† TEODOSIE,
prin Harul lui DumnezeuArhiepiscopul Tomisului,
Iubitului nostru cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, har si pace de la Fiul lui Dumnezeu Cel Intrupat, slavit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, iar de la Noi, parinteasca binecuvantare.
Iubiti credinciosi,
Marea sarbatoarea a Nasterii Domnului, pe care astazi o praznuim, are o deosebita importanta pentru intreaga creatie. Ea ne ofera posibilitatea de a-l primi pe Hristos in inimile si in sufletele noastre, de a vietui impreuna cu Hristos, pentru Hristos, unindu-ne cu Dumnezeu si, astfel, de a ne inalta la cer cu sufletele pentru a putea deveni fii ai lui Dumnezeu si a trai vesnic bucuria iubirii Lui. Neamul omenesc este lucrul cel mai de pret al mainilor lui Dumnezeu si, de aceea, El ne poarta de grija, chiar si dupa caderea in pacat, cand trimite pe Fiul Sau ca sa ne mantuiasca din intunericul cel adanc al pacatului. Dovada iubirii dumnezeiesti ne-o arata lamurit Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan atunci cand zice ca „asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau cel Unul-Nascut, L-a dat … ca sa se mantuiasca, prin El lumea” (Ioan 3, 16-17). Iubirea lui Dumnezeu se reflecta si in faptul ca Fiul lui Dumnezeu nu Se naste pentru Sine, ci pentru oameni, spre deosebire de noi, care ne nastem pentru noi insine, suntem adusi la existenta prin parintii nostri, pentru a ne bucura de darul vietii oferit. Și daca noi nu existam deloc inainte de zamislirea noastra in pantecele mamei, El, Fiul lui Dumnezeu, exista mai inainte de veci. Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos este, in primul rand, sarbatoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic S-a facut Om, pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, adica pentru a darui oamenilor, pacatosi si muritori, iertarea pacatelor si viata vesnica. „Aceasta mantuire au cautat-o cu staruinta si au cercetat-o cu de-amanuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea sa vina la noi” (I Petru 1, 10). Intruparea Fiului lui Dumnezeu este darul suprem primit de umanitate de la Dumnezeu, asa cum marturisim in Crezul ortodox: „Care pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si S-a facut Om” .Iubiti fii duhovnicesti,Pacatul a produs o ruptura intre Dumnezeu si om. A produs o stricaciune a omului, pe care acesta nu a fost in stare sa o indrepteze singur. Iata de ce Dumnezeu Tatal L-a trimis pe Fiul Sau in lume, pentru ca prin El sa-l restaureze pe om si odata vindecat sa-l indrume pe om spre ceea ce ar fi putut el insusi sa infaptuiasca, prin propria sa vointa si cu ajutorul lui Dumnezeu, spre desavarsire, adica asemanarea cu Dumnezeu. Restaurarea omului se face prin nasterea din nou din apa si din duh, adica prin botez, „celor cati L-au primit (pe Hristos), care cred in Numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut” (Ioan 1, 12-13).Mantuitorul Se intrupeaza si Se naste ca Om din femeie, din interiorul naturii umane, din pantecele Fecioarei, pentru ca Dumnezeu doreste sa innoiasca lumea din interiorul ei, cu acordul vointei omului si cu participarea deplina a omului la mantuirea sa. Nasterea Mantuitorului Hristos are loc numai dupa ce zamislirea Lui s-a facut cu acordul liber al Maicii Domnului: „Fie mie dupa cuvantul tau” (Luca 1, 38) – a spus Fecioara Maria din Nazaret, la Bunavestire, ingerului Gavriil. Astfel, Nasterea Mantuitorului Hristos este deodata lumina mantuirii omului si lumina libertatii omului in relatia sa cu Dumnezeu.
Frati crestini,
„Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta”, taina mantuirii noastre, se descopera astazi in pestera din Betleem; „Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face”.Prin adumbrirea Sfantului Duh, Hristos S-a nascut din Preacurata Fecioara Maria. Taina Nasterii lui Hristos este traita, inteleasa si marturisita in adevarata sa cuprindere mantuitoare prin salasluirea Aceluiasi Hristos in inima, in mintea, in fiinta omului. Sufletul omului este chemat sa fie curat sau curatit, smerit si lipsit de rautate, asemenea sufletului si trupului Fecioarei Maria, pentru a-L primi tainic pe Hristos. Prin viata curata, prin rugaciune si prin iubire jertfelnica, omul Il marturiseste pe Hristos, nascandu-L, ca o mama, in sufletul si in viata semenilor sai. In acest sens, viata omului este un Betleem continuu, o stradanie permanenta de primire a lui Hristos in fiinta lui si de daruire a vietii proprii, purtatoare de Hristos, pentru slujirea celor din jur. Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii, Se naste cu trupul in cele mai saracacioase conditii, intr-o pestera, in pestera din Betleem, si este culcat intr-o iesle. Smerenia si saracia lui Hristos-Dumnezeu sunt inceputul imbogatirii omului in bunatate dumnezeiasca: „Orice om sa se mire, cugetand la felul cum incepe a saraci acum Cel bogat cu mila, si cum in pestera Se salasluieste, spre a ne dezlega pe noi de cumplita inselaciune, voind a ne imbogati de bunatate.” (Canonul Inaintepraznuirii, Cantarea a 4-a). Pentru a binevesti in acelasi timp smerenia si slava lui Hristos, Biserica vede deodata in El pe robul si pe Stapanul, pe omul pamantean si pe Imparatul cerurilor.Inca prunc fiind, a fost amenintat cu moartea de catre Irod; El, Care S-a intrupat din iubirea Sa dumnezeiasca pentru mantuirea noastra, a avut parte de ura. A trebuit sa fuga din calea lui Irod in Egipt, aceasta ca sa ne invete ca si noi trebuie sa ne ferim din fata pericolelor pe care nu putem sa le inlaturam. S-a intors in Nazaret si a trait ca un necunoscut, in ascultarea cuvenita oricarui copil, ca orice om de rand (Luca 2, 51), implinindu-se in acelasi timp si proorocia lui Osea care zice ca “din Egipt am chemat pe Fiul Meu” (Matei 2, 15; Osea 11,1).
Iubiti frati si surori intru Domnul,
Prin repetarea cuvantului „astazi” din slujba Nasterii Domnului: „Astazi, Fecioara naste pre Stapanul inauntrul pesterii, Astazi, Betleemul primeste pe cel ce locuieste din veac cu Tatal, Astazi, ingerii, pre pruncul nascut dupa cuviinta Il slavesc”, Biserica noastra ne introduce in duhul acestei mari sarbatori a Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Toate sunt la timpul prezent, toate au loc astazi, toate se petrec in prezent. Betleemul nu este departe, iar evenimentul nu este o veche poveste. La Nasterea lui Hristos, cerul se uneste cu pamantul, iar ingerii se bucura impreuna cu pastorii, pentru a ne arata noua taina mantuirii oamenilor in Biserica lui Hristos, in care Liturghia savarsita pe pamant de pastorii sufletesti ai turmei cuvantatoare se uneste cu Liturghia cereasca savarsita necontenit de catre ingeri in ceruri, dupa cum se spune chiar in rugaciunile Sfintei Liturghii. Intruparea Fiului lui Dumnezeu uneste cerul cu pamantul. In timp ce Fecioara ii ofera Logosului un trup, pamantul ii ofera o pestera in care El sa se nasca. Adapostindu-L pe Fiul ceresc, pestera devine ea insasi cer, asa dupa cum Fecioara devine scaun de heruvimi. Hristos Domnul S-a nascut intr-o calatorie a Maicii Sale si a dreptului Iosif la Betleem, aratand prin aceasta ca Dumnezeu Cel milostiv este calator in lume si colindator la casa sufletului fiecarui om, ca sa cheme pe oameni in Casa Tatalui ceresc, a carei poarta sau pridvor este Biserica, intrucat Sfintele Taine savarsite in ea sunt arvuna vietii vesnice din Imparatia lui Dumnezeu. Și pentru ca Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos ne descopera pe iubitorul de oameni Dumnezeu ca fiind calator si colindator in lume, crestinii ortodocsi vad in colindatorii de Craciun vestitori ai iubirii lui Dumnezeu pentru lume. Dupa cum odinioara ingerii si pastorii turmelor de oi de la Betleem au vestit Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos „cu bucurie mare”, ca fiind o minunata lucrare cereasca implinita pentru mantuirea oamenilor, asa si astazi, in Biserica Ortodoxa, copiii si tinerii, asemenea ingerilor, si preotii, asemenea pastorilor de la Betleem, vestesc in Ajunul Craciunului Nasterea Domnului, cantand troparul praznicului si aratand icoana slavei Nasterii Domnului, din casa in casa, iar apoi se intorc la Casa Domnului, in biserica, sa slaveasca si sa laude impreuna, cu mare bucurie, taina Nasterii Domnului, iubirea milostiva si minunata a lui Hristos pentru oameni.
Iubiti credinciosi,
Pentru noi cei ce ne aflam pe pamantul apostolic al Dobrogei, increstinat de Sfantul Apostol Andrei, cel Intai chemat, bucuria Nasterii Domnului trebuie sa fie inmultita intrucat ocrotitorul nostru cel dintai ne-a lasat o mostenire duhovniceasca de mare valoare, pestera Sfantului Andrei, considerata de crestini Betleemul romanesc. Doresc ca acest cuvant de dragoste sa ajunga la inima tuturor iubitorilor de neam si de tara, a celor ce poarta povara unor responsabilitati, slujind-o nu numai economic, cultural si social, ci si spiritual, oferind conditii de pastrare a sanatatii morale, a promovarii virtutilor noastre stramosesti de popor crestin, iubitor de Hristos si de semeni. Multumind Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, va pun la inima aceste ganduri si, cu parinteasca dragoste si binecuvantare, va adresez cuvant de iubire, de rugaciune si traditionala urare ca Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului, Anului Nou 2014 si Bobotezei sa le petreceti cu pace si sfinte bucurii intru multi si fericiti ani. Iar noi, dupa cuvantul Marelui Apostol Pavel, neincetat va pomenim, rugandu-ne „ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de chemarea Sa si cu putere sa-mplineasca toata bunavrerea voastra de a face binele si toata lucrarea credintei voastre, ca numele Domnului nostru Iisus Hristos sa se preamareasca-ntru voi si voi intru El, dupa harul Dumnezeului nostru si al Domnului Iisus Hristos” (2 Tes. 1, 11-12). Va daruiesc tuturor dragostea mea parinteasca si va impartasesc harul acestei sarbatori plina de bucurie duhovniceasca, dorind sa va fie casele pline de lumina si sufletele aprinse de credinta, avand pace unii cu altii, spre desavarsirea vietii noastre.
Al vostru Arhipastor, de tot binele doritor si catre Hristos rugator,
† Teodosie,
Arhiepiscopul Tomisului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu