marți, 16 august 2016

Casa lui Dumnezeu este şi casa noastră -Poezie creştină scrisă de Neli Mihail.




Casa lui Dumnezeu   este şi casa noastră
                                              
                                                 de Neli Mihail


Ce poate fi mai grandios
Decât o Ctitorie,
Un templu Înălţat Treimii
Unde cu noi să fie.
Biserica lui Dumnezeu,
Căsuţa Lui cea sfântă!
Aici oricare rugăciune
Are putere multă.
Acum că ea s-a  ridicat,
Etapa următoare
Necesită pereţilor
Să capete culoare.
Şi în culori se zugrăvesc
Mulţimi de chipuri sfinte,
Care ne vin în ajutor
Când îi rugăm fierbinte.
Deasupra Mesei în Altar,
Fecioara e pictată ,
Cu braţele ei larg deschise
Cum ne-mbrăţişează.
Ne-ndeamnă cu căldură sfântă,
Creştini, să ne-adunăm
Şi cu trezvie multă-n suflet
Sujba s-o ascultăm.
În naos, din Cupola Mare,
Iisus Pantocrator,
Trimite darul cel mai mare
Pe Duhul Sfinţitor!
Tainic Catapeteasma cade
Căci Cerul se coboară..
E Liturghia începută
Şi parcă-i ireală.
De foarte multe ori creştinii
Nu conştientizează
Că-n jurul lor e un decor
Care te fascinează.
Nici nu-s cuvinte de redat
Căci mintea nu cuprinde
Acest ’spectacol’  minunat
Cu miriade Îngeri.
Pământ cu Cer împreunat,
Lăcaşul,sfânt devine !(rămâne)
Creaţia lui Dumnezeu
E sus pe culmi divine.
Apoi pereţii dimprejur
Şi ei vor fi pictaţi
Cu casnicii lui Dumnezeu,
Sfinţi de noi veneraţi!
Aceştia-n rugăciuni ne-alină
Durerea noastră mare.
Când îi chemăm cu stăruinţă,
Ne răspund la chemare.(strigare)
Biserica-i Ierusalimul,
Cetate pe pamânt,
Nu se sfârşeşte niciodată
Îşi are locul sfânt.
Căci urcă sus la Dumnezeu
Când totul va pieri,
Şi cei care au contribuit la ea,
În ea vor locui..
Să cânte veşnic Sfânt! Sfânt! Sfânt!
Cu drepţii aşezaţi
Privind spre Domnul Savaot
Că-n Rai au fost chemaţi. (salvaţi)


Aşa ca fiecare dintre noi
Care îi trecem pragul,
Bisericii să-i fim loiali
Şi să-i aducem darul. Amin!




‘Dăruind vei dobândi!’

un bănuţ cât de puţin
pentru pictura acestei sfinte Biserici
e binevenit şi mult preţuit.
..cu luare aminte să purcedem cu inima plina de dragoste pentru casa lui Dumnezeu si casa noastră - Biserica -



                      Şi lui Dumnezeu SLAVĂ şi MULŢUMIRE ptr toate!





De astăzi au început lucrările de pictură la interiorul Bisericii Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul Constanţa. Să înalţăm împreună rugăciuni ca împodobirea locașului de închinăciune cu veșmântul picturii să fie dusă la bun sfârșit. Ne bucurăm foarte mult pentru că la biserica noastră am început lucrările pentru săvârşirea picturii. Am aşteptat în mod cu totul deosebit această zi, iar pentru noi este o mare bucurie. Să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să binecuvânteze începutul lucrărilor şi să dăruiască har tuturor pictorilor şi credincioşilor ca să poată susţine această lucrare. Doamne ajută!






Sfinţii martiri Brâncoveni - Poezie creştină scrisă de Neli Mihail... 16 august


Sfinţii martiri Brâncoveni
16 august
                           de Neli Mihail
Vorbim de Sfinţii Brâncoveni,
Însă cu ce cuvinte
Putem să caracterizăm
Vieţile lor sfinte.

Au fost martiri cu trupul lor
În tot ce-au pătimit.
Sfântul a zis..
-Şi cu copii mei eu mor
Dar nu mă las învins.

Credinţa mea îmi este scut
În luptă mă avânt.
În ea parinţii m-au născut
În ea vreau să mă duc.

-Iubesc pe Dumnezeu şi ţara,
Eu, Constantin voievod,
Iar lupta nu-mi este povară,
Doar lui Hristos sunt rob!

Sultanul turc nu mă convinge
Mahomedan să trec..
Poate pe jar să mă arunce
Şi  lui tot nu mă plec.

Credinţa ortodoxă sfântă
E cel mai de preţ dar!
Mă duc la moartea cea mai crudă,
Dar Duhul îmi dă har.

Era ferm, voievodul nostru,
Al Ţarii Româneşti,
Lupta până la sânge
Primind puteri cereşti.

Însă timp foarte îndelungat
În ani de cârmuire,
A fost de cei apropiaţi
Trădat cu calomnie.

Cam dupa 25 de ani
De  greaua sa domnie,
Cinstitul cap i-a fost tăiat
Din ură cu mânie.

Chiar unchiul Cantacuzino,
Toma plin de invidie
Si-a trădat ruda, pe nepot,
La turci, să îl sfâşie.

Şi aceştia l-au întemniţat
Pe Sfântul Constantin
Şi-n urmă l-au decapitat,
El devenind martir.

Dar înainte de-a muri
Cu calm incurajară
Pe cei patru baieţi ai lui,
Ca în Hristos să moară.

Mezinul Mateiaş fugi
De moartea crudă cruntă,
Dar sfătuit se răzgândi
Şi merge spre cunună.

Constantin,  Radu, Ştefan
Şi cel mai mic, Matei,
Cu capetele pe butuc
Au fost martiri-eroi.

Cei cinci sfinţi Brâncoveni
Şi sfetnicul Ianache
Au fost viteji, cinstiţi şi drepţi
Şi-n veci o să trăiască.

Aşa părinte luptător,
Exemplu de urmat..
Pe fii lui in Cer ia dus
Şi el sus a urcat.

În vremea lui a construit
Mulţimi de mănăstiri
Şi recunoscători creştinii
I-aduc închinăciuni.

Martirul lor să ne trezească
În minte, conştiinţa,
Căci fără jertfă nu vedem
La capăt luminiţa.

O jertfa mică, sau mai grea..
Cum ne e scris vom duce-o
Dacă-n credinţă vom răbda..
Totul  e cu putinţă.

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi! Amin!


Filmulete - Adormirea Maicii Domnului - 15 august

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare". Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite.
Predica Parintelui Petru Ciprian Pricop









După rugăciune s-a întors acasă şi, îndată, s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânări şi mulţumind lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toată casa, şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredinţarea celor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire şi cu lacrimi şi au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa. Iar Preacurata le-a făgăduit că, mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri. Şi aşa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a arătat despre cele două veşminte ale sale ca să le ia două văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene şi cunoscute şi de la dânsa le era hrana.Bucură-te Maica Vieţii!
Şi vorbind ea acestea şi învăţând, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet, şi arătare de mulţi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toţi ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau şi de Dumnezeu înţelepţii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei şi Timotei.
Aceştia, dacă au aflat pricina venirii lor, aşa adunaţi fiind, au zis aceste cuvine către dânsa: "Noi, o, Stăpână, ştiindu-te în lume, ca şi cu singur Stăpânul nostru şi Dascălul ne mângâiam; dar acum cum vom putea să suferim greul acesta? Însă de vreme ce cu voia Fiului şi Dumnezeului tău te muţi spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi şi lăcrimăm, cu toate că într-alt chip ne bucurăm despre cele ce sunt asupra ta rânduite". Acestea au zis şi vărsau lacrimi, iar ea a zis către dânşii: "Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi Dumnezeului meu, nu faceţi bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiţi trupul, precum eu îl voi închipui pe pat".
Când s-au săvârşit cuvintele acestea, iată a sosit şi minunatul Pavel, vasul cel ales, care căzând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat şi deschizându-şi gura a lăudat-o cu multe cuvinte, zicând: "Bucură-te Maica Vieţii, împlinirea şi încheierea propovăduirii mele; că deşi pe Hristos Fiul tău trupeşte pe pământ nu L-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se părea că pe Dânsul Îl văd".
După aceasta, luând Fecioara iertăciune cu toţi, s-a culcat pe pat şi şi-a închipuit preacuratul său trup precum a vrut; şi a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi paşnica ei petrecere, şi i-a umplut şi pe dânşii de binecuvântarea ei. Şi aşa în mâinile Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul.
Şi îndată ochii orbilor s-au luminat şi auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat şi tot felul de patimă şi de boală lesne se tămăduia. După aceea a început Petru cântarea cea de ieşire şi ceilalţi Apostoli; unii au ridicat patul, alţii mergeau înainte cu făclii şi cu cântări, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit şi îngerii cântând şi văzduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omenească.
Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, chemând pe unii din popor, i-au înduplecat să răstoarne patul în care era aşezat trupul cel de viaţă începător. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndrăzneţii şi obraznicii aceia; le-a făcut pedeapsă tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-înşii, care mai nebuneşte se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit şi de amândouă mâinile, care au rămas spânzurate de pat, tăiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tămăduire, şi s-a făcut sănătos ca şi mai-nainte. În acelaşi chip şi cei ce orbiseră, crezând şi punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.
Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au aşezat acel de viaţă începător trup în mormânt, şi au stat trei zile lângă dânsul, auzind neîncetat glasuri îngereşti.
Şi de vreme ce, după dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adică Toma, care nu s-a aflat la preamărita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte şi întristat, că nu se învrednicise să vadă şi el ca şi ceilalţi Apostoli trupul; şi au deschis cu socoteală mormântul pentru dânsul ca să se închine şi el acelui preasfânt şi preacurat lăcaş, adică trupului Născătoarei de Dumnezeu.
Şi dacă a văzut s-a minunat că a aflat mormântul fără de sfântul trup, şi era numai giulgiul, care rămăsese mângâiere Apostolilor şi tuturor credincioşilor, şi mărturie nemincinoasa a mutării Născătoarei de Dumnezeu. Că şi până astăzi mormântul cel cioplit în piatră aşa se vede lipsit de trup şi este cinstit cu închinăciune, întru mărirea şi cinstea preabinecuvântatei măritei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

Filmulete - Prohodul Maicii Domnului - Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului - 14 august







Filmulete din Duminica a VIII-a dupa Rusali - Inmultirea painilor - O, de-am manca dintr-insa si nu ne-ar mai flamanzi sufletele altfel decat dupa cele ale lui Dumnezeu... Dupa acestea se linisteste furtuna la cuvantul Cuvantului. Semn ca asa-i mereu dupa ce Painea cea Cereasca vindeca tulburarile noastre...14 august

"Si iesind, a vazut multime mare si I S-a facut mila de ei si a vindecat pe bolnavii lor. Iar cand s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis: locul este pustiu si vremea iata a trecut; deci, da drumul multimilor ca sa se duca in sate, sa-si cumpere mancare. Iisus insa le-a raspuns: N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manance. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti. Si El a zis: Aduceti-Mi-le aici. Si poruncind sa se aseze multimile pe iarba si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor. Si au mancat toti si s-au saturat si au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline. Iar cei ce mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii. Si indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor." (Ev. Matei 14, 14-22)

Invatatorului I se face mila de poporul bolnav si flamand. Nu le intoarce spatele suferinzilor si infometatilor. Nu este un filosof nepasator, nici un terapeut monden. Este Dumnezeu facut om. Nu este un simplu om, ca Moise, David, Ilie sau Ioan Botezatorul. Am ascultat ore in sir frumoasele Sale cuvinte. Nu mi-am dat seama cum trece timpul. M-am hranit cu cuvantul divin. Din cinci paini si doi pesti, Invatatorul inminuneaza multimile: inmulteste painile si pestii si ne saturam cu totii.El inmulteste darul meu. Dar nu din nimic. Din paine face mai multa paine, dar trebuie aportul meu, cat de mic. Stradania mea va fi completata de o aripa de inger, ce ma va invalui in curcubeul minunii. Si ce e mai important: ma satur! Nu este o paine second-hand, asa cum nici vinul prefacut din apa in Cana nu era nici pe departe un rebut. Toate minunile sunt de prima mana. Nu sunt facaturi, scamatorii, inselatorii, in nici un caz. Multumesc, Doamne, pentru painea inmultita pentru mine. Multumesc, Invatatorule, pentru harul inmultit pentru toti pamantenii!



Predica Parintelui Mircea Pricop 









joi, 11 august 2016

Filmulete din Duminica a VII-a dupa Rusali - Vindecarea a doi orbi si un mut in Capernaum - 7 august

Undeva la un spital stau scrise, intiparite in zid de catre un bolnav, aceste cuvinte: “Doamne, vedeam si visam in tineretea mea si ceream lui Dumnezeu putere ca sa ma realizez si sa am succes, reusita, dar Dumnezeu m-a lasat in slabiciune. De ce? Ca sa invat smerit si sa-L ascult pe El, sa vad ca puterea e de la El. Ma vedeam in stare sa fac lucruri mari, cucerind lumea si m-am trezit deodata bolnav si infirm, ca sa fac nu lucruri mari, ci lucruri bune. Ma vedeam in bogatie sa fiu fericit, si iata-ma sarac, ca sa fiu nu bogat, ci intelept. Voiam maretie, sa am slava oamenilor si am cazut in slabiciune, ca sa ma impartasesc de voia lui Dumnezeu, de slava Lui. Ma vedeam in tinerete cu o fiinta bogata langa mine si nu mi-a fost asa; in schimb deodata inima mea s-a deschis catre intreaga lume – si catre cei bogati si catre cei saraci; si catre cei mari si catre cei mici. Ma vedeam asa, in stralucirea acestei lumi, si am inteles ca stralucirea vine din launtru, nu din afara. Si atunci, rugaciunile mele erau din adanc, adanc la care eu nu cugetam. Acel dar mi l-a dat Dumnezeu, si anume de a fi in lumina” – in lumina Ta, Doamne, Tu care ai spus: “Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine dupa Mine nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina vietii”. Amin.

"In vremea aceea, pe cand trecea Iisus, doi orbi se tineau dupa El strigand si zicand: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar dupa ce a intrat El in casa, au venit la El orbii si Iisus i-a intrebat: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta?
Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: Dupa credinta voastra fie voua! Si s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicand: Vedeti, nimeni sa nu stie. Dar ei, iesind, L-au vestit in tot tinutul acela. Si plecand ei, iata au adus la El un om mut, avand demon. Si, fiind scos demonul, mutul a grait. Iar multimile se minunau, zicand: Niciodata nu s-a vazut asa ceva in Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Si Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia Imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor." (Matei 9, 27-35)Evanghelia Duminicii a VII-a dupa Rusalii ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos savarsea binele din iubire milostiva pentru oameni. De aceea, nu cauta lauda de la oameni si nu Se tulbura de rautatea fariseilor care-L invidiau si-L denigrau. Astfel, Hristos Domnul ne invata sa savarsim binele, chiar daca unii ne invidiaza si ne critica.
Predica Parintelui Mircea Pricop