Sfinţii martiri Brâncoveni
16 august
de Neli Mihail
Vorbim de Sfinţii
Brâncoveni,
Însă cu ce cuvinte
Putem să caracterizăm
Vieţile lor sfinte.
Au fost martiri cu
trupul lor
În tot ce-au pătimit.
Sfântul a zis..
-Şi cu copii mei eu
mor
Dar nu mă las învins.
Credinţa mea îmi este
scut
În luptă mă avânt.
În ea parinţii m-au
născut
În ea vreau să mă duc.
-Iubesc pe Dumnezeu şi
ţara,
Eu, Constantin
voievod,
Iar lupta nu-mi este
povară,
Doar lui Hristos sunt
rob!
Sultanul turc nu mă
convinge
Mahomedan să trec..
Poate pe jar să mă
arunce
Şi lui tot nu mă
plec.
Credinţa ortodoxă
sfântă
E cel mai de preţ dar!
Mă duc la moartea cea
mai crudă,
Dar Duhul îmi dă har.
Era ferm, voievodul
nostru,
Al Ţarii Româneşti,
Lupta până la sânge
Primind puteri
cereşti.
Însă timp foarte
îndelungat
În ani de cârmuire,
A fost de cei
apropiaţi
Trădat cu calomnie.
Cam dupa 25 de ani
De greaua sa
domnie,
Cinstitul cap i-a fost
tăiat
Din ură cu mânie.
Chiar unchiul
Cantacuzino,
Toma plin de invidie
Si-a trădat ruda, pe
nepot,
La turci, să îl
sfâşie.
Şi aceştia l-au
întemniţat
Pe Sfântul Constantin
Şi-n urmă l-au
decapitat,
El devenind martir.
Dar înainte de-a muri
Cu calm incurajară
Pe cei patru baieţi ai
lui,
Ca în Hristos să
moară.
Mezinul Mateiaş fugi
De moartea crudă cruntă,
Dar sfătuit se
răzgândi
Şi merge spre cunună.
Constantin,
Radu, Ştefan
Şi cel mai mic, Matei,
Cu capetele pe butuc
Au fost martiri-eroi.
Cei cinci sfinţi
Brâncoveni
Şi sfetnicul Ianache
Au fost viteji,
cinstiţi şi drepţi
Şi-n veci o să trăiască.
Aşa părinte luptător,
Exemplu de urmat..
Pe fii lui in Cer ia
dus
Şi el sus a urcat.
În vremea lui a
construit
Mulţimi de mănăstiri
Şi recunoscători
creştinii
I-aduc închinăciuni.
Martirul lor să ne
trezească
În minte, conştiinţa,
Căci fără jertfă nu
vedem
La capăt luminiţa.
O jertfa mică, sau mai
grea..
Cum ne e scris vom
duce-o
Dacă-n credinţă vom
răbda..
Totul e cu
putinţă.
Minunat este Dumnezeu
întru sfinţii Săi! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu