreună cu buna credinţă, au rămas vrednice de urmat pentru cei care te cinstesc, pururea pomenite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminat fiind de Lumina lui Hristos, ai uscat năvălirile patimilor prin post şi înfrânare cântând Stăpânului tuturor cântare de biruinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Primind în pântece, Preacurată, pe Cuvântul Cel Veşnic, după cuviinţă Dumnezeiască pe Cel Neîncăput mai înainte L-ai născut nouă Fecioară, mai presus de fire, rămânând şi după naştere Fecioară.

Catavasia:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preacuvioase Părinte Gherman, prin nevoinţele tale şi cu sfinţitele tale învăţături pe toţi i-ai învăţat curăţindu-ţi inima cu vărsările lacrimilor taie; Vrednicule Părinte Gherman, ai semănat sămânţa Cuvântului lui Hristos, în Dobrogea şi râvnitor fiind ai mers pe urmele Stăpânului Hristos, preaslăvindu-L pe El.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stăruind întru înfrânarea neslăbită şi plin de blândeţe, Stăpânul tuturor Hristos, te-a ales pe tine Părinte Gherman cu iubire de oameni făcându-te părtaş al Slavei Celei Veşnice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împodobit fiind cu multe virtuţi, Cuvioase Părinte Gherman, ai mers către Dumnezeu; de la Care cere pentru noi toţi iertare de greşeli şi mântuire sufletelor noastre; căci cu credinţă săvârşim sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai aleasă te-ai arătat, Preacurată, decât toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută; Pururea Fecioară, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit a se Întrupa în pântecele tău; pe care cu îndrăzneală roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Catavasia:

Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.

Cântarea a 4-a Irmos. Venit-ai din Fecioară...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai descoperit şi înfruntat toate vicleşugurile şi prigonirile înşelătorului Preacuvioase Părinte Gherman, prin nevoinţele tale; şi cu sfinţitele tale învăţături pe toţi i-ai îndrumat a urma lui Hristos, căruia Îi înălţăm cântare de biruinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea şi sufletul curăţindu-ţi Cuvioase Gherman, ai vădit înţelepciunea cea de suflet pierzătoare şi amăgirile cele viclene, căci pătimind smerit şi înţelept şi ajungând la cunoştinţă, ai învăţat mulţimile călugărilor, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având în suflet darurile Duhului Sfânt, Preafericite Părinte Gherman, de Dumnezeu propovăduitorule, te-ai arătat mai presus de cursele înşelătorului şi decât cugetele trupeşti; pentru aceasta de la toţi auzi cuvânt de laudă, smerite ostenitorule al lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat ai născut pe Cel mai presus de vreme, făcându-Se sub vreme, Care a luminat pe cuvioşii, cei ce s-au arătat viteji prin credinţă şi a smerit pe şarpele, începătorul răutăţii, Preacurată Fecioară.

Catavasia:

Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Norul cel Uşor, a venit Iisus, Cel cu totul Dumnezeiesc, din Preacurata Fecioară şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor te-ai făcut...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slujitor al adevărului mântuitor arătându-te, sfinte părinte, te-ai odihnit întru Cereştile Locaşuri de Dumnezeu grăitorule, primind după vrednicie, răsplata ostenelilor tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscând Frumuseţea lui Hristos, ai rămas statornic în nevoinţele pustniceşti, căutând mântuirea sufletului. Hristos Dumnezeu te-a făcut părtaş cu Sfinţii Săi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rodind faptele bune în pământul dintre Dunăre şi Mare, purtătorule de Dumnezeu, părinte, adăpându-te din adevărurile Ortodoxiei, ai aflat Cunună Nepieritoare. Pentru aceasta astăzi, după cuviinţă, toţi te fericim Sfinte Gherman.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine a Răsărit Viata Cea Adevărată, Născătoare de Dumnezeu, Bucurie şi Mântuire fiind neamului omenesc. Iar acum, stând de-a dreapta Fiului tău şi Dumnezeului nostru, roagă-te pentru noi toţi.

Catavasia:

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a Irmos: Întru adâncul păcatelor...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În adunarea drepţilor eşti aşezat şi împreună cu duhurile drepţilor te veseleşti, Părinte Preafericite Gherman, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţătura cea Dumnezeiască, prin gura ta, ai răspândit celor ce te-au ascultat, Părinte Sfinte Gherman, iar amărăciunea patimilor în Bucurie Cerească ai prefăcut. Veseleşte, Părinte Gherman, pe cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cunoscând din tinereţile tale pe Hristos, Soarele dreptăţii, care S-a făcut asemenea nouă dar afară de păcat şi luminându-ţi-se ochii sufletului cu învăţăturile Lui, ai răsărit stea luminoasă peste pământul Dobrogei, luminând Părinte Cuvioase Gherman, pe cei ce te cheamă în ajutor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Milostiveşte-te spre mine şi mă miluieşte Fecioară, care ai născut pe Milostivul, Dumnezeu Cuvântul şi cu Lumina cea de la tine luminează-mă, ca să strig: Binecuvântat este Rodul pântecului tău, Preacurată.

Catavasie:

Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Toţi ne bucurăm cuvioase de naşterea ta pe pământul Dobrogei, cel binecuvântat de Apostolul Andrei, Întâiul Chemat împreună cu Sfântul Ioan Casian, de mănăstiri întemeietor arătându-te, Părinte Gherman; şi lepădând grijile cele lumeşti viaţă sihăstrească ai dus, cununa biruinţei ai luat şi de braţele părinteşti te-ai învrednicit. Pentru aceasta, ca unul ce eşti vas ales al sfinţeniei, cu umilinţă alergăm către tine, să dodândim mântuire de la Dumnezeu prin rugăciunile tale.

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o holdă roditoare te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Gherman, ai luminat întru sihăstrie cu răbdare şi te-a primit pe tine Hristos, căruia strigăm: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfă curată şi cu bun miros, ai adus sufletul tău înaintea Împăratului Hristos, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Gherman, Preafericite şi trupul ca o ardere de tot l-ai ars cu focul cunoştinţei de Dumnezeu şi cu înfrânările de tot felul strigând: toată făptura să laude pe Domnul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păzind cu bună credinţă chipul cel monahicesc şi urmând chipul Cel Curat al lui Hristos, te-ai nevoit cuvioase a plăcea Lui şi a-I cânta: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată s-a împlinit propovăduirea Proorocilor, născând tu Fecioară pe Cel propovăduit de demult de Prooroci, care împlineşte cele mai înainte grăite, cu darul Duhului Sfânt

Catavasia:

N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cel Ce S-a...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viclenii aducători de patimi au lucrat în sufletele noastre cumplite nelegiuiri, Mântuitorule şi nu putem să privim spre Tine, noi robii Tăi; ci, prin rugăciunile Cuviosului Tău Gherman, milostiveşte-te spre noi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbogăţindu-te cu Dumnezeieştile fapte bune, ai defăimat bogăţia cea pământească şi ai câştigat-o pe cea cerească. Drept aceea, sărac fiind eu de Cunoaşterea Cea Dumnezeiască, îmbogăţeşte-mă cu har ca să laud şi eu vieţuirea ta cea întocmai cu îngerii, Părinte Sfinte Gherman.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Tuturor izvorăşti îndemnuri de mântuire şi graiuri care alungă din inimi necunoştinţa, Preacuvioase Părinte Gherman, de Dumnezeu grăitorule. Pentru aceasta cu credinţă te cinstim săvârşind sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-te-ai Cămară Dumnezeieştii Slave şi Scaun în chip de foc în care s-a odihnit Cuvântul, Întrupându-Se pentru bunătatea Sa cea desăvârşită. Pe Acesta roagă-L, Preacurată Fecioară, să se milostivească mântuindu-ne pe noi.

Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

S-a dat ţie putere de la Dumnezeu să poţi înfrunta săgeţile celui rău; pentru aceasta luptându-te vitejeşte, Părinte Gherman, te-ai numărat cu Cetele cuvioşilor, veselindu-ne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu neîncetată sârguinţă roagă-te acum pentru noi Mântuitorului Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Gherman, să ne mântuim de suferinţe, de primejdiile cele rele şi de stricăciune; ca de la toţi să auzi cuvânt de cinstire şi împreună cu tine să-L preaînălţăm pe Domnul întru toţi vecii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să ne bucurăm toţi iubitorii de prăznuire duhovnicească, veselindu-ne acum întru pomenirea Preacuviosului Părinte Gherman; cântând lui Dumnezeu laude, Celui Ce este Minunat întru Sfinţi şi sfinţeşte pe cei ce I se închină cu credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neputinciosul meu suflet fiind slăbit de multele împresurări ale celui viclean, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, fă-l sănătos, prin rugăciunile tale cele întărite, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

Catavasie:

Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înlănţuit...

Trăitor în trup fiind te-ai arătat cu îngerii petrecând, Preacuvioase Părinte Gherman; cu cugetul, locuitor al Sălaşurilor Cereşti te-ai cunoscut a fi, tu cel pământean. Pentru aceasta cântăm: Slavă Celui Ce lucrează prin tine, tuturor, tămăduiri!

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-aiînlănţuit...

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergă noi păcătoşii şi cu smerenie să cădem, cu pocăinţă strigând din adâncul sufletului: Stăpână milostiveşte-te spre noi şi ne ajută, grăbeşte că pierim sub mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine te avem Grabnic Ajutătoare.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Cel Ce Te-ai înlănţuit...

Pe Tine Cel Ce Te-ai născut din Tatăl Cel fără de început, dacă Te-a văzut pe Cruce Răstignit, Ceea ce Te-a născut fără de durere, Hristoase, a strigat: vai mie Preaiubite Iisuse, cum Te-ai răstignit de bună voie acum Fiule, de oamenii cei fărădelege, Cel Ce eşti Slăvit de îngeri ca un Dumnezeu? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule!