ACATISTUL SFANTULUI MARE MUCENIC HARALAMBIE (10 FEBRUARIE)

Se incepe cu Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru aciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, doresc sa-ti aduc cantari de lauda, dar ma simt nevrednic si cu imputinarea graiului omenesc, iar tu, care porti nume intocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu a fi luminator de bucurie, lumineaza-mi cugetul si da putere graiului meu ca intru bucurie laude sa-ti aduc tie: Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Icosul 1:

A cinsti caruntetele tale cele adanci si sfinte, bine este, deoarece intru vechimea varstei si a sfinteniei tale te ai aratat viteaz rabdator tuturor chinuri lor ce ai suferit de la pagani. Tu ai inmultit ceata mucenicilor, tu ai adaugat numarul apostolilor si al propovaduitorilor lui Iisus Hristos. Tie dar se cuvine, dupa vrednicie, sa-ti cante toti ortodocsii crestini unele ca acestea:

Bucura-te, vrednicule si bunule intre arhierei Haralambie;

Bucura-te, cel ce ai sfintit si ai cinstit batranetile;

Bucura-te, podoaba arhiereilor si luminatorul cetatii Magnesiei;

Bucura-te, invatatorul cuvantului lui Dumnezeu spre calea mantuirii;

Bucura-te, povatuitorul cel bun care ai aratat paganilor calea mantuirii;

Bucura-te, stralucitorul cel drept care ai indemnat la credinta duhurile tiranilor;

Bucura-te, mucenice, cel ce ai adus la credinta adevarata pe cei necredinciosi;

Bucura-te, cel ce ai adus la pocainta sufleteasca pe cei pacatosi;

Bucura-te, urmator al apostolilor si al proorocilor celor luminati de Duhul Sfant;

Bucura-te, purtatorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvant;

Bucura-te, ca tu ai indepartat ratacirile paganilor;

Bucura-te, ca tu ai luminat nedumerirea credinciosilor;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Vazand, Sfinte Mucenice Haralambie, ca prin chinurile tale ai dobandit viata cea cereasca si vesnica de la viata cea vremelnica, vazand ca tu ai primit cu bucurie de la Stapanul lumii dreapta credinta sa o imparti celor ce asculta cuvintele lui Hristos, s-au indemnat binecredinciosii a-ti aduce tie lauda de multumire si a canta lui Dumnezeu intr-un glas: Aliluia!

Icosul la 2-lea:

Vlasuind popoarele ca tu esti luminat, prin puterea dumnezeiasca cu lumina cunostintei adevarului, au cunoscut totodata ca si faptele tale cele sufletesti sunt spre mantuirea neamului omenesc; pentru ca ai stat ca un adevarat ostas marturisitor al lui Hristos si propovaduitor al invataturii Sale. De aceea, ca pe o piatra neclintita a credintei aratandu-te binecredinciosilor, acestia au venit sa-ti cante tie:

Bucura-te, rabdatorule de chinuri ce ai suferit de la pagani;

Bucura-te, mangaietorule, ca prin rabdarea ta ai facut intre ei minuni;

Bucura-te, cel ce te-ai chinuit pentru dragostea lui

Hristos; Bucura-te, cel ce te-ai jertfit in lume ca un adevarat credincios;

Bucura-te, mostenitorul vietii celei vesnice;

Bucura-te, propovaduitorul credintei, bunule mucenice;

Bucura-te, ca prin pedeapsa trupului ai dobandit fericirea raiului;

Bucura-te, ca prin smerenia sufletului ai biruit osanda iadului;

Bucura-te, cel ce ai suferit pe trupul tau piroanele paganilor;

Bucura-te, cel ce prin rabdarea ta ai dobandit pocainta oamenilor;

Bucura-te, cel ce te-ai aratat biruitor vrajmasilor;

Bucura-te, cel ce prin minunile tale ai adus veselie credinciosilor;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

De intelegerea dumnezeirii sufletul tau fiind luminat, ca un adevarat viteaz al Mantuitorului Hristos ai stat, pentru ca ai raspuns inchinatorului de idoli Luchian ighemonul, ca tu asculti numai de dreptele si mantuitoarele porunci ale imparatului Hristos, iar nu de idolii cei fara de suflet care duc poporul la pierzare; pentru aceea binecredinciosii au venit cu indoita umilinta cantand impreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Iesind glas de bucurie din gura crestinilor, cand au vazut ca nu ti sa intamplat nici o durere trupeasca prin despuierea trupului tau, ce ai suferit de la acel tiran, au adeverit totodata ca scaparea si izbavirea ta este venita prin puterea Mantuitorului lumii, pentru ca in numele Sau ai suferit acele pedepse fara vreo vatamare. Pentru aceea binecredinciosii cu umilinta aduc tie aceste cantari:

Bucura-te, cel ce prin puterea dumnezeiasca ai departat durerea trupeasca;

Bucura-te, cel ce ai biruit pe tiranii care au indraznit sa te chinuiasca;

Bucura-te, ca tu ai primit in loc de odihna chinurile celor ce te chinuiau;

Bucura-te, logodnicul tuturor mucenicilor;

Bucura-te, vorbitorule cu ingerii si prieten al apostolilor;

Bucura-te, cel ce ai inaltat crucea credinciosilor;

Bucura-te, cel ce ai luminat cugetul pacatosilor;

Bucura-te, stalpul cel tare pe care sa sprijinit credinta;

Bucura-te, pomul cel plin de rod prin care sa dobandit credinta;

Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete;

Bucura-te, tamaduitorule de rani si boli; Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Zicand ostasii si toti slujitorii ighemonului catre mai marii poporului ca tu ai dorit mai mult necinstea osandei in loc de cinste, iar carligele cu care ei te chinuiau s-au tocit cu totul si numai au zgariat trupul tau fara al fi vatamat intru nimica, toti s-au mirat intre ei de rabdarea chinuirii tale; iar binecredinciosii, slavind pe Dumnezeu pentru facerile Sale de bine, s-au silit al canta Lui: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Aratandu-se mai tiran unul dintre capeteniile paganilor intre ostasii cei ce te chinuiau, dreptule mucenice, si vazand ca nicidecum n-ai capatat vreo vatamare trupeasca din osanda la care erai supus, a indraznit acel tiran cu batjocura a smulge carligele din mana chinuitorilor si pornindu-se iute cu manie a sfasia mai cu putere trupul tau, indata a venit urgia dumnezeiasca asupra lui, caci i s-au taiat mainile de la coate, stand spanzurate de trupul tau, si cazand la pamant, cerea zadarnic ajutor ighemonului, iar tot poporul graia catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, minunea cea adevarata a credinciosilor;

Bucura-te, cel ce ai dat infranare pacatosilor;

Bucur a-te, ingrozitorul semetiei osanditorului;

Bucura-te, cel ce ai potolit gandul rau al vrajmasului;

Bucura-te, ca ai biruit pe cel nelegiuit;

Bucura-te, ca ai smerit pe cel nesocotit;

Bucura-te, bucuria minunilor tale;

Bucura-te, veselia chinurilor tale;

Bucura-te, propovaduitorul adevarului;

Bucura-te, luminatorul cugetului;

Bucura-te, parintele celor smeriti;

Bucura-te, mijlocitorul celor pocaiti;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Cand a vazut poporul ca si ighemonului Luchian i sa intors gura la ceafa, pentru ca a indraznit a scuipa fata ta cea sfanta, toata cetatea Magnesiei sa spaimantat de o minune ca aceasta si intr-un glas se ruga tie sa o mantuiesti, iar binecredinciosii cantau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Laudandu-se numele tau, Haralambie, in toata cetatea Magnesiei si in Asia, pentru ca mai apoi, dupa rugaciunile tale catre Dumnezeu ai dat tamaduire ighemonului Luchian si tiranului Luciu, care si-au cerut iertare de greselile lor si s-au pocait, indata au alergat multi din popor la credinta cea adevarata si, botezandu-se in numele Sfintei Treimi, au grait intr-un glas: “Mare este Dumnezeul milelor si al indurarilor”; pentru aceasta aducem tie aceste cantari:

Bucura-te, cel ce ai adus la credinta pe impotrivitori;

Bucura-te, cel ce ai fost lor tamaduitor;

Bucura-te, minunatule intre sfinti care ai facut pepagani a se boteza;

Bucura-te, duhovnicescule parinte, care ai adus peoameni prin botez a se lumina;

Bucura-te, cel ce te ai invrednicit pe bolnavi a tamadui;

Bucura-te, cel ce te-ai silit pe pacatosi a milui;

Bucura-te, cel ce ai dat schiopilor si ologilor insanatosire;

Bucura-te, cel ce ai vindecat de orbire;

Bucura-te, ca tu pe cei intinati de pacate i-ai curatit;

Bucura-te, ca tu pe diavoli i-ai izgonit;

Bucura-te, ca, prin rugaciunile tale, mortii au inviat;

Bucura-te, ca, prin suferintele tale, darul sfinteniei ai castigat;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Marturisind insusi ighemonul despre minunile tale catre Sever imparatul, acesta sa maniat foarte asupra idolilor lui, pentru ca n-au putut sta impotriva acelor minuni; iar tu, ca un biruitor asupra lor, prin statornica ta credinta, ai castigat nemarginite daruri ceresti. Pentru aceea, o laudatule sfinte, primeste multumirea binecredinciosilor care cu bucurie canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Noua si infricosatoare minune ai savarsit, sfinte, cand ai fost din nou chinuit de tirani dupa porunca lui Sever, pentru ca, primind cu veselie piroanele batute peste tot trupul tau si fiind tras de barba si asezat pe un cal ca sa te duca de la Magnesia la Antiohia, la cincisprezece stadii in cale, prin gura calului glas mare sa auzit, blestemand pe slugile diavolului ca sa te dezlege de legaturile cu care erai cuprins; pentru aceea tot poporul canta tie:

Bucura-te, stralucite arhiereule, pentru noua rabdare de chinuri ce ai avut;

Bucura-te, mucenicule sfinte, pentru noua minune ce ai savarsit;

Bucura-te, parinte, ca prin gura calului pentru tine sa vorbit;

Bucura-te, sfinte ca, sezand pe cal, l-ai imblanzit;

Bucura-te, ca tu pe toti trimisii lui Sever i-ai umilit;

Bucura-te, ca tu pe slujitorii diavolului i-ai ingrozit;

Bucura-te, cel ce ai stins vapaia tiranilor;

Bucura-te, cel ce ai ingrozit furia ucigasilor;

Bucura-te, ca toate chinurile tale ce ai primit s-au potolit;

Bucura-te, cel ce ca un trandafir cu multa mireasma ai inflorit;

Bucura-te, parinte, cel ce ca om multa osanda ai patimit;

Bucura-te, sfinte, cel ce ca un viteaz toate aceste chinuri le-ai biruit;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Ostasii lui Sever, vazand minunile tale cele puternice, n-au indraznit sa te mai chinuiasca si pe cale cu liniste te au dus la Antiohia ca sa implineasca porunca. Acolo Sever, cu diavoleasca pornire sa infuriat iar asupra ta, dand porunca sa-ti infiga o frigare arsa in piept. Multa lor osteneala cu nimic nu tea vatamat, pentru ca focul sa stins si oamenii cei imparatesti au ostenit. De aceea, o, preaputernice sfinte, impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu cu umilinta: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

In furia lui, pierzand Sever rabdarea, daca a vazut el insusi aceasta minune, a cercat cu viclenie a te imblanzi si a te cerceta cu ce putere faci aceste minuni. Iar el, luand de la tine raspuns, ca in credinta lui Hristos Dumnezeu nadajduiesti, tea ispitit a cere sa inviezi mortii si sa izbavesti pe cei stapaniti de diavoli.

Atunci tu, dreptule parinte, primind dar si putere de la Dumnezeu, ai aratat in fata acestui necredincios inca o minune, caci pe mortul ce ti l-a adus l-ai inviat, pe cel stapanit de diavol l-ai izbavit si insusi satana sa inspaimantat si a iesit din om, strigand catre tine, cu rugaminte, ca sa nul chinuiesti fara de vreme. Pentru aceasta tot poporul cu umilinta canta tie unele ca acestea:

Bucura-te, mare mucenice Haralambie, facatorule de minuni;

Bucura-te, mare mucenice sfinte, izbavitorule de nebuni;

Bucura-te, cel ce pe diavol din om cu un singur cuvant l-ai izgonit;

Bucura-te, cel ce pe satana pe loc tu l-ai zdrobit;

Bucura-te, ca insusi el a dat glas de rugaminte, mar turisindu-te pe tine om dumnezeiesc;

Bucura-te, ca tu cu aceste minuni ai rusinat pe Sever si pe Crips eparhul de neamul idolesc;

Bucura-te, ca insusi imparatul Sever, vazand acea minune a zis: “Mare este Dumnezeul crestinilor”;

Bucura-te, ca tu ai facut atunci pe multi din popor a crede in Hristos-Dumnezeul milelor si al puterilor;

Bucura-te, izbavitorule de tot soiul de necazuri si boli;

Bucura-te, ca tu toate viclesugurile si pornirile diavolului omori;

Bucura-te, ca insisi ingerii ceresti te numesc alesul lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca toti crestinii pamantesti cinstesc numele tau;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

A rasarit lumina cea adevarata a cunostintei celei sufletesti din rodul ostenelilor tale, Haralambie, care ai fost osandit cu multe feluri de chinuri si toate le-ai biruit prin credinta ta cea puternica catre Dumnezeu. Acea lumina indata sa raspandit peste inchinatorii la idoli si, multi din acestia, crezand in numele Sfintei Treimi, s-au botezat in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Pentru aceea, laudand noi vrednicia ta cea sufleteasca si impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Imparatul Sever, socotind mai apoi ca tu faci cu farmece acele minuni, ti-a poruncit sa jertfesti idolilor lui pentru ca sa te scape de grozavele sale chinuri. Tu, ca un om dumnezeiesc, cunoscand ratacirea sa, ai raspuns ca pe cat trupul tau se zdrobeste cu bataile, pe atat se bucura intru tine duhul tau. Atunci Sever, maniindu-se, din nou a poruncit sa te omoare, batandu-te cu pietre si arzand cu faclii aprinse barba si obrazul tau. Tu, cu vitejia cea sufleteasca, ai intors focul asupra slujitorilor imparatului si i-ai parlit pe ei. Pentru aceasta noi crestinii cu bucurie cantam tie aceste cantari:

Bucura-te, dumnezeiescule sfinte, care ai biruit a lui Sever ratacire;

Bucura-te, bunule parinte, care ai raspuns lui cu milostivire;

Bucura-te, cel ce ai primit pedepse grele in loc de odihna trupeasca;

Bucura-te, cel ce ai socotit bataile drept bucurie sufleteasca;

Bucura-te, viteazule ostas, care ai indreptat focul asupra dusmanilor tai;

Bucura-te, vrednicule sutas, care ai scapat trupul tau de tiranii cei rai;

Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un stalp neclintit bisericii lui Hristos;

Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un sfesnic pururea luminos;

Bucura-te, intelepte mucenice care ai risipit intunecarea idolilor;

Bucura-te, stralucite Haralambie care ai potolit durerea pacatosilor;

Bucura-te, comoara cea nepretuita a cerestilor cununi;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Trecand, bunule parinte, fara vreo vatamare trupeasca acele chinuri ce ti-au dat paginii, ai dobandit prin aceasta lauda tuturor apostolilor si bucuria mucenicilor, caci te-ai invrednicit a fi cu ei partas dumnezeiestii cununi prin care sa intarit neamul crestinesc. Pentru aceea, o laudatule sfinte, primeste de la noi lauda de multumire, ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ucigasul si nelegiuitul Sever, intelegand mai la urma ca puterea si minunile tale sunt venite de la Hristos, Mantuitorul lumii, a indraznit dimpreuna cu slujitorii sai a carti si a huli chiar impotriva lui Dumnezeu. Atunci, pentru o asemenea cutezare, a venit asupra lor aratare cereasca, pentru ca pamantul sa cutremurat si fulgere si trasnete au cuprins pe Sever si pe Crisp, eparhul sau, ca sa cunoasca puterea lui Dumnezeu. Pentru aceea indraznim si te rugam, sfinte mare mucenice Haralambie, fii aparatorul nostru de toate primejdiile si ne intareste si pe noi in credinta Sfintei Treimi, ca sa nu cadem in primejdia paganilor. Asa, sfinte mare mucenice, mijloceste catre Dumnezeu ca sa ne miluiasca dupa mare mila Sa, pentru ca sa putem canta unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce ai dobandit puterea minunilor tale de la Mantuitorul;

Bucura-te, cel ce ai avut marirea faptelor tale de la Ziditorul;

Bucura-te, cel ce intru Hristos te-ai jertfit, si intru El te-ai sfintit;

Bucura-te, cel ce intru Domnul te-ai intarit si prin El ai biruit;

Bucura-te, ca pe tiranii tai i-ai osandit, ca sa te cunoasca de om dumnezeiesc:

Bucura-te, ca pe dusmanii tai i-ai umilit, ca sa te cinsteasca de parinte sufletesc;

Bucura-te, ca prin tine sa innoit izvorul bunatatilor si al indurarilor;

Bucura-te, ca prin tine sa vestit pomul milelor si al dreptatilor;

Bucura-te, ca insusi Sever imparatul si Crisp eparhul te-au rugat sai scapi de pedeapsa lui Dumnezeu trimisa lor;

Bucura-te, ca imparatul si eparhul au laudat credinta crestinilor;

Bucura-te, cel ce ai primit dumnezeiesti daruri pentru crestini;

Bucura-te, cel ce ai primit bunatati pentru pamanteni;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Fierbinti au fost rugaciunile tale catre Dumnezeu, dreptule mucenice, pentru ca, mijlocind pentru iertarea si tamaduirea dusmanilor tai, Sever imparatul si Crisp ispravnicul, i-ai scapat pe ei din osanda in care erau cazuti si, slobozindu-i in pace, le-ai dat sfatuire buna ca sa nu mai greseasca. Drept aceea, cunoscand si noi pacatosii facerile tale de bine, bunule sfinte, venim catre tine cu umilinta si te rugam sa ne izbavesti din toate nevoile si necazurile, pentru ca, impreuna cu tine, sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Harul dumnezeiesc a fost asupra ta, laudatule parinte, pentru ca, invrednicindu-te a aduce la credinta cea adevarata pe fiica imparatului Sever, anume Galini, ea insasi a stat marturisitoare si propovaduitoare bunatatilor ceresti si a indemnat pe tatal ei sa se lepede de tirania paganatatii, ca sa dobandeasca intru Hristos milostivirea bunatatii. Pentru aceasta, o laudatule sfinte, primeste de la noi cu bucurie ati a-duce aceste cantari:

Bucura-te, cel ce prin rugaciunile tale ai scapat de la pedeapsa pe vrajmasii tai;

Bucura-te, cel ce prin mijlocirile tale ai slobozit in pace pe cei ce erau in nevoi;

Bucura-te, cel ce i-ai sfatuit pe ei ca sa nu mai greseasca;

Bucura-te, cel ce i-ai indemnat pe ei ca sa se pocaiasca;

Bucura-te, ca tu ai adus la adevarata credinta pe fiica imparatului Sever, anume Galini;

Bucura-te, ca tu ai intarit a ei cunostinta si ai invatat-o in Domnul a se povatui;

Bucura-te, ca ea insasi a indemnat pe tatal ei sa se lepede de tirania paganatatii;

Bucura-te, ca tot ea la chemat la Hristos, ca sa castige milostivirea bunatatii;

Bucura-te, cel ce ai luminat cugetul celor intunecati;

Bucura-te, cel ce ai dobandit pocainta celor desteptati;

Bucura-te, viata care ai odraslit pentru intarirea neamului crestinesc;

Bucura-te, roada prin care ai primit harul dumnezeiesc pentru tamaduirea neamului omenesc;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

In vis vazand fiica imparatului Sever ca ea sedea intr-o gradina cu pomi bine-mirositori si cu fantani infrumusetate si tot prin vis vazand ca pe tatal ei si pe Crisp ispravnicul ia gonit de acolo pazitorul gradinii, a alergat cu grabire la tine, bunule parinte, rugandu-te ca sai talcuiesti acel vis. Iar tu, ca un izvor al cunostintei, pretuind ravna cea adevarata a binecredincioasei fiice a imparatului, indata i-ai dat povatuirea cea sufleteasca, caci ai numit gradina raiul dreptilor si pazitorul raiului ai socotit ca este insusi Hristos, caci t1 a asezat in rai pe cei credinciosi si a izgonit de acolo pe cei necredinciosi. Pentru aceea, noi cu umilinta cantam Lui: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Trecand treizeci de zile de la infricosatoarea pedepsire primita de la Dumnezeu, imparatul sa razvratit iarasi impotriva lui Hristos, Dumnezeul pe care insusi il marturisise. Chemandu-te dupa aceea ca sa jertfesti idolilor lui spre a scapa de pedeapsa sa, ai stat vitejeste impotrivitor paganatatii sale, caci i-ai raspuns ca mari si nepricepute sunt cuvintele sale. Atunci el, maniindu-se din nou, ti-a pus spre batjocura frau si zabale in gura si tea tras prin toata cetatea ca si cum ai fi fost o fiinta fara grai. Iar tu, mucenicule sfinte, facand rugi catre Dumnezeu, ai scapat si din aceasta. Pentru aceea noi cei binecredinciosi aducem cu multumire lauda biruintei tale si ti cantam intr-un glas unele ca acestea: Bucura-te, talcuitorul visului credincioasei intru Hristos;

Bucura-te, propovaduitorul raiului celui frumos;

Bucura-te, viteazule impotrivitor cuvintelor paganesti;

Bucura-te, dreptule mangaietor sfaturilor sufletesti;

Bucura-te, ca tu ai intarit in credinta pe Galini fiica imparatului, de a sfaramat idolii cei turnati;

Bucura-te, ca prin tine sa risipit necuviinta slujitorilor idolesti celor inradacinati;

Bucura-te, ca insasi Galini a infruntat pe tatal ei de la inchinarea paganatatii;

Bucura-te, ca insasi ea a imbratisat si a aparat neamul crestinesc;

Bucura-te, ca ai lasat spre pomenire fapte duhovnicesti;

Bucura-te, ca ai dobandit spre rasplatire dragoste ingereasca;

Bucura-te, sfinte parinte, de roada bunatatilor tale;

Bucura-te, cuviosule mucenice, de faptele minunilor tale;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Sezand tu, stralucitule sfinte, rezemat de stalpul cel uscat al casei vaduvei, unde te-a trimis Sever, ca sa fii pus spre batjocura, ai aratat acolo inca o minune, caci stalpul acela, inverzind, a infrunzit si a facut atatea ramuri incat a acoperit casa. Atunci vaduva, cunoscand puterea cea dumnezeiasca, a cazut la picioarele tale inchinandu-se si zicandu-ti sa mergi de la casa ei, caci este nevrednica sa fii aproape de ea. Iar tu, minunatiile parinte, raspunzand cu blandete sa nu se teama, ci sa creada in Domnul ca este foarte milostiv si laudat, ai indoit dupa aceea minunile tale, caci a doua zi acel pom a inflorit si a rodit, iar vecinii vaduvei, vazand asemenea minune, s-au mirat foarte. Si vaduva, intarindu-se in credinta, dupa ravna sa si, cunoscand ca acele minuni le-ai facut cu darul si puterea Mantuitorului Hristos, indata sa botezat in numele Sfintei Treimi, izbavindu-se de toate rautatile sale. Pentru aceea toti drept-slavitorii crestini vin cu bucurie, sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Psalmul lui David cu bucurie l-ai cantat, sfinte, cand erai dus la locul osandei, spre pierzare, ca sa ti se taie capul, dupa porunca lui Sever, ca sa nu mai abati pe pagani din ratacirea de care erau cuprinsi si asa ai zis in cale: “Mila si judecata Ta voi canta Tie, Doamne; canta-voi si voi merge cu pricepere, in cale fara prihana, cand vei veni catre mine”. Iar catre sfarsit, ridicand ochii si mainile tale catre ceruri, ai multumit cu smerenie Dumnezeului milelor si al indurarilor pentru mantuirea ta, zicand: “Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta”. Atunci cerurile deschi-zandu-se, Sa aratat Domnul puterilor cu multime de ingeri asupra ta si tea chemat pe tine in locasurile dreptilor ca pe un prieten iubit care ai fost chinuit in lume pentru dragostea Sa, dandu-ti totodata dar de tamaduire asupra celor ce vor cinsti in lume si vor praznui numele tau, ca sa fie scapati de toate bolile si nevoile lor, iar mai ales de napraznica boala a ciumei. Pentru aceea, o laudatule sfinte, primeste cu bucurie ati canta tie aceste cantari:

Bucura-te, stralucite arhiereule, ca ai inverzit si ai rodit stalpul cel uscat al vaduvei;

Bucura-te, stralucitule mucenice, ca ai potolit si aismerit pe paganul cel infuriat al cetatii;

Bucura-te, cel ce ai adus la credinta cea adevarata pe vaduva care traia in desfrau;

Bucura-te, cel ce ai adus la pocainta cea dorita pe pagana care era in nebunie;

Bucura-te, ca prin minunile tale ai desteptat in ea cuvantul adevarului;

Bucura-te, ca prin sfaturile tale ai castigat si asupra sa darul botezului;

Bucura-te, bunule sfinte, care ai savarsit in viata ta destule minuni;

Bucura-te, dreptule parinte, care ai mantuit multime de pagani prin chinurile tale;

Bucura-te, cel ce te-ai invrednicit a vedea cerurile deschise si frumusetea cea nemarginita a slavei dumnezeiesti;

Bucura-te, cel ce ai primit glasul Domnului puterilor si bucuria cea negraita a cetelor ceresti;

Bucura-te, comoara cea nepretuita cu care sa incununat cinstitul tau cap, cand sa taiat de pagani;

Bucura-te, podoaba cea neasteptata cu care sa imbracat maritul tau trup cand sa despartit de tirani;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, intru tot laudate Sfinte Hatalambie, primeste de la noi aceste cantari ce cu umilinta le aducem inaintea ta si ne izbaveste pe noi din toate nevoile si necazurile, ca un bun si ele oameni iubitor. Suntem nevrednici milostivirii tale pentru pacatele noastre cele multe si grele, pe care le savarsim in tot timpul vietii noastre si in tot ceasul. Cunoastem bunatatea ta cea mare, pe care o ai aratat asupra celor ce te cinstesc pe tine si asupra celor ce se pocaiesc cu credinta intru numele Domnului si nazuim cu fierbinti lacrimi, sa marturisim inaintea ta ca am gresit. De aceea ne rugam tie ca sa fii mijlocitorul nostru catre preaputernicul Dumnezeu pentru iertarea pacatelor noastre, pentru mantuirea noastra de toate bolile si de toate primejdiile si pentru intarirea noastra in credinta cea adevarata ca sa nu mai gresim. Asa, stralucite sfinte, rugamu-te pe tine ca sa ne a-peri pe noi de toate rautatile, dupa fagaduinta ta, caci toti te cinstim si praznuim numele tau, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori,

Apoi se zice Icosul 1:

A cinsti caruntetele tale cele adanci si sfinte, bine este, deoarece intru vechimea varstei si a sfinteniei tale te ai aratat viteaz rabdator tuturor chinuri lor ce ai suferit de la pagani. Tu ai inmultit ceata mucenicilor, tu ai adaugat numarul apostolilor si al propovaduitorilor lui Iisus Hristos. Tie dar se cuvine, dupa vrednicie, sa-ti cante toti ortodocsii crestini unele ca acestea:

Bucura-te, vrednicule si bunule intre arhierei Haralambie;

Bucura-te, cel ce ai sfintit si ai cinstit batranetile;

Bucura-te, podoaba arhiereilor si luminatorul cetatii Magnesiei;

Bucura-te, invatatorul cuvantului lui Dumnezeu spre calea mantuirii;

Bucura-te, povatuitorul cel bun care ai aratat paganilor calea mantuirii;

Bucura-te, stralucitorul cel drept care ai indemnat la credinta duhurile tiranilor;

Bucura-te, mucenice, cel ce ai adus la credinta adevarata pe cei necredinciosi;

Bucura-te, cel ce ai adus la pocainta sufleteasca pe cei pacatosi;

Bucura-te, urmator al apostolilor si al proorocilor celor luminati de Duhul Sfant;

Bucura-te, purtatorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvant;

Bucura-te, ca tu ai indepartat ratacirile paganilor;

Bucura-te, ca tu ai luminat nedumerirea credinciosilor;

Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

 si Condacul 1: 

Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, doresc sa-ti aduc cantari de lauda, dar ma simt nevrednic si cu imputinarea graiului omenesc, iar tu, care porti nume intocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu a fi luminator de bucurie, lumineaza-mi cugetul si da putere graiului meu ca intru bucurie laude sa-ti aduc tie: Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

 si se face otpustul.

RUGACIUNEA CATRE SF.MUCENIC HARALAMBIE (10 feb)

Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice  Haralambie, dorind a-ti aduce cantari de lauda simtindu-ma nevrednic si cu imputinarea graiului omenesc, tu care porti nume intocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminator de bucurie, lumineaza-mi cugetul si da putere graiului meu ca intru bucurie sa-ti cant tie:

Bucura-te, Sfinte Haralambie , mare mucenice al lui Hristos!

Pomenirea Sf.Haralambie , a Sf.Mc.Cuv.Valentina si Sf.Mc.cuv.Enata.Tot in aceasta zi Biserica Ortodoxa il pomeneste si pe Mucenicului Pavel.

In fiecare an la data de 10 februarie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Sfinţitul Mucenic Haralambie si pe Sf.Mc.Valentina si Sf.Mc.Enata.Cu acest prilej, Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va săvârşi Sfânta Liturghie la biserica cu hramul „Sf. Haralambie” din municipiul Constanţa (B-dul Tomis, nr. 314 bis, vis-a-vis de Boema, lângă staţia Petrom), începând ora 9.00.

Din soborul de preoti care sunt invitati sa slujeasca Sfanta Liturghie face parte si Parintele nostru Mircea Pricop ...

Răspunsurile liturgice vor fi date de corala bărbătească „Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului,iar Corul de copii "Sf.Haralambie" a pregatit cateva cantecele pentru acest eveniment.

Dintre aceste două fecioare, Enata era din ţinutul Gaza, iar Valentina din Cezareea. Când ighemonul Firmilian sta la judecată, a fost adusă viteaza fecioară Enata, care fiind întrebată dacă se leapădă de Hristos, şi ea mărturisind că Hristos este Dumnezeu, a fost chinuită cumplit. Atunci cinstita Valentina şi ea fecioară fiind şi nesuferind să vadă neomenia şi cruzimea celor săvârşite, s-a umplut de îndrăzneală, şi când i s-a poruncit ca să aducă jertfă idolilor, căci acolo lângă scaunul de judecată, se găsea un jertfelnic, ea l-a izbit cu picioarele şi l-a surpat împreună cu focul ce era pe el. Atunci tiranul mânuindu-se, a chinuit-o cumplit şi pe ea. Şi încetând a le mai chinui, a hotărât să fie arse în foc. După aceasta a fost adus la pătimire sfântul Pavel. Şi după ce a suferit mai multe chinuri şi s-a arătat mai presus de patimi, cu harul lui Hristos, a fost osândit la moarte de sabie. Iar el, mulţumind lui Dumnezeu şi rugându-se pentru cei de o credinţă cu el, a primit tăierea cinstitului sãu cap, dându-şi duhul în mâinile lui Dumnezeu.

Sf.Mc.Haralambie este socotit drept izbăvitor de boli,necazuri şi de molime .Moaştele Sf.Mc.Haralambie, au fost aduse din Moldova si  donate bisericii din Hălăuceşti de către boierul Alexandru Iordache Balş, cel care a ctitorit biserica între anii 1845-1847.

Sfântul Haralambie a trăit în veacul al II – lea după Hristos. S-a născut într-o cetate din Asia Mică, Magnisia, care nu este foarte departe de mult-regretata Smirna. Creştinii cetăţii îl preţuiau pe Sfântul Haralambie pentru caracterul lui curat, pentru marea lui credinţă şi l-au ales preot. Lumea astăzi aude cuvântul „preot” şi nu-i dă nicio importanţă. „Popă”, spune altul şi copiii auzindu-i pe cei mari vorbind despre preoţi cu dispreţ nu vor să devină preoţi când se fac mari. Şi preotul peste câţiva ani va fi ceva rar. Despre această dispreţuire faţă de preoţie sunt vinovaţi, desigur, şi câţiva preoţi nevrednici, care nu-şi cinstesc sfânta misiune. Dar Sfântul Haralambie nu a fost unul din preoţii obişnuiţi; a fost preot care avea conştiinţa misiunii sale.Liturghisea şi plângea de emoţie. Propovăduia cuvântul lui Dumnezeu şi făcea ca şi cele mai reci inimi să se emoţioneze şi să-L iubească pe Hristos. Îi iubea pe săraci şi pe bolnavi şi vizita casele creştinilor şi îi sfătuia pe toţi, mici şi mari, să rămână credincioşi lui Hristos.

Pe preotul Haralambie îl iubeau şi îl preţuiau toţi. Prin cuvintele şi prin viaţa lui era o puternică lumină, care lumina nu doar pe creştinii cetăţii Magnisia, ci strălucirea lui ajungea chiar până foarte departe. Dar lumina aceasta nu era mulţumitoare pentru oamenii care trăiau în ruşinoasa închinare la idoli. Şi idolatrii nu erau puţini. Atunci erau mulţi şi aveau cu ei şi statul.

În acea epocă devenise împărat unul care îi ura pe creştini şi hotărâse să-i prigonească cu toată puterea de care dispunea. Se numea Septimiu Sever. Reprezentant al împăratului în părţile Asiei Mici, ca şi cum am spune prefect, era unul ce se numea Lucian. Şi acesta era un sălbatic prigonitor al creştinilor, ca şi împăratul. Acesta a dat dispoziţie să-l aresteze pe sfânt şi să-l aducă înaintea sa. Sfântul Haralambie era de acum foarte bătrân. Avea 113 ani. Şi totuşi, în ciuda adâncii lui bătrâneţi, nu înceta să liturghisească şi să slujească poporului. Vedeţi, atunci nu era în vigoare în Biserică legea de astăzi a statului, care-l obligă pe preot să se retragă din slujire la 75 de ani. Asta nu este conform cu Sfintele Canoane. Preotul, atâta vreme cât se simte bine, trebuie să rămână la locul său până la adânci bătrâneţi. Un preot bătrân cu părul alb este în parohia lui foarte respectat, iar cuvintele sale sunt ascultate cu mare atenţie, ca un glas care vine din veşnicie.

Bătrân de 113 ani era Sfântul Haralambie, dar în acest trup bătrân exista o inimă care nu îmbătrânise de timp, o inimă care era pururi tânără. Aşa este: cel care crede în Hristos, chiar şi atunci când îmbătrâneşte, nu-şi pierde entuziasmul. Este întotdeauna tânăr.

Tiranul Lucian a crezut că un om bătrân este uşor de înduplecat să se lepede de Hristos şi să se închine la idoli. Bătrânii iubesc mult viaţa şi tremură în faţa morţi şi fac orice ca să mai adauge la viaţa lor câteva zile. Dar Sfântul Haralambie nu se temea de moarte. În credinţă era stâncă. Nimic nu putea să-l clatine. Cuvintele pe care i le spunea tiranul ca să se lepede de Hristos, l-au făcut pe Sfântul Haralambie mai hotărât şi mai viteaz. Neliniştea creştea înăuntrul său. Răspundea cu îndrăzneală. Eu, zicea tiranului, de atâţia ani Îl slujesc pe Hristos şi nu m-am lepădat de El niciodată. Şi acum la bătrâneţile mele, când din clipă în clipă aştept moartea, să mă lepăd de El? Niciodată! Moartea mă va duce lângă Hristos.

Tiranul s-a mâniat din cale afară de eroica împotrivire a sfântului şi a poruncit groaznic martiriu; a poruncit să-l jupoaie pe Sfântul Haralambie de viu. Auzind cineva de un astfel de martiriu i se ridică părul. Sfântul nu s-a îngrozit. Inima lui era închinată lui Hristos şi Hristos i-a dat putere să învingă această ispită şi să triumfeze. Imediat ce soldaţii au început groaznicul martiriu, sfântul prin calda lui rugăciune a făcut o minune şi mâinile soldaţilor au înţepenit, iar tiranul s-a înfricoşat şi sfântul a ieşit din acest martiriu mai strălucit şi cu mai mare putere propovăduia pe Hristos. Faima lui se întindea pretutindeni. O, ce poate să facă un preot sfânt ca Sfântul Haralambie!

Faima sfântului a ajuns până la palatele împărăteşti, iar când împăratul a străbătut Răsăritul şi s-a dus în Antiohia, a poruncit să-l aducă înaintea lui pe sfânt. Pentru a doua oară Sfântul Haralambie este judecat. Este judecat de însuşi împăratul. Dar şi a doua oară îşi mărturiseşte credinţa. Împăratul se sălbăticeşte şi porunceşte să-l chinuiască şi în sfârşit să-l decapiteze. Sfântul a arătat atâta răbdare în mucenicia sa, încât trei soldaţi din călăii săi, necredincioşi până în acea clipă, au refuzat să aducă la îndeplinire dispoziţia împăratului şi au strigat: Şi noi suntem creştini! Dar până şi fiica lui Galina, văzând minunea sfântului, a crezut în Hristos. Încă şi alţii, închinători la idoli, bărbaţi şi femei, împreună cu fiica împăratului au mărturisit credinţa lor şi au primit mucenicia împreună cu sfântul.

Iubiţii mei! Toţi câţi citesc Vieţile Sfinţilor şi văd chinurile pe care le-au suferit pentru Hristos nu se pricep de unde aflau această putere. Dar la această nedumerire răspunde Evanghelia. Ne istoriseşte că o copilă, care era demonizată şi nicio putere nu era în stare să o vindece, deodată s-a făcut bine. Cum? Mama ei L-a rugat pe Hristos să o facă bine pe copila ei. L-a rugat cu credinţă mare şi Hristos a ascultat rugămintea mamei şi o putere nevăzută, puterea lui Hristos, a izgonit din sufletul copilei toţi demonii. Această credinţă în Hristos este cea care a dat putere Sfântului Haralambie să izgonească demonii, să vindece pe cei bolnavi, să facă minuni şi, ceea ce e cel mai important, să sufere toate înfricoşatele chinuri şi până la ultima lui suflare să-şi mărturisească credinţa. Această credinţă dă putere celor care cred până astăzi, ca  să biruiască ispitele, prigoanele şi chinurile şi cu îndrăzneală să mărturisească Ortodoxia pretutindeni. Fiecăruia din aceşti mucenici, bătrâni şi tineri, se potriveşte cuvântul pe care l-a spus Hristos către femeie: „O, femeie, mare este credinţa ta! Fie ţie după cum voieşti”(Matei 15, 28). O, mucenicilor, mare e credinţa voastră! Vă rugăm, rugaţi-vă Domnului să ne dăruiască şi nouă credinţa voastră.

(traducere din elină: monahul Leontie)

In perioada Postului Sfintelor Pasti se savarsesc toate cele trei Sfinte Liturghii

Perioada Postului Sfintelor Pasti este una speciala si din punct de vedere liturgic. Este perioada in care se savarsesc toate cele trei Sfinte Liturghii ale Bisericii Ortodoxe: a Sfantului Vasile cel Mare, Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite si Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, cea mai des oficiata in cultul ortodox.

Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur se savarseste sambata atunci cand se face si pomenirea celor adormiti. De asemenea, se savarseste in Duminica Floriilor si la Sarbatoarea Bunei Vestiri. A intrat in traditia Bisericii ca in fiecare sambata sa se savarseasca aceasta Sfanta Liturghie legata de pomenirea celor adormiti.

In perioada Postului Mare, in Bisericile Ortodoxe se savarseste de 7 ori Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. Pe parcursul intregului an, aceasta slujba se oficiaza de 10 ori: „Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se savarseste in primele cinci duminici ale Postului Mare precum si in Joia si Sambata Patimilor”. Cea de-a treia Liturghie din cultul Bisericii Ortodoxe, Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite, se savarseste numai in Postul Sfintelor Pasti: „Biserica, in canonul 52 al Sinodului Trulan, a randuit ca aceasta Sfanta Liturghie sa se savarseasca in toate zilele Postului Mare, in afara de sambata si duminica si, bineinteles, in afara de Sarbatoarea Bunei Vestiri cand se savarseste Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur.

Sfanta Liturghie se poate savarsi aproape in fiecare zi a anului bisericesc. In timpul Postului Mare, sunt insa si zile aliturgice: luni si marti din prima saptamana, precum si in Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor.

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare

Forma  nu a fost de la inceput asa cum o cunoastem noi astazi. Ca o expresie a lucrarii  in Biserica, forma originara a Liturghiei a evoluat de-a lungul secolelor. Factori cum sunt contributia personala a marilor liturgisti si ierarhi, adaptari locale, accentuarea anumitor amanunte etc., au dus, in diferite regiuni, la conturarea unor variante in slujirea Sfintei Liturghii. Aceste variante s-au individualizat treptat in rituri liturgice, adica in forme particulare, distincte, de actualizare a jertfei Mantuitorului in Liturghie.

Liturghiile ritului bizantin

Liturghiile ritului bizantin au fost alcatuite de Sfintii Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur si Grigorie Dialogul. Unii liturgisti considera ca , atribuita Sfantului Grigorie Dialogul, nu este de fapt o Liturghie deoarece in cadrul ei nu se aduce Sfanta Jertfa si nu se sfintesc darurile. Potrivit acestora ea este un ritual solemn de impartasire cu  sfintite la una din Liturghiile propriu-zise.

Liturghia  - vechime si autenticitate

Sfantul Vasile cel Mare (+379), , mare teolog si pastor al Bisericii, a redactat pe baza traditiei capadociene o Liturghie care a fost adoptata si la Constantinopol. Dintre Liturghiile ritului bizantin, Liturghia Sfantului Vasile cel Mare este cea mai veche. In forma ei initiala, urmeaza intru totul randuiala, fata de care are insa unele rugaciuni mai scurte. Vechimea si autenticitatea acestei Liturghii sunt confirmate de numeroase marturii.

Sfantul Grigorie de Nazianz considera aceasta Liturghie ca fiind cea mai de seama realizare a Sfantului Vasile in planul reformei liturgice pe care a intreprins-o preot fiind in Cezareea Capadociei.

In biografia Sfantului Vasile, atribuita lui Amfilohie, episcop de Iconiu, ni se relateaza ca, la hirotonia sa de episcop, Sfantul Vasile s-a rugat lui Dumnezeu sase zile in sir sa-l invredniceasca sa-I aduca jertfa cea nesangeroasa cu propriile sale cuvinte adica sa compuna un formular propriu al anaforalei liturgice, cum era uzul pe atunci. In a saptea zi, i s-a aratat Mantuitorul in vis, implinindu-i dorinta.

De la Leontiu de Bizant, care l-a mustrat pe Teodor de Mopsuestia pentru faptul ca a inlocuit ritualul traditional al Bisericii cu o Anafora scrisa de el, aflam ca Sf. Vasile este autorul Liturghiei care ii poarta numele.

Liturghia Sfantului Vasile este pomenita si in canonul 32 al Sinodului trulan (692) apoi de Sfantul Ioan Damaschinul si de parintii Sinodului al VII-lea ecumenic (Niceea 787) . Numele Sfantului Vasile se gaseste in titlul Liturghiei lui in cele mai vechi manuscrise care ne transmit textul Liturghiilor bizantine, incepand cu Codicele Barberini, din secolul VIII.

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare - intrebuintarea in cursul anului bisericesc

Liturghia Sfantului Vasile a fost la inceput Liturghia normala sau obisnuita in Biserica Ortodoxa fapt dovedit de asezarea ei in manuscrise, inaintea Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur. Incepand cu secolele IX-X, din pricina lungimii excesive a anaforalei ei, a fost inlocuita treptat cu Liturghia, mai scurta, a Sfantului Ioan Gura de Aur, iar savarsirea ei a fost limitata la un numar restrans de zile, din cursul anului bisericesc.

In prezent Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se savarseste numai de 10 ori pe an, si anume:

- in primele cinci duminici ale Postului Mare;
- in ziua Sfantului Vasile (1 ianuarie);
- in Joia si Sambata din Saptamana Patimilor;
- in ajunul Craciunului (24 dec.) si in ajunul Bobotezei (5 ian.).

Atat in Joia si in Sambata Patimilor, cat si in cele doua ajunuri, Liturghia Sfantului Vasile se face unita cu Vecernia (adica se da binecuvantarea ca pentru Liturghie, dar incepem cu Vecernia pana dupa Paremii sau Vohodul cu Evanghelia, dupa care urmeaza Liturghia, de la "Sfinte Dumnezeule" inainte). Cand insa cele doua ajunuri cad sambata sau duminica, atunci in ziua ajunului se oficiaza Liturghia Sfantului Ioan, iar Liturghia Sfantului Vasile se face in insesi zilele Praznicelor (al Nasterii si al Bobotezei), fara sa se mai combine cu Vecernia.

Raportul dintre Liturghia Sfantului Vasile si cea a Sfantului Ioan Gura de Aur

Cele doua Liturghii bizantine (a Sfantului Vasile si cea a Sfantului Ioan) sunt amandoua prelucrari ale Liturghiei Sfantului Iacob. Ele s-au format aproximativ in acelasi timp; cea dintai reprezinta probabil varianta capadociana, iar cea de-a doua, varianta constantinopolitana a vechii Liturghii, care se intrebuinta in secolele IV-V, in tot Orientul crestin. Deosebirile esentiale dintre Liturghia Sfantului Vasile cel Mare si cea a Sfantului Ioan Gura de Aur constau in continutul rugaciunilor rostite de preot si, mai ales, al rugaciunii centrale prin care se aduce Sfanta Jertfa numita anaforaua liturgica. Randuiala lor insa este aproape identica.

Parintele Ene Braniste afirma, in acest sens, ca si in Bisericile ortodoxe de rit bizantin se oficiaza de fapt o singura (randuiala de) Liturghie, cu doua anaforale de schimb, asa precum este uzul in toate celelalte  (necalcedoniene), in care numarul anaforalelor inca folosite astazi variaza.

Din vremea Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur nu provine decat partea din Liturghie cuprinsa intre lecturile biblice () si rugaciunea amvonului. Partea de la inceput si cea de la sfarsit, precum si unele piese din cadrul Liturghiei noastre (ca Heruvicul, Crezul, Axionul) au fost adaugate ulterior epocii celor doi Sfinti Parinti fiind dezvoltari proprii ritului bizantin.

Deoarece rugaciunea centrala a Liturghiei sau Anaforaua Liturgica este mai lunga decat in cazul Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur si cantarile liturgice ce insotesc acest moment sunt mai lungi, mai  bogat ornamentate.

sursa crestinortodox.ro