Duminica a III-a dupa Pasti - DUMINICA FEMEILOR MIRONOSITE - Duminica a treia dupa Inviere este Duminica Femeilor Mironosite, a credincioaselor, a gospodinelor, celor care intretineti viata in familie si in lume. Trebuie sa fiti fericite ca aveti din partea lui Dumnezeu o atentie deosebita. Si iata, prin Maica Domnului si prin sfintele femei purtatoare de mir, si dumneavoastra aveti cinstea aceasta de a avea o Duminica in an, in care sunteti cinstite in chip deosebit. Dumnezeu sa va inmulteasca harul si darul Sfantului Duh si darul dragostei crestine sa fie cu adevarat cu dumneavoastra, ca sa fiti ce trebuie sa fiti, sa intretineti caldura crestina in familie si buna intelegere. 26 aprilie

Hristos a înviat!

La mulți ani tuturor femeilor creștine!

Duminică, 26 aprilie 2015, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:

Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. 

Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.

Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul.

Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.

Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.

Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?

Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. 

Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.

Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.

Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus.

Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

(Marcu XV, 43-47; XVI, 1-8. Duminica a III-a după Paşti – a Femeilor Mironosiţe )

De aceea, cei care veniti la biserica, care va rugati lui Dumnezeu si aici la biserica si acasa la dumneavoastra, daca va rugati cu luare aminte, cu dragoste, cu smerenie si cu staruinta, veti avea ajutor permanent din partea lui Dumnezeu si veti fi mangaiate in necazurile dumneavoastra. S-a vorbit si vorbim si astazi despre Duminica aceasta a sfintelor femei purtatoare de mir. Nu uitati ca dumneavoastra, toate femeile crestine ortodoxe si fiicele dumneavoastra sunteti mironositele Bisericii Ortodoxe de astazi si din toate timpurile.

Copilele si tinerele fiice aduc Mir lui Hristos viata lor curata, fecioria, rugaciunea si ascultarea de parinti. Studentele si tot tineretul feminin care vin regulat la biserica, aduc si ele Mantuitorului Hristos, ca un Mir cu buna mireasma, ravna lor pentru toata fapta buna, milostenia catre cei din suferinta si ascultarea de parintele lor duhovnicesc. Mamele crestine aduc Stapanului Hristos cel mai pretios Mir crestin, adica nasterea, cresterea si educarea copiilor lor in frica de Dumnezeu. Iar mamele in varsta, bunicile si vaduvele care sunt nelipsite din sfintele biserici, aduc lui Dumnezeu mirul lacrimilor, al rugaciunilor si pastreaza cu sfintenie evlavia ortodoxa pe care o mostenim din mosi stramosi…

Iata deci ca si dumneavoastra, fiicele Bisericii Ortodoxe de astazi, sunteti urmasele mironositelor din vremea lui Hristos si purtati in inima buna mireasma a credintei, a rugaciunii si a iubirii crestine. Numai de veti alerga cu evlavie la biserica impreuna cu copiii dumneavoastra, precum alergau odinioarii sfintele mironosite la Mormantul lui Hristos.

Despre sfintele femei va mai pot spune ca au fost momente in viata Mantuitorului Hristos, cind ele erau mai curajoase decat Apostolii. De pilda, in momentul prinderii Mantuitorului in Gradina Ghetsimani, Apostolii toti L-au parasit, afara de Sfantul Evanghelist Ioan, iar Petru Il si tradeaza si se jura de trei ori ca nu-L cunoaste pe Iisus Hristos. Insa femeile, il urmau de departe, atat la sinedriu cat si pe drumul Golgotei. Il insotesc cand Mantuitorul cade sub povara Crucii, iar mironosita Veronica Il sterge cu mahrama, care devine prima icoana cu chipul lui Hristos. Toate mironositele privesc cum Il bat in cuie si-L rastignesc intre cei doi talhari; aud ultimele cuvinte ale Mantuitorului si plang cu lacrimi amare cand Hristos isi da duhul, zicand: Savarsitu-s-a!
Dupa rastignire, cand Apostolii erau ascunsi de frica iudeilor, femeile, cu noaptea in cap, se apropie de Sfantul Mormant ca sa unga trupul Domnului, cum era obiceiul la evrei. Si tocmai atunci cand ajung la acolo si cautau trupul Domnului, gasesc mormantul Lui deschis si gol, iar un inger le spune ca Hristos a inviat, si le arata giulgiul infasurat alaturi.

Iata deci, ca aceste sfinte femei au fost in preajma lui Iisus cel inviat, care Se arata din cand in cand, ca sa-i obisnuiasca pe toti cu trupul Sau inviat, pentru ca era o mare minune, caci pana atunci nimeni nu vazuse un trup inviat. Este vorba despre Hristos, Care a fost mort cu trupul si dovedit ca mort, pentru ca a fost rastignit pe Cruce. Apoi s-a facut aceasta verificare, impungand ostasii cu sulita in coasta Lui, din care a iesit sange si apa, cum spune Sfantul Evanghelist Ioan (Ioan 19, 34). Semnele mortului te lasa convins ca era mort. De aceea au predat trupul lui Hristos, in mainile lui Iosif si Nicodim ca sa-L ingroape.

Desi mergem cu trupul in mormant si ne acopera cu tarana si ne mananca viermii, incat trupul se transforind in praf si pulbere, aceasta pulbere va invia si se va reface trupul nostru si vom fi ca si acum, aceleasi persoane; si ne vom uni cu sufletul viu si vom forma acelasi om, acelasi barbat, aceeasi femeie care am fost si pe pamant. Si, dupa faptele noastre bune sau rele, vom trece dincolo, la judecata lui Dumnezeu, si vom petrece vesnicia intreaga asa cum ne-am dus viata in aceasta lume.

Arhim. Sofian Boghiu

Filmulete - Sfantul Mare Mucenic Gheorghe - 23 aprilie

Troparul Sfantului Gheorghe

Ca un aparator al celor robiti si celor saraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, imparatilor ajutator, Purtatorule de biruinta, Mare Mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Predica Parintelui Mircea  Cristian Pricop 

Filmulete din Duminica a II-a dupa Pasti - Duminica Sfantului Apostol Toma - 19 aprilie

Biserica Ortodoxa il sarbatoreste in Duminica a II-a dupa Pasti, pe Sf. Apostol Toma. In aceasta zi, Mantuitorul S-a aratat ucenicilor prin usile incuiate, pentru a doua oara dupa Inviere. Pentru ca Toma nu credea in Invierea Mantuitorului, Iisus l-a indemnat sa-i atinga semnele ramase pe corp in urma rastignirii Sale. Dupa acest moment, Toma il marturiseste fara nicio indoiala pe Iisus Hristos ca Domn si Dumnezeu, realitatea Invierii Domnului fiind dovedita astfel inca o data pentru cei care nu puteau crede.

 Rugaciune 

       Domnul meu si Dumnezeul meu, ajuta-ne sa sfarsim cu bine zilele vietii noastre, traind in dreapta credinta si in sfanta pregatire sufleteasca si trupeasca, ca sa fim cu tine nedespartiti in ceruri in vecii vecilor. Amin.

Predica Parintelui Petru Ciprian Pricop

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Toma

Acatistul se poate citi accesand linkul urmator :

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2011/10/acatistul-sfantului-apostol-toma-6.html

Troparul Sfântului Apostol Toma, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Toma, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe Voievozii cei tari…

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce S-a arătat pe pământ cu Chipul precum sun­tem noi, pe Care L-ai văzut, mărite, ale Cărui mâini şi coas­ta cu palma le-ai pipăit, roa­gă-L să mântuiască pe robii săi.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ştiutorul celor ascunse şi Cel Ce cercetează rărunchii şi ispiteşte inimile, Dumnezeul meu, Iisus, pe tine, Sfinte Apostole Toma Preafericite, te-a primit slujitor Dumnezeieştii Sale arătări şi mărturisitor şi Dumnezeiesc Apostol.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Râu de ape Tainice te-ai ară­tat, Apostole Toma, care adăpi faţa pământului şi adunarea Bisericii, cu curgerile cunoştinţei de Dumnezeu; şi cu repejunea Duhului ai gonit înşelăciunea mulţimii zeilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pierzătoare fiind a morţii şi a stricăciunii, pe Hristos, Izvorul Nestricăciunii, ai născut, de Dumnezeu Născătoare, Prealăudată, pe Cel Ce a împodobit cu harul nemuririi firea omenească, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Catavasia:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune…

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu podoaba virtuţii fiind împodobit, însuţi văzătorule şi cu minunile, grozăvia indienilor cu Dumnezeiasca Lu­mină o ai strălucit prin credin­ţă şi ai luminat întunecarea lor.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din rază fiind aprins, prin singură lucrarea Duhului, ca o săgeată de Dumnezeu luminată ai fost trimis, de Dumnezeu primite şi lumea ai luminat, Sfinte Apostole Toma, cu minunile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În taină învăţându-te dog­mele Dumnezeieştii Înţelep­ciuni, ca o grabnică scăpărare de fulger, ce iute străbate, Sfinte Toma Apostole, ai luminat mar­ginile lumii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce nu ştii de nuntă, care ai născut pe Dumnezeu Întru­pat, pe mine cel clătinat de asu­pririle patimilor, mă întăreşte; că nu este, Preacurată, afară de tine altă ajutătoare.

Catavasia:

Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cel Ce şade întru mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit, Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mai mare arătare de mi­nuni lucrând şi Slava Dum­nezeieştilor dogme luminat al­cătuind apostolul, a cuprins cu propovăduirea lumea, care strigă: Slavă, Hristoase, Pu­terii Tale!

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe cel ce însuţi ai fost văzător Cuvântului şi cald slu­jitor şi Slavei Lui mărturisitor şi ca pe un credincios iconom şi Apostol te lăudăm pe tine, Fericite Toma, Preacinstite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o cămară de mire şi cort ceresc, punând temelie Piatra Cea din capul unghiului, ai zidit celor credincioşi, fericite, puru­rea pomenite, mare Apostole.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pământ Nearat, care a cres­cut Spicul vieţii; Nor Uşor şi Ploaie, care a picurat pe Dătătorul de viaţă, numim pe Preasfân­ta Fecioară, cântând: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!

Catavasie:

Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a. Irmos: Necredincioşii nu vor vedea…

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit fiind, Apostole, cu Mărirea lui Hristos şi Coasta cea de viaţă Făcătoare pipăind, ai scos adâncul cuvân­tării de Dumnezeu cel neurmat şi lumea ai îmbogăţit.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nefiind Sfântul Toma de faţă la cea dintâi intrare şi necrezând pe ucenici, mai pe urmă a crezut şi bucurându-se, a cântat: pe Tine Dumnezeu şi Domn Te vestesc, Mult Milostive.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un cer însufleţit al Măririi Tale Hristoase, cu tunet duhov­nicesc Sfântul Apostol Toma a grăit, Dumnezeu şi Domn pe Tine credincioşilor binevestindu-Te.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Biruitoare a patimilor şi a gândurilor arată-mi mintea, Ceea ce eşti cu totul fără priha­nă, potolind pornirile lor, Dum­nezeiască Mireasă, Ceea ce ai născut pe Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Catavasia:

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de…

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Necredinţa cea de suflet pierzătoare a tuturor o vindecă necredinţa ta, fericite; că tu ai cercetat adevărat sem­nele cuielor şi ale suliţei.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slobozit-ai ca un Puternic, Hristoase, pe Apostolul Tău, ca pe o săgeată ascuţită în inimile vrăjmaşilor tăi, Dătătorule de viaţă şi pe aceştia, ca pe nişte luare de pradă, i-a adus Ţie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Jertfele idoleşti le-ai stricat, Îndurate, Înjunghiat fiind pe Lemn şi cu sfintele înjunghieri ale grăitorilor de Dumnezeu Apostoli, care au urmat Patimi­lor Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, Minune mai nouă decât toate minunile! Că Fecioara în pântece zămislind, fără de ispită bărbătească, pe Cel Ce ţine îm­preună toate, L-a cuprins fără strâmtorare.

Catavasie:

Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…

De harul înţelepciunii plin fiind Apostolul lui Hristos şi adevărată slugă întru pocăinţă, a grăit: Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.

Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor, tinerii lui Avraam…

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cetele cele de sus, ca un Apostol bucurându-te, dănţuieşti în ceruri, fericite şi cânţi veselindu-te: Binecuvân­tat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De la margini până la mar­gini a străbătut vestirea ta şi glasul Dumnezeieştilor tale cu­vinte, care învaţă pe cei ce cân­tă: Binecuvântat eşti în Biseri­ca Slavei Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Biserică te-ai făcut Preasfintei Treimi, prealăudate, pentru aceasta şi capiştile idolilor şi jertfelnicele le-ai zdrobit, Apostole şi Bise­rici ai ridicat spre mărirea şi lauda lui Hristos Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De robia legii ne-am izbăvit prin naşterea ta; că tu, Născă­toare de Dumnezeu, fără să­mânţă bărbătească ai născut nouă pe Mântuitorul. Binecu­vântată eşti între femei, Ceea ce eşti fără prihană, Stăpână.

Catavasia:

N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi…

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat, vorbind, te-ai arătat uitându-ţi de trup, feri­cite; şi cu Dumnezeirea cea mai presus de lume te-ai îmbogăţit şi prin cea către Dumnezeu apropiere ai cântat: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dragostea lui Hristos unindu-te, moarte împreună cu dânsul ai dorit, fericite, zicând Apostolilor celor împreună cu tine: „Să mergem, să murim şi noi cu dânsul” şi cântând: pe Domnul lăudaţi şi-L preaînăl­ţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe voi Apostolii, Hristos v-a arătat nori ai Cereştii Ploi cu care umpleţi Bisericile de Apa Dumnezeieştii Cunoştinţe, preaînţelepţilor; şi adăpaţi pe cei ce cântă: pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De prihană şi de întinăciune Curată fiind şi Locaş a toată Sfinţenia, ai născut pe Cuvântul Cel Preasfânt, Care sfinţeşte pe toţi, pe Cel împreună fără de început cu Tatăl. Pentru aceas­ta pe tine Fecioară te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos Piatra Cea Netăiată…

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Car de Lumină purtător te-ai arătat, purtând pe Cuvântul în sufletul tău, cel bine ascultător şi de Dumnezeu purtător, care a îndreptat spre mântuire, pe cei ce te laudă pe tine, mărite Apostole.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

A ta preafericită pomenire săvârşind, te rugăm să ne izbă­vim de tot întreitul val al păca­tului cu mijlocirea îndrăznirii tale, pe care o ai ca un Apostol al lui Hristos, de Dumnezeu văzătorule preacinstite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Astăzi, săvârşind pomenirea ta, Sfinte Toma Apostole, luminează-ne şi ne sfinţeşte prin credinţă, izbăvindu-ne de ispite, de primej­dii şi de toate patimile, cu rugă­ciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai Dumnezeiască Mireasă Maică şi Preacurată Fecioară; că tu ai unit fecioria şi naşterea, născând, Preacurată Stăpână, pe Făcătorul şi Dom­nul a toată făptura.

Catavasie:

Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Cu năvodul Dumnezeieştilor cuvinte, vânând peşti cuvân­tători, i-ai adus pârgă Dum­nezeului nostru; şi întru rănile lui Hristos dorind să te îm­braci, următor Patimii Lui te-ai arătat. Pentru aceasta, adunându-ne, după datorie cin­stim, mărite Apostole, întru tot prăznuită pomenirea ta; şi cu un glas strigăm către tine: roagă-te lui Hristos Dum­nezeu, iertare de greşeli să dă­ruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Pe Ceea ce este Uşă Cerească şi Sicriu, Munte cu totul Sfânt, Nor Luminos, să o lăudăm, Scara cea Cerească, Raiul cel Cuvântător şi Mântuirea Evei; Vistierie Mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi ierta­rea greşelilor celor de demult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu cre­dinţă se închină Preasfmtei Naş­terii tale.

Tur virtual,icoana MD Sirianca ,Manastirea GHIGHIU

http://www.tururivirtualeprahova.ro/embed/43-

Icoana

Despre Mănăstirea Ghighiu,hram Izvorul Tamaduirii!

"Langa Ploieşti, de unde te va duce o bună şosea, Schiţul Ghighiu, căruia i se zice si mănăstire, şi cu drept cuvânt. Frumoasa biserică e înconjurată de paşnice clădiri gospodăreşti, cu coperământul de sindrilă subţire, bine aşezată. In fund, unde curge limpede un "izvor al tămăduirii", se inşiră pomi roditori şi via se mladie pe haragi." ("Nicolae Iorga")
In fructuasele sale pelerinaje la mănăstirile şi bisericile din tară, facute la inceputul secolului XX, atunci când işi alesese ca loc de creaţie şi de activitate cultural Vălenii de Munte, marele istoric Nicolae Iorga a poposit şi aici, lăsandu-ne insemnări pline de culoare şi spirit evocator.
"Un gard trainic-dincolo de case numai o mică intindere mai sunt ogoare mănăstiresti-inconjura colonia de batrani; unul dintre cei mai vechi de zile, infaşurat in petece de soiac, ca o scoarţa de trunchiu secular, dă drumul rarilor vizitatori" ("Nicolae Iorga")
Trăim in secolul vitezei în care tot ceea ce mass-media promovează captează atenţia tuturor; mai sunt oare locaşurile de cult un punct de atracţie? Mai reprezintă oare vatra monahală un loc căutat de cei pentru care "grija cea lumească" a devenit scopul principal al vieţii?

MONAHISMUL ORTODOX DE ASTĂZI
Cuvântul monah inseamnă (persoană singură/însingurată).
Monahismul este vechea practică a creştinilor de a părăsi lumea pentru a se închina trup şi suflet unei vieti conforme cu Evanghelia urmărind unirea cu Iisus Hristos. În zilele noastre monahismul rămâne o parte importantă în esenta credinţei creştin-ortodoxe.
E greu a mai spune astăzi cuvinte mari despre monahi şi monahism in general, în condiţiile în care călugări par nişte oameni înculţi care nu şi-au găsit un rost în viaţa ori au suferit o decepţie. Viata monahală este un lucru sfânt, astfel încât rugăciunea şi contemplaţia monahilor este folositor întregii comunităţi. Monahul se retrage din lume se leapădă de ea renunţând la toate plăcerile ei, dar nu renunţă sa lupte prin rugăciuni pentru cei care au rămas acolo. Astfel el nu va mai aparţine si nici principiile sale morale nu vor mai fii aceleaşi. Monahul se leapadă de sine iar prin rugăciune şi ascultare devine fiu al Lui Dumnezeu după har.
Aşadar avem nevoie de un monahism bine ancorat în "Sfânta Scriptură" şi "Sfânta Tradiţie" ceea ce reprezintă fundamental ortodoxiei. Ortodoxia înseamnă "transpunerea lumii în împărăţia de har a sfinţeniei în bucuria şi nădejdea învierii".
Tămăduirii
După pisania care se află deasupra uşii de intrare în biserica mare, aflăm că în anul 1858,
Prea Cuviosul Arhimandrit Eftimie a dărâmat biserica construită în anul 1817, pentru că era prea mică şi a început con-struirea bisericii mari, cu acelaşi hram, „Izvorul Tămăduirii,” construcţie continuată după moartea stareţului Eftimie, la anul 1864, de noul stareţ arhim. Antonie. Iată ce se spune în această pisanie: „….Acea biserică fiind mică, la anul 1858 Martie şi sub căimăcănia M.S. Alexandru Ghica Voevod, cu binecuvântarea P.S.Mitropolit Nifon şi după iniţiativa Prea Cuviosului Arhimandrit Eftimie, stareţ, s-a dărâmat şi s-a început cea de astăzi, dând concursul său până la terminarea şi învelitoarea ei, iar încetând din viaţă, s-a terminat de către succesorul său P.Cuv. S. Arhimandritul Antonie care a construit cu mai tot ce a avut cum şi alţii de Dumnezeu creştini, a căror pomenire va fi veşnică, şi s-a sfinţit această Biserică tot cu hramul ce l-a avut „Izvorul Tămăduirii” la 31 Martie 1866.” „Această inscripţie s-a pus de către P.Cuv. S. Arhimandritul Mitrofor Juvenalie în al 16-lea an al stăreţiei sale, 1892.”
Începută în anul 1858 de către Prea Cuviosul Arhimadrit Eftimie, stareţul de atunci al Sfintei Mănăstiri Ghighiu, biserica mare este terminată în vremea Prea Cuviosului Arhimandrit Antonie, succesorul acestuia. Biserica mare este construită din cărămidă, pe o temelie din piatră de râu, cărămidă şi var hidraulic. Această sfântă biserică are o arhitectură sobră şi impunătoare. Ocupă o suprafaţă de 416 m2 şi respectă planul trilobat. Este împărţită în pridvor închis, pronaos, naos şi altar. Are o lungime de 31 m, o lăţime de 11 m şi înălţimea pe axul turlei de 21 m. Grosimea pereţilor este de aproximativ 1 m. Pronaosul este aproape pătrat, naosul destul de spaţios este dreptunghiular, iar turla, de formă cilindrică în exterior ca şi în interior, se sprijină pe o bază octogonală, având 8 ferestre. La început biserica a fost împodobită cu trei turle, una centrală pe naos, în formă octogonală, luminată de ferestre după influenţa apuseană, iar celelalte două, mici, aşezate pe pronaos, care s-au dărâmat însă la cutremurul din anul 1940. Biserica mare a Sfintei Mănăstiri Ghighiu impresionează mai ales prin perfecţiunea realizării artistice aparţinând stilului neoclasic. Echilibrul proporţiilor, zvelteţea turlei, efectul liniilor, sobrietatea interiorului şi simplitatea decoraţiilor sunt câteva din caracteristicile ei. În interiorul bisericii din zid apar două abside laterale, corespunzând strănilor şi care îi dau o uşoară formă de cruce. Naosul este separat de pronaos doar printr-un arc proeminent. Biserica este luminată prin cinci ferestre de mărime mijlocie, dintre care trei sunt fixate în axul celor trei abside şi două în pronaos.
Catapeteasma, sculptată în lemn de tei şi poleită cu aur, după obiceiul vremii, datează din acelaşi timp cu biserica; uşile împărăteşti, strănile arhiereşti, amvonul şi iconostasul sunt lucrări făcute cu multă iscusinţă artistică având frumoase motive florale, frunze de stejar, inspirate din natură şi din ornamentica populară. Pictura catapetesmei aparţine în întregime marelui pictor Gheorghe Tattarescu şi este prin ea însăşi o podoabă. În 1864, Gheorghe Tattarescu (1818-1894), se angajase prin contracte, cu lucru, la trei biserici, printre care şi Mănăstirea Ghighiu, un frumos ansamblu de artă religioasă. Ajutat de elevii săi, se multumeşte să fie pictorul religios al epocii, îndeletnicire care îi asigură un câştig uşor şi sigur.
Dacă unii din ctitorii bisericilor, în graba lor de a-şi vedea lăcaşul terminat, îngăduiau artiştilor să se ajute cu elevii săi, alţii mai pretenţioşi şi mai însufleţiţi de dorinţa de a avea o operă de artă adevărată, îi impun să lucreze singur măcar unele panouri mai importante, icoanele şi chipul sfinţilor. Respectarea tradiţiei îi era de altfel cerută întotdeauna de următorul paragraf, ce nu lipseşte din nici un contract: „Toate aceste tablouri depe zidul Bisericii se vor zugrăvi cu ulei şi se va păzi în tot stilul Bizantin care este al Bisericii n. Răsăritului, iar restul pentru tablouri, adică toată arhitectura de sus până jos va fi cu c1eiu. Marmora şi ornamente pe oriunde va cere trebuinţa ca să poată fi în armonie cu tablourile. Acestea sunt condiţiile cu care mă angajez.”
Noutatea lui Tattarescu se vede mai mult în felul în care înţelege să execute aceste picturi. Compoziţiile mai mari şi chipurile sfinţilor sunt lucrări de inspiraţie occidentală, uneori chiar copiate fără rezervă după tablourile cu acelaşi subiect ale artiştilor străini, ca de pildă: Sf. Mihail, după Guido Reni (panou din biserica S. Maria de la Gncezione din Roma); Cina cea de taină, după L. da Vinci sau alte gravuri. În general se foloseşte tehnica în ulei şi uneori de tempera sau „pictura în clei,” cum o denumeşte el, pentru partea de decoraţie arhitectonică. Între anii 1856-1887, Gheorghe Tattarescu pictează în judeţul Prahova. Redăm în continuare o copie după „Contractul de zugrăvire a Mănăstirii Ghighiu”: „1864 Martie 20 Contractul de zugrăvire a Mănăstirei Ghighiul. Prin care ne amu angajat cu D.G. M.Tattarescu a essecuta toată lucrarea de zugrăvit la Biserica cea noă dela Monas. noastră Ghighiul întocmai după alăturatul Divis în care sînt toate cuprinse şi regulate după rîndueala loru, pentru care ne amu şi’nvoit ai da D-lui drept preţu galbeni împărăteşti una mie şase sute 1600 împărţiţi în patru câştiguri, adică cel întîiu acum la facerea contractului iar ceilalţi treptat dupe înaintarea lucrului remeindu a i se respunde cel d’in urmă la şfârşitul a tot lucrului. Se’ndatorează D. Tattaresco a face toată această lucrare cu tot materialu Dumisale, afară de podurile (schelele) trebuincioase care vor fi pe seama noastră precum şi locuinţa, se mai ‘ndatorează D. Tattaresco a ‘ncepe’ndată la această lucrare ce se va găti de tencuit şi de pardosit Biserica, şi a sevîrşi totă lucrarea dela confirmarea acestui contract până la sorocu de doădeci luni de zile. Banii de câte ori se voru respunde se vor trece d’auna în dosul acestui contract pentru care s’a făcut doă asemenea spre paza condiţiunilor mai sus zise. Se observă ca, acum la facerea contractului i se va respunde D. Tattaresco numai una sută cincizeci galbeni 150 iar restul de doă sute cincizeci 250 spre complectarea câştigului întîiu de patru sute 400 se va respunde peste şase luni de zile, acestea sunt condiţiunile cu care ne am angajat.”
(L. I.) r864 Maiu 30.
În continuare se prezintă Devizul care cuprinde următoarele: „Pentru xugrăvitul Bisericei celei nouă dela Monas. Ghighiu; Cercul d’asupra Templei; Altarul; Strana dreaptă; Strana stîngă; Bolta în tindă; Doă Turle mici; Amvonul. Toate aceste tablouri de mai sus zise pe zidul Bisericii se vor zugrăvi cu uleiu, şi se va păzi în toate stilul Bizantin, care este ar Bisericii noastre Răsăritului, iar restul pentru tablouri adică toată arhitectura de sus până josu va fi cu c1eiu. Marmora şi ornamcnte pe ori unde va cere trebuinţa ca se potă fi în armonie cu tablourile. Acestea sînt condiţiunile cu care mă angajezu.” (L. I.)
Pictura originală aparţine marelui artist din veacul trecut, Gheorghe Tattarescu, şi e bine conservată în forma ei iniţială din anul 1864. Creaţia lui e bazată pe claritate şi armonie, lumina are strălucire chiar şi la umbră, e plină de echilibru şi frumuseţe, oglindind realitatea.
Tattarescu, care a fost şi un excepţional portretist, se impune prin simţul măsurii, prin claritatea compoziţiilor sale, prin măiestria şi fineţea desenului, precum şi prin coloritul sobru şi expresia de demnitate a personajelor. Stilul e înrudit cu stilul Renaşterii.

Filmulete - Izvorul Tamaduirii - 17 aprilie

Izvorul Tămăduirii,  un praznic închinat Maicii Domnului, este prima sărbătoare de după Sfintele Paşte, care în fiecare an se ţine în Vinerea Luminată. Numele sărbătorii vine din vechime, după ce mai multe persoane s-au vindecat după ce au băut apă dintr-un izvor din apropierea Constantinopolului.

Creștinii vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma Mică.

Să nu ne descurajeze uscăciunea care cuprinde astăzi lumea păcătoasă, că Maica Domnului răspândeşte pretutindeni roua iubirii sale materne. Dacă ura însângerează străzile noastre, dacă păcatul îngheaţă inimile multora, iar lumea se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu, să privim spre Domnul Înviat şi spre Maica Învierii.

Poetul Ioan Alexandru spune: „Maica şi Pruncul sunt de ajuns/Acest pământ în veci să fie uns”. Această ungere cerească am primit-o toţi care ne-am adunat astăzi în acest locaş de închinare, luând parte la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Am adus la picioarele Preacuratei toate nevoile, durerile şi lacrimile noastre. Maica Domnului, care este bucuria celor necăjiţi, cu siguranţă ne-a auzit şi va mijloci pentru noi înaintea Altarului ceresc.

De aceea, îi mulţumim pentru ocrotirea ei şi-i zicem: „Bucură-te, Stăpână, ceea ce eşti Izvorul apei vieţii cel nesecat!”. Amin.

Rugăciunea lui Iisus sfinţeşte locul unde eşti şi munca ce o faci - (Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Mai putem trăi frumos?, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 103)

Toţi Bătrânii au trăit experienţele mistice ale rugăciunii. Menţionăm aici ceea ce Bătrânul Amfilohie mărturisea fiilor săi duhovniceşti: „Câtă vreme rămân pe stânca înaltă a rugăciunii, orice valuri ar bate la temelia ei, nu-mi pot face nimic. Dacă însă mă las în jos, ele mă udă. Rugăciunea inimii, reintegrează, uneşte, sfinţeşte. Câtă vreme focul Rugăciunii lui Iisus arde în suflet, toate crengile uscate ard şi dispar. La începutul Rugăciunii tu simţi bucurie, apoi dulceaţă şi la sfârşit vin lacrimile, căci simţi prezenţa lui Iisus. CuRugăciunea lui Iisus, omul devine ca un copil. Se adresează lui Dumnezeu simplu şi inocent, ca şi Adam în Rai, înainte de cădere. Cu Rugăciunea se dobândeşte sfânta şi binecuvântata apatie (lipsa patimilor). Rugăciunea lui Iisus sfinţeşte locul unde eşti şi munca ce o faci. Rugăciunea rezolvă orice lucru. Ea te face să umbli pe mare, scurtează distanţele, schimbă dispoziţia oamenilor, dă curaj, credinţa şi răbdare în viaţă”.