Filmulete din Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci - 20 septembrie

Luarea Crucii si urmarea lui Hristos

Evanghelia Duminicii dupa Inaltarea Sfintei Cruci: "Zis-a Domnul: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape viata, o va pierde, iar cine isi va pierde viata sa pentru Mine si pentru Evanghelie, acela o va mantui. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau?

Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el cand va veni in slava Tatalui Sau, cu sfintii ingeri. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pana cand nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu venind intru putere." (Marcu 8, 34-38; 9, 1)

Predica Parintelui Petru Ciprian Pricop 

Filmulete - Inaltarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci a Domnului - 14 Septembrie 2015

Predica Parintelui Petru Ciprian Pricop  

Inaltarea Sfintei Cruci - 14 septembrie - Poezii crestine scrise de Neli Mihail

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2014/09/inaltarea-sfintei-cruci-14-septembrie.html

14 Septembrie: Inaltarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci a Domnului

In pragul anului nou bisericesc, adica in luna septembrie, la scurt timp dupa Nasterea Maicii Domnului (la 8 septembrie), praznuim inaltarea Sfintei Cruci (la 14 septembrie), doua praznice ce sunt ca doua izvoare de putere duhovniceasca in evlavia Bisericii noastre ortodoxe.

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2012/09/inaltarea-sfintei-cruci-14-septembrie.html

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2011/07/acatistul-sfintei-cruci-14-septembrie.html

Dar, pe masura ce ne apropiem de praznicul Crucii ne dam seama ca, Crucea pe care o sarbatorim este de fapt lemnul Crucii pe care Domnul Hristos a fost rastignit, pentru mantuirea noastra. Marturisim, cu alte cuvinte, ca mantuirea noastra s-a infaptuit prin patimirea cea grozava a Domnului nostru Iisus Hristos pe lemnul Crucii.

Crucea este, adica, partea cea mai adanca din taina mantuirii fiecaruia din noi, partea cea mai adanca din taina mantuirii lumii intregi. Este ca si cum fiecare in parte, dimpreuna cu toata lumea, am marturisi cu recunostinta si am zice catre Hristos cel rastignit: Te-ai gandit pe Crucea ta si la mine, Doamne, si o picatura din sangele Tau ai varsat-o si pentru mine, in ceasul patimirii Tale, pe lemnul cel grozav al Crucii. Invata-ne sa nu uitam dragostea aceasta a Ta niciodata si ca-Ti suntem datori cu un raspuns, ca dragostea cu dragoste se plateste.  

Precum se stie, cinstirea Sfintei Cruci incepe din timpul Apostolilor : „Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume” (Gal. 6, 14); asa scria Sfantul Apostol Pavel galatenilor, vorbind de taina Crucii. Iar, in alta parte, tot el adauga: „Cuvintul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 18). Cu aceasta cinstire fata de taina Crucii au strabatut crestinii tot timpul prigoanelor, trei sute de ani, pana la vremea cand a venit la Roma, marele Constantin imparatul.

Vremea marelui imparat, la randul ei, a fost pentru crestinatate ca o adevarata nastere din nou a evlaviei, fata de Sfanta Cruce, mostenita de la Apostoli. Mai intai, imparatul Constantin insusi s-a crestinat, printr-un semn ceresc, ca si Pavel Apostolul pe drumul Damascului, si anume prin aratarea semnului Sfintei Cruci, in amiaza zilei, pe cer, alcatuita din stele si cu indemnul tot din stele alcatuit: „Invinge prin aceasta”!

Deci, vazand in aceasta un semn dumnezeiesc, imparatul porunci mestesugarilor lui si facand cruce mare din aur si din pietre scumpe, dupa chipul ce se aratase, porunci ca acest semn sa mearga inaintea ostilor sale. Deci, lovindu-se cu oastea lui Maxentiu, marele Constantin intra biruitor in Roma (312). Si asa, plecat din Galia ca un pagin, dupa biruinta de la Podul Milvius, pe Tibru, Sfantul Constantin intra in Roma, hotarat pentru Crucea lui Hristos si libertatea crestinilor, dand edictul din Milan, la 313.

Un alt fapt de sporire a evlaviei catre Sfanta Cruce, fara de asemanare, a fost descoperirea la Ierusalim, tot in acest timp, a lemnului Crucii, pe care a fost rastignit, pentru noi, Hristos Domnul. Se stie ca, ajuns singur stapanitor peste toata imparatia romanilor, marele Constantin a trimis pe maica sa, Sfanta Elena, in Tara Sfanta, cu multa avere, spre cercetarea si innoirea sfintelor locuri si spre cautarea lemnului Crucii Domnului.

Deci, pe cand se sapa pamantul pentru temeliile marii biserici a Invierii Domnului, din dumnezeiasca oranduire, s-au aflat, nu departe de Sfantul Mormant, trei cruci, adica Crucea lui Hristos si cele doua cruci pe care au patimit talharii. Si nu numai crucile, ci si piroanele le-au aflat. Deci, nestiind imparateasa si intrebandu-se care sa fi fost Crucea Domnului, s-a aratat prin minunea ce s-a facut cu o fecioara moarta ce o duceau la ingropare, ca a inviat-o cu puterea Crucii lui Hristos, nearatind celelalte cruci nici un semn de minune. Si s-a inchinat imparateasa si a sarutat-o si, impreuna cu ea, tot poporul.

Si, neincapand tot poporul sa se inchine, s-a rugat multimea ca macar sa o vada si sa fie binecuvantata. Si s-a suit, atunci, fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, pe un amvon inalt si a ridicat cinstita Cruce a Domnului, binecuvantandu-i cu dansa, pe care vazand-o poporul a inceput a striga : „Doamne miluieste-ne”! Si a fost descoperirea aceasta a Crucii Domnului ca o zguduire a intregii crestinatati si de atunci, au inceput calatoriile in Tara Sfanta si, in fiecare an, praznicul Sfintei Cruci la 14 septembrie.

Alt fapt care a marit cinstirea Sfintei Cruci a fost aratarea semnului Crucii Domnului pe cer la Ierusalim, pe vremea imparatului Constantiu, fiul marelui Constantin (337-361), in Duminica de Rusalii, la 7 mai 351, pe la ceasul al treilea din zi, ora 9 dimineata. Si a stat acest semn al Crucii mai luminat decat soarele, deasupra muntelui Golgota si tot poporul privea, minunandu-se cu mare teama.

De acest semn minunat, a instiintat fericitul Chiril, patriarhul Ierusalimului, prin scrisoare, pe imparatul Constantiu, sfatuindu-l spre dreapta credinta, ca era arian, iar Sozomen, istoricul, scrie ca, din aratarea aceasta a Crucii pe cer, multi s-au incredintat ca Hristos este Mesia si au venit la dreapta credinta, vazand ei ea aceasta nu este alcatuita de oameni, ci de Duhul Sfant, fiind marturisita cu semne din cer.

A sporit, in sfarsit, cinstirea Sfintei Cruci si prin biruinta ei asupra persilor, pe vremea imparatiei lui Heraclie (610-641). Persii au cucerit Ierusalimul in anul 615 si l-au jefuit, luand intre altele odoare de pret si lemnul sfintei Cruci si ducandu-l in capitala lor, la Ctesifon. Dar imparatul Heraclie a trecut la lupta si a invins peste tot.

Persii au fost siliti sa aduca inapoi, in Ierusalim, lemnul Crucii, care a fost predat in mainile lui Zaharia, patriarhul Tarii Sfinte. Este drept ca in anul 633, Heraclic a mutat, cu mare alai, pentru totdeauna, lemnul Crucii, de la Ierusalim, in capitala sa, Constantinopol. Dar de atunci, la Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie, se praznuieste si aceasta biruinta a Crucii Domnului asupra persilor.

Fireste, de la aceasta data, lemnul Sfintei Cruci a fost impartit in particele mici si trimis la diferite biserici. Dar, ca „Puterea lui Dumnezeu”, Crucea DomnuIui isi pastreaza in lume, taina si lucrarea ei, vie si intreaga. Ea ramane cel mai inalt Altar al celei mai inalte Jertfe: dumnezeiasca Jertfa a Rascumpararii lumii intregi si a noastra a tuturora, o data pentru totdeauna, in veci si de-a pururi. Acestei „Puteri a lui Dumnezeu” i se spune: „Crucii Tale ne inchinam Stapane, si sfanta Invierea Ta o laudam si o marim”.

Biserica latina praznuieste si ea inaltarea Sfintei Cruci, in fiecare an si tot la 14 septembrie. In afara de acest praznic, Biserica Ortodoxa cinsteste, de inca trei ori pe an, Sfanta Cruce: a treia duminica din Postul Mare, la 7 mai si si la 1 august. Dumnezeului nostru slava !

Intru aceasta zi, invatatura la Inaltarea cinstitei Cruci.

Astazi, fratilor, Preasfanta Cruce se ridica dezlegand pacatele noastre si tot anul innoindu-l cu Inaltarea ei; inca si inimile noastre, cele invechite cu pacatul, le innoieste. Ca, prin aceasta Sfanta Cruce, ne-am rascumparat din blestemul Legii, ca pe aceasta a fost pironit Domnul Dumnezeul nostru si zapisul pacatelor noastre l-a rupt. Prin Cruce, a omorat toate pacatele noastre si smintelile.

Tot pe ea ne-a dat-o noua Stapanul si Dumnezeu arma asupra potrivnicului vrajmas. Prin Cruce moartea s-a omorat si iadul s-a stricat. Prin ea Adam cel omorat de demult iarasi s-a innoit si Eva din blestem s-a slobozit. Ca, prin gustarea din pom, a fost cazut din Rai de demult si, iarasi, prin lemnul Crucii s-a salasuit in Rai. Si aceasta este biruinta noastra asupra potrivnicului.

Cu aceasta insemnandu-ne, nu ne temem de vrajmasul cel vazut si nevazut, ca ea este tamaduitoare de patimile noastre. Aceasta este care satura cu credinta inimile noastre. Ea este pazitoarea tuturor crestinilor si carmuitoarea tuturor. Cu aceasta ne insemnam noi tot trupul si bucatele noastre si nu se apropie de noi raul. Fiindca aceasta asuprelile noastre le goneste.

Drept aceea, fratilor, pe aceasta Sfanta Cruce cu frica sarutand-o si cazand inaintea ei, sa lepadam de la noi toata rautatea, iutimea, mania, clevetirea, lacomia, fapta de rusine si betia, acestea toate diavolului sa le lepadam.

Sa iubim pacea, blandetile, trezia iubirea de saraci, primirea de straini, postirea si curatia, ca acestea sunt viata ingereasca si cu aceste fapte toti cei dreptcredinciosi se mantuiesc.

Aceasta curatie si faptele asemenea ei sa le iubim, ca sa fim fiii Celui preainalt si partasi ai Imparatiei Lui, slavind pe Preasfanta Treime, pe Tatal si pe Fiul, si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Extras din Proloage

Crucea Mântuirii - Poezie crestina scrisa de Neli Mihail

Crucea Mântuirii

        de Neli Mihail

Crucea lui Hristos e taina

Ce aduce pe pământ,

Mântuirea lumii întregi,

Ea  purtând un legământ.

Crucea e tămăduirea

Bolilor ce sunt în om,

De păcate şi ispite

Lăsate în voia lor.

Crucea este viaţa noastră

Şi nicicum fără de ea,

Nu putem trage nădejdea

Urcând treptele din ea.

Deci cu grija s-o purtăm,

Slavă Domnului să dăm!

Când de griji se lasă grea,

Să strigăm la maica Sa..

Maică Sfântă şi curată,

Dă-ne ajutorul tău!

Câ suntem lipsiţi de vlagă

Şi-n genunchi cădem la greu.

Dă-ne râvnă-n rugăciune,

Spor la multe fapte bune,

Lacrimi şi dorinţi curate

Să purtăm Crucea în spate.

Că de vom cădea cu ea

Greu e a ne ridica..

Şi-i posibil clipa rea

Să ne-aducă moartea grea..

Doamne,

Apăraţi să fim de ea!

. 

Filmulete - Nașterea Maicii Domnului - "Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare, bucurie a rasarit la toata lumea” 8 septembrie

Nasterea Maicii Domnuluieste primul praznic din Anul bisericesc, care incepe la 1 septembrie. Fecioara Maria s-a nascut din parinti foarte inaintati in varsta, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii lor. Tatal ei era din semintia lui David, iar mama ei din cea a lui Aaron. 

Te rugam, Stapana preabuna, daruieste intregului tau popor aceste mosteniri ale tale, din mila si din comoara harurilor tale, ca ceea ce esti plina de har. Din aceste comori ceresti ajuta si tamaduieste sufletele si trupurile noastre imbolnavite de patimi, lumineaza si impaca viata launtrica a fiecaruia din noi, ca ceea ce cunosti bine toate necazurile noastre. Revarsa, Preasfanta, bucurie, pace si buna intelegere in familia neamului nostru omenesc si romanesc care din adanca vechime, din vremi, te cinsteste cu multa si curata evlavie. Si indraznim sa te mai rugam, preasfanta Fecioara, sa mijlocesti la Fiul tau si Dumnezeul nostru sa potoleasca cumplitele vrajbe din lume, pentru ca El este cu adevarat Izvorul si Stapanul pacii. Cerem cu umilinta si cu incredere toate acestea, preasfanta Fecioara si Maica a Domnului, stiind ca poti sa ne ajuti, pentru ca tu pe toate le poti cate le voiesti. Amin.

Predica Parintelui Petru Ciprian Pricop

Filmuleţe din Duminica a XIV-a după Rusalii - Pilda nunţii fiului de împărat.- 6 septembrie

Creştinii ortodocşi s-au aflat, astăzi în Duminica a XIV-a după Rusalii, zi în care la Sfânta Liturghie a fost citită Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei (cap. 22, vs. 2-14) care ne prezintă Pilda nunţii fiului de împărat.

Darul acesta al iertării păcatelor îl avem în Sfânta Biserică şi trebuie necontenit să facem o analiză a vieţii noastre trupeşti şi sufleteşti astfel încât ca haina noastră să fie haină curată, să fie haină de nuntă, cum spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în cartea «Apocalipsa» unde ne îndeamnă să spălăm haina noastră în aşa fel încât să fim moştenitori ai pomului vieţii veşnice şi să fie şi să intrăm în cetatea cea cerească a Ierusalimului Domnului pe uşile cele deschise celor care sunt pregătiţi. Pentru a fi pregătiţi şi pentru ca haina noastră să fie corespunzătoare trebuie să privim şi spre învăţămintele dobândite din Evangheliile trecute, anume că viaţa noastră trebuie să fie guvernată de nişte rânduieli. Pe de o parte, sunt cele patru porunci referitoare la raporturile noastre cu Dumnezeu şi alte şase porunci care reglementează relaţiile dintre oameni şi care se referă la aspecte fundamentale ale vieţii oamenilor şi, de asemenea, la păcate care de multe ori sunt condamnate şi de justiţie .Lipsa dragostei ne descalifică la nunta fiului de împărat. Ne descalifică de la a purta haina corespunzătoare, haina cea potrivită pentru nunta aceasta cea cerească. De aceea, trebuie să trăim într-o foarte mare atenţie şi dragoste şi faţă de aproapele şi această dragoste se manifestă şi prin faptele bune ale milei sufleteşti. Şi datoria primă este să ne rugăm pentru cei din familia noastră, pentru prieteni, să ne rugăm pentru cei care sunt în necazuri, în suferinţe. Toţi cunoaştem pe cineva care are nevoie de rugăciune .

Predica Parintelui Mircea Pricop

Canon de rugăciune la Praznicul Naşterii Maicii Domnului (1)

Tropar la Praznicul Naşterii Maicii Domnului, glasul al 4-lea:

Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Veniţi, popoare, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Veniţi, credincioşii, cu Duh Dumnezeiesc bucurându-ne, să cinstim cu cântări pe Ceea ce a răsărit astăzi din cea stearpă, spre mântuirea oamenilor, pe pururea Fecioara Prunca.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te, Curată Maică şi Slujitoarea lui Hristos Dumnezeu, Ceea ce eşti Solitoarea fericirii celei din început a neamului omenesc. Pe tine toţi după vrednicie cu cântări te mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Podul vieţii se naşte astăzi, prin care oamenii câştigând ridicare din căderea iadului, pe Hristos Dătătorul de viaţă cu laude Îl slăvesc.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul; şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fără prihană vieţuind lui Dumnezeu, aţi născut mântuirea tuturor, de Dumnezeu gânditori părinţi ai Celei ce a născut pe Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Domnul Cel Ce izvorăşte viaţă tuturor, a binevoit ca din cea stearpă să se nască Fecioara, întru care a primit a Se sălăşlui, păzind-o după naştere Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Ceea ce este rodul Anei, pe Maria care a născut Strugurele Cel de viaţă Purtător, ca pe Născătoarea de Dumnezeu şi Folositoare şi Ajutătoare tuturor, astăzi să o lăudăm.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, Glasul rânduielii Tale şi Te-am preamărit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Doamne, Care ai dat tuturor pe Ceea ce Te-a născut pe Tine Liman de mântuire credincioşilor, pe Tine Te lăudăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine Dumnezeiască Mireasă te-a arătat Hristos Laudă şi Întărire, tuturor celor ce laudă cu credinţă Taina ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce nu ştii de nuntă, Stăpână, prin rugăciunile tale, fiind curăţiţi de greşeli, cu mulţumire pe tine toţi te fericim.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Cel Ce ai risipit negura cea înseninătoare de umbră a vorbelor celor întunecate şi inimile credincioşilor, cu împlinirea adevărului, prin Fiica lui Dumnezeu le-ai luminat; şi pe noi, Hristoase, cu Lumina Ta ne povăţuieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să lăudăm, popoare, pe Ceea ce a fost Pricină, de S-a făcut Om asemenea nouă Pricinuitorului fiinţei tuturor; de a Cărui închipuire învrednicindu-se proorocii se bucurau, iar nouă Mântuitorul Însuşi prin Fecioara ni S-a arătat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Odrăslirea toiagului celui uscat al preotului a descoperit lui Israel alegerea; iar Preamărită naşterea Fecioarei din cea stearpă, pe cei ce au născut-o, luminaţi i-a arătat.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Către Domnul din chit Iona a strigat: Tu pe mine mă scoate din adâncul iadului, ca să Te laud pe Tine şi cu Duh adevărat să jertfesc Ţie, ca Mântuitorului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Către Domnul întru necazul nerodirii au strigat de Dumnezeu înţelepţiţii părinţi ai Maicii lui Dumnezeu; şi pe Aceasta au născut-o spre Mântuirea cea de obşte şi Lauda tuturor neamurilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înţelepţii părinţi ai Maicii lui Dumnezeu, Dar Ceresc vrednic lui Dumnezeu au luat pe Căruţa cea mai Înaltă decât înşişi Heruvimii, pe Născătoarea Cuvântului şi a Ziditorului.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Sfinţii Ioachim şi Ana din defăimarea nenaşterii de fii, iar Adam şi Eva din stricăciunea morţii au scăpat, Preacurată, prin Sfântă naşterea ta. Aceasta o prăznuieşte şi poporul tău, de vina greşelilor mântuindu-se, când striga către tine: cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu şi Hrănitoarea vieţii noastre.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Rugul cel nears cu foc în munte şi cuptorul caldeilor cel dătător de rouă, lămurit mai înainte te-au însemnat pe tine, Dumnezeiască Mireasă. Că Focul Dumnezeiesc Cel fără de materie în pântece materialnic fără de ardere L-ai primit. Pentru aceasta, Celui Ce S-a născut din tine cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Taina ta cea mare nu s-a descoperit lui Moise prin arătări materialnice, Preacurată, ca să se înveţe a-şi înălţa gândul la cele mai presus de cele pământeşti. Pentru aceea, înspăimântându-se de minune, striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Scară Înţelegătoare, Munte din care s-a Tăiat Piatră fără de mână de om şi Uşă prin care a trecut Hristos, ceata proorocilor cu Dumnezeiască cuviinţă, mai înainte te-a numit, grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

În cuptorul tinerilor mai înainte ai închipuit oarecând pe Maica Ta, Doamne. Că Închipuirea pe cei ce intraseră în foc i-a scos nearşi. Pe Aceasta o lăudăm că s-a arătat prin Tine marginilor astăzi şi o preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cortul cel mai Înalt rânduit, al încăperii noastre cu Dumnezeu, acum se naşte; care avea să nască pe Cuvântul Cel Ce S-a arătat nouă în trup. Pe Acela Îl lăudăm noi, cei ce din nefiinţă printr-Însul în fiinţă am venit şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prefacerea nerodirii, a dezlegat lumii nerodirea bunătăţilor şi Luminat pe Hristos L-a arătat că a venit pe pământ. Pe Acela Îl lăudăm, cei ce din nefiinţă printr-Însul fiinţă am primit şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

La cântarea a 9-a.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Preaslăvită Naşterea Maicii lui Dumenzeu.

Irmosul:

Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele Fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat; Binecuvântată, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Preaslăvită Naşterea Maicii lui Dumenzeu.

Irmosul:

Cel Ce popoarelor celor neascultătoare din piatră tare a izvorât ape, neamurilor celor bine ascultătoare le dăruieşte din coapse sterpe Rod spre veselie nouă, pe tine, Maica lui Dumnezeu Preacurată, pe care după vrednicie te mărim.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Preaslăvită Naşterea Maicii lui Dumenzeu.

Irmosul:

Pe tine, Ceea ce eşti Pierzătoarea straşnicei osândiri de demult, Îndreptătoarea strămoaşei şi Pricina apropierii neamului omenesc către Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Glasul al 8-lea.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria.

Irmosul:

Străin lucru este mamelor fecioria, străină este şi fecioarelor naşterea de fii. Iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta, toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te mărim.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria.

După vrednicia curăţiei tale, ai dobândit şi naşterea prin făgăduinţă, Maica lui Dumnezeu, că oarecând celei sterpe Rod de Dumnezeu Odrăslit ai fost dată. Pentru aceasta, pe tine toate seminţiile pământului neîncetat te fericim.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria.

Plinitu-s-a proorocia celui ce strigă: ridica-voi cortul cel căzut al Sfinţitului David, care întru tine, Preacurată, mai înainte s-a închipuit; prin care toată firea oamenilor, în trupul lui Dumnezeu s-a zidit din nou.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria.

Cinstim scutecele tale, Născătoare de Dumnezeu; mărim pe Cel Ce a dat Rod celei ce era mai înainte stearpă şi a deschis pântecele cel neroditor cu preaslăvire; că face toate câte le voieşte, Dumnezeu fiind Atotputernic.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria.

Preasfântă Ana, de Dumnezeu înţelepţită, odrăslit-ai, din pântece mai presus de nădejde şi din făgăduinţă, Floare de Pom Fecioresc şi Frumuseţea Curăţiei cea de Dumnezeu Crescută. Pentru aceasta, pe tine, toţi, ca pe rădăcina vieţii noastre şi maică a Maicii Stăpânului, te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Străin lucru este celor fărădelege a slăvi pe Treimea Cea fără de început; pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Preasfântul Duh, pe Stăpânia Cea Atotputernică şi Nezidită; prin Care toată lumea se ţine, cu Voinţa Puterii Ei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Încăput-ai în pântecele tău, Fecioara Maică, pe Unul din Treime, pe Hristos Împăratul; pe Care Îl laudă toată făptura şi de Care se cutremură Cetele cele de sus. Pe Acela roagă-L, întru tot Cinstită, să se mântuiască sufletele noastre.

Catavasie:

Rai de Taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care Lemnul Crucii cel de viaţă purtător pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

Catavasie:

Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi; pentru că blestemul strămoaşei a tot neamul s-a dezlegat prin Odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate puterile cereşti o măresc.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Fecioara Maria şi Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un Nor al Luminii, astăzi ai Strălucit nouă şi din cei drepţi ai ieşit spre lauda noastră. Nu se va mai osândi Adam, că Eva din legături s-a dezlegat. Pentru aceasta, glăsuind, să strigăm cu îndrăzneală, către cea Singură Curată: Bucurie vesteşte naşterea ta la toată lumea.