luni, 27 octombrie 2014

Filmulete - Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou - 27 Octombrie

Troparul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor
Glasul 8
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.
Condacul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor
Glasul 8
Apărătoare Doamnă...
Apărător al său nebiruit şi neînfrânat, ca unul care prin tine din nevoi s-a mântuit, te pune înainte oraşul tău, Sfinte Preacuvioase Dimi­trie. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, apără-ne de toate nevoile, ca să strigăm ţie: bucură-te, făcătorule de mi­nuni, Sfinte Dimitrie!








Predica Parintelui Mircea Cristian Pricop





EVANGHELIA ZILEI: 2014-10-27 LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


Evanghelia de la Luca
(IX, 18-22)
n vremea aceea a fost că pe când Iisus Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“ Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un profet din cei vechi“. Şi El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt Eu?“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu“. Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n'o spună nimănui, zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învie“.
Sfântul Cuvios Părintele nostru DIMITRIE de la Basarabov

Evanghelia de la Matei
(X, 16-22)
is-a Domnul ucenicilor Săi: iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, şi'n sinagogile lor vă vor biciui. Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăieşte întru voi. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ale cărui moaște sunt la Patriarhia Română, Sfântul Mucenic Nestor - 27 Octombrie




Viata Sfantului Dimitrie Basarabov este redata in imagini pe racla care adaposteste sfintele sale moaste. Pe partile laterale ale raclei sunt prezente opt scene din viata Sfantului Dimitrie, iar pe capacul raclei este redat chipul sau.
http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2012/10/acatistul-sfantului-mucenic-nestor-27.html


Troparul Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou
Glasul 8
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.

Condacul Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou
Glasul 8
Apărătoare Doamnă...
Apărător al său nebiruit şi neînfrânat, ca unul care prin tine din nevoi s-a mântuit, te pune înainte oraşul tău, Sfinte Preacuvioase Dimi­trie. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, apără-ne de toate nevoile, ca să strigăm ţie: bucură-te, făcătorule de mi­nuni, Sfinte Dimitrie!
Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov este sarbatorit pe 27 octombrie. S-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria). A trait in secolul al XIII-lea, in timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, se va retrage intr-o pestera. Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: "Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui". Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.

Moastele Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi. In traditia bisericeasca, un domnitor al Tarii Romanesti, al carui nume nu este mentionat, a platit o suma mare de bani pentru aducerea moastelor Cuviosului Dimitrie in Bucuresti. Delegatia nu a reusit sa intre in acest oras, deoarece caii nu au vrut sa mai mearga. In aceasta situatie, membrii delegatiei au hotarat sa traga la sorti, pentru a stabili drumul pe care vor merge cu moastele Sfantului Dimitrie. La sorti a cazut drumul spre Basarabi, si astfel, moastele au fost reasezate in biserica din Basarabi. Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774), cand generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia. Insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fot asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.

Mentionam ca racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori. Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.
Minunile Sfantului Dimitrie Basarabov
Parintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhala din anul 1989, spune ca: "In 1989, in urma slujbei Sfantului Maslu, un credincios pe care eu l-am vazut de mai multe ori participand la aceasta Sfanta Taina si la celelalte slujbe ale Bisericii ramanea intotdeauna ultimul de se inchina. Si, intr-una din zile, la fel procedand, a urcat la racla sfintelor moaste (dar de ce ramanea ultimul sa se inchine? - pentru ca umbla cu carje), si-a asezat carjele, ca de obicei, ca sa si le poata lua dupa rugaciune, dupa ingenuncherea pe care o putea face el acolo in felul lui, si minunea s-a intamplat: s-a ridicat, s-a inchinat, a coborat treptele, n-a realizat pe moment ca el de fapt isi uitase carjele si de-abia dupa ce a coborat Dealul Patriarhiei si-a dat seama de miracolul, de minunea intamplata. S-a intors inapoi plangand si multumind cu lacrimi in ochi, lui Dumnezeu si Sfantului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea - era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credinciosi, parintele Grichentie, care s-a retras dupa Revolutie, la pensie, la Manastirea Secu - si dansul a ramas foarte impresionat, desi mai vazuse si alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou."

Parintele Dimitrie Irimia povesteste: "Un caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea in jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltata asupra celor din familia ei pentru ca veneau si stateau la Sfantul Dimitrie foarte multe ore in sir, in ploaie, in frig. De aceea, a venit cu gand vrajmas la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea intelege, si a venit cu acest gand de razbunare impotriva Sfantului si cu o mana a zgariat cu unghiile moastele Sfantului Dimitrie in locul unde ele sunt descoperite spre a fi sarutate de credinciosi. Cand a venit la mine, mi-a spus, ascunzand fapta sa: "Parinte, am fost la toti doctorii; am o boala foarte rara - imi curge sange din buricele degetelorť. I-am facut dezlegari, apoi s-a mai linistit; era foarte agitata. I-am explicat ca trebuie sa se spovedeasca, sa tina post, si atunci mi-a spus: "Eu numai cu o mana am zgariat acolo, dar imi curge sange din amandoua mainile. Apoi, a venit cineva din familie si mi-a spus ca s-a vindecat. De atunci nu am mai vazut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din cate am vazut si auzit."

Sfantul Dimitrie Basarabov - ocrotitorul Bucurestilor


In secolul al XVI-lea ocrotitor spiritual al Bucurestilor a fost Maica Domnului.


In vechime, in biserica din "pazarul" (Bazarul sau targul orasului) de langa Curtea domneasca se facea alegerea membrilor Sfatului orasenesc. Tot aici se pastra si sigiliul Bucurestilor. Pentru ca aceasta biserica avea hramul inchinat Fecioarei Maria, patronul orasului era Maica Domnului.

In secolul al XVII-lea, sarbatoarea orasului Bucuresti era Buna Vestire. 


Dupa 1634, si mai ales din anul 1659, cand Domnul tarii isi muta definitiv resedinta de la Targoviste la Bucuresti, creste importanta Curtii domnesti (Curtea Veche). Astfel, si biserica Curtii domnesti devine atat de prezenta in viata oamenilor incat "Buna Vestire", hramul acestei biserici, este prezenta pe sigiliul orasului.

In veacul al XVIII-lea ocrotitorii spirituali ai Bucurestilor erau Sfintii Imparati Constantin si Elena

Sfintii Imparati Constantin si Elena erau ocrotitorii bisericii manastirii lui Constantin Voda Serban, devenita la 1668, catedrala si resedinta a Mitropoliei Tarii Romanesti. Ziua de 21 mai era zi de mare sarbatoare. Astfel, Sfintii Imparati au ajuns sa fie cinstiti drept ocrotitori ai Bucurestilor.

Cu timpul, Sfantul Dimitrie Basarabov devine ocrotitorul Bucurestilor. Este proclamat oficial ocrotitorul orasului Bucuresti de catre mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793). Generalizarea cultului sau s-a facut in anul 1955, cand, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfantul Sinod a proclamat generalizarea cinstirii sale in intreaga Biserica Ortodoxa Romana.

Viaţa Sfântului Mucenic Nestor

    Păgânul împărat Maximilian, care se mai numea şi Gherculie, prieten al lui Diocleţian, mergând în cetatea Solunului şi punând în temniţă pe Sfântul Dimitrie, antipatul, pentru mărturisirea lui Hristos, se îndeletnicea cu jocuri publice şi cu privelişti, lăudându-se cu luptătorul său, Lie, care era din neamul vandalilor, zicând că nimeni nu-l poate birui pe el. Acel Lie era ca un alt Goliat, cu trup mai mare decât alţi oameni, înfricoşat la căutătură, cu chipul şi năravul de fiară, cu glasul ca de leu ce răcneşte, iar de căutătura şi de glasul lui tremurau cei ce-l vedeau. Puterea lui era nespus de mare şi nebiruită, căci în el locuiau duhuri necurate şi nimeni nu-i putea sta împotrivă. Lie omorâse un însemnat număr de oameni viteji şi puternici şi era foarte iubit de împărat pentru tăria lui, căci împăratul, fiind nesăţios de sânge omenesc, îl iubea pe acesta, fiindcă toată puterea lui trupească o întrebuinţa pentru vărsarea sângelui.
     Acestui necurat Lie i-a pregătit împăratul în mijlocul cetăţii un loc pe stâlpi, înalt şi larg, pe care el putea să-şi desfăşoare luptele sub privirea tuturor. Iar sub acest loc erau înfipte mulţime de suliţe cu ascuţişul în sus, ca astfel, pe cel care îl va birui Lie, îndată să-l arunce pe acele arme ascuţite şi să-l omoare. Astfel luptându-se Lie cu oamenii, îi arunca sub pod în suliţe şi-i omora, iar împăratul, cu toată mulţimea oştilor sale, privea spre acea luptă cu bucurie şi se mândrea cu luptătorul său. La aceste lupte asista şi poporul Solunului, în care era mulţime de credincioşi, care, văzând sângele omenesc vărsat de aceea fiară fără de omenie, suspina cu greu, pentru că ucisese mulţi creştini, pe care necuraţii îi aduceau cu sila pe pod şi îi puneau să se lupte cu Lie.
     Atunci era în cetate un tânăr cu numele de Nestor, viteaz şi frumos la faţă, abia ieşindu-i mustaţa şi barba. Tânărul îi era cunoscut Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, de la care învăţase sfânta credinţă: Acesta, văzându-i pe creştini că sunt ucişi fără de milă, s-a aprins de mânie şi a vrut să se lupte cu Lie.
     Alergând la sfântul Dimitrie care era în temniţă, i-a spus că Lie a ucis o mulţime de creştini, apoi i-a zis: "Roagă-te pentru mine, plăcutule al lui Dumnezeu, să-mi ajute pentru sfintele tale rugăciuni, ca, mergând să mă lupt cu acel potrivnic, să-l biruiesc pe el şi să ridic ocara creştinilor".
     Iar Sfântul Dimitrie, făcând pe frunte şi pe pieptul lui semnul crucii, l-a binecuvântat şi i-a proorocit, zicând: "Pe Lie îl vei birui şi pe Hristos vei mărturisi". Sfântul Nestor, luând binecuvântare, a alergat degrabă la luptă şi, aruncându-şi hainele sale înaintea tuturor, cu mare glas a strigat: "Eu vreau să mă lupt cu Lie". Iar împăratul, văzând îndrăzneala acelui tânăr, s-a mirat şi, fiindu-i milă de tinereţea şi de frumuseţea lui, a zis către dânsul: "Oare nu ai văzut tu pe câţi a biruit Lie, mai puternici şi mai tari decât tine? Tu eşti mic de stat şi tânăr. Îndrăzneşti oare a merge împotriva aceluia cu care nu se aseamănă nimeni sub soare?" Iar el a zis: "Deşi sunt mic şi neputincios, însă mare şi nebiruită este puterea Hristosului meu, spre Care nădăjduiesc şi în numele Lui binevoiesc să mă lupt cu uriaşul Lie". Împăratul, auzind de numele lui Hristos şi cunoscând că Nestor este creştin, s-a mâniat şi a poruncit să meargă la pod, socotind că Nestor va fi omorât de Lie, cum au fost omorâţi şi ceilalţi. Atunci Nestor s-a suit cu curaj la locul de luptă. Iar Lie, sărind, a năvălit asupra sfântului, care, dacă a văzut că se apropie Lie, şi-a făcut semnul crucii şi cu mare glas a strigat, zicând: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!"
     Apropiindu-se de Lie, a început a se lupta. Iar Dumnezeu, Cel ce a întărit odată pe David împotriva lui Goliat, a întărit şi pe robul său, Nestor, asupra necuratului Lie, spre necazul împăratului şi spre veselia credincioşilor săi. Căci Nestor cel mic, s-a arătat mai mare cu vitejia sa decât Lie cel puternic, pe care, apucându-l ca pe o pasăre, l-a aruncat de pe podul cel înalt în suliţele cele ascuţite, în care, cazând Lie ca un stejar, i-a ieşit ticălosul său suflet şi a pierit pomenirea lui cu sunet; apoi s-a spulberat puterea lui cea mândră şi deşarta laudă a lui Maximilian pentru luptătorul său. După aceea tot poporul Solunului, dar mai ales creştinii, văzând acea neaşteptată şi preaslăvită biruinţă, cu mare glas au strigat: "Mare este Dumnezeul lui Dimitrie". Iar împăratul, sculându-se cu ruşine, s-a dus în palatele sale, necăjindu-se şi întristându-se foarte mult pentru iubitul său Lie. Mâniindu-se asupra lui Nestor, a poruncit să fie prins. Şi aflând că marele Mucenic Dimitrie a fost pricinuitorul morţii lui Lie, că el a întărit la luptă pe Nestor, proorocindu-i lui biruinţa, a poruncit să fie ucişi amândoi. Sfântul Dimitrie a fost ucis cu suliţe, iar lui Nestor i s-a tăiat capul şi amândoi au primit cununile biruinţei de la Hristos, răsplătitorul de nevoinţe întru împărăţia cea cerească, căreia şi noi să ne învrednicim cu rugăciunile sfinţilor răbdători de chinuri. Amin.

Filmulete din Duminica a XXIII - a dupa Rusalii - Vindecarea demonizatului din tinutul gherghesenilor,Sfantul Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir - 26 octombrie

Multi crestini au fost chinuiti in timpurile din urma, in toate tarile, de cel rau, pentru a-si lepada credinta; e vorba de aceeasi tema din vremea marilor prigoane. Si au rezistat, au supravietuit si au marturisit. Bunule Doamne, asa ne rugam: sa straluceasca in noi lumina fetei Tale! Asa cum Tu, in fata celui demonizat, ai stralucit asupra lui, demonii au fugit si chipul celui zidit de Tine, dupa chipul Tau, l-ai aratat in fata multimilor linistit, senin, luminos, redobandind dragostea si lumina cea dintai. Fa, Doamne, si in noi sa straluceasca frumusetea fetei Tale, lumina Ta, iubirea Ta, bunatatea Ta, pacea Ta, frumusetea Ta! Fa, Doamne, ca ea sa straluceasca si pe fetele acestor oameni, ale noastre si ale tuturor celor care poarta in ei harul Duhului Tau si sunt temple ale Duhului Sfant – asa cum tot Isaac Sirul spune: “Stralucirea Ta, Doamne, din adancul inimii, este darul, plata pe care ne-o faci”! Iar bucuria divina – aceasta ofranda negraita, biruitoare asupra oricarui rau din lume, marturie a adevarului si a luminii – sa nu ne paraseasca niciodata. De la Tine Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, cu Preacurata-Ti Maica si cu toti sfintii. Amin.



Troparul Sfantului Dimitrie

Mare aparator te-a aflat intru primejdii lumea, purtatorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe pagani. Deci, precum mandria lui Lie ai surpat si la lupta indraznet pe Nestor l-ai facut, asa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeul roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila.









Predica Parintelui Petru Ciprian Pricop


Vindecarea demonizatului din ţinutul Ghergheseni (EV.Luca 8/26-39) - Poezie creştină scrisă de Neli Mihail, prietena parohiei noastre


Vindecarea demonizatului din ţinutul Ghergheseni
(EV.Luca 8/26-39)

                                                   de Neli Mihail

O altă faptă în scriptură
Ne-arată cum Domnul Iisus
La Ghergheseni când a ajuns,
Din lanţuri grele a scăpat,
Pe tânărul demonizat
Prins în obezi.. straşnic legat.

Şi când simţiră că Hristos
Spre locu-acela se-ndrepta,
Răpus de a Lui mare putere,
Se chinuia, se zvârcolea..
Căci legiune-l posedă.

Şi-atunci îl implorau pe Dumnezeu
De-i va goni din locul lor
Să intre în porcii de pe drum..
Şi de pe ţărm o turmă-n apă s-aruncat
Şi nici un porc n-a mai scăpat.

Aşa a hotărât, Iisus,
C-o turmă aleasă de porci mulţi
Nu-i mai presus,
Faţă de sufletul din om
Care de Domnul a fost pus.






Singura, ortodoxia! - Poezie creştină scrisă de Neli Mihail, prietena parohiei noastre




Singura, ortodoxia!


            de Neli Mihail


Credinţa ortodoxă
E drumul către Rai,
Ea este Adevărul
Pe care poţi să stai.


Ortodoxia-i jertfa
Supremă a lui Iisus.
Este curata dogma
(Este credinţa pură)
Cu tot ceea ce-a fost.


Epistole, Evanghelii,
Cuvântul lui Hristos,
Sunt scrise de Apostoli
Doar pentru ortodox.


Ortodoxia-i viaţa,
Lumina, har de sus,
Şi cei ce-o însuşesc
Sunt fraţi prin Iisus.


Prin ea se mântuiesc
Şi cei buni şi cei răi
Care şi-au purtat crucea
Pân-la finalul ei.


Şi-au spovedit în viaţă
Toată greşeala lor
Şi astfel îndreptaţi
Cred doar în Dumnezeu.


Ortodoxia-i apa
Din nesecat Izvor!
Iar cei care-o refuză
 Încă din viaţă mor.
(Rămân cu suflet gol)


Doamne, apără-ne sufletele păstrându-ne dreapta credinţă, ortodoxia, cu preţul vieţii noastre până la sfârşit, Amin!






luni, 20 octombrie 2014

Duminica a XX a dupa Rusalii - Invierea fiului vaduvei din Nain - 19 octombrie


Din Evanghelia de azi mai invatam ca avem datoria sa fim alaturi de toti oamenii indoliati, care plang pe mortii lor. Prezenta noastra langa familiile sau persoanele indoliate este foarte necesara si benefica pentru acestea. De aceea, Biserica a randuit ca la anumite soroace, adica la intervale de timp bine definite, dupa inmormantarea celor decedati sa se faca rugaciuni de pomenire a lor, iar preotul si credinciosii sa fie prezenti alaturi de familiile indoliate sau de persoanele indoliate, pentru a-i mangaia pe cei intristati, pentru a spune cu multa compasiune 'Nu mai plange!' celor care, fiind coplesiti de durere, plang necontenit. Trebuie, asadar, sa aducem consolare parintilor indurerati sau indoliati care plang pe copiii lor decedati fie din pricina unei boli, fie din pricina unui accident, fie din alta cauza.
Prin urmare, trebuie sa fim alaturi de cei indurerati, asa cum Mantuitorul Iisus Hristos a fost prezent alaturi de femeia vaduva din Nain. Astfel noi aratam ca iubirea milostiva a lui Hristos lucreaza in noi si prin noi, in sufletele noastre si prin prezenta noastra alaturi de cei care plang pe cei dragi ai lor care au decedat.
Sa ne rugam Domnului Hristos, Imparatul Cel fara de moarte, Lumina lumii (Ioan 8, 12), Care a zis: 'Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine viu va fi, chiar daca va muri' (Ioan 11, 25), sa daruiasca lumina si bucurie, pace si odihna sufletelor celor adormiti in Domnul, sa mangaie si sa intareasca sufleteste pe toti cei intristati si indoliati, avand nadejde in invierea lui Hristos si in iubirea Preasfintei Treimi. Amin.









PREDICA PARINTELUI PETRU CIPRIAN PRICOP







miercuri, 15 octombrie 2014

O, Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Atoatevăzătorule, Stăpânul şi Apărătorul poporului Tău creştinesc, înmulţeşte faptele noastre cele bune cu Duhul Tău Cel Sfânt, fără de Care nici un bine nu se poate lucra nicicând! Şi ne mântuieşte pre noi cu mare Milă Ta, după mulţimea îndurărilor Tale, iar nu după puţinătatea faptelor noastre. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

Cugetare - Sfinţii lui Dumnezeu dau o mare importanţă împărtăşirii cu Sfintele lui Dumnezeu Taine mai înainte de ieşirea sufletului lor.


Chiar dacă ei împărtăşire pururea aveau cu Domnul prin vărsarea cu dragoste smerită a sîngelui lor pentru El cel care spală toate păcatele, ei doreau după împărtăşirea cu Preacurat Trupul şi Sfînt Sîngele Lui din Taina Sfintei Împărtăşanii de cîte ori era posibil.
Sfîntul Luchian se afla închis în temniţă, cu mai mulţi ucenici ai lui şi cu alţi creştini. În ajunul marelui praznic al Schimbării la Faţă a Domnului, el a dorit din suspinul inimii după împărtăşirea cu Sfintele Taine, pentru marea sfinţenie a sărbătorii şi pentru că ştia că sfîrşitul lui este foarte curînd. De aceea, văzînd dorirea mucenicului Lui, Domnul a trimis în acea temniţă nişte creştini ascunşi, care au adus puţină pîine şi vin. Mijind zorii marii sărbători, Sfîntul Luchian a chemat pe toţi întemniţaţii să se strîngă în cerc în jurul lui şi le-a zis: „Staţi în jurul meu şi fiţi Biserica Domnului”. În acea temniţă nu se afla masă sau scaun, piatră sau butuc de lemn pe care să se aducă Sfinta Jertfa. „Părinte Sfinte, unde vom pune noi pîinea şi vinul?”. au întrebat ei. Atunci Sfîntul Luchian care zăcea întins la pămînt cu faţa în sus, fiind legat pe cioburi de către torţionari, le-a zis celor închişi împreună cu dînsul: „Pe pieptul meu să săvîrşiţi Sfînta Jertfă, care va fi altar viu Domnului nostru, Dumnezeul cel Viu”. Astfel s-a săvîrşit atunci acea Sfînta Liturghie, cu respectarea desăvîrşită a sfintei rînduieli. Toţi cei prezenţi s-au împărtăşit cu Sfintele Taine. În ziua următoare împăratul a trimis soldaţi care să-1 scoată pe Sfîntul afară, spre a fi torturat mai departe. Deschizînd uşa temniţei, Sfîntul Luchian a strigat tare de trei ori: „Sunt creştin! Sunt creştin! Sunt creştin!” – şi şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.

15 octombrie – Sf. Cuv. Mc. Luchian, presbiterul din Antiohia; Sf. Cuv. Eftimie cel Nou (Proloagele de la Ohrida)

Pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Luchian, presbiterul [Preotul] din Antiohia

sf_cuv_mc_lucian_presbiterul_antiohia
Sfîntul Luchian s-a născut din părinţi nobili în cetatea Samosata, din Siria. El a dobîndit încă din cea mai fragedă copilărie o înaltă educaţie, atît în ştiinţele seculare cît şi în disciplinele religioase şi duhovniceşti. El a fost vestit pentru marea lui învăţătură, şi pentru marea austeritate şi sfinţenie a vieţii.Împărţindu-şi toate averile săracilor, Sfîntul Lucian a trăit călugăreşte din lucrul mîinilor lui, adică alcătuirea sfintelor cărţi mîntuitoare de suflet. El a adus folos minunat Bisericii prin aceea că a îndreptat multe texte evreieşti ale Sfintei Scripturi, pe care ereticii, potrivit învăţăturilor lor mincinoase, le strîmbaseră. Pentru marea lui învăţătură şi sfinţenia vieţii, el a fost hirotonit presbiter [preot] în Antiohia. La vremea prigoanelor contra creştinilor declanşate de Maximian, pe cînd erau torturaţi Sfinţii Anthim al Nicomidiei şi Petru al Alexandriei, Sfîntul Luchian s-a aflat şi el pe lista celor pe care împăratul voia să îi omoare. Luchian a părăsit în taină Antiohia, dar un preot eretic plin de drăcească invidie, pe nume Pancratie, 1-a denunţat. Acea prigoană declanşată în Antiohia a fost plină de barbarie şi bestialitate, de ea nefiind scutiţi nici copiii mici. Doi băieţei care au refuzat să guste jertfe închinate idolilor au fost aruncaţi într-o baie clocotită, unde au murit în chinuri, dîndu-şi sufletele lor tinere în mîna lui Dumnezeu. O uceniţă a Sfîntului Luchian pe nume Pelaghia (pomenită la ziua de 8 octombrie), vînată cu viclenie de nişte desfrînaţi, slugile satanei, şi-a păzit fecioria urcînd pe acoperişul casei şi înălţînd rugăciune fierbinte lui Dumnezeu ca să ia sufletul ei mai înainte ca să fie profanată. Dumnezeu a ascultat-o, iar trupul ei mort s-a prăbuşit de pe înălţimea casei la pămînt, înaintea trimişilor acelora necuraţi. Sfântul Luchian a fost deci adus şi el înaintea împăratului. Pe drum el a adus patruzeci de soldaţi la Hristos, cu puterea cuvîntului lui celui insuflat şi sfint, care au luat cu toţii moarte mucenicească pentru aceasta. Fiind interogat şi biciuit, Sfîntul a fost aruncat în temniţă şi supus regimului de exterminare prin înfometare. Sfîntul loan Gură de Aur zice despre el: „El înfometarea a dispreţuit-o; să dispreţuim aşadar şi noi toată pofta pîntecelui şi să înfrîngem puterea stomacului ca să ne pregătim şi noi mai dinainte pentru vremea urgiei, antrenîndu-ne cu ajutorul acestor exerciţii de înfrînare mai mici, pentru marea biruinţă de la vremea marii şi cumplitei bătălii”. Sfîntul Luchian a primit Sfînta Împărtăşanie în închisoare, la marele praznic al Schimbării la Faţă a Domnului şi Dumnezeului nostru lisus Hristos. A doua zi el s-a săvîrşit către Domnul, înălţîndu-se la cerurile desfătate ale împărăţiei celei Cereşti. Sfîntul Luchian şi-a săvîrşit mucenicia în şapte zile ale lunii ianuarie, din anul 311.

Pomenirea Sfântului Cuvios Eftimie cel Nou

sf_cuv_eftimie_cel_nou
Sfîntul Eftimie s-a născut la Ancyra în anul 824, din binecredincioşii părinţi Epifanie şi Anna. El a slujt în armată, s-a căsătorit, şi a născut-o pe fiica Anastasia. El după acestea s-a retras la Muntele Olimp, iar apoi la Sfîntul Munte Athos, ducînd vreme îndelungată viaţa cea aspră şi sfîntă a tuturor nevoinţelor. El a vieţuit şi ca stîlpnic în apropiere de Tesalonic. El s-a săvîrşit către Domnul cu pace, într-o insulă din apropierea Sfîntului Munte, către sfîrşitul veacului al nouălea. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni odihnesc la Tesalonic.
Cântare de laudă la Sfântul Cuvios Mucenic Lucian
Lucian cel preaînţelept, scriitorul şi nevoitorul,
Cu putere mare pe calea lui Hristos Dumnezeu a umblat.
Împotriva beznei idolatre şi-ntunecaţilor eretici
Lucian sfîntul biruinţe zdrobitoare a lucrat.
El s-a întemeiat pe temelia Treimii Sfinte,
A Tatălui Celui fără de început, a Fiului şi Duhului,
Pe Care cu fapta, cuvîntul şi cu gîndul
O a preaslăvit.
El închinarea Sfintei Treimi cu sîngele lui
O a pecetluit.
Prăbuşitu-s-a idolatra Romă, pierit-a minciuna ereziei;
Pierit-a tot desfrîul vechilor mari cetăţi.
Dar Biserica sfîntă pe mucenici i-a înălţat la ceruri,
Şi-ntru sfinţenie şi slavă ridicatu-s-a deasupra tuturor.
Aceasta împărăţia sfinţilor este,
Cea fără de sfîrşit,
Cea de Daniil prorocită şi împlinită de Domnul Hristos.
O, dorită împărăţie, din pietre vii zidită,
Ale cărei cupole de aur împodobesc acoperişuri cereşti!
Tu ziditor ai avut şi pre marele Luchian, sfîntul,
Cel care s-a nevoit pînă la sînge, pe toate jertfind.
El acum slăvit stăpîneşte alături de Hristos Domnul,
Căci pre el aşezatu-l-a Domnul în ceata îngerilor sfinţi.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” 15 Octombrie


Bucura-te, ceea ce ne hranesti cu Painea Vietii!
  „Toata nadejdea noastra la tine o punem, Maica lui Dumnezeu, si in necazurile noastre la sfanta ta icoana Sporitoarea granelor cu osardie alergam si, asteptand sa primim de la tine harica mangaiere si ajutorare in vremea restristei si saraciei noastre, strigam tie: Bucura-te, Preamare vistierie a milostivirii…!” (icosul 8 din Acatistul Maicii Domnului „Sporitoarea granelor”)
 Icoana „Sporitoarea granelor” („Prosperess of Loaves”, „Sporitelnitsa Khlebov”) a fost pictata cu binecuvantarea Avvei Ambrozie de la Optina (10 octombrie 1891), care a avut inspiratia de a contribui la aparitia unei icoane inedite a Maicii Domnului.
   Astfel, batranul staret si fondator de manastiri, a cerut egumenei Hilaria de la manastirea Bolkov in 1890 sa-i trimita o icoana in care Maica Domnului sa fie reprezentata pe norii cerului, cu mainile intinse spre binecuvantare, iar la picioarele ei sa se afle un camp de secara, pe jumatate legat in snopi. Daca pentru prima parte a icoanei, cu Maica Domnului pe nori, Sfantul Ambrozie a avut ca model o icoana a Tuturor Sfintilor din manastirea Bolkov, pentru partea de jos a icoanei nu exista un model prealabil. Granele binecuvantate sunt, deci, cu totul originale.
   Nu intamplator Avva Ambrozie a dorit aparitia si popularizarea rapida a acestei icoane. De mic, cinstea in mod deosebit sarbatorile Maicii Domnului, prin priveghere de toata noaptea, participare la sfintele slujbe si intetirea rugaciunilor pe parcursul intregii zile.
  Icoana „Sporitoarea granelor” a fost daruita de Sfant manastirii de maici Kazan din satul Samordino, provincia Kaluga (inchinata icoanei Maicii Domnului „Kazan”), unde el s-a retras in ultimul an de viata. Asa se putea si inchina icoanei, pe care a considerat-o de la inceput ca ajutatoare a celor ce muncesc, spre a-si vedea rodul muncii. Staretul Ambrozie s-a preocupat de stabilirea unei date de pomenire a icoanei „Multiplier of Wheat”, la 15 octombrie, ca si de intocmirea unui Acatist al icoanei, caruia i-a compus un refren deosebit:
   „Bucura-te, Ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta!”
  Mai mult, s-a ingrijit de realizarea mai multor copii ale icoanei, pe care le-a trimis atat fiilor sai duhovnicesti din alte manastiri, cat si in lumea laica. Bolnav, la pat, el asculta Acatistul icoanei „Sporitoarea granelor” („La Moissoneuse”, „Enhancer of the Grain Harvest”, „She Who Ripens the Grain"), cantat de maicute. Dupa cum precizeaza textul Acatistului, cererile credinciosilor inaintea acestei icoane nu se limiteaza la painea zilnica si la indestularea pamanteasca, ci se continua cu „roua harului” si „Painea Vietii”.
 Prima minune savarsita de icoana s-a intamplat cu putin timp inainte de moartea Batranului Ambrozie, in 1891, cand Rusia trecea printr-o foamete, datorata in special manei granelor (indeosebi a secarei). Insa, in mod miraculos, tinutul Kaluga si terenurile manastirii Samordino au fost ferite de dezastru, aflandu-se chiar in prosperitate.
   O copie a icoanei, trimisa de un ucenic al Sfantului Ambrozie, catre manastirea Piatnita (tinutul Voronezh), s-a dovedit si ea facatoare de minuni, intrucat seceta si foametea au fost stopate odata cu venirea icoanei in tinut si cu o slujba de cerere inaintea acesteia.
 
 O alta minune a fost considerat si faptul ca Sfantul Ambrozie a trecut la Domnul in data de 10 octombrie, fiind inmormantat pe 15 octombrie, in ziua stabilita de el spre cinstirea icoanei „Sporitoarea granelor”. Inainte de a muri, Avva a fost intrebat: „Parinte, cui lasi manastirea, daca pleci?” „Imparatesei Cerului”, a raspuns.
   „…Pe saraci si nevoiasi hraneste-i, batranetile sprijina-le, pe copii creste-i si pe toti intelepteste-i sa strige fara incetare catre Domnul: Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi!” (din rugaciunea Acatistului Maicii Domnului „Sporitoarea granelor”, a carei icoana este cinstita in Biserica Ortodoxa Rusa la 15 octombrie).

Acatistul Icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” 15 Octombrie

De esti preot, da obisnuita binecuvantare zicand:
Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
De esti mirean incepe asa:
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.
Si rugaciunile incepatoare:
Imparate ceresc…, Sfinte Dumnezeule… (3 ori), Preasfanta Treime…, Slava… Si acum…, Tatal nostru,
Apoi troparele, glas al 6-lea:
Miluieste-ne pe noi…, Slava… Si acum…,
Crezul, Psalmul 142, Slava… Si acum…
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slava Tie, Dumnezeule (3 ori),
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului (3 ori),
Doamne miluieste (3 ori), Slava…, Si acum…,
Psalmul 50
Apoi condacele si icoasele:
Condac I
Maicii lui Dumnezeu celei alese dintru toate neamurile si Stapanei cerului si a pamantului, care ne izbaveste pe noi din toata nevoia, cantare de multumire ii aducem. Ci tu, Preamilostiva Doamna de Dumnezeu Nascatoare primeste rugaciunea noastra cea fierbinte, apara-ne de foamete si pagube, daruieste pamantului nostru rodnicie, Hranitoare si Sporitoare a tarinilor si granelor noastre, ca bucurandu-ne pururea sa strigam tie:
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.
Icos 1
Facatorul ingerilor te-a ales pe tine, Stapana, spre mantuirea oamenilor si te-a daruit pe tine Ajutatoare a poporului crestinesc care ne izbavesti de foamete si de toate necazurile, viata noastra bine randuindu-o intru toata pacea si indestularea. Drept aceea, cu umilinta strigam tie:
Bucura-te, a oamenilor izbavire din toata nevoia;
Bucura-te, ajutorul si ocrotirea mostenirii tale;
Bucura-te, ceea ce mantuiesti de nevoi pe iubitorii de Hristos;
Bucura-te, Hranitoarea celor flamanzi;
Bucura-te, Acoperitoarea celor orfani;
Bucura-te, imbracamintea celor goi;
Bucura-te, ceea ce ne-ai odraslit noua Rodul Vietii;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.
Condac 2
Vazand Fiul tau, o! Maica a lui Dumnezeu, marea ta milostivire catre oameni, graieste catre tine: “Cere, Maica Mea, ca nu Ma voi intoarce de la tine, ci voi plini toate cererile tale”. Iar noi, preaslavind aceasta minunata purtare de grija fata de neamul omenesc, strigam lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 2
Cereasca intelegere s-a daruit binecredinciosului staret Ambrozie, povatuindu-l sa faca, in manastirea de catre el zidita, icoana a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si s-o numeasca “Sporitoarea granelor”: ca tu, Preasfanta Fecioara, mantuiesti pe poporul tau de foamete, daruiesti pamantului rodnicie, trimiti ploaie timpurie si ploaie tarzie asupra tarinilor si campurilor noastre, ocrotesti pe poporul tau de paguba si vatamarea aducatoare de moarte. Drept aceea, strigam tie unele ca acestea:
Bucura-te, Fecioara lauda crestinilor;
Bucura-te, ca pe tine te fericesc toate neamurile;
Bucura-te, ca tu blagoslovesti si sporesti granele noastre;
Bucura-te, ca tu ne izbavesti de foamete;
Bucura-te, ceea ce ne hranesti cu painea vietii;
Bucura-te, ceea ce ai hranit cu lapte pe Hranitorul lumii;
Bucura-te, Agonisirea rodului fara de moarte;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Saditorul vietii noastre;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.
Condac3
Cu putere de sus ne intareste, Stapana Plina de har, in zilele de foamete si paguba, ca sa nu pierim rau, lipsiti de pocainta, in trandavie si deznadejde, ci intareste-ne si ne invata sa rabdam si sa bine-placem lui Dumnezeu, ca sa pricepem in nevoi si in necazuri voia Lui cea sfanta, buna si desavarsita, necurmat laudand pe Dumnezeu si strigand Lui: Aliluia!
Icos 3
Avand dragoste mare catre oameni, ce sunt rascumparati cu Cinstitul Sange al Fiului si Dumnezeului tau, ai primit de la Dansul, Preacurata Maica a lui Dumnezeu, stapanire a face randuiala in neamul omenesc si a-l ocroti: ca tu celor necajiti esti Grabnica Ajutatoare, cetatilor si satelor, ogoarelor si tarinilor si lumii intregi Acoperitoare. Tie, Milostivei si de Dumnezeu iubitoarei noastre Maici, Ce randuiesti si indrepti catre mantuire viata noastra pamanteasca, iti graim cu smerita cugetare:
Bucura-te, Buna Maica a Fiului Celui Bun;
Bucura-te, ceea ce te rogi neincetat pentru mantuirea si miluirea noastra, a pacatosilor;
Bucura-te, pentru intreaga lume crestineasca Mijlocitoare catre Dumnezeu;
Bucura-te, a bunatatilor de tot felul Preabuna Datatoare;
Bucura-te, a celor robiti si inchisi in temnite Hranitoare;
Bucura-te, Sanatatea trupului meu si Mantuirea sufletului meu;
Bucura-te, ca rai al desfatarii infloresti;
Bucura-te, ca liman sufletelor gatesti;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine ! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.
Condac 4
Cand va veni asupra noastra fara veste vifor de, vanturi potrivnice, cu tunete si fulgere, iar grindina, si apa multa se vor abate asupra pamantului, atunci Preamilostiva Doamna, grabeste de ajuta noua, celor lipsiti de ajutor, apara-ne si izbaveste-ne de potopirea ploii, de care ne-am facut vrednici pentru pacatele noastre, si sa fie campurile si tarinile nevatamate de acestea, si sa nu ne potopeasca viforul cel de apa: fiindca pe tine pacatosii te avem Ocrotitoare nerusinata nadejdea noastra la tine o punem si, preaslavind puterea rugaciunilor tale Celui nascut din tine Mantuitorului lumii, strigam: Aliluia!
Icos 4
Auzind si vazand impreuna-patimirea Ta, Stapana, fata de oamenii necajiti si care pier, noi, pacatosii, la Tine alergam si ne rugam: o ! Preasfanta Fecioara, auzi-ne pe noi pacatosii, si in ziua cand soarele va usca pamantul si de uscaciune va fi seceta, si roadele pamantului vor prinde a se vesteji, atunci, Stapana, trimite a harului tau roua asupra celor care se roaga cerand mila, veseleste fata pamantului pentru saracii tai, pentru prunci, pentru dobitoace si pentru toti cei ce asteapta sa li se dea lor hrana la buna vreme, si din sfanta icoana ta “Sporitoarea granelor” arata mila ta celor ce striga tie unele ca acestea:
Bucura-te, Neadormita Rugatoare catre Hristos Dumnezeu, care il pleci spre mila catre noi;
Bucura-te, ceea ce abati de la capetele noastre pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacate;
Bucura-te, ceea ce de toate nenorocirile ne pazesti cu acoperamantul tau de Maica;
Bucura-te, ceea ce campurile si tarinile noastre le mantuiesti de arsita soarelui si de seceta;
Bucura-te, Preamilostiva Ascultatoare a glasurilor rugaciunilor noastre celor dintru necazuri si restristi;
Bucura-te, ceea ce mantuiesti de foc casele noastre;
Bucura-te, Stapanitoare, grabnica noastra Ajutatoare in zilele de grele incercari;
Bucura-te, din toate nevoile grabnica izbavire.
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.
Condac 5
Ca o stea de la Dumnezeu purcezatoare straluceste neinserat icoana ta, o! Maica a lui Dumnezeu, celor care cer painea cea spre fiinta, ca pazesti cu acoperamantul milostivirii tale campurile si tarinile noastre si bine le randuiesti ca sa aduca roada, miscand pe credinciosi sa strige lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5
Vazandu-te pe Tine Fiul tau stand langa cruce dimpreuna cu ucenicul cel iubit, a grait tie: “Femeie, iata fiul tau” si ucenicului: “Iata Maica ta!”, infiind tie pe toti cei care cred intr-insul; iar noi, copii ai tai fiind, spre acoperamantul tau nadajduind, tie, ca Maicii noastre, cutezam a grai:
Bucura-te, Induplecarea Dreptului Judecator;
Bucura-te, Iertarea pacatelor noastre;
Bucura-te, Nadejdea noastra neindoielnica;
Bucura-te, incredintarea noastra cea nerusinata;
Bucura-te, Risipirea necazurilor noastre;
Bucura-te, Alinarea intristarilor noastre;
Bucura-te, ceea ce potolesti vapaia patimilor
Bucura-te, Veselia tuturor neamurilor;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.
Condac 6
Propovaduieste Biserica lui Hristos minunile tale, de Dumnezeu Nascatoare, ca de la rasarit pana la apus laudat este numele tau si nu e tara sau cetate unde sa nu se fi savarsit de tine vreo lucrare a Puterii lui Dumnezeu spre izbavirea si mantuirea, luminarea si vindecarea poporului celui numit cu numele lui Hristos; si mai ales obisnuiesti a face minuni prin sfintele tale icoane, revarsand din, ele undele milei si indurarilor omenirii necajite si care cere ajutor. Drept aceea, slavoslovindu-te pe tine, Fiului tau si Dumnezeului nostru, strigam: Aliluia !
Icos 6
Rasarit-ai zori din Adevaratul Soare, Fecioara, Dumnezeiasca Prunca, luminand sufletele tuturor celor munciti de sufleteasca foamete, ca a zis Domnul: “Nu numai cu paine va trai omul ci cu tot graiul care iese din gura lui Dumnezeu”. Dar s-au intunecat ochii nostri si s-au impietrit inimile noastre, cu ochii nostri nu vedem si cu inimile noastre nu intelegem judecatile lui Dumnezeu. Chinuiti de foametea sufleteasca, la tine alergam, Fecioara Preacurata, si cerem sa potolesti cu Cuvantul Vietii foametea sufletelor noastre, ale celor ce strigarn unele ca acestea:
Bucura-te, ceea ce ne ridici din saracia sufleteasca;
Bucura-te, ceea ce ne hranesti cu Cuvantul Vietii;
Bucura-te, Preasfanta Trapeza, ce porti Painea Vietii;
Bucura-te, Nastrapa, Primitoare de mana;
Bucura-te, Pamant Bun, care ne-ai odraslit Spicul Dumnezeiesc;
Bucura-te, Tarina care rasari roada multa de indurari;
Bucura-te, Piatra care adapi pe cei insetati de viata;
Bucura-te, ceea ce ne dai indoita mila;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului Tau si aratata fa milostivirea ta
Condac7
Celor ce voiesc a secera mantuire ca o tarina dulce te-ai aratat, Stapana, din care, mancand, avem hrana vesnica si nestricacioasa. Iar noi, pamantesti fiind, te rugam, Fecioara Preacurata: arata puterea Ta asupra secerisului tarinilor si campurilor noastre cand va veni vremea lor, si toate granele sa prisoseasca spre mangaierea noastra, a celor ce cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Minunat te-ai preaslavit, o! Maica a lui Dumnezeu, aparand poporul cel dreptslavitor, ca cei care se scoala impotriva lui Dumnezeu nu stiu cat de puternica e rugaciunea Maicii Lui. Iar noi, bine stiind atotputernica ta ocrotire, ajutorare si binecuvantare, astfel strigam cu umilinta catre tine:
Bucura-te, ceea ce incununezi cu roade binecuvantate pe lucratorii pamantului ce sunt curati cu mainile si inima;
Bucura-te, Ajutorare fara veste a celor ce se necajesc in nevoi si in osteneli;
Bucura-te, ceea ce cresti in chip nevazut pe orfanii lipsiti de mama;
Bucura-te, Ajutatoarea tuturor neajutoratilor;
Bucura-te, Hranitoarea vaduvelor si orfanilor,
Bucura-te, ceea ce dai putere, hrana si mangaiere bolnavilor si slabanogitilor;
Bucura-te, Vesmantul de indraznire celor goi;
Bucura-te, Iertarea multor gresale;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.
Condac 8
Precum ai impreuna-lucrat oarecand la pogorarea pe pamant a Mantuitorului lumii, asa si acum, ca un soare stralucitor, rasari peste tarina ce se parguieste, inaintemergand venirii Domnului cu Seceratorii, Caruia si noi ii strigam cu frica: Aliluia!
Icos 8
Toata nadejdea noastra la tine o punem, Maica lui Dumnezeu, si in necazurile noastre la sfanta ta icoana “Sporitoarea granelor” cu osardie alergam si, asteptand sa primim de la tine harica mangaiere si ajutorare in vremea restristii si saraciei noastre, strigam tie:
Bucura-te, Preamare Vistierie a milostivirii
Bucura-te, Hrana si Mangaierea celor ce alearga la tine;
Bucura-te, Paine ce nu se termina a celor flamanzi;
Bucura-te, Grabnica Auzire a celor saraci;
Bucura-te, a celor ce patimesc de foamete si nevoi placuta Purtare de grija;
Bucura-te, ceea ce ne atragi catre Lumina Cea Neinserata;
Bucura-te, Cheia Imparatiei lui Hristos;
Bucura-te, Nadejdea bunatatilor celor vesnice;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.
Condac 9
Toti oamenii se minuneaza de maretia minunilor tale, Preasfanta Fecioara, revarsate de Tine din sfintele tale icoane, ca tuturor le daruiesti dupa cererea fiecaruia, bine oranduiesti casele noastre, trimiti blagoslovenie lucratorilor pamantului si dai oamenilor toata indestularea. Drept aceea, strigam Fiului tau: Aliluia!
Icos 9
Ritorii cei mult graitori pot canta minunile tale, o! Maica a lui Dumnezeu Stapana, ca tuturor marginilor pamantului le tinzi mana de ajutor si trimiti credinciosilor buna rodire a pamantului, buna intocmire a vazduhului si toata imbelsugarea roadelor si bunatatilor pamantului. Iar noi, intru smerenia noastra marturisind marea ta ocrotire aratata asupra noastra, a pacatosilor, si neincetatul ajutor dat in nevoile noastre, strigam:
Bucura-te, cea dupa cuviinta laudata de arhangheli si ingeri;
Bucura-te, cea marita de toate puterile ceresti;
Bucura-te, ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii;
Bucura-te, ceea ce esti mai slavita fara de asemanare decat serafimii;
Bucura-te, Stapana cerului si a pamantului;
Bucura-te, Nascatoare Imparatului Celui Mare
Bucura-te, Roaba Domnului cea credincioasa;
Bucura-te, cea fericita in cer si pe pamant;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.
Condac 10
Liman mantuitor in necazuri si nevoi esti de Dumnezeu Nascatoare.
Drept aceea, cere de la Fiul Tau si Dumnezeul nostru mila pentru noi, pacatosii, care cantam: Aliluia!
Icos 10
Zid esti celor ce lauda minunile Tale, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, si tuturor celor ce cu credinta alearga si se inchina tie si icoanei tale numite Sporitoarea granelor” graind:
Bucura-te, Nesecat Izvor al milelor si indurarilor;
Bucura-te, Aratarea dragostei lui Dumnezeu;
Bucura-te, Savarsire de minuni slavite;
Bucura-te, Odihna Dulce a celor osteniti si impovarati;
Bucura-te, ceea ce miluiesti cu daruri bogate pe cei ce cu rabdare patirnesc
Bucura-te, ceea ce mangai cu bucurie duhovniceasca pe cei ce poarta grija de bisericile lui Dumnezeu;
Bucura-te, Nadejdea noastra cea neindoielnica;
Bucura-te, Liman lin si bun;
Bucura-te, Ceea ce esti plina de har, Domnul este cu Tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului Tau si aratata fa milostivirea Ta.
Condac 11
Nu trece cu vederea cantarea noastra, Prea sfanta Fecioara, si vistieria iubirii Tale n-o zavori de noi; tinde noua mana Ta cea darnica, ca proslavind milele si minunile Tale sa cantam lui Dumnezeu, Celui Intreit in Unime: Aliluia!
Icos 11
Cu razele cele stralucitoare ale minunilor Tale luminezi toata lumea crestineasca si ocrotesti poporul cel dreptslavitor, rascumparat cu sangele Fiului tau. Drept aceea, cazand la sfanta icoana ta, in care te vedem, o Maica a lui Dumnezeu, in vazduh deasupra campurilor si tarinilor noastre, blagoslovind snopii de grane adunati, rugamu-te, Stapana Atotmilostiva: milueste si apara cu indurare neamul omenesc cel osandit sa manance paine intru sudoarea fetei, sa nasca dureri si intru intristari sa creasca pe copiii lor. Daruieste-ne sanatate si tarie ca hraniti fiind de tine, sa astern din putere in putere si sa ne umplem toti de bucurie si mangaiere de la darnica dreapta a iubirii tale, strigand tie:
Bucura-te, Hranitoare a pruncilor,
Bucura-te, ceea ce prin gurile pruncilor savarsesti lui Dumnezeu lauda;
Bucura-te, Roua din cer pogoratoare asupra celor ce sunt in arsita ostenelilor;
Bucura-te, ceea ce daruiesti buna oranduiala celor care o cer;
Bucura-te, ceea ce pregatesti imbelsugare celor care se roaga
Bucura-te, ceea ce de multe ori daruiesti inainte de a fi rugata;
Bucura-te, Mangaierea celor intristati;
Bucura-te, Veselia celor necajiti;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.
Condac 12
Ajutor grabnic trimite-ne, o! Maica a lui Dumnezeu, si cand va iesi semanatorul sa semene, sa nu cada semintele langa cale, sau intre maracini, sau pe piatra, ci in pamant bun. Fa sa rasara asa fel ca pamantul sa odrasleasca rod insutit, si noi toti intru bucuria inimii sa strigam lui Dumnezeu cu guri multumitoare: Alliuia!
Icos 12
Cantand minunile si milele Tale, Stapana de Dumnezeu Nascatoare, Te laudam pe Tine toti, ca intru adevar esti Ajutatoarea, Acoperitoarea, Hranitoarea si Iconoama noastra, viata noastra spre mantuire bine oranduindu-o. Drept aceea, strigam tie:
Bucura-te, ceea ce ne dai bogatie nestricacioasa;
Bucura-te, Mancare nestricacioasa a celor ce flamanzesc de dreptate;
Bucura-te, Bautura nesecata a celor ce insetoseaza de viata;
Bucura-te, ca rai al desfatarii infloresti;
Bucura-te, al credinciosilor Liman de mantuire;
Bucura-te, Acoperamantul lumii, mai larg decat norii;
Bucura-te, Nadejdea celor fara de nadejde
Bucura-te, Mantuirea celor deznadajduiti;
Bucura-te, Ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta.
Condac 13
O! Maica Prealaudata, Care ai nascut Cuvantul Cel mai Sfant decat toti sfintii! Primind prinosul nostru de acum, izbaveste pe oamenii care la tine alearga de toata nevoia, foametea sufleteasca si trupeasca, de bolile cele aducatoare de moarte si de tot raul si scapa-i de muncile cele vesnice, ca impreuna cu cetele ingeresti neincetat sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
RUGACIUNE
O! Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, Preamilostiva Stapana, Imparateasa cerului si a pamantului, Bineranduitoarea a toata casa si familia crestineasca, Blagoslovenia celor ce se ostenesc, Bogatia necheltuita a celor nevoiasi, Hranitoarea tuturor orfanilor si vaduvelor si a tuturor oamenilor! Hranitoarea noastra, ceea ce ai nascut pe Hranitorul lumii, si sporitoare a granelor noastre, tu, Stapana, trimiti blagoslovenia ta de Maica cetatilor si satelor noastre, campurilor si tarinilor si fiecarei case ce are nadejde catre tine. Drept aceea cu evlavie si cu inima infranta te rugam cu smerenie: fii noua pacatosilor si nevrednicilor robilor tai, Iconoama inteleapta, bine oranduind viata noastra; iar toata obstea, toata casa si familia pazeste-o intru cucernicie si dreapta slavire, intru unire de cuget, ascultare si indestulare. Pe saraci si nevoiasi hraneste-i, batranetele sprijina-le, pe copii creste-i si pe toti intelepteste-i sa strige fara incetare catre Domnul: “Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Pazeste, Maica Preacurata, pe poporul Tau de toata nevoia, boala, foametea, pierzarea, grindina, focul, de toata intamplarea cea rea si toata neoranduiala. Manastirii noastre (satului nostru), caselor si familiilor si oricarui suflet crestinesc si intregii noastre tari mijloceste pace si pare mila, ca sa Te slavim pe Tine, Preamilostiva noastra Hranitoare si Indestulatoare, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.