Acatistul Sfintilor Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel (4 iunie)

Condacul 1:

Veniti toti credinciosi sa laudam pe Zotic, pe Atal, pe Camasie si pe Filip, Mucenicii lui Hristos, care au propovaduit adevarata credinta si au primit cununa cereasca.

Iar Voi, fericitilor, cei ce aveti indrazneala catre Dumnezeu, din toate nevoile sloboziti-ne pe noi, care strigam: Bucurati-va, Sfintilor Mucenici, rugatori fierbinti pentru sufletele noastre!

Icosul 1:

Cu dreapta credinta si evlavie se cuvine sa laudam pe Zotic, Mucenicul, care paharul suferintelor cu bucurie a baut, cu botezul sangelui s-a botezat si pana la moarte a urmat lui Hristos. De aceea si noi cu dragoste sa-l cinstim, zicand:

Bucura-te, Zotice, martirul lui Hristos;

Bucura-te, al crucii aparator zelos;

Bucura-te, trandafir din gradina parinteasca;

Bucura-te, rugatorule pentru obstea crestineasca;

Bucura-te, ca sangele tau tot pamantul nostru a adapat;

Bucura-te, ca prin tine credinta vie s-a aratat;

Bucura-te, margaritar de pret, ascuns sub pamant;

Bucura-te, ca ale tale moaste s-au gasit in mormant;

Bucura-te, comoara sfanta stramoseasca;

Bucura-te, nestemata scumpa duhovniceasca;

Bucura-te, al Evangheliei vestitor neinfricat;

Bucura-te, al Bisericii far prealuminat

Bucura-te, Zotice, viteazule ostas al lui Hristos!

Condacul 2:

Zis-a Domnul: "Oricine Ma va marturisi pe Mine inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu pe el inaintea Tatalui Meu, care este in Ceruri". Drept aceea si tu, Mucenice Zotice, cu indrazneala ai marturisit pe Hristos in priveliste si pe multi dintre cei ce erau de fata la lumina dreptei credinte i-ai adus, cantand: Aliluia!

Icosul 2:

Ingereasca viata pe pamant ai petrecut, Mucenice Atal, pentru Dumnezeu cel inTreime inchinat din toata inima l-ai iubit si pe Hristos Domnul inaintea tuturor L-ai propovaduit pentru care noi smeritii Te cinstim cu evlavie, zicand:

Bucura-te, Atale, care glasul Evangheliei ai ascultat;

Bucura-te, ca dreapta credinta in a ta inima ai purtat;

Bucura-te, ca pe Hristos inaintea tiranilor ai marturisit;

Bucura-te, ca a lor cruzime ai biruit;

Bucura-te, al Bisericii luceafar neapus;

Bucura-te, ca pentru Hristos sufletul ti-ai pus;

Bucura-te, ca Lui infocata dragoste ai purtat;

Bucura-te, ca a ta credinta prin fapte ai aratat;

Bucura-te, al cetatii Noviodunum fiu duhovnicesc;

Bucura-te, cetate a Ierusalimului ceresc;

Bucura-te, minunata vita din tulpina lui Hristos;

Bucura-te, mladita sfanta rod preafrumos;

Bucura-te, Atale, mult patimitorule pentru Hristos!

Condacul 3:

Atale, Prea Fericite, tu de sine-ti cu totul te-ai lepadat si Crucea lui Hristos pana la moarte ai purtat; pe Dumnezeu din toata inima l-ai iubit si cu gura la aratare L-ai marturisit, strigand: Aleluia!

Icosul 3:

Alta mladita cuvantatoare, Mucenicul Camasie, din buciumul vieti rasarind si multa roada duhovniceasca aducand, pe multi la dreapta credinta i-a povatuit si pentru Hristos sufletul sau si-a pus pentru care cu buna cuviinta il laudam, zicand:

Bucura-te, ales al Biserici dreptmaritoare;

Bucura-te, al credintei noaste soare;

Bucura-te, ca pentru adevar toate ai suferit;

Bucura-te, ca in chinuri spre Cruce ai privit;

Bucura-te, ca de ucidea trupului nu te-ai inspaimantat;

Bucura-te, ca de rusinarea sufletului ai scapat;

Bucura-te, ca Dumnezeu din cer spre tine a cautat;

Bucura-te, ca duhul tau la sine l-a luat;

Bucura-te, ca primind har, vitejeste ai patimit;

Bucura-te, ca a vitei cununa de la Hristos ai dobandit;

Bucura-te, ca patimirile tale multora le-a fost de folos;

Bucura-te, ca privind la acesta multi la adevar s-au intors;

Bucura-te, Camasie, vrednicule urmator al lui Hristos!

Condacul 4:

Aprins fiind de dragoste catre Iisus Hristos, Camasie, mania tiranilor ai infruntat si cu mare barbatie chinurile morti ai rabdat, caci privind cu ochii mintii la vesnica fericire, lui Dumnezeu din inima cantai: Aleluia!

Icosul 4:

Raza a Soarelui celui de taina ai fost pe pamantul Scythiei Mici, Filipe, Prea intelepte, caci pe pagani i-ai luminat, pe Hristos inaintea tuturor marturisind pentru care te rugam, auzi-ne si pe noi care te laudam cu unele ca acestea:

Bucura-te, Filipe, care pe cei din paganatate i-ai indreptat;

Bucura-te, ca pe Soarele cel vesnic la toti ai aratat;

Bucura-te, rodul Dumnezeului cel adevarat;

Bucura-te, ca in ogorul Lui cu ravna ai lucrat;

Bucura-te, ca samanta Cuvantului bun ai primit;

Bucura-te, ca prin a ta osteneala aceasta insutit ai rodit;

Bucura-te, ca haina sufletului tau cu sange mucenicesc s-a impodobit;

Bucura-te, ca pentru Nunta Mirelui cu ea te-ai pregatit;

Bucura-te, ca albinei te-ai asemanat si la florile duhovnicesti ai zburat;

Bucura-te, ca mierea credintei din Scripturii ai adunat;

Bucura-te, ca talantul tau cu dobanda Lui Hristos l-ai adus;

Bucura-te, ca pentru acesta econom credincios te-a pus;

Bucura-te, Filipe, Marturisitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul 5:

Zis-a oarecand Filip, Apostolul catre Hristos: „Doamne arata-ne noua pe Tatal si ne va ajunge noua". Iar tu, Mucenice Filipe, privind spre Dumnezeul cel in Treime slavit, te-ai inchinat lui, cantand: Aliluia!

Icosul 5:

Dupa nemincinoasa marturie a Scripturii, Sfintii lumea vor judeca, caci in vremea judecatii de apoi, prin faptele lor bune, pe pacatosi ii vor mustra. Atunci, tu Mucenice al lui Hristos, Zotic, sa te rogi pentru noi pacatosii ca sa ne izbavim de osanda, pentru care te laudam:

Bucura-te, Zotic, Mucenice, care pentru noi la Dumnezeu mijlocesti;

Bucura-te, ca celor ce se roaga tie ajutor daruiesti;

Bucura-te, ca Sfintele Tale Moaste, crestini le cinstesc;

Bucura-te, ca prin ele daruri multe dobandesc;

Bucura-te, cu cei ce cu tine au patimit;

Bucura-te, ca impreuna cu ei cununa ai primit;

Bucura-te, ca in Evanghelie ai crezut fara sovaire;

Bucura-te, ca prin gura ta sa vestit mantuirea;

Bucura-te, ca a lui Hristos Cruce in inima ai primit;

Bucura-te, ca de chinuri nu te-ai lepadat;

Bucura-te, ca te-ai impotrivit celor desarte;

Bucura-te, ca de cele ceresti ai avut parte;

Bucura-te, Zotice, viteazule ostas al lui Hristos!

Condacul 6:

Toti fii Bisericii dreptmaritoare cinstesc Sfintele Tale Moaste, Zotice, Prea Fericite, iar tu avand indrazneala catre Dumnezeu, roaga-te pururi pentru noi smeritii, care te cinstim si lui Dumnezeu cantam: Aliluia!

Icosul 6:

Vesmantul cel luminat al nestricaciunii, prin nevointe ai primit de la Hristos, Mucenice Atal si de odihna vesniciei vieti   te-ai invrednicit. Vas ales al Domnului fiind, roaga-te pentru noi care te laudam zicand:

Bucura-te, Atale, care negrait pe Hristos ai iubit;

Bucura-te, ca pentru dragostea Lui mult ai suferit;

Bucura-te, cerbule insetat, care la izvorul vietii ai alergat;

Bucura-te, ca pe Dumnezeu cel Viu ai cautat;

Bucura-te, ca pomenirea ta cu laude o cinstim;

Bucura-te, ca la tine in rugaciuni smerite venim;

Bucura-te, ca celor ce te cheama esti mare aparator;

Bucura-te, ca prin a ta solire ei primesc grabnic ajutor;

Bucura-te, ca frica cea curata de Dumnezeu ai avut;

Bucura-te, ca voia Lui cu osardie ai facut;

Bucura-te, ca Patimirea Ta Sfanta ne-a fost de folos;

Bucura-te, al credintei diamant luminos;

Bucura-te, Atale, mult patimitorule pentru Hristos!

Condacul 7:

Asemenea lui Avraam si Ucenicilor lui Hristos, prieten lui Dumnezeu te-ai facut, Atale, ca poruncile Lui ai pazit si pana la moarte pentru dragostea Lui ai suferit. Pentru aceasta viata vesnica ai dobandit si acum cu ingerii il lauzi, cantand: Aliluia!

Icosul 7:

Hotararea cea neclintita a credintei tale, Camasie, vazand-o tiranii cei pagani, dupa multe chinuri au poruncit a te da mortii. Tu insa cu bucurie moartea pentru Hristos ai primit, pentru care noi cu laude te cinstim:

Bucura-te, Camasie, ca spre cele ceresti ai ravnit;

Bucura-te, ca pentru aceasta viata vesnica ai mostenit;

Bucura-te, ca moartea cu bucurie ai asteptat;

Bucura-te, ca pe Hristos in inima ai purtat;

Bucura-te, al muceniciei doritorule;

Bucura-te, catre vesnicie alergatorule;

Bucura-te, ca cele trecatoare intru nimic le-ai socotit;

Bucura-te, ca pe cele vesnice mult le-ai pretuit;

Bucura-te, cetatean al Cerestii Imparatii;

Bucura-te, mostean al nepieritoarelor visterii;

Bucura-te, ravnitorule al raiului celui prea frumos;

Bucura-te, indreptatorul nostru al celor de jos;

Bucura-te, Camasie, vrednicule urmator al lui Hristos!

Condacul 8:

Ierusalimul cel ceresc in minte avandu-l Camasie, cu smerenie pe pamant ai vietuit si cu bucurie pentru Hristos cu moartea te-ai insotit, iar acum in Ceruri, impreuna cu ingerii canti lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Gata a fost inima ta, Filipe Mucenice, de a nadajdui spre Dumnezeu si fara de frica pe Hristos inaintea tiranilor a marturisi si de vremelnica viata a nu te ingriji. Pentru care noi nevrednicii indraznim a te cinsti prin acestea:

Bucura-te, Filipe, al Imparatiei Cerului mostenitor;

Bucura-te, ca impreuna cu ingerii esti vietuitor;

Bucura-te, ca pe Hristos - Adevarul ai marturisit;

Bucura-te, ca pentru El cumplit ai patimit;

Bucura-te, ca frumuseti de nevazut noua pururi privesti;

Bucura-te, ca in slavite cantari acum te veselesti;

Bucura-te, ca la limanul odihnei ai ajuns;

Bucura-te, ca acolo cunosti adancul cel de nepatruns;

Bucura-te, ca de acolo simti mangaierea celor ceresti;

Bucura-te, ca impreuna cu Sfintii te proslavesti;

Bucura-te, al Adevarului martor neinfricat;

Bucura-te, al Bisericii sfesnic luminat;

Bucura-te, Filipe, marturisitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul 9:

Pusu-ti-ai sufletul pentru Hristos Mucenice Filipe si l-ai aflat ca aurul lamurit inaintea Domnului. Voit-ai a te jertfi lui Dumnezeu cu trupul, spre a dobandi invierea sufletului si a canta Lui in veci lauda: Aliluia!

Icosul 9:

Slava si multumire sa aducem lui Dumnezeu pentru aflarea Sfintelor Moaste ale martirului Zotic si ale celor impreuna cu dansul patimitori. La toti smerit sa ne inchinam si pe Zotic sa-l laudam, zicand:

Bucura-te, Zotice, fiu iubitor al Bisericii dreptmaritoare;

Bucura4e, sprijinul rugilor noastre staruitoare;

Bucura-te, a Scythiei Mici, marturie crestineasca;

Bucura-te, a Dobrogei daruire dumnezeiasca;

Bucura-te, al credintei Ortodoxe, aparatorule;

Bucura-te, al nostru catre Domnul, rugatorule;

Bucura-te, a Tomisului podoaba duhovniceasca;

Bucura-te, al crestinilor comoara cereasca;

Bucura-te, floare cu mireasma de nespus;

Bucura-te, margaritar al Ierusalimului de Sus;

Bucura-te, al Bisericii crin prea frumos;

Bucura-te, mladita, cu rod de mult folos;

Bucura-te, Zotice, viteazule ostas al lui Hristos!

Condacul 10:

Veniti toti iubitori de dreapta credinta sa aducem inchinaciune lui Zotic, osteanul lui Hristos, care Biserica noastra cu rugaciunile sale o pazeste si impreuna cu noi canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

De mare fericire si cinste pamantul nostru s-a invrednicit prin aflarea moastelor tale si ale celor ce impreuna cu tine au patimit, Atale, pentru care, dupa cuviinta, poporul Cel dreptcredincios te lauda, zicand:

Bucura-te, Atale, al Evangheliei propovaduitor;

Bucura-te, al stramosilor nostri luminator;

Bucura-te, a credinciosilor mangaiere;

Bucura-te, a cetatii Noviodunum avere;

Bucura-te, ca prin aflarea moastelor tale, dreapta credinta s-a intarit;

Bucura-te, ca prin ele Biserica s-a impodobit;

Bucura-te, al lui Hristos vrednic slujitor;

Bucura-te, al cerestilor locasuri locuitor;

Bucura-te, al Scythiei Mici, nepretuit odor;

Bucura-te, al paganilor biruitor;

Bucura-te, al sufletelor noastre faclie luminoasa;

Bucura-te, a crestinilor podoaba aleasa;

Bucura-te, Atale, mult patimitorule pentru Hristos!

Condacul 11:

Sa se bucure Niculitelul, ca mare vistierie duhovniceasca din el s-a aratat si astazi toti credinciosii cu inima curata pe Mucenicul lui Hristos, Atal, il cinstim, cantand lui Dumnezeu lauda: Aliluia!

Icosul 11:

Nu te-ai temut de cei ce ucid trupul, Mucenice Camasie. De aceea, cu mare indrazneala pe Hristos ai marturisit si sufletul tau prin rabdarea chinurilor, ai dobandit. Auzi-ne pe noi nevrednicii, care cu umilinta te laudam, zicand:

Bucura-te, Camasie, ca dorire cereasca ai avut;

Bucura-te, ca de tirani nu te-ai temut;

Bucura-te, al raiului mult ravnitor;

Bucura-te, al nemurii mostenitor;

Bucura-te, ca pana la sange si moarte ai suferit;

Bucura-te, ca, prin indelunga rabdare, sufletul ti-ai dobandit;

Bucura-te, ca slava desarta ai trecut-o cu vederea;

Bucura-te, ca slava cea vesnica ti-a fost mangaierea;

Bucura-te, doritorule fierbinte pentru a ta mantuire;

Bucura-te, alergatorule spre vesnica fericire;

Bucura-te, ca acum in ceruri cu drepti te veselesti;

Bucura-te, ca prin a ta solire pe noi ne mantuiesti;

Bucura-te, Camasie, vrednicule urmator al lui Hristos!

Condacul 12:

Dragoste si credinta fierbinte catre Hristos avand, Prea Laudate Camasie, Mucenice, cu barbatie pe tirani i-ai infruntat si pentru adevar trupul la chinuri ti l-ai dat, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Mucenicului Filip lauda din toata inima sa-i aducem, ca acesta jertfa vie lui Dumnezeu s-a dat si sufletul pentru El si-a pus, iar acum, pururi stand inaintea Domnului, se roaga pentru noi care il cinstim, zicand:

Bucura-te, Filipe, a Bisericii podoaba frumoasa;

Bucura-te, a Soarelui dreptatii raza luminoasa;

Bucura-te, ca iubirea lui Hristos in tine s-a salasluit;

Bucura-te, ca pentru dragostea Lui in chinuri te-ai jertfit;

Bucura-te, ca prin fapte taria credintei ai aratat;

Bucura-te, urmatorul lui Hristos cel adevarat;

Bucura-te, cel ce cu barbatie urgia chinurilor ai primit;

Bucura-te, ca de sfarsit mucenicesc te-ai invrednicit;

Bucura-te, ca de moarte nu ti-a fost teama;

Bucura-te, ca vremelnicele dureri nu le-ai luat in seama;

Bucura-te, maslin al raiului celui mult dorit;

Bucura-te, ca in viata fiind, la Cer ai ravnit;

Bucura-te, Filipe, marturisitorule al Evangheliei lui Hristos!

Condacul 13:

O Prea Fericitilor Mucenici ai lui Hristos: Zotic, Atal, Camasie si Filip, rugati-va prea Milostivului Dumnezeu pentru Biserica noastra dreptmaritoare si pentru poporul cel credincios ca sa dobandim prin rugaciunile voastre indurare pace si har, spre a canta impreuna cu voi, acum si in veacul viitor: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori.

Apoi iarasi se zice Icosul cel dintai: Cu dreapta credinta si evlavie se cuvine sa laudam... si Condacul intai: Veniti toti credinciosii...

Rugaciune catre Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitei

Sfintilor Mucenici si martori ai lui Hristos, Zotic, Atal, Camasie si Filip, vrednicilor urmasi ai Sfantului Apostol Andrei, care pe aceste locuri ale Scythiei Evanghelia ati vestit, voi din toata inima, cu tot cugetul si din toata puterea voastra, pe Dumnezeu ati iubit si pana la cea din urma suflare pentru El ati patimit. Multumim cu umilinta Sfintei Treimi pentru purtarea Sa de grija, care, atatea veacuri sub pamant, Sfintele Voastre Moaste le-a pastrat si dupa aceasta a binevoit a le darui Bisericii noastre dreptmaritoare, spre mangaierea si folosul de obste al credinciosilor. Cu adevarat la voi s-au implinit graiurile sfinte: "Pe cei care ma slavesc pe Mine, ii slavesc si Eu pe ei", si „Prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunate a facut Domnul toate Voile Sale, intru dansii".

Voi cu sufletele inaintea Domnului stati, iar prin Sfintele Voastre Moaste, laturile tarii noastre le impodobiti. Fericit este strabunul nostru pamant care s-a adapat cu sanguirile voastre si in care se odihnesc Sfintele Voastre Moaste. Drept aceea, cu credinta, cu evlavie si cu smerenie cadem catre voi, adevaratilor Mucenici si prieteni ai lui Hristos, cerandu-va sa ocrotiti prin sfintele voastre rugaciuni tara aceasta si Biserica noastra cea dreptmaritoare si pe toti cei ce cu buna cucernicie alearga la sprijinul vostru si va pun mijlocitori catre Preabunul Dumnezeu, de la care, prin solirile voastre, sa dobandim si noi mila, pace si ajutor in veacul de acum si in vremea mortii noastre si la judecata cea de apoi. Amin.

Acatistul Sfantului Ioan de Kronstadt-Sfant Preot !

Condacul 1

Celui ales intre preoti, minunatului mijlocitor, dumnezeiescului Ioan, pastorului si invatatorului, celui ce s-a aratat imparatilor iubitor si intristatilor mngietor, celui ce a luminat pamntul Rusiei si toata viata sa a daruit-o slujirii lui Dumnezeu si a aproapelui indreptnd multimea pacatosilor spre pocainta, multor bolnavi tamaduire de la Dumnezeu dobndind, sa-i aducem lauda ca unui aparator si grabnic ajutator. Tu, dar, parinte, pentru ca ai indrazneala catre Domnul, de toate necazurile ne izbaveste, pe noi, cei care-ti cntam tie: Bucura-te Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Icos 1

Pe ingerul tau pazitor, inca de sase ani fiind, in lumina nespusa l-ai vazut, Ioane, el spunndu-ti tie ca, dupa vointa lui Dumnezeu, intotdeauna nevazut sta si pazeste de toate relele. Prin aceasta din tinerete ales de Dumnezeu pe tine stiindu-te, strigam catre tine:

Bucura-te, cel ce din pruncie te-ai aratat "ales" de Dumnezeu!
Bucura-te, cel ce din tinerete te-ai aratat "chemat" al binecuvntarii Lui!
Bucura-te, cel ce pe ingerul tau din tinerete l-ai veselit cu bunele deprinderi!
Bucura-te, ca cu nimic l-ai intristat!
Bucura-te, ca nevazutul tau pazitor ti s-a aratat!
Bucura-te, ca acela intotdeauna a te pazi ti-a fagaduit!
Bucura-te, odrasla prea iubita a parintilor celor evlaviosi!
Bucura-te, cel ce din pruncie de parintii tai ai fost invatat cu !
Bucura-te, cel ce cu cumpatare din tinerete te-ai deprins!
Bucura-te, cel ce zilele tineretii tale in saracie si infrnare le-ai petrecut!
Bucura-te, ca datorita bunei tale vietuiri, darul lui Dumnezeu peste tine s-a odihnit!
Bucura-te, ca fata ta cu smerenie era impodobita!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condac 2

Te vedem, pe tine, de Dumnezeu inteleptite Ioane, din frageda vrsta umbrit de binecuvntarea lui Dumnezeu, care in taina te-a condus spre o viata virtuoasa. Pentru aceea, avndu-te pe tine pilda demna de urmat, cu smerenie cntam lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Mintea ta din pruncie in lecturile si cugetarile Sfintilor Parinti ti-ai cufundat-o, Ioane si din ele te-ai adapat cu apa cea vie, din izvorul Duhului Sfnt. Pentru aceasta te rugam pe tine, roaga-L pe Prea Bunul Dumnezeu sa ne faca si pe noi partasi la impartasirea aceasta, pe cei ce-ti cntam:

Bucura-te, cel ce din pruncie te-ai pazit de patimi!
Bucura-te, cel ce harul Sfntului Botez intreg l-ai pazit!
Bucura-te, cel ce ti-a placut a citi din scrierile Sfintilor Parinti!
Bucura-te, cel ce ai patruns cu adevarat intelesul acestora!
Bucura-te, cel ce ai aratat mare srguinta in aceasta lucrare!
Bucura-te, cel ce in iubirea de intelepciune duhovniceasca si fireasca te-ai aratat desavrsit!
Bucura-te, ca prin intelepciunea ta lumea de inselaciune ai vadit-o!
Bucura-te, ca de acea inselaciune ca un vultur, inteleptule ai scapat!
Bucura-te, minunat si luminat invatator al tarilor din nordul Rusiei!
Bucura-te, cel ce ai izgonit intunericul pacatului din oameni!
Bucura-te, ca tuturor celor ce au venit la tine cu rugaciuni degraba i-ai ajutat!
Bucura-te, prea-puternica mijlocire pentru noi inaintea lui Dumnezeu!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condac 3

Puterea darului lui Dumnezeu care pe cele cu lipsa le implineste, din belsug s-a revarsat peste tine, Ioane, pururi pomenite, cnd de Prea Sfintitul Hristofor intru preot ai fost hirotonit si orasului Kronsdadt ai fost rnduit pastor; de atunci ai inceput a invata oamenii sa slujeasca drept Sfintei Treimi si sa-i cnte: Aliluia!

Icos 3

Avnd iubire dumnezeiasca in inima inteleptule Ioane, si rnduiala postului cu strictete pazind-o, ai biruit toate navalirile patimilor, nefiind nicidecum atins de ele. Prin aceasta, ca un barbat desavrsit ai iesit sa lucrezi tarina Domnului prin cuvnt, ca si cu un plug ai afnat inimile intarite si inghetate ale oamenilor, incalzindu-le cu rugaciunea si cu iubirea ta si semannd in ele samnta pocaintei sincere si a credintei vii. Pentru toate acestea iti cntam tie lauda:

Bucura-te, vas ales al harului lui Dumnezeu!
Bucura-te, locuinta darurilor ceresti!
Bucura-te, cel ce cu toata inima si cu tot sufletul L-ai iubit pe Dumnezeu!
Bucura-te, ca pentru aceasta si intreaga turma pe care ai pastorit-o ai invatat-o a-L iubi pe Dumnezeu!
Bucura-te, cel ce invataturile Evangheliei si rnduielile postului cu frica le-ai pazit!
Bucura-te, ca acestea si pe aproapele tau prin fapte l-ai invatat!
Bucura-te, ca din tinerete peste patimi imparat te-ai aratat!
Bucura-te, slavitule biruitor asupra pacatului!
Bucura-te, ca in lume ca o lumina, exemplu viu ai luminat!
Bucura-te, ca pe pamnt ai fost cu intelepicune cereasca daruit!
Bucura-te, stilp neclintit al tarii tale ortodoxe!
Bucura-te, neintrziatule aparator al ortodoxiei si al obiceiurilor celor bune!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condac 4

Prin furtuna multor necazuri si griji lumesti trecnd, ajuta-ne noua, Parinte Ioane, asa cum si in viata ta ai ajutat tuturor celor ce cu credinta au venit la tine, ca toti cei ajutati de tine sa-I cntam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Auzind pe apostolul care zice: "locuinta noastra este in cer" si dorind a-l urma, aceasta viata vremelnica nu ai petrecut-o in slujba trupului si-n lucrarea patimilor, Ioane, ci in curatirea sufletului de intunericul pacatului, caci cu ele nimeni nu poate intra in Cereasca Imparatie. Prin aceasta avndu-te chip de viata placuta lui Dumnezeu si ajutor intru toate, strigam catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, luminata stralucire a luminii evanghelice in zilele noastre!
Bucura-te, cel ce sufletelor intunecate esti luminare patrunzatoare!
Bucura-te, ca in scrierile cele Dumnezeiesti ti-ai cufundat mintea!
Bucura-te, ca din ele ai aflat cale dreapta catre !
Bucura-te, ca toate faptele tale au fost lumina lumii!
Bucura-te, ca prin tine Tatal cel ceresc minunat s-a proslavit!
Bucura-te, ca cuvntul tau n-a fost nici chimval rasunator, nici mort sau neajuns!
Bucura-te, ca cuvntul tau intru adevar viu si lucrator s-a aratat!
Bucura-te, ca prin tine cei morti cu duhul prin credinta inviaza!
Bucura-te, ca prin tine cei cazuti in intunericul pacatului se trezesc la pocainta!
Bucura-te, ca pe tine in zilele noastre Domnul pamntului Rusiei prooroc si apostol te-ai aratat!
Bucura-te, ca in tine dobndind stiinta adevarului ai luat darul vindecarii si al apararii credintei, neinfricat luptator aratndu-te!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

\Condacul 5

Stea luminatoare a pamntului rusesc te-ai aratat, Sfinte Ioane, luminnd intunericul pacatului. prin aceasta si azi reversi lumina fiilor Rusiei, celor cuprinsi de intunericul ratacirii, celor care s-au predat in minile necuratilor, ca sa-si cunoasca ratacirea lor si Domnului intru pocainta sa-I cnte: Aliluia!

Icos 5

Vaznd poporul rus vrednicia ta de invatator si rugaciunea ta cea prea-puternica inaintea lui Dumnezeu, multime multa din diferite parti la tine a alergat, Parinte, auzind de vindecarile bolilor si de sfaturile tale, iar in necazuri mngiere cernd, cu multumire tie iti striga:

Bucura-te, Ioane, noule luminator al lumii!
Bucura-te, ajutator nemijlocit prin rugaciunile tale catre Dumnezeu!
Bucura-te, ca rugaciunile tale sunt puternice inaintea Imparatului milostivirii!
Bucura-te, ca starea ta inaintea Lui este izvor al binecuvntarii, care prin tine se revarsa la toata lumea!
Bucura-te, ca prin tine dupa masura credintei se dau vindecarile!
Bucura-te, ca prin tine cei bolnavi scapa degraba de bolile lor, primind sanatate!
Bucura-te, ca prin tine cei pacatosi la pocainta se intorc!
Bucura-te, ca te-ai aratat inteleptitor al celor razvratiti!
Bucura-te, ca prin tine cei ce fara de minte care se rd de cele sfinte ale credintei sunt mustrati!
Bucura-te, ca prin tine cei ce rd de faptele tale cele minunate, venindu-si in sine, sunt primiti de tine ca de un parinte iubitor de fii!
Bucura-te, mngiere grabnica a celor ce plng!
Bucura-te, tamaduire binecuvntata a celor neputinciosi!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul 6

Propovaduitor al adevarului, parinte purtator de Dumnezeu fiind, toate ale tale in slujirea lui Dumnezeu si a aproapelui le-ai dat si jugul preotiei lundu-l nu ai cunoscut linistea aici, pururea savrsind slujbe dumnezeiesti in biserica si in casele credinciosilor cntari duhovnicesti cntnd; celor nevoiasi te-ai aratat ajutator. Si prin aceasta ti-ai atras numele de miluitor fara de arginti, Ioane. De acestea auzind si noi, slavim pe Dumnezeu pentru tine cntndu-i: Aliluia!

Icos 6

Hristos, Dumnezeul nostru, stralucind din fecioara Maria si intunericul inchinarii la idoli izgonindu-l, te-a aratat pe tine, Parinte Ioane, drept si credincios, propovaduitor al adevarului inaintea sljitorilor celor inselatori ai vicleanului. Prin aceasta, avnd indrazneala catre Domnul, izbaveste de rautatea si viclenia acelora pe toti care-ti cnta asa:

Bucura-te, slujitorule credincios al lui Hristos!
Bucura-te, intre preoti puternic mijlocitor inaintea Aceluia!
Bucura-te, pazitor neadormit al casei celei Dumnezeiesti!
Bucura-te, cel ce prin sabia cuvntului lui Dumnezeu si a rugaciunii ai alungat pe cei potrivnici!
Bucura-te, cel ce prin scrierile tale pe multi i-ai inaltat la iubirea in Hristos!
Bucura-te, cel ce ai aratat prin cuvntarile tale iubirea de oameni a lui Dumnezeu!
Bucura-te, lucrarea Duhului Dumnezeiesc aratata in inimile oamenilor!
Bucura-te, cel ce te-ai aratat tainic graitor cu Dumnezeu prin rugaciune!
Bucura-te, cel ce ai pazit minunat cucernicia prin curata casatorie!
Bucura-te, cel ce pe multi fii duhovnicesti prin pocainta ai nascut!
Bucura-te, ca ai ramas si dupa moarte in inimile credinciosilor!
Bucura-te, ca pomenirea ta, ca a unui drept propovaduitor, va ramne in veci!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condac 7

Vrnd Prea Bunul Dumnezeu sa mngie poporul sau cel bine-credincios si sa-i intoarca pe cei faradelege de la faptele lor cele rele, te-a aratat pe tine, Ioane, ca pe Iona in Ninive, vestind mnia lui Dumnezeu asupra pamntului Rusiei, venind cu graba de nu se vor pocai si de nu vor cnta cu smerenie lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Un nou necaz si mnia lui Dumnezeu am ajuns sa suferim nevrnd noi sa ascultam de glasul tau cel dumnezeiesc, prin care ai spus: "Stapnirea tarii se va nimici si puterea va ajunge in minile slugilor satanei, locuitorii manastirilor vor fi prigoniti, bisericile se vor inchide si multime de popor crestin va muri cu viata muceniceasca". Pentru aceasta la tine, Parinte Ioane, intru pocainta alergam si cu umilinta strigam: Roaga pe Stapnul Hristos sa-si schimbe mnia Sa in mila fata de noi, cei ce-ti cntam:

Bucura-te, glasul propovaduitor al pocaintei!
Bucura-te, vestitor nemincinos a mniei dumnezeiesti asupra celor ce nu se pocaiesc!
Bucura-te, cel ce ai invatat a nu lua in seama parerile lumii!
Bucura-te, indreptator adevarat!
Bucura-te, ca te-ai aratat tare povatuitor al poporului ortodox!
Bucura-te, cel ce ai pazit corabia Bisericii nevatamata de pietrele strmtorilor!
Bucura-te, iubitor al imparatilor celor cinstiti!
Bucura-te, ca te-ai aratat lor intelept sfatuitor!
Bucura-te, ca i-ai invatat cum sa-si foloseasca puterea lor cu dreptate!
Bucura-te, cel ce cu grija i-ai indreptat catre ascultare si credinciosie!
Bucura-te, cel ce cu rugaciunile tale ai ingradit tronurile imparatilor celor cinstiti!
Bucura-te, ca i-ai invatat sa judece cu nepartinire poporul!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condac 8

O cale deosebita si neobisnuita de viata ti-ai ales, parinte Ioane, traind in lume ca si cum ai fi trait in cer, in infrnare si cucernicie, aducnd pururea slava lui Dumnezeu si asa ai fost pretuit ca mare parinte al Bisericii; pentru aceasta, in ceruri intru veselie cu Hristos petreci si aduci penru lume rugaciune strignd neincetat: Aliluia!

Icos 8

Toata lumea ortodoxa te-a cinstit pe tine nu numai in viata, ci si dupa infatisarea ta inaintea lui Dumnezeu, Parinte Ioane, pentru ca mare indrazneala ai inaintea lui Dumnezeu si te rogi pentru binecuvntarea tuturor celor ce alearga la tine si-ti cnta asa:

Bucura-te, rod binecuvntat al unui pom bun!
Bucura-te, cel ce ai fost nascut si educat de un tata preot si de o mama binecuvntata!
Bucura-te, ca educatia pe care ai primit-o a ramas exemplu pentru intregul pamnt al Rusiei!
Bucura-te, ca cetatea Kronstandtului prin slavirea ta s-a proslavit!
Bucura-te, caci toata Rusia s-a umplut de faptele tale cele bune!
Bucura-te, ca vestea despre viata ta imbunatatita a ajuns dincolo de hotarele tarii!
Bucura-te, ca prin scrierile tale ai facut cunoscuta taina comunicarii tale cu Dumnezeu!
Bucura-te, ca prin aceste scrieri ai stralucit lumina cea duhovniceasca in inimile oamenilor!
Bucura-te, ca in scrierile tale s-a aratat curatia sufletului tau!
Bucura-te, ca prin scrierile tale nu numai poporul rus, ci si alte popoare si-au cautat mntuirea!
Bucura-te, ca prin acestea adevarata credinta a stralucit alungnd intunericul ereziilor!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condac 9

Nici un cuvnt nu este de ajuns spre lauda ta, Parinte Ioane, caci fiind miscat de Duhul Sfnt din tinerete, cu osrdie ai slujit lui Dumnezeu; mai inti te-ai ostenit multi ani sa inveti invataturile Sfintilor Parinti si apoi i-ai invatat sa cnte cu intelepciune lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Oratorul minciunii, Leon cel Neintelept si toate gndurile lui cele rele, prin tine, Parinte Ioane, s-au vadit de rautate intarind tu credinta cea ortodoxa prin vestirile tale; pentru aceasta strigam tie:

Bucura-te, fluiere insuflat de Dumnezeu!
Bucura-te, trmbita a Duhului, dulce glasuitoare!
Bucura-te, cel ce prin cuvintele si invataturile tale ai lamurit dogmele credintei!
Bucura-te, ca prin invataturile tale pe cei credinciosi i-ai intarit in ortodoxie!
Bucura-te, ca prin tine legiunile potrivnicilor au fost invinse!
Bucura-te, ca prin tine cel apostat si invataturile lui au fost vadite de inselaciune!
Bucura-te, ca invatatura pagubitoare a aceluia care spunea ca personala, a fost invinsa!
Bucura-te, ca prin tine invatatura cea adevarata despre nemurirea si vesnicia sufletului s-au intarit!
Bucura-te, izvor de intelepciune dumnezeiasca!
Bucura-te, cucernicule savrsitor al tainelor celor dumnezeiesti!
Bucura-te, povatuitor de nadejde spre imparatia Cerurilor!
Bucura-te, invatatorule al adevaratei cai mntuitoare!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condac 10

Dorind a-ti mntui sufletul, pe multi sfinti ti i-ai luat in ajutor, Parinte Ioane; avnd marturisirea apostolica si patristica a credintei, taria mucenicilor, pururi petrecnd in infrnare si smerenie in faptele cele luminate ale cuviosilor. Prin aceasta cu sfintii petreci neincetat, aduci slava lui Dumnezeu, pomenindu-ne si pe noi cei ce-I cntam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Imparatului celui Ceresc te-ai aratat slujitor credincios si imparatilor celor pamntesti ai fost cinste si intelepciune, Parinte Ioane, ambilor slujind cu dreptate, dnd ceea ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu si pe toti i-ai invatat sa zica asa:

Bucura-te, robule a lui Dumnezeu bun si credincios!Bucura-te, slujitor osrdnic al aceluia!
Bucura-te, ca toate cele rnduite de Dumnezeu cu grija le-ai implinit!
Bucura-te, iscusitule lucrator al poruncilor lui Dumnezeu!
Bucura-te, ca pururea aminteai de atotprezenta lui Dumnezeu!
Bucura-te, ca prin intelepciunea ta pe acela pururi l-ai avut in minte!
Bucura-te, ca pe cinstitii imparati ai Rusiei ca pe niste slugi ai lui Dumnezeu i-ai cinstit!
Bucura-te, ca i-ai ajutat mult prin sfaturi si rugaciuni sa conduca poporul cu dreptate!
Bucura-te, ca i-ai invatat sa ocroteasca poporul si Biserica!
Bucura-te, aparatorule de rascoale si de razvratiti!
Bucura-te, cel ce si acum te rogi lui Dumnezeu pentru "imparatia" ortodoxa!
Bucura-te, intarire a sceptrurilor imparatilor celor ortodocsi!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condac 11

Nu este cu putinta, prin lauda, a se infatisa multimea indreptarilor tale prin Dumnezeu savrsite, prea minunate Parinte Ioane, cte le-ai savrsit in timpul vietii tale, bolile vindecnd, demonii izgonind din oameni, tamaduind pe cei stapniti de patimi, ajutnd pe cei saraci si tuturor dupa trebuintele lor ajutnd; pentru aceea toti impreuna striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Purtator de lumina si clar vazator te-a aratat pe tine Domnul in zilele noastre, prevestind mnia cea viitoare a lui Dumnezeu asupra imparatiei ortodoxe, pentru nepocainta poporului, de aceea ca pe un prooroc al lui Dumnezeu si cunoscator al destinelor, te marim pe tine si intru pocainta iti strigam:

Bucura-te, prooroc minunat nemincinos vestitor al celor viitoare!
Bucura-te, propovaduitorule al pocaintei!
Bucura-te, noule prooroc de aceeasi cinste cu acela!
Bucura-te, clar vazatorule al destinelor celor dumnezeiesti!
Bucura-te, vestitorule al mniei celei viitoare asupra celor ce nu se pocaiesc!
Bucura-te, glas dulce glasuitorule al pocaintei!
Bucura-te, impaciuitorule al inimilor celor tulburate!
Bucura-te, puternicule rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!
Bucura-te, pastorule blnd al oilor celor cuvntatoare!
Bucura-te, cel ce multime de suflete ratacite ai adus Stapnului!
Bucura-te, ca pe multi din temnite si din moarte i-ai scapat!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul 12

Harul lui Dumnezeu l-ai primit aici prin Sfntul Botez si prin preot Parinte Ioane: prin srguinta te-ai facut multora de folos spre slava Daruitorului, intru lumina vietii tale si a milosteniilor tale pe care le-ai facut, s-a proslvit Tatal ceresc, si prin multimea laudelor de care te-ai invrednicit, se inalta Aceluia mareata cntare: Aliluia!

Icos 12

Cntnd viata ta cea din tinerete placuta lui Dumnezeu si inaltarea ta cea duhovniceasca din putere in putere, marim sfrsitul tau si inmormntarea cinstitelor moaste, care au aflat vesnica odihna in biserica cea minunata facuta de tine. Credem insa ca sufletul se odihneste in locuintele cele prea luminate ale raiului, a caror mosteni ajuta-ne sa ajungem, pe cei ce-ti cntam tie laude ca acestea:

Bucura-te, cele ce cursul trecator al vietii l-ai petrecut cu dreapta judecata intru toate pentru Dumnezeu!
Bucura-te, pazitorule neinfricat al Ortodoxiei!
Bucura-te, ca cunoscut ai ramas cu un sfrsit crestinesc al vietii!
Bucura-te, ca ai primit vesnica odihna in cer cu sfintii!
Bucura-te, partasule la bucuria cea vesnica de care sfintii s-au invrednicit!
Bucura-te, ca ai inlesnit mntuirea multor suflete, invrednicindu-le de vesnica fericire!
Bucura-te, ca ai mostenit cu mucenicii cei noi de neam imparatesc imparatia cerurilor!
Bucura-te, ca impreuna cu ei stai inaintea Imparatului slavei si te rogi pentru izbavirea patriei tale de dusmanii fara de Dumnezeu!
Bucura-te, mare aparatorule al Ortodoxiei!
Bucura-te, neintrecutule luptator pentru cinstea cea sfnta!
Bucura-te, ca prin aratarile tale in vis minuni i-ai adus!
Bucura-te, ca pe neortodocsi la ortodoxie i-ai adus!
Bucura-te, Ioane, noule luminator al Rusiei si fierbinte rugator inaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condac 13

O, prea drepte Parinte Ioane, nu numai al Kronstadtului si a toata Rusia, ci, de asemenea, luminatorule a toata lumea si mare rugatorule catre Hristos! Primeste de la noi aceasta cntare a nevrednicilor, si cu rugaciunile tale cele bine placute lui Dumnezeu, izbaveste-ne de necazurile cele vremelnice si vesnice, ca sa ne invrednicim sa fim cu tine impreuna in Imparatia Cerurilor vesnic cntndu-i Facatorului: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Rugaciune

Parinte Ioane prea minunate, tu cu faptele tale cele minunate pe multi la Dumnezeu i-ai adus si de daruri duhovnicesti te-ai invrednicit de la Stapnul aici: ai vindecat bolile, patimile le-ai strpit, de aceea te rugam, intristarea noastra stinge-o si ne da noua bucuria cea duhovniceasca in inima si ajuta-ne noua sa fim partasi la viata ta si la faptele tale cele bune, ca sa ne invrednicim si noi de Imparatia cerurilor. Amin.

Inima se poate schimba   de Sf Ioan de Kronstadt

Inima se poate schimba
de mai multe ori intr-o clipa,

Inima se poate schimba
de mai multe ori intr-o clipa

- in bine sau in rau,

- in credinta sau necredinta,

- in simplitate sau viclenie,

- in iubire sau ura,

- in binefacere sau invidie

- in generozitate sau inavutire,

O, ce inconstanta !

O, ct de multe ispite!
O, ct de sobri si atenti trebuie sa fim !

Este necesar sa ne rugam cu evlavie, fiindca noi singuri, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea sa invingem ispitele. (...) Rugaciunea este lucrul cel mai simplu si, in acelasi timp, cel mai dificil. (Sf. Ioan de Kronstadt)

Rugaciunea in biserica- Sfantul Ioan de Kronstadt - Sfant Preot !

Iubesc sa ma rog in biserica, mai ales in sfantul altar, la jertfelnicul lui Dumnezeu, fiindca in biserica ma schimb in chip minunat prin ; in rugaciunea de pocainta si umilinta cad de pe sufletul meu spinii si lanturile patimilor si ma usurez atat de mult; toata vraja, tot farmecul patimilor piere si sunt ca mort pentru lume, iar lumea cu toate bunatatile ei este ca moarta pentru mine; eu prind viata in Dumnezeu si pentru Dumnezeu, doar pentru Dumnezeu, si ma patrund de El cu totul si sunt un duh cu El; ma fac ca un copil mangaiat pe genunchii mamei, inima mea este atunci plina de pace preacereasca, dulce; sufletul se cereasca; atunci vezi totul limpede, vezi totul dupa adevar, simti prietenie si dragoste catre toti, chiar si catre vrajmasi, carora lesne le gasesti dezvinovatire si pe care ii ierti cu drag. O, ce fericit este sufletul cu Dumnezeu! Biserica este cu adevarat rai pamantesc.

O, sfanta biserica! Ce bine, ce dulce e sa se roage in tine omul! Caci unde este rugaciunea inflacarata, daca nu intre zidurile tale, inaintea prestolului Dumnezeiesc si inaintea fetei Celui ce sade pe dansul? Cu adevarat, sufletul se topeste de umilinta rugaciunii si lacrimile curg pe fata precum apa. Dulce e sa te rogi pentru toata lumea.

In timpul slujbelor, in timpul savarsirii tuturor Tainelor si rugaciunilor sa fii increzator ca un copil fata de parintii lui. Adu-ti aminte ce mari Parinti, ce luminatori ai lumii, luminati la randul lor de catre Duhul Sfant, te calauzesc. Fii simplu si increzator ca un copil, neindoindu-te de lucrarea lui Dumnezeu. Toata intristarea vars-o la Domnul, iar tu sa fii cu totul lipsit de intristare. Nu va grijiti cum sau ce veti grai, ca se va da voua intr-acel ceas ce veti grai, ci insusi Duhul Tatalui vostru este Cel ce graieste intru voi (Mt. 10, 19-20). Domnul a inlaturat demult de la noi aceasta grija, aceasta intristare, invatandu-i pe Parintii nostri cei purtatori de Dumnezeu ce sa graiasca Domnului in timpul sfintelor slujbe, sfintelor Taine si in feluritele imprejurari ale vietii omenesti unde este nevoie de rugaciune, care face sa se pogoare binecuvantarea de Sus. Ar trebui sa ne rugam cu usurinta, dar iata ca vrajmasul ne necajeste. Ce inseamna necazurile pe care ni le face el daca inima noasta e intarita in Domnul! Necazul cel adevarat este daca nu suntem in Dumnezeu, daca nu este ln noi credinta tare, daca ne-am legat cu impatimirile acestei lumi, daca intelegerea noastra este trufasa si laudaroasa: atunci si in preasfanta sj fara de prihana lucrare a slujbelor Dumnezeiesti a savarsirii si impartasirii Sfintelor Taine, diavolul ne va impiedica puternic.

In slujbe, Biserica ne arata lucrurile sau nevoile pentru care suntem datori sa rugam milostivirea lui Dumnezeu cu nadejde nesovaielnica de a le primi, fiindca cerem in numele , Care a zis: Orice veti cere intru numele Meu, aceea voi face, ca sa Se proslaveasca Tatal intru Fiul (In. 14, 13).

Cand stai in biserica sa fii ca in cer cu Dumnezeu, fiindca in biserica totul este ceresc. Aici rugaciunea de obste nu este pentru vreun lucru lumesc, ci pentru mantuirea sufletului, pentru iertarea de pacate, pentru sporirea in fapta buna si daruirea nemuririi sufletelor noastre: rugaciune pentru toti. Toata grija lumeasca trebuie lepadata cand intram in biserica si stam in ea.

Liturghia este inchipuire prin oameni, prin felurite lucruri, cuvinte si fapte a nasterii, vietii, invataturii, poruncilor, minunilor si prorociilor, patimirilor rastignirii pe cruce, mortii, invierii si inaltarii la cer a incepatorului credintei noastre, a Domnului lisus Hristos, Fiului lui Dumnezeu Celui Unul-Nascut. In timpul Liturghiei, El insusi sta de fata in chip nevazut, insusi lucreaza si savarseste toate prin preot si prin diacon, care sunt doar unelte ale Lui.

In biserica auziti mai mult decat orice altceva glasurile sfintitilor slujitori, citetilor si cantaretilor, care se roaga pentru miluirea noastra. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca noi, toti cati suntem in biserica, dupa pacatele noastre suntem vrednici de pedepsele lui Dumnezeu si ca, mai inainte de toate, suntem datori sa ne amintim dupa ce venim la biserica de faptul ca suntem pacatosi, ca am venit la Domnul cerului si al pamantului, la Facatorul si Binefacatorul nostru, pe Care in toata ziua si in tot ceasul il ma-niem cu nedreptatile noastre, ca sa il rugam fiecare pentru sine si chiar - din crestineasca dragoste - pentru altii ca sa ne miluiasca. Rugaciunile pentru miluire [ecteniile] sunt fie mici, fie mari, fie intreite. Dat fiind ca in biserica nici un cuvant nu e de prisos, la cantarea ecteniei intreite trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu cu deosebita putere, din adancul sufletului, din inima cat se poate de infranta, precum se si vorbeste despre asta la inceputul ecteniei: Sa zicem toti din tot sufletul si din tot cugetul nostru sa zicem: ln acest rastimp trebuie sa lepadam pana si cea mica raceala, cea mai mica neluare-aminte a ii, si sa inaltam duhul smerit, ce s-a facut cu totul luare-aminte, sus, la Ziditorul, prin rugaciune preafierbinte pentru miluirea noastra, a pacatosilor. Dar ce vedem cand preotul rosteste si cantaretii canta ectenia intreita si pe cea mare? In cea mai mare parte, obisnuita neluare-aminte si nepasare a celor ce se roaga.

Daca fratele tau face in timpul slujbei ceva gresit sau care arata o oarecare nepasare, nu te intarata impotriva lui nici launtric, nici la aratare, ci fa pogoramant cu marinimie fata de gresalele lui, aminte aducandu-ti ca si tu faci in viata multe, multe gresale, ca si tu esti om cu toate neputintele omenesti, ca Dumnezeu este indelung-Rabdator si Multmilostiv si nenumarat de mult iarta tie si noua tuturor nedreptatile noastre. Adu-ti aminte de cuvintele din rugaciunea Domneasca: si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri. Cuvintele acestea trebuie sa ne aminteasca intotdeauna ca noi insine suntem in toata vremea datornici mari, mari pacatosi inaintea lui Dumnezeu, si aducandu-ne aminte de acest lucru sa ne faca sa ne smerim in adancul inimii noastre si sa nu fim foarte aspri cu gresalele fratilor neputinciosi asemenea noua, caci fratii madularele noastre sunt, ca noi insine. Omul este iute la manie din pricina necunoasterii de sine, a trufie si a faptului ca nu ne dam seama cat se vatama prin aceasta firea noastra si ca pe blandul smeritul Iisus.

Cei care merg la slujba dupa ce au mancat isi iau de bunavoie o povara nefolositoare si chiar vatamatoare, asurzindu-si dinainte sufletul in ce priveste rugaciunea, oprind gandurilor sfinte si simtamintelor sfinte calea spre el. Trebuie sa ne ferim cat putem de mult sa mancam inainte de slujba. Trebuie sa ne amintim ca imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura (Rom. 14, 17), adica nu poate imparati Dumnezeu in inima ingreunata cu imbuibarea si bautura.

Spre slava preasfantului nume al Stapanului nostru, Domnul lisus Hristos, si a Stapanei de Dumnezeu Nascatoare, va spun ca am simtit de mii de ori in inima mea ca dupa impartasirea cu Sfintele Taine sau dupa ce m-am rugat cu osardie acasa dupa obicei ori in urma vreunui pacat, vreunei patimi, vreunui necaz, vreunei stramtorari, Domnul mi-a dat cu rugaciunile Stapanei (sau insasi Stapana, prin bunatatea Domnului) parca o noua fire a duhului - curata, frumoasa, mareata, luminoasa, inteleapta, buna in locul celei necurate, trandave si molatice, putine la suflet, intunecate, proaste, rele. De multe ori m-am schimbat cu minunata, mare schimbare, spre propria mea mirare, adesea si spre a altora. Slava puterii Tale, Doamne! Slava indurarilor Tale, Doamne, care le arati asupra mea, a Pacatosului!

Tineretul care a tot invatat si n-a bagat nimic la cap merge rareori la biserica si indeobste nu se ingrijeste de lucrarea educarii sale duhovnicesti, socotind-o ca nefolositoare si dedandu-se grijilor lumesti. La acest lucru trebuie luat aminte: este rod al trufiei, lipsei de maturizare duhovniceasca. Ei socot ca a merge la biserica si la slujbele de obste este treaba poporului de rand si a femeilor, uitand ca in biserica slujesc cu frica alaturi de oameni ingerii, socotind acest lucru drept o mare fericire pentru sine.

Iisus Hristos - Calea, Adevarul si Viata

Umanitatea in experienta ei istorica si-a asumat existenta intr-o gama diversificata de manifestare pe care specializarea stricta actuala o supune unei analize minutioase. Astfel omul poate fi con­siderat din mai multe : psihologie, social, cultural, religios. Despre acest din urma aspect ne vom ocupa in cele ce urmeaza.

De ce este omul o fiinta religioasa si de unde aflam aceasta ? Sau este aceasta constatare rezultatul unei speculatii subiective pentru a satisface pe plan noetic setea metafizica a omului, revolta lui justificata fata de anumite conditii-limita ale vietii, ca de exemplu putinta de a face ceva si altceva a nu putea face, culminand cu im­placabilul mortii? Sau conditia lui e mereu subminata de interoga­tii care, izvorand din subiectivitatea pura, sunt in realitate engrame tainice dar irezistibile determinate de o existenta transcendenta care propulseaza spre o plenitudine a existentei? De fapt, dupa milenii de existenta umana, cand spectrul manifestarii acesteia este fasci­nant, cu acumulari materiale si spirituale coplesitoare, putem spune doar ca omul este intotdeauna aceeasi enigmatica problema care apare si se consuma subiectiv in fiecare dintre noi, cei care traim pe acest pamant, in aceasta lume, incadrati si identificati cu o anumita zona culturala si spirituala. Iar identitatea noastra intima este crestinismul. Noi suntem crestini dupa numele lui Hristos-Mantuitorul nostru si purtam acest nume de aproape doua milenii. Aceasta inseamna ca crestinismul are propria sa entitate; si-a adus contributia esentiala la progresul umanitatii in istorie dar, in ace­lasi timp, invatatura crestina vine cu propria ei conceptie antropo­logica desprinsa si intemeiata pe Sfanta Scriptura, carte a Bisericii lui Hristos, prin care si intru care omul se cunoaste pe sine si sensul existentei sale in Dumnezeu.

Din punct de vedere crestin, omul este fiu al lui Dumnezeu, infiat prin jertfa rascumparatoare a Cuvantului intrupat, prin ha­rul Duhului Sfant, ajungand la vietuirea deiforma si la cunoasterea Sfintei Treimi in Biserica slavei, cerul pe pamant, asa cum gla-suieste cultul crestin. De aceea relatia crestinului cu Hristos, in­ceputa la Botez, reprezinta o noua intemeiere ontologica, o imbracare intru Hristos (Galateni 3, 27). "Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14, 6). Deci in Hristos omul isi implineste menirea sa corespunza­tor fiintei sale triadice: ratiunea are pe Hristos ca Adevar, Viata are pe Hristos ca iubire, lucrarea Sa are pe Hristos drept Cale. Acceptam aceasta pentru ca este o cerinta stringenta a constiintei ca in cadrul unei structuri ordonate logico-rational dar in acelasi timp dinamice si convergente spre plenitudine sa se desavirseasca omul si sa-si afle sensul existentei sale. Putem vorbi asadar de un temei transcendent al omului, intuit in insasi fiinta si prin fiinta sa. Cu atat mai mult credem aceasta pe temeiul descoperirii lui Dumnezeu,  in Sfanta  Soriptura,  cand  El  Insusi ne  arata  Cine suntem, de unde venim si pentru ce existam. Deodata omul simte ca nu mai e prada doar unor cautari iluzorii ci temeiul divin al existentei sale ii da o certitudine trainica si il inscrie cu toata fap­tura intr-o ordine rationala plina de sensuri, de frumusete. Fiind el o fiinta rationala, avand constiinta existentei sale si descoperind rationalitatea universala, pe care o imbogateste in dinamica vietii sale, prin descoperirea lui Dumnezeu, omul intalneste un partener de dialog suprem, un Tu absolut Care, in crestinism, este Treimea-Dumnezeu, Unul in Fiinta si intreit in Persoane. A doua Persoana treimica, Cuvantul cel vesnic al lui Dumnezeu, asumandu-Si con­ditia umana, S-a facut trup (loan 1, 14) pentru ca omul sa se ridice la viata harica, la viata cu Dumnezeu, facandu-se partas dum­nezeiestii firi (II Petru 1, 4).

A fi crestin inseamna asadar a participa la viata lui Dum­nezeu, a te impartasi de iubirea Sa, a simti intimitatea relatiei coplesitoare cu El, a cunoaste si a implini voia Sa. Aceasta unire in har cu Dumnezeu are loc in Biserica Sa, prelungirea istorica a intruparii unde Hristos este prezent in Duhul Sfant. Deci Biserica, realitatea istorica, temporala, este modul de a fi a lui Dumnezeu in lume unde credinciosul se intalneste si se uneste cu Hristos, cu Cuvantul cel vesnic nedespartit de Tatal si de Duhul, pentru a se face ci insusi vesnic prin puterea si iubirea lui Dumnezeu. In Bi­serica, Hristos este contemporanul fiecarui om care intra astfel in vesnicia fericita daruita de comuniunea cu Dumnezeu. De fapt, prin intruparea lui Hristos, prin jertfa si invierea Sa din morti, Dumnezeu intervine crucial in istorie si schimba insusi cursul existentei umane care de la moarte trece prin inviere la viata cea vesnica. Acest proces tainic implinit pentru toti obiectiv in Per­soana lui Hristos Care ne cuprinde pe toti se implineste cu fiecare din cei ce cred in El, in Biserica Sa - "implinirea Celui ce plineste toate intru toti" (Efeseni 1, 25), prin lucrarea Lui tainica si transfiguratoare asupra fiecaruia dintre noi spre a ajunge la "ma­sura varstei deplinatatii lui Hristos" (Efeseni 4, 13). A fi crestin inseamna a naste, in durerile facerii, in noi insine pe omul cel launtric, zidit dupa chipul lui Dumnezeu, eliberandu-ne si purificandu-ne de pacate si patimi stricacioase spre unirea cu Dumnezeu. Aceasta este viata cu Hristos. Si, dupa cum spune Nicolae Cabasila (secolul XIV), "intai de toate pentru a ne uni cu Hristos va trebui sa trecem prin toate starile prin care a trecut si El... De aceea cel ce se doreste dupa unirea cu Hristos va trebui sa se si imparta­seasca din trupul Lui si sa guste din dumnezeirea Lui si sa-si lege viata sa de moartea si de invierea Domnului. Caci, intr-adevar, noi de aceea ne si botezam ca sa ne ingropam si sa inviem impreuna cu El, de aceea ne si ungem cu Sfantul Mir ca sa ajungem partasi cu El prin ungerea cea imparateasca a indumnezeirii si, in sfarsit, de aceea mancam hrana cea preasfanta a impartasaniei si ne adapam din dumnezeiescul potir pentru ca sa ne cuminecam cu insusi trupul si sangele pe care Hristos le-a luat asupra-Si. Asa ca la drept vorbind, noi ne facem una cu Cel ce S-a intrupat si S-a indum­nezeit, cu Cel ce a murit si a inviat pentru noi".

In Hristos avem viata in diversitatea ei, pentru ca El e Persoana suprema Care ne iubeste si Care da rationalitate si sens existentei, iar lucrarea noastra in Hristos si pentru Hristos dobindeste valenta perenitatii si ne aduce mantuirea si viata vesnica.

Hristos - Calea

Identificarea vietii, a existentei proprii cu o cale, cu un drum de strabatut, ceea ce presupune o sarcina de indeplinit, o misiune, asa cum drumul pe care ne aflam trebuie parcurs spre a ajunge la destinatie, e specifica oricarei abordari responsabile a omului. Omul e, la randul sau, o aparitie, un dat in structura mundana care presupune dincolo de o superficialitate parca fireasca, de obisnuinta, de platitudine, de precaritatea existentei dintre nastere si moarte, o aprofundare in perspectiva originii sale si a sensului sau dincolo de moarte. De la aparenta aruncare, expulzare in lume ca sa folosim o expresie heideggeriana, spectacolul vietii si frumusetea cosmica ne provoaca acea mirare, considerata de cei vechi ca inceput al intrebarilor si o lansare mentala spre temeiu­rile fiintei, spre a ajunge la constiinta sacralitatii vietii umane. Dincolo de ceea ce vedem si pipaim, intuim si percepem pe Cel ce este si prin Care sunt toate si traim tensiunea si dorinta ire­zistibila de a intelege rosturile existentei, de a ajunge la cunoas­terea care echilibreaza si statorniceste credinta, de a astampara acea foame de divin nestavilita si de a poseda cheia intelesurilor pentru ca ulterior sa se cladeasca, sa se elaboreze edificiul, laca­sul fiintei. In pelerinajul vietii, ne straduim sa ajungem la acea mare, la acea admirabila intalnire care ne schimba total viata, ne converteste spre autenticitatea existentei, smulgandu-ne alienarii spre a ne redescoperi insasi identitatea proprie. Pentru fiecare dintre noi, pelerini ai absolutului, intalnirea cea mare este cu Hristos, cu Dumnezeu. Si aceasta poate fi o intalnire spec­taculoasa si infricosata ca a Sfantului Pavel cu Hristos pe drumul Damascului sau a atator eroi ai credintei din toate timpurile. Sau poate fi acea intalnire suava si dulce, incepand din frageda copi­larie, cand il intalnim pe Iisus in cuvantul mamei sau in rugaciunea cea pura a varstei, pentru oa odata cu constientizarea relatiei indumnezeitoare, in lucrarea de zi cu zi, in chipul aproapelui, in asceza profesionala si in actele liturgice cotidiene, in rugaciune si viata morala, acasa sau in Biserica, mereu sa-L intalnim pe El, sa fim cu El si sub ocrotirea si  purtarea Lui  de grija.

In solitudinea noastra, in incercarile si bucuriile vietii il avem pe El mereu cu noi, avem nevoie de El si I ne adresam in rugaciunile noastre, pentru ca "rugaciunea e mijlocul existentei umane prin excelenta a lui Dumnezeu" (Pr. D. Staniloae). De aceea, cu orice act al nostru adaugam o piatra la templul propriu in care salasluieste Duhul lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 19), anticipand si   mijlocind   aratarea   slavei imparatiei   vesnice a  lui   Dumnezeu.

Hristos - Adevarul

Adevarul este cuvantul pe care il rostim fiecare dintre noi si a cunoaste adevarul este o dorinta mai puternica decat toate. Stim ca in imparatia adevarului  exista mai multe adevaruri  care, uneori, unele aparent s-ar contrazice, dar ratiunea umana, depasind logica clasica bivalenta si apeland la paradox si la acel "survol al spiritului" (R. Ruyer), le impaca si le intelege in profunzimea lor, in intrepatrunderea lor. Deasupra tuturor sta Adevarul cel vesnic, Dumnezeu, revelat in Hristos si prin Hristos Care este Ade­varul. De aceea, Hristos este si pentru ratiunea umana iscoditoare "piatra cea din capul unghiului", iar teologia crestina a imbinat, armonios si exemplar conceptia biblica, am putea spune persona­lista si vitalista, cu speculatia greaca abstracta concentrind si canalizand gandirea spre Dumnezeu, Treimea de Persoane, intr-o struc­tura a existentei convergente spre divin, cauza si scopul intregii creatii. Hristos, in viziunea crestina, este Logosul, este Ratiunea, iar intregul Cosmos e, la randul sau, de o rationalitate diversa si complexa, reflectand Ratiunea suprema si convergand spre ea in virtutea tendintei generalizate a fapturii de a se uni intim cu Crea­torul ei. Dionisie Areopagitul, Sfantul Maxim Marturisitorul sau Sfantul Ioan Damaschin dau expresie graitoare acestei viziuni mag­nifice, teologice si soteriologice, care plaseaza pe om in insusi nucleul existentei, in Dumnezeu, pentru ca "a Lui faptura suntem" si "in El traim, ne miscam si suntem" ( 17, 28), dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel. Pentru crestin, adevarul este Hristos. La intrebarea lui Pilat, adresata lui Hristos: "Ce este adeva­rul", intrebare a fiecaruia dintre noi, crestinul stie ca adevarul este Hristos, Logosul divin prin Care toate s-au facut si in Care toate se lamuresc in intimitatea structurii lor si "oricine este din adevar asculta glasul Meu" (loan 18, 37). Intreaga ordine din ierarhia exis­tentei isi dovedeste prin cercetare si gandire rationalitatea ei in struc­tura unitara a lumii, proiectand dincolo de ea "transcendentul care pogoara", aducand lumina in labirintul vietii. Adevarul ab­solut este o necesitate logica pentru gandire si viata pentru ca dincolo de diversitatea posibilitatii realului de a se manifesta poliva­lent exista unitatea, exista Unicul, Alfa si Omega, unitatea tuturor celor particulare in Dumnezeu Care se reveleaza in tot ceea ce exista. Astfel, intregul cosmos si umanitatea e o neincetata epifanie a divinului, potolind setea de cunoastere a omului si aducandu-i viziunea celesta, Lumina din Lumina-Dumnezeu. Hristos, asadar, Se impune cunoasterii umane ca Adevar suprem, ca Logosul etern ce da consistenta si valoare intregii realitati, atinsa si miscata in in­timitatea fiintei ei de tensiunea spre absolut.

Hristos - Viata

Daca vrem sa definim viata, cred ca cel mai bine ar fi sa apelam la cuvintele lui Augustin referitoare la timp: "Daca ma intrebi nu stiu ce este, dar daca nu ma intrebi stiu". Dincolo de concepte, viata este inexhaustiva, in manifestarea ei si este un dar pe care il primim si pe care il constientizam in jertfa de zi cu zi a existentei. Conceptia biblica prezinta pe Dumnezeu ca viata si ca izvor al vietii oamenilor, atat pe prima pagina a Car­tii Sfinte ca de altfel si in Noul Testament, unde Logosul pe langa amprenta rationalitatii ce o implica termenul detine si viata: "Intru  El   era  viata   si  viata  era   lumina   oamenilor" (Ioan 1, 4).

Viata este in Dumnezeu si viata oamenilor si a tuturor fapturilor este un dar al lui Dumnezeu pe care il jertfim prin insasi suflarea noastra, laudand astfel pe Domnul, unindu-ne cu El si intemeind constient relatia iubitoare cu El ca o permanenta recunostinta, ca o Euharistie intr-un inteles mai larg al cuvantului.

In Hristos Mantuitorul, viata nu mai sfarseste in moarte, ei moartea devine jertfa suprema prin care trecem la viata vesnica prin inviere: "Eu am venit ca lumea viata sa aiba si din belsug sa aiba" (Ioan 10, 10).

In iubire, relatie interpersonala al carei temei este iubirea dintre Persoanele treimice, Dumnezeu insusi fiind iubire (I loan 4, 8), sesizam cel mai bine continutul, valoarea si frumusetea vietii, energia ei transfiguratoare si puterea ei de a ne inalta mo­ral si spiritual spre a ajunge la lumina, la Lumina care este Dum­nezeu. Noutatea adusa lumii prin Hristos este tocmai iubirea. De aceea crestinismul e cunoscut si ca religia iubirii, iar mesajul hristic cu ponderea lui soteoriologica si deschiderea spre vesnicie in comuniunea cu Dumnezeu are drept chintesenta doar cuvintele sublime : "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau" si "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii" (Matei 22, 37-40). Verticalitate si orizontalitate indicand ideea Crucii si desemnand iubirea ca o daruire si o jertfa permanenta, iata in ce consta profunzimea si sublimitatea vietii-dar al lui Dumnezeu si convergenta spre ves­nicie si lumina imparatiei veacului viitor. Iubirea umanizeaza si indumnezeieste pentru ca Dumnezeu ne-a creat din iubire si din iubire a trimis pe Fiul Sau Unul-Nascut sa ne izbaveasca din pacat si moarte, spre a ne face fii ai imparatiei, daruindu-ne infierea si indumnezeirea cea dupa har, conceptul fundamental al antropolo­giei ortodoxe. De aceea iubirea alunga tenebrele si aduce lumina, purifica de patimi si rele si instaureaza in om viata virtuoasa, pre­dispune la neincetata daruire jertfelnica si ne inalta la rugaeiunea curata care ne uneste cu Dumnezeu si ne faoe sa vedem in fiecare om o faptura a lui Dumnezeu, un dar al Sau care imi este oferit spre propria-mi desavarsire morala si spirituala. Iubirea lui Dum­nezeu creaza un spatiu al transparentei ce inlatura barierele, creaza in frumusetea diversitatii o unitate armonioasa, aducind prin vi­bratia iubirii un spor spiritual ce apropie de Dumnezeu si ni-L face cat mai familiar in experienta vietii. Dupa cum spune Dionisie Areopagitul, "iubirea dumnezeiasca este extatica ; ea nu permite celor ce se iubesc sa fie ai lor insisi, ci ai celor pe care ii iubesc... De aici vine ca marele Pavel, cuprins de iubirea dumnezeiasca si de puterea ei extatica a rostit acele cuvinte inspirate de Dumnezeu : "Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine" (Galateni 3, 20). De la iubirea naturii, a frumusetii ei, ducandu-ne cu gandul la atitudinea monahala care imbratiseaza intreaga faptura cu dragoste, de la relatiile de iubire intre oameni pana la acele stralucitoare si inegalabile experiente mistice ale celor alesi, iubirea este acel fior sacru care ne cuprinde si care strabate duritatea si in­tunecimea firii  cazute  pentru  a-i  da  autenticitatea  vietuirii   dupa Dumnezeu, Care e iubire. Rationalitatea rece si lucida e incalzita de flacara iubirii care creaza comuniunea si uneste toate pentru ca "Dumnezeu sa fie toate in toti" (I Corinteni 15, 28) si lumina Sa sa inunde totul spre a da la tot ceea ce este bun si frumos va­loare eterna. De aceea, asa cum spunea si Sfantul Pavel in imnul iubirii (I Corinteni 13), "iubirea e mai mare ca toate... / Ea e focul, ea e si raza, / Ea devine nor de lumina, / Ea se preface in soare /. Deci fiind foc, incalzeste sufletul meu, / Si aprinde inima mea / Si naste in ea dorinta / Si iubirea Facatorului" (). Acesta este sensul vietii revelat de Hristos si la care suntem chemati mereu spre desavarsirea noastra, spre innoirea lumii, spre a face din intreaga existenta lacasul lui Dum­nezeu care a inceput prin Pogorarea Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli sub chipul limbilor de foc la ziua Cincizecimii.

Hristos este Calea,  Adevarul si Viata

Sa ne apropiem de El, sa-L intelegem si sa-L iubim. Il ga­sim peste tot unde ne duc pasii nostri sau unde ne agonisim painea cea de toate zilele. El descopera ratiunii noastre adevarul de care insetam in lucrarea noastra si care se afla in stiinta si in cultura, care, in lumina lor autentica, ne inalta spre Dumnezeu si creeaza o estetica a spatiului vital si un sens al exis­tentei noastre pe care o umplu cu intelesuri care spiritualizeaza. De Hristos ne apropiem prin rugaciunea noastra la care fiinta liturgica din fiecare dintre noi ne da un imbold irezistibil spre a da sacralitate si semnificatie vietii. Prin efort, prin asceza, prin cunoasterea tezaurului crestin de invatatura si viata ne redesco­perim identitatea crestina prin Iisus cel din adincul firii, renascuta haric in apa Botezului si unita cu Ratiunea suprema, cu Viata ade­varata in Euharistie. De aceea, e necesara pentru noi toti o metanoia, o disponibilitate spre adevar si dreptate pentru ca in noi sa fie gandul lui Hristos (I Corinteni 2, 16), spiritul crestin sa fie la inaltimea pe care o voieste si o lucreaza tainic Dumnezeu in noi toti. Si este absolut necesar aceasta astazi, cand traim intr-o era interdisciplinara, cand lumea isi vadeste tot mai mult structura sa rationala si reveleaza slava Creatorului, cand dialogul cu alte cul­turi si spatii spirituale ale planetei ne impune o identitate sigura si deschidere spre dialog constructiv cu constiinta ca Dumnezeu lucreaza intru noi toti.

Cuvinte duhovnicesti - Sfantul Nicolae Velimirovici

Cand o casa ia foc, se aprind mai intai partile ce ard cel mai repede. Mai intai se aprind paiele si trestia, apoi scandurile, si tot asa - pana ce flacarile cuprind intreaga constructie. Asa se petrece si cu omul. Focul patimilor navaleste mai intai in inima, cel mai simtitor si cel mai usor de aprins madular al fapturii omenesti. Cand se aprinde inima, intreaga ia foc. Cand inima este biruita, totul este biruit. Cand inima se strica, totul e stricat. Din inima izvoraste dragostea sau ura, intelepciunea sau prostia, curatia sau noroiul, viata sau moartea. Daca credinta vreunui Crestin se afla inlauntrul inimii, atunci credinta sa este putere de nebiruit intr-insul. O astfel de inima da si limbii putere sa graiasca convingator. Caci limba este vestitoare ori unora, ori altora - ori vestitor credincios al camarii cu marfuri de aur din inima, ori vestitor mincinos al unei dughene scapatate.

Stia Atotinteleptul Mantuitor ce vorbea, atunci cand a spus: Cele ce ies din gura, din inima ies. (Mat. 15:18) Stia inteleptul Sau apostol, Sfantul Pavel, ca drept talcuieste gandul invatatorului sau, cand a spus: Cu inima se crede spre dreptate, iar ai gura se marturiseste spre mantuire. (Rom. 10:10) Dumnezeu pretuieste cele ale inimii si nu poate fi pacalit de limba. Oamenii pretuiesc cele ale limbii, caci nu stiu ce se afla in spatele limbii, in inima.

Fratii mei, cititi Sfanta Scriptura mai inainte de toate si mai mult decat toate. Cunostintele dobandite daca cititi tot, mai putin Sfanta Scriptura, vor sluji doar la pieirea voastra, nu spre mantuire. Dupa Sfanta Scriptura, sa cititi Vietile Sfintilor, adica infatisarea si sfintelor Bisericii celei Ortodoxe. Toate cartile lumii acesteia nu pot aduce sufletului omenesc acea putere, mangaiere si dulceata adusa de Sfanta Scriptura si de Vietile sfintilor.

In viata Sfantului Mucenic Haralambie citim cum acest neinfricat sfant de 113 ani a strigat chinuitorului sau pagan: "Nu este rautate in inima mea, nici viclesug in limba mea!"

Iata fratilor, dreptarul de capetenie al credintei Crestine: mai intai sa nu avem rautate in inima, si apoi sa nu avem minciuna in gura.

Dar iata, fratilor, aceasta este si talcuirea sortii celei rele a omenirii zilelor noastre: rautatea a rapit inima omeneasca, de aceea inima a ajuns un organ al raului, o unealta a minciunii. Limba nu poate grai dreptate daca inima este plina de rautate. Daca in izvor se afla necuratie, atunci si conducta de apa va aduce necuratie. Limba e sluga inimii. Si cand sluga minte, se tradeaza repede pe sine.

Ce e minciuna? Un adevar prefacut.

Ce inseamna a minti? Inseamna a te imbraca cu vestmintele adevarului, a te ascunde in spatele adevarului; a te arata sub numele adevarului; a pune firma adevarului pe dugheana minciunii; a infatisa o baba drept o mireasa, cu ajutorul pudrei si sulemenelilor. Minciunii nu ii este cu putinta sa faca nici macar un pas sub numele ei. Caci oriunde s-ar infatisa zicand "Eu sunt minciuna!," nimeni nu ar primi-o. De aceea ea merge in umbra adevarului. Asadar, minciuna intareste adevarul ca realitate, caci fara adevar nu se poate gasi niciunde.

Rautate in inima si minciuna in gura, fratii mei, asa a ajuns omenirea in vremurile noastre. Rautatea si minciuna sunt focurile ce au pricinuit aprinderea intregii lumi in ultimele doua razboaie mondiale. Rautatea si minciuna - aceste doua mestesuguri ale lumii, sa stiti, vor lucra neobosit sa produca si cel de-al treilea incendiu mondial, mai infricosat decat cele doua de mai inainte.

Luptati, fratilor, impotriva rautatii si minciunii.

Luptati impotriva rautatii din inima si minciunii din gura, ca sa impiedicati noul razboi mondial intre popoare. Aceasta este stiinta lui Hristos: "Doctore, vindeca-te mai intai pe tine. (Lc. 4:23) Aceasta este calea Crestinilor: incepe cu tine insuti. Din orice alta parte veti porni, nu veti reusi nimic. Hristos Dumnezeu v-a invatat aceasta. A Lui fie slava si lauda in veac. Amin.

"Calator si oaspete sunt pe acest pamant." Asa ziceau batranii. Aceasta era conceptia lor limpede, simtul drept al vietii acesteia. Aceasta conceptie s-a incetosat in vremurile noastre; acest simt al realitatii a slabit. Vai noua, fratilor! Acelea sunt lucrurile de capatai - cu adevarat de capatai. Cum de le-am lasat sa se incetoseze, ca un geam prin care nu se mai vede nimic? Cum de le-am lasat sa slabeasca, incat nu mai putem spune ce sufla dinspre Rasarit si dinspre Apus? Am uitat ca suntem calatori si nu mai intrebam pe nimeni calea, ci ne-am facut vatra in mijlocul drumului, ca pentru mii de ani; din pricina aceasta, batjocorita soarta ne calca cu masina ei. Am uitat ca suntem oaspeti, ca ne-am desfacut bagajele in casa straina, intr-un han, si ne purtam ca si cum noi am fi zidit hanul. Din aceasta pricina ne bate mana nevazutei Gazde, si ne doare, ne tot doare. Dar, plangand din pricina lui Dumnezeu, urmam totusi jocului nostru.

Veti spune: Dar noi intrebam care e calea!

Pe cine intrebati?

Cand doi calatori merg intaia data pe un drum, si se intreaba unul pe celalalt care este calea, veti spune ca au innebunit.

Asa se intampla cu popoarele asa-zis moderne, acele popoare care vor mai degraba sa se numeasca moderne decat Crestine. Pentru ele, calea sfanta e un loc de plimbare, iar aceasta lume, acest sfant lacas al Domnului, este un han de betivi, pentru asa-zise petreceri - de fapt, pentru un dans inainte de moarte.

Cine ne va arata calea?

Despre ce cale intrebati?

In Biblie sunt infatisate toate caile: calea sfanta si calea nesfanta, calea dreapta si calea gresita, calea adevarului si calea minciunii, calea dreptatii si calea nedreptatii, calea luminii si calea intunericului, calea milostivirii si calea rautatii, calea mantuirii si calea pierzaniei, calea fiilor lui Dumnezeu si calea potrivnicilor lui Dumnezeu. Vom numi pe scurt calea dreapta, "cale sfanta," iar cealalta, "cale nesfanta." Deci, despre ce cale intrebati?

Daca intrebati despre calea sfanta, atunci intrebati-l doar pe Domnul, si El va va arata calea sfanta. Iar daca intrebati despre calea nesfanta, atunci intrebati-va pe voi insiva, intrebati-i pe tovarasii vostri de drum, care stiu la fel de putin cat stiti si voi, intrebati-i pe ghicitori si pe vrajitori, care invata de la cel ce s-a lepadat de Dumnezeu si sta in intunericul adanc si vesnic ca sa insele lumea.

Cu adevarat, fratii mei, generatia noastra se aseamana unor calatori cazuti sub o vraja. Oare nu e firesc ca aceia ce calatoresc pe un drum necunoscut sa intrebe care e drumul pe unul ce stie, adica a mai mers pe acea cale, de la un capat la altul? Aceasta este cu totul firesc pentru cei nevrajiti. Dar cei vrajiti calatoresc impreuna si se intreaba unul pe altul de drum, macar ca si cunoasterea lor despre drum e de fapt o necunoastere.

O, fratii mei, pentru ce a lasat Europa calea cea dreapta si a ratacit in pustia de nestrabatut? Pentru ca s-a indepartat de la Hristos cel Calauzitor, si a inceput sa intrebe de cale pe filosofii sai, pe capeteniile sale, pe politicienii sai, pe carturarii sai, pe toti ceilalti nestiutori ai sai si pe ghicitori.

Europa nu-l mai intreba calea pe Cel ce s-a pogorat din cer si s-a inaltat din nou la cer, pe Cel ce si-a varsat pentru Europa sangele pe crucea Evreiasca - ci s-a invatat sa intrebe care e calea pe cei ce se intrec sa fie calauze, ale caror sfaturi se platesc.

Prorocul Isaia, plin de Duhul lui Dumnezeu, a vazut viitorul omenirii - si ce a vazut acolo? Acolo va fi cale curata, si cale sfanta se va chema, si nu va trece acolo necurat, nici va fi acolo cale necurata; iar cei risipiti merge-vor pre dansa si nu vor rataci. (Isa. 35:8) Demult s-a despartit Europa de acea cale sfanta - s-au facut o mie de ani. Nu se poate intoarce usor la acea cale, caci acea cale sfanta e numai a lui Hristos, iar ea, din ura pentru Evrei, il lepada si pe Hristos. Tot treiera si treiera, iar atunci cand termina, amesteca neghina cu graul si le arunca din arie.

Una singura e calea cea sfanta, dar sute sunt caile nesfinte. Mana Domnului loveste toate caile, insa o miluieste doar pe una singura. Pe toate caile satana il intovaraseste pe om, insa cale, pe calea sfanta.

Fratii mei, calea cea sfanta a Domnului nici nu e neumblata, nici nepietruita, nici nemarcata, ca sa ne putem plange ca nu o vedem sau nu o cunoastem. Pe aceasta cale au trecut sfintii apostoli, sfintii mucenici si marturisitori, sfintii imparati Crestini si patriarhi, sfintii postnici si sihastri, si alte mii si mii, milioane si milioane. Pe aceasta cale au trecut si multi dintre inaintasii vostri, inainte de Sfantul Savva si dupa Sfantul Savva. Nu puteti spune ca nu stiti aceasta cale. Aceasta e cea mai cunoscuta cale din istoria Crestinilor si din istoria neamului vostru. Pe calea sfanta, Dumnezeu blagosloveste norodul Sau sfant. Amin.

Nu trebuie sa intrebam ce este adevarul, ci cine este adevarul. Pilat l-a intrebat pe Hristos: "Ce este adevarul?," si nu a primit nici un raspuns. Hristos nu a vrut sa raspunda la o intrebare gresita. Daca Pilat ar fi pus intrebarea dreapta: "Cine este adevarul?," ar fi primit raspuns. "Eu sunt adevarul," i-ar fi zis Hristos. I-ar fi zis ce le-a zis mai inainte si ucenicilor: "Eu sunt ."

Intelegeti, fratilor, despre ce vorbesc? Vorbesc despre pricinile bataii cu care Cel Preainalt loveste Europa atat de des. Una din pricinile de capatai este ca omenirea eretica Europeana de-a lungul a, deja, mai multor veacuri Ii pune lui Hristos acea intrebare a lui Pilat: "Ce este adevarul?" De cand s-au rupt de vechea Biserica apostoleasca si drept-slavitoare, ei au incetat sa se mai intrebe "Cine este adevarul?" Caci daca ar intreba drept "Cine este adevarul?," ar primi si raspunsul drept. Adevarul e ipostatic, nu impersonal. Adevarul e Dumnezeu, nu un lucru. Adevarul este Acela, nu acel. Acela e adevarul, care este intotdeauna acelasi, nu acel ce se schimba neincetat. Adevarul este Dumnezeu cel in trei ipostasuri, intotdeauna acelasi, neschimbat, nepieritor, de sine statator, de necuprins, de nebiruit; Alfa si Omega a tot ce viaza; inceputul si sfarsitul a toata zidirea; vatra luminii nestinse; leaganul vietii; izvorul intelegerii si al intelepciunii; adancul nesfarsit al nebiruitei puteri; inaltimea dragostei neinvinse, duh ce insufleteste toate; cuvant ce toate le zideste; bucurie ce intrece cantarea; pace ce intrece intelegerea; iscusinta ce intrece toata inchipuirea; Artistul care pe furnici, pe albine, pe pasari si pe oameni ii invata arta. Dumnezeu e adevarul, fratilor. Dumnezeu, nu un lucru. Cea mai insemnata deosebire dintre paganism si Crestinism este felul cum pun intrebarea . Paganismul, si cel vechi, si cel nou.

Intreaba precum Pilat: "Ce este adevarul?" Crestinismul intreaba: "Cine este adevarul?"

Paganii raspundeau, si inca raspund: "Adevarul este materia prima a tuturor lucrurilor, ori aer, ori apa, ori foc, ori pamant, ori eter, ori numar, ori electricitate."

Crestinii raspundeau: "Hristos este Adevarul. Dumnezeu este adevar, nu lucrul."

Adevarul nu se poate afla in cele zidite, ci in Ziditor.

Adevarul nu va fi descoperit de cele zidite, daca nu il descopera Ziditorul.

Insa, auziti si va bucurati, popoare ale pamantului: Ziditorul ne-a descoperit adevarul, s-a aratat in trup, ca adevar intrupat. Le-a spus oamenilor taine negraite, a savarsit fapte nemaiauzite, a biruit vrajmasi de nebiruit, a daruit credinciosilor comori ceresti, nespus de bogate in toate cele ce pofteste inima.

Cine este, oare, acela? intreaba ereticii Apuseni, paganizati. El este Cel pe care voi l-ati respins. El este Cel pe care l-ati intrebat: "Ce este adevarul?" Si pentru ca El a tacut si nu v-a raspuns nimic, v-ati luat dupa filosofii vostri ghicitori, care v-au gadilat urechile de indata ce acestea au inceput sa va manance. El este Cel care a spus: Eu spre aceasta m-am nascut si spre aceasta am venit in lume, ca sa marturisesc pentru adevar (Io. 18:37) El este blandul si Atotputernicul nostru Hristos cel dreptslavitor, tare in milostenie si bland in smerenie, pe care l-au respins paganii cei vechi si cei noi - cei ce cauta adevarul in lucruri, nu in Ziditor, cei ce cauta o esenta a lucrurilor, ca si cum lucrurile ar putea avea o esenta in afara Cuvantului lui Dumnezeu; cei ce si-au asezat filosofii pe tronul unde statea odinioara Hristos, cei pentru care cultura pretuieste mai mult decat dreptatea, cinstea si vitejia. Intelegeti acum, fratii mei, despre ce va vorbesc? Vorbesc despre pricinile de neinlaturat ale razboiului mondial ce tocmai a trecut, si despre pricina din care inca unul, si mai greu, se va abate peste lume daca lumea nu se va supune adevarului.

Lumea s-a departat de adevar. Ce sa mai vorbim de lumea paganilor, lumea Crestina s-a departat de adevar! Dar si un pas mai departe de adevar inseamna o indepartare kilometrica de dreptate si de cinste. Pentru aceasta, lumea Crestina a ajuns neadevarata, nedreapta si necinstita intr-o asa masura, incat a intrecut popoarele necrestine. Din aceasta pricina, adevarul cel vesnic a trebuit sa ingaduie groaznice cutremure, tulburari si urgii - pentru a scutura constiinta omeneasca si a o curata de pleava si minciuna.

Daca ma intrebati ce e de facut ca sa ne mantuim, va voi raspunde: sa cunoasteti adevarul, si adevarul va va slobozi de toate relele. Hristos este adevarul si marturisitorul adevarului ceresc cel vesnic. Cunoasteti-l pe Hristos. Marturisiti-l pe Hristos in viata voastra de familie si sociala, iar Hristos va va izbavi de toate rautatile facatorilor de rele celor 

EVANGHELIA ZILEI: 2011-06-03 JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XIV, 1-11)

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, şi în Mine credeţi. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, oare v'aş fi spus Eu vouă că Mă duc să vă pregătesc loc? Şi de vreme ce Mă voi duce şi vă voi pregăti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. Voi ştiţi şi unde Mă duc Eu, şi calea“. Toma I-a zis: „Doamne, nu ştim unde Te duci; iar calea, cum o putem şti?“ Iisus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M'aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi, şi L-aţi şi văzut“. Filip I-a zis: „Doamne, arată-ni-L nouă pe Tatăl şi ne e de-ajuns“. Iisus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, Filipe, şi nu M'ai cunoscut? Cel ce M'a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl; şi cum de zici tu: Arată-ni-L nouă pe Tatăl!? Nu crezi că Eu sunt întru Tatăl şi că Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care Eu vi le grăiesc, nu de la Mine le grăiesc, ci Tatăl – Cel ce rămâne întru Mine – Îşi face lucrurile Sale. Credeţi-Mă că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine; iar de nu, credeţi-Mă de dragul acestor lucruri.

Sfintii Mucenici Luchilian, Ipatie, Paul, Dionisie si Claudie (3 iunie)

ClaudieSfantul Mucenic Luchilian a fost pe vremea lui Aurelian, imparatul Romei. El mai intai traia in paganatatea inchinarii de idoli, fiind chiar slujitor idolesc, batran cu anii, cinstit la fata si alb la par. El isi avea locuinta aproape de cetatea Nicomidiei si slujea in capistile necuratilor zei. Iar dupa ce a fost luminat prin Sfantul Botez cu darul lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce nu doreste sa piara cineva, ci toti sa se mantuiasca, a inteles inselaciunea diavoleasca si ratacirea paganeasca, si a venit la cunostinta adevarului si a crezut intru Unul Dumnezeu cel adevarat, Domnul nostru Iisus Hristos, lepadand si scuipand pe idoli.

Astfel, la batranete, s-au innoit tineretile lui ca ale vulturului, pentru ca s-a nascut prin Sfantul Botez si s-a lipit cu tot gandul si cu tot sufletul de dragostea lui Hristos. El arata si celorlalti pagani desertaciunea si pierzarea necuratiei si-i povatuia spre mantuire, aducandu-i la Hristos Dumnezeul nostru cu invataturile sale si fiind multora pilda de intoarcere catre Dumnezeu. Iar iudeii care traiau acolo, vazand o schimbare ca aceea a lui Luchilian - de la inchinarea de idoli la credinta crestineasca -, si mai vazand ca multi, prin pilda si invatatura lui, lasa slujirea de idoli si se lipesc de crestini primind Sfantul Botez, s-au umplut de manie si de ura. Deci umplandu-se de zavistie ucigasii cei cumpliti ai Domnului, l-au parat si l-au dat spre judecata paganilor. Si a fost adus robul lui Hristos la cercetare inaintea lui Silvan, cornitele care era pe atunci in Nicomidia.

Iar Silvan a silit mult pe batran sa se lepede de Hristos si sa se intoarca la slujirea idoleasca, dar el nu s-a supus nicidecum. Atunci Silvan, umplandu-se de manie, a poruncit sa-l munceasca in multe feluri: i-au sfaramat falcile, l-au batut cu toiege fara de mila si l-au spanzurat cu capul in jos; apoi, dupa multe si cumplite munci, l-au aruncat in temnita.

Si a aflat Sfantul Luchilian in temnita patru tineri, aruncati acolo pentru credinta in Hristos: pe Claudie, Ipatie, Pavel si Dionisie. Si bucurandu-se de ei, vorbea cu dansii despre Hristos Dumnezeu si ii intarea catre nevointa muceniceasca, ca sa nu se teama de vremelnicele munci pentru vesnica rasplatire din cer; sa nu se infricoseze de moarte, pentru viata ce va sa fie; nici sa-si crute floarea tineretilor lor pentru Hristos, Care le gateste in imparatia Sa fericirea cea neimbatranitoare. Astfel toti impreuna se rugau lui Dumnezeu ziua si noaptea, si unul pe altul se mangaiau in nadejdea lui Hristos.

Apoi, dupa cateva zile, Sfantul Luchilian a fost iarasi muncit impreuna cu ceilalti tineri si aruncat cu dansii intr-un cuptor inrosit. Iar Atotputernicul Dumnezeu a revarsat peste dansii mila Sa cea minunata, precum a facut de demult tinerilor evrei, care au fost in cuptorul Babilonului, pentru ca focul s-a prefacut in racorire si vapaia in roua, apoi, varsandu-se de sus si o ploaie mare, a stins desavarsit cuptorul; si Sfantul Luchilian cu tinerii au iesit nevatamati. O minune ca aceasta preaslavita a lui Dumnezeu, paganii cei orbiti cu necredinta si cu rautatea o socoteau a fi nu a puterii dumnezeiesti, ci a fermecatoriei crestinesti. Deci nedreptul judecator a osandit pe sfintii mucenici la moarte si i-a trimis in Vizantia, ca acolo sa-si ia pedeapsa. Si ajungand in Vizantia cei patru sfinti tineri - Claudie, Ipatie, Pavel si Dionisie -, au fost taiati cu sabia; iar pe Sfantul Luchilian l-au spanzurat pe cruce si, patrunzandu-l cu piroane peste tot trupul, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Iar ca el a fost rastignit pe Cruce de iudei, se arata in cantarea a treia a canonului, unde se dovedeste aceasta in urmatorul stih: "Iuda a vandut de demult ucigasilor de Dumnezeu pe izbavitorul Hristos, iar tu acum ai fost vandut de iudeii cei fara de lege".

Sfanta Mucenita Paula FecioaraInca s-a numarat la cununa lor cea muceniceasca si Sfanta fecioara Paula. Aceasta s-a nascut din parinti credinciosi si din tinerete aprinzandu-se cu inima spre dragostea lui Hristos, isi pazea fecioria sa pentru Mirele Cel fara de moarte si se sarguia sa se afle vrednica de camara cereasca. Apoi, ramanand orfana de parinti si avand averi indestulate, inconjura temnitele si cerceta pe cei legati care patimeau pentru Hristos, cumparand cu aur pe strajeri pentru a intra in temnita la sfinti. Ea slujea robilor lui Hristos, dandu-le toate cele trebuincioase din averile sale; celor chinuiti de foame si de sete le aducea hrana si bautura; celor dezbracati le dadea imbracaminte; trupurile cele ranite ale mucenicilor si bubele cele cu puroaie le tamaduia, spalandu-le, stergandu-le, punandu-le plasturi tamaduitori si invelindu-le cu panze curate. Si sarutandu-le ranile lor cele primite pentru Hristos, ii ruga cu lacrimi sa se roage lui Dumnezeu pentru dansa ca sa nu o lipseasca pe ea de mila Sa.

Aceasta mireasa aleasa a lui Hristos se ducea si la Sfantul Luchilian, care sedea cu tinerii in temnita din Nicomidia si se indulcea de invataturile lui cele folositoare. Iar cand sfantul era muncit impreuna cu acei tineri, ea privea la nevointa lor si in taina inimii sale se ruga cu dinadinsul lui Hristos pentru dansii, ca sa intareasca pe robii Sai si sa le dea rabdare si ajutor, ca sa poata rabda ei muncile pana la sfarsit, pentru slava sfantului Sau nume. Apoi, dupa ce se risipea multimea, ea se ducea la locul acela unde erau munciti sfintii si aduna sangele lor cel varsat pe pamant, si-1 pazea la sine cu o mare sfintenie. Iar cand duceau pe batran si pe cei patru tineri in Vizantia la moarte, ea ii urma slujindu-le.

Si dupa ce Sfintii tineri au fost taiati, aceasta sfanta fecioara le-a adunat cinstitele lor trupuri si le-a ingropat cu buna cucernicie. Iar dupa sfarsitul Sfantului Luchilian si a sfintilor tineri, facand cele de mai inainte, s-a intors iarasi in Nicomidia, slujind cu dragoste sfintilor mucenici. Deci, fiind cunoscuta de pagani ca este crestina, au prins-o- si au adus-o la judecata inaintea aceluiasi Silvan. Acolo, dupa multe momeli amagitoare si indemnuri ingrozitoare, cornitele vazand-o neinduplecata, a poruncit sa o bata mult fara mila cu bete si cu toiege. Si slabind ea cu trupul, nu cu duhul, de ranile cele multe, i s-a aratat ingerul Domnului si a tamaduit-o. Deci mucenita castigand sanatate trupeasca, s-a aratat mai indrazneata si mai viteaza in munci. Atunci au batut-o cu asprime peste gura, deoarece a ocarat cu cuvinte batjocoritoare pe muncitor.

Dupa aceasta au aruncat-o in temnita si, scotand-o iarasi la cercetare, au aruncat-o intr-un cuptor foarte ars, dar a iesit din cuptor fara de vatamare; de vreme ce si la ea, ca si la sfintii mucenici cei mai dinainte, puterea lui Dumnezeu a racorit taria focului, ca sa nu se atinga vapaia cea arzatoare de mireasa lui Hristos. Iar dupa toate acestea, muncitorul a osandit-o la moarte si a trimis-o la Vizantia ca acolo sa-si ia pedeapsa, unde s-a sfarsit si Sfantul Luchilian cu acei tineri.

Si cand a ajuns mucenita lui Hristos la locul acela, unde Luchilian a suferit pentru Hristos moarte pe cruce, a multumit lui Dumnezeu, Cel ce a invrednicit-o de cununa muceniceasca si de impartasirea cu sfintii. Apoi, rugandu-se Domnului cu dinadinsul, si-a plecat cu bucurie feciorescul sau cap sub sabie si, fiind taiata, a trecut de la cele de jos la cele de sus si a intrat in camara cea cereasca, intru bucuria Domnului sau, incununandu-se de preaiubitul sau Mire, Domnul nostru Iisus Hristos, cu indoita cununa, a fecioriei si a muceniciei.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

- Sfantului Cuvios Atanasie, facatorul de minuni;
- Sfintei Cuvioase Ieria;
- Sfintei Mucenite Paula;
- Sfantului Cuvios Papos;
- Sfintei Clotilda.