SFÂNTUL SFINTIT MUCENIC LUCHIAN SI CEI ÎMPREUNA CU DÂNSUL (3 IUNIE)

    A pomeni preaslavitele nevointe si biruinte ale mucenicilor asupra diavolului si asupra slujitorilor lui si patimirile nevoitorilor lui Hristos, nimic alta nu este decât numai a vesti slava lui Hristos Dumnezeul nostru si a propovadui puterea Lui întru bunii nevoitori mucenici, care au patimit pentru slava preasfântului Sau nume. Caci întru toti a fost biruitor însusi Hristos, precum a zis: îndrazniti, ca Eu am biruit lumea! Pentru ca El însusi S-a luptat întâi cu vrajmasul pentru toti; iar sfintii mucenici cei ce patimesc dupa Dânsul, fiind madulare ale Lui, împlinesc în trupul lor, dupa cuvântul Apostolului, lipsurile necazurilor lui Hristos. Deci pe cât mucenicii se nevoiesc pentru preasfânt numele Lui si mor nebiruiti, pe atât se propova-duieste întru ei Hristos a fi biruitor; pentru ca El patimeste întru ei ca în madularele Sale; întru ei arata dantuirea Sa asupra vrajmasilor si Se preamareste, înca preamareste împreuna cu Sine si madularele Sale, care patimesc pentru Dânsul, adica pe sfintii mucenici, care pe atât îi sunt Lui mai aproape decât toti în slava, pe cât I-au fost urmatori în patimiri.

    Deci se cade ca si de la noi sa se fericeasca cu slava si cu laude ostasii cei buni ai lui Hristos, cu ale caror învataturi si cu pilda nevointelor lor celor vitejesti, în toata lumea cea de sub soare straluceste Biserica lui Hristos. Iar ei singuri se odihnesc sub altar întru fericita viata, îmbracati cu haina alba, rositi cu sângele lor cel adevarat si albiti cu Sângele lui Hristos. Din ceata acestora a fost si Sfântul Luchian, pe care, prin singura scaldatoarea Sfântului Botez, 1-a luminat dumnezeiescul dar; si îndata se putea vedea întru el, ca era sa fie mare si preamarit între oameni, deoarece a fost numit de parintii sai cei dupa trup Luchie, caci nu numai îsi tragea semintia sa de la marele antipat Luchie, ci a mostenit si numele aceluia, iar dupa aceea, cu darul Sfântului Duh si dupa obiceiul sfintilor parinti, acel nume al sau s-a schimbat din botez, spre mai bine. Pentru ca cel ce era numit de parinti Luchie, adica "stralucitor", prin înmultirea într-însul a darurilor dumnezeiesti a câstigat un nume mai desavârsit, numindu-se Luchian, care se tâlcuieste "aratator de lumina", de unde se arata ca, întru lumina darului cel nou, avea sa fie lumina a lumii întru Domnul. Si era cu neamul roman, foarte cinstit, dar s-a facut mai cinstit din a dojua nastere, cea crestineasca, pentru ca s-a aflat a fi fiu al vesnicului împarat. Si era iscusit în întelepciune, învatând limba greceasca si latineasca, dar mai întelept s-a aratat în învataturile Sfântului Apostol Petru; pentru ca de acela s-a lipit, lui i-a fost ucenic si de la el s-a adapat cu cereasca întelepciune. De la dânsul a mai deprins si obiceiurile si ostenelile apostolesti; fiindca, dupa sfârsitul cel mucenicesc al Sfântului Apostol Petru, a strabatut multe locuri prin Italia, semanând samânta cuvintelor lui Dumnezeu.

    Pentru ca, dupa ce s-a facut desavârsit în întelepciunea lui Dumnezeu, Sfântul Dionisie Areopagitul a venit în Roma, povatuit fiind de Dumnezeu si vrând sa cerceteze în legaturi pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel; însa nu i-a mai gasit între cei vii. Iar în vremea aceea fiind papa al Romei fericitul Climent, acesta povatuia scaunul apostolesc si a primit cu dragoste si cu cinste pe Dionisie pentru sfintenia sa si pentru duhovniceasca dragoste întru Hristos, care a fost mai înainte între dânsii multa vreme. Deci, zabovind Sfântul Dionisie la dânsul multa vreme, s-au bucurat unul de altul si s-au îndulcit de vorbirile folositoare de suflet, întarindu-se unul pe altul nu numai prin cuvinte, dar si prin pildele cele îmbunatatite.

    Iar într-o vreme, fericitul Climent umplându-se de Duhul Sfânt, a zis: „Oare vezi, o, iubitul meu frate Dionisie, cât este secerisul în neamurile semanaturii Domnului, iar lucratori sunt putini în cuvintele propovaduirii lui Dumnezeu? Iar de vreme ce tu esti bine deprins în dreapta credinta si desavârsit în toate bunatatile legii crestinesti, te rog, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, vino de acum în partile Apusului si, ca un bun ostas al Lui, sa te lupti împotriva vrajmasilor Domnului nostru si sa-i biruiesti cu puterea lui Dumnezeu, Cel ce te întareste".

    Si învoindu-se Sfântul Dionisie la aceasta cu osârdie, fericitul Climent a început a-i cauta lui si a-i aduce alti ajutatori si împreuna slujitori dreptcredinciosi si întelepti, care straluceau cu viata si cu sfintenia. între acestia a ales si pe Sfântul Luchian, pe care 1-a pus episcop si 1-a întovarasit cu Sfântul Dionisie, ca sa-i fie lui împreuna calator si împreuna nevoitor la propovaduirea cuvântului, iar celorlalti parinti, învatator si povatuitor întru Sfântul Duh. Astfel rânduind fericitul Climent, îi întarea cu cuvinte iubite, zicându-le: „Mergeti, preaiubitii mei frati! Mergeti, ostasii lui Hristos cei nebiruiti si, precum Domnul a fost împreuna cu Sfintii Parintii nostri Apostoli si cu ai lor împreuna nevoitori, tot astfel sa fie si cu voi cei ce propovaduiti numele Lui cel sfânt; pentru ca voi mult si nemasurat numar de popor din neamuri veti cauta Domnului si-1 veti aduce în ograda Lui". Astfel vorbind Sfântul Climent cu ei si sarutându-i si binecuvântându-i cu dragoste, i-a trimis cu pace; iar ei împreuna s-au dus, propovaduind pe Hristos mai întâi prin toata Italia.

    Si apropiindu-se ei de cetatea Tichina, la un loc ce se numea Parma, fericitul Luchian propovaduia cuvântul lui Dumnezeu la poporul acela, întorcându-1 de la desarta închinare de idoli. însa poporul locului aceluia, fiind necredincios si preamult slujitor de idoli, nesuferind cuvintele împotriva zeilor lor si neluând aminte la buna vestire a cuvântului lui Dumnezeu, îndata au prins pe Sfântul Luchian singur si, batjocorindu-1, l-au aruncat în temnita poporului, în care fericitul intrând cu mare veselie, cânta astfel: Povatuieste-ma, Doamne, în calea Ta si voi merge în adevarul Tau. Apoi zicea: Savârseste pasii mei întru cararile Tale, ca sa nu se clateasca picioarele mele.

    Si astfel, bucurându-se întru Domnul, sfântul barbat petrecea în acea temnita, ca sub acoperamântul aripilor celor dumnezeiesti si, punându-se pe sine cu totul în nadejdea apararii lui Hristos, se ruga Domnului, zicând: „Scoate, Doamne, din temnita sufletul meu, ca sa se marturiseasca numelui Tau. Pe mine ma asteapta cei ce au sa fie drepti, ca prin mine, Hristoase, Mântuitorul lumii, sa se întoarca la Tine din neamuri cei care sunt mai înainte rânduiti spre viata vesnica".

    Iar când sfântul savârsea din toata inima aceste rugaciuni si pe cele asemenea cu acestea, îndata rugaciunea lui s-a auzit la cer si Domnul a luat aminte; pentru ca se ruga ca sa nu ramâna lipsit de ai sai pe cale, cu care dorea sa mearga împreuna la patimire si sa ajunga unde era trimis. Si se ruga ostasul cel preaales al lui Hristos pentru aceasta, nu ca si cum s-ar fi temut sa moara pentru Domnul sau, ci ca sa poata mai întâi sa înmulteasca Domnului rodul cel duhovnicesc si astfel, dupa secerisul cu bun spor, sa poata lua cununa cea muceniceasca si plata ostenelilor sale, împreuna cu tovarasii sai.

    Deci degrab i s-a trimis lui dumnezeiescul ajutor, pentru ca erau acolo niste crestini, care, înstiintându-se ce i s-a întâmplat acelui sfânt barbat, au mers noaptea la temnita, pentru dragostea lui Hristos, si -cu ce fel de mestesug au putut - l-au scos din legaturi; si astfel l-au facut ca sa mearga liber, împreuna cu sfintii lui însotitori.

    Deci, povatuiti fiind de Domnul, au mers cu buna sporire în slavita cetate Tichina, care se numea si Pavia, în partile Italiei. Acolo desi s-au odihnit putin dupa osteneli, însa n-au încetat sa înmulteasca slava lui Dumnezeu, nici au slabit propovaduind în felurite locuri cuvântul lui Hristos; încât puteai sa vezi în ei împlinirea cuvintelor celor proorocesti: Cât sunt de frumoase picioarele celor ce bineves-tesc pacea, ale celor ce binevestesc cele bune... Si este cu neputinta a spune cât de multe mii de oameni s-au întors în putina vreme la Hristos, binevestind ei tuturor cuvântul mântuirii; de vreme ce atâta le ajuta puterea lui Dumnezeu, încât celor ce cautau spre ei li se parea ca privesc spre niste cetateni ceresti, caci straluceau în mijlocul tuturor prin semne si minuni, luminând sufletele alesilor lui Dumnezeu.

    Dupa aceea, iesind din partile Italiei, au ajuns la malul marii si, urcându-se în corabie, au plecat unde îi povatuia Sfântul Duh, ajungând cu bucurie la malul cetatii Arelatinei. Si iesind din corabie, au fost primiti de locuitorii cetatii aceleia cu cinste si cu dragoste si, odihnindu-se putin, au început, dupa asemanarea Sfintilor Apostoli, a-si alege tarile spre propovaduirea Cuvântului. Deci Sfântul Marchelin cu câtiva frati, s-a dus în Spania, iar fericitul Saturnin s-a dus în Galia, ca, prin propovaduirea Evangheliei lui Hristos, pretutindeni sa se poata largi si înmulti între neamuri Biserica lui Dumnezeu, pâna la oceanul Britaniei. Iar Sfântul Dionisie cu fericitul Luchian si cu ceilalti au mers pâna la hotarele Parisului. De acolo, Sfântul Luchian cu Maxim preotul si cu Iulian diaconul au plecat la propovaduire spre Belgia. Acolo, binevestind numele Domnului, biruiau puterile vrajmasului si zideau Biserica lui Hristos.

    Deci, fiind plin si adapat de darul Sfântului Duh, povatuia po­porul spre mântuire, nu mai putin cu pilda vietii celei îmbunatatite, decât cu cuvintele. Si catre aceasta avea putere data lui de la Dumne­zeu pentru a face minuni si a tamadui toate bolile si neputintele între oameni. Si atât de mare putere a luat asupra diavolilor, încât aceia, numai auzind porunca lui, îndata fugeau din oamenii pe care îi chinuiau.

    Astfel, propovaduind neîncetat pe Hristos ziua si noaptea, se îndeletnicea în rugaciuni, în privegheri, în postirile cele din toate zilele, în înfrânare si în toata omorârea trupului, prin care se chinuia pe sine în toate zilele, pâna ce, dupa cuvântul apostolului, s-a pus pe sine înainte jertfa vie, sfânta si bineplacuta lui Dumnezeu. Iar hrana lui din toate zilele nu era alta, decât numai o sfarâmitura mica de pâine si verdeturi, iar ca bautura avea apa. Pentru ca îl satura puterea lui Dumnezeu si darul lui Hristos întarea încheieturile lui cele ostenite. Si dorea atât de mult cununa muceniceasca, încât acum se vedea ca un mort pentru lume.

    Crucea sa o purta totdeauna, urmând Domnului Hristos; stiind cu dreptate ca muncirea este îndoita, una în taina, iar alta aratata; deci mai întâi s-a muncit în taina prin omorârea trupului sau - desi era stiuta înfrânarea lui -, pâna a intrat el în nevointa muceniceasca cea aratata si s-a încununat cu cununa cea nevestejita de la Domnul. Deci era obosit prin omorârea trupului, împodobit prin rabdare, întarit în minunata smerenie si plin de batrânete.

    Astfel a venit într-atâta desavârsire de fapte bune încât, petrecând cu trupul pe pamânt, se afla cu duhul împreuna cu îngerii în cer. De aici i se facea lui aceea ca totdeauna se vedea cu fata luminata si iubita, pasnic cu mintea, fiind împodobit cu minunata caruntete si tot chipul lui era de înger pamântesc si de om ceresc.

    Iar dupa ce s-a latit prin toate partile acelea vestea despre el, popoarele veneau la dânsul, dorind sa fie botezate de el, si se botezau în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, iar pe idolii pe care îi cinstisera, îi sfarâmau. Iar diavolul, vrajmasul cel viclean, vazân-du-se batjocorit de aceia prin care Hristos îi tragea la sine pe robii Sai, a întors toate mestesugirile si viclesugurile lui spre stricarea Sfintei Biserici a lui Dumnezeu si pe Domitian, care dupa Nero, fiul pierzarii, a ridicat a doua prigoana împotriva crestinilor, 1-a îndemnat si 1-a pornit spre atâta mânie si ura, încât s-a pornit ca pe toti crestinii ce se aflau în stapânirea împaratiei Romei, ori sa-i sileasca sa jert­feasca idolilor celor ciopliti, ori sa-i ucida cu multe feluri de munci.

    Deci, prin toata stapânirea împaratiei lui, prin cetati si prin sate, Domitian a trimis pagâneasca porunca, ca toti cei mai mari peste popor sa sileasca pe crestini la închinarea de idoli si la jertfe; iar pe cei ce nu se vor supune, sa-i piarda cu felurite munci. Astfel s-au trimis prigonitorii numelui lui Hristos în Galia, ca sa caute pe ostasii lui Hristos, iar mai ales pe aceia care venisera acolo de la Roma, pentru care se înmultise acum prea mult slava; si, gasindu-i pe aceia, sa piarda numele lui Hristos din Galia. Si erau trei prigonitori trimisi acolo, ale caror nume erau acestea: Latrin, Arie si Antor. Acelora li s-a poruncit sa-1 caute îndeosebi pe Sfântul Luchian, robul lui Dumnezeu si, prinzându-1, ori sa-1 aduca la judecata înaintea Cezarului, ori îndata sa-1 ucida cu sabia, de nu va voi sa jertfeasca idolilor.

    Si cutreierând ei cetatile si satele Galiei, nicidecum nu puteau sa-1 afle pe cel cautat. Apoi a venit la ei înstiintare, cum ca dumnezeiescul barbat Luchian, propovaduind Evanghelia împaratiei celei vesnice, lumineaza poporul Belgiei. Auzind ei aceasta, s-au aprins de iutime si mânie si s-au dus acolo în graba. Dar nu au ajuns ei înca acolo si Sfântul Luchian a fost înstiintat ca este aproape venirea lor, descoperindu-i lui Sfântul Duh. Deci a mers în acel loc unde învata pe popor cuvintele vietii, si cu dânsul era o multime de oameni, care acum, prin propovaduirea lui, s-au întors la Hristos.

    Iar Sfântul Luchian îi sfatuia pe ei cu atâta osârdie, pe cât erau nadajduiti spre slava rasplatirii vesnicei fericiri, zicându-le: „Iata, fratilor si fiilor, cei iubiti în Hristos, acum Domnul meu Iisus Hristos îmi va da rodul ostenelilor mele si plata cea fagaduita mai înainte. Deci, o, preaiubitilor, petreceti tari si nemiscati în credinta lui Hristos; pentru ca eu acum, fiind batrân si obosit, ma bucur de cununa muceniceasca si ma sârguiesc a ma duce de la voi catre Domnul. Iar voi sa petreceti statornici întru dumnezeiescul Dar, pe care l-ati primit. Sa nu va întoarca pe voi de la credinta lui Hristos frica chinuitorilor, sa nu va înfricoseze îngrozirile, sa nu va vâneze îmbunarile, nici sa va rupa fagaduintele vreunor cinstiri si bogatii; ci sa va îndulciti întru bucuria vietii vesnice ce va sa fie, unde vi s-au gatit voua rasplatirile cele negraite, la care si eu ma sârguiesc cu buna nadejde si, pentru aceea, nu ma înspaimânt de mânia prigo­nitorilor" .

    Zicând el acestea, si-a ridicat ochii spre cer si a multumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, ca are sa-1 învredniceasca pe el partii sfintilor mucenici si are sa-1 faca nedespartit de tovarasii sai. Si zicea: „Multumesc Tie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui viu, Care m-ai însotit pe mine la sfârsit cu fericitul Dionisie si cu ai lui împreuna nevoitori, asemanându-ma întru osteneala cu ei. Deci ma rog Tie ca sa ma rânduiesti împreuna cu ei si întru împaratia cea cereasca". Zicând acestea, a iesit din cetatea care se numea Belgia, nu fugind de frica muncilor, ci dupa porunca Domnului, care porunceste a fugi de prigonitori, ca sa dea pilda turmei sale. Si calatorind el cu fericitii sai împreuna patimitori, Maxian presbiteml si Iulian diaconul, nu înceta vorbele cele folositoare de suflet si rugaciunile, pâna ce a ajuns în vârful muntelui la care mergeau, care este aproape de râul ce se numeste Tar, ce curge dinspre apus, departe de cetate ca la trei stadii. Iar dupa ce au ajuns acolo, stând ca o cetate deasupra muntelui, nu puteau sa se ascunda, deoarece si muntele statea prea frumos deasupra râului si se vedea de toti de departe. Deci fericitul, stând acolo cu tarie, ca la o priveliste, a gândit sa astepte cununa muceniceasca.

    Si ajungând la cetate muncitorii cei pomeniti mai sus, dupa ce n-au aflat într-însa pe Sfântul Luchian, au început a întreba unde s-a dus. Si li s-a spus ca învata poporul nu departe de cetate. Iar ei alergând cu caii lor cei iuti, au ajuns la acel munte, unde era omul lui Dumnezeu cu poporul si cu ucenicii sai. Si mai întâi au prins pe sfintii slujitori ai lui Hristos Dumnezeu, Maxian si Iulian, ca, prin muncile si prin moartea lor, sa îngrozeasca pe Sfântul Luchian si sa-1 aduca la cinstirea idolilor. Deci, prinzând pe mucenici, le porunceau cu îngrozire sa jertfeasca idolilor, înfricosându-i: „De nu veti jertfi zeilor nostri celor fara de moarte, îndata veti fi pedepsiti de noi cu sabia". Iar ei, fiind tari în credinta, raspundeau cu îndrazneala: „Niciodata nu ne vom închina idolilor, fiindca sunt deserti si facuti de mâini omenesti. Noi am cunoscut pe Unul, adevaratul Domn, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, pentru a Carui credinta suntem gata a muri".

    Auzind pagânii aceasta, îndata i-au ucis cu sabia înaintea Sfântului Luchian. Astfel sfintii au luat de la Domnul cununile cele fagaduite si s-au numarat în ceata sfintilor mucenici. Iar Sfântul Luchian, veselindu-se si slavind pe Dumnezeu pentru savârsirea acelora, a zis înaintea tuturor: „Ma bucur si ma veselesc întru Tine, Doamne, Dumnezeul meu, ca pe fiii mei îi vad ca au mers mai înainte de mine spre cununa slavei Tale". Atunci Latrin, Arie si Antor au zis cu mânie si cu iutime catre fericitul Luchian: „Tu esti acela care amagesti poporul cu farmece si îl îndemni sa nu se supuna poruncii nebiruitului Cezar si senatului a toata Roma si sa nu jertfeasca jertfe bine primite zeilor celor fara de moarte?"

    Dar fericitul Luchian le-a raspuns: „Eu nu sunt fermecator, ci rob al lui Iisus Hristos, si nu am învatat vraji, ci dumnezeiasca întelepciune, prin care arat poporului lui Dumnezeu calea cea adevarata si-1 învat cum sa urmeze fara de împiedicare Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât din cer pe pamânt ca sa rascumpere zidirea Sa din robia vrajmasului cu preacurat sângele Sau si sa o întoarca de la idoleasca sau mai bine zis diavoleasca închinaciune; si ca cei ce sunt adusi din întunericul credintei celei rele la lumina cea adevarata, aceia sa câstige mântuire; deoarece este cu dreptate ca Aceluia Unuia sa-si plece cerbicia inimii, Care a binevoit a Se rastigni si a muri pentru mântuirea tuturor".

    Iar aceia au zis: „Cum marturisesti tu ca este Dumnezeu Acela, de Care zici nu numai ca este mort, dar si rastignit?" Sfântul Luchian le-a raspuns: „Macar ca necredinta voastra nu este vrednica sa auda tainele cerescului împarat; dar, pentru multimea credinciosilor care stau aici de fata, voi spune ceva pe scurt: Dumnezeul cel adevarat, Fiul adevaratului Dumnezeu, Care a fost mai înainte de veci pururea cu Tatal, Acela voind la sfârsitul veacurilor sa înnoiasca neamul omenesc cel pierit pentru calcarea de porunca a lui Adam, a binevoit a Se naste fara de stricaciune si nespus din Preacurata Fecioara, ca sa fie Dumnezeu adevarat si Om adevarat, într-o singura fata a firii celei îndoite, Unul Hristos, fiul adevaratului Dumnezeu si al omului. Si Cel ce era fara de patima cu dumnezeirea, pururea fiind cu Tatal, Acela sa fie nu numai vazut, ci si supus patimirilor pentru noi, dupa firea omeneasca. Deci S-a facut ascultator lui Dumnezeu Tatal, pentru rascumpararea noastra, pâna la moarte, iar moarte de cruce. Caci de n-ar fi voit Fiul lui Dumnezeu sa Se faca fiu al omului, si de nu S-ar fi îmbracat în chipul celui muritor, apoi nici neamul omenesc n-ar fi câstigat iertare de la Dumnezeu si nici muritorii nu s-ar fi îmbracat în nemurire".

    Acestea si multe altele zicând fericitul Luchian, chinuitorii s-au umplut si mai mult de mânie si au zis: „Acum ai ajuns la adânci batrâneti si prin urmare este vremea sa încetezi cu vorba copilareasca desarta. Dar de vreme ce te amageste o desertaciune mare si te înnebuneste multa graire covârsitoare, pentru aceea îndraznesti a merge la moarte fara nici o îndoiala, neînspaimântându-te de nimic. Noi îti spunem adevarul: de nu te vei pocai degraba, de nu vei parasi o nebunie si îndrazneala ca aceasta si de nu vei jertfi zeilor celor fara de moarte jertfe bine primite, îndata batrânetile tale le vom da fara de crutare la cumplite munci!"

    Apoi sezând chinuitorii, au început a-1 întreba cu cuvinte îngrozitoare, zicându-i: „Sa ne spui degraba numele si neamul tau". Ostasul lui Hristos le-a raspuns: „De parintii mei am fost numit Luchie si din Sfântul Botez, prin care m-am nascut din nou spre viata vesnica întru Hristos, sunt numit Luchian; iar de neam sunt roman, care nume este cinstit în toata lumea. Dar eu nu ma laud cu aceea ca sunt roman, ci cu aceasta ca sunt rob al Domnului meu Iisus Hristos, pe care lucru si voi îl puteti vedea aratat întru mine; de vreme ce viata si slava nu-mi este alta, decât numai Domnul meu Iisus Hristos, si pentru Dânsul doresc a muri".

    Atunci muncitorii au zis: „Iata ceea ce am zis, ca esti vrajitor si înselator al acelora care te asculta si mai ales te arati a fi si mândru; fiindca nu încetezi a le grai pe toate fara de rusine si nu cruti nici batrânetile tale cele obosite. De esti roman, atunci pentru ce te-ai departat fara de minte de cinstirea zeilor Romei, pe care cezarul cu tot senatul îi cinsteste si carora toata lumea se închina?" Sfântul Lu-chian a raspuns: „întru Hristos în Care m-am botezat si pe Care L-am cunoscut ca este Dumnezeu adevarat, cu darul Lui m-am lepadat, prin credinta, nu numai de diavoli si de idoli, dar si de toate lucrurile lor. Iar cele ce eu le graiesc si le marturisesc pentru Hristos, voi nu voiti nici a le auzi, nici a le pomeni, pentru ca v-a orbit necredinta voastra, atât pe voi, cât si pe cezarul vostru, împreuna cu tot senatul lui, de la care ati adus o porunca ca aceasta: Ca noi oamenii, zidirea cea cuvântatoare, sa aducem jertfe diavolilor si sa ne plecam înaintea idolilor celor nesimtitori, facuti de mâini omenesti".

    Iar Latrin, Arie si Antor, nesuferind sa auda necinstirea zeilor lor si a cezarului, si-au pus mâinile pe Sfântul Luchian si, legându-1, l-au dat ostasilor. Iar aceia, întinzând pe mucenic la pamânt, l-au batut mult, fara de mila, cu bice cumplite. Dar ostasul lui Hristos nici nu se biruia de durere în acea muncire, nici nu se înfricosa de îngrozire, ci petrecea tare în credinta lui Hristos. Iar madularele cele slabite de batrânete si cele ranite le întarea cu duhul, încât atât cu fata, cât si cu mintea neschimbata, nu înceta a marturisi numele lui Hristos, zicând în gura mare: „Pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu voi înceta niciodata a-L lauda si cu inima, si cu mintea si cu buzele".

    Atunci chinuitorii, mâniindu-se si mai mult, au poruncit sa-1 ucida cu sabia; deci unul din ostasi, scotându-si sabia si lovind în grumazul sau cel sfânt, ce era gatit spre taiere, i-a taiat preacinstitul lui cap. Iar pe când sfântul lui trup zacea fara de suflet si înca se misca, atunci toti, chiar si ucigasii, au vazut venind din cer peste dânsul o lumina mare si, împreuna cu lumina, s-a auzit un glas de sus, zicând: „Bucura-te, bunule rob Luchiane, care nu te-ai înfricosat a-ti varsa sângele pentru Mine! Vino si primeste cununa, care ti s-a fagaduit mai înainte si te salasluieste în ceruri împreuna cu sfintii! Vino de mosteneste cu îngerii locasul slavei celei vesnice cel gatit tie!"

    Acest glas s-a facut auzit nu pentru sfânt, care totdeauna era încredintat de rasplatirea cea fagaduita lui de la Dumnezeu, ci pentru poporul ce statea împrejur, ca sa se întareasca si mai mult în dreapta credinta cea întru Domnul nostru Iisus Hristos, care se propovaduise mult prin Luchian. Aceasta s-a facut într-o zi de sâmbata, în muntele ce s-a zis mai înainte, care era departe de cetate, ca la trei stadii. Iar poporul auzind si vazând aceasta, cei ce credeau si cei ce nu credeau, toti au fost cuprinsi de mare frica. Deci unii au fugit de acolo, iar altii se minunau cu bucurie vazându-se slobozi de cursele diavolului; însa neputând sa vada stralucirea luminii ce se aratase, s-au departat putin de la locul acela.

    Iar trupul cel mort al sfântului, luând cu minune de la Dumnezeu oarecare putere de miscare, s-a ridicat de la pamânt si a stat pe picioare; apoi, luând cu mâinile sale preacinstitul sau cap ce era taiat, a mers, fiind purtat de darul Sfântului Duh care petrecea într-însul si, împreuna cu ajutorul îngeresc, a început a merge cu pasi hotarâti ca un om viu cu trupul, purtând pe mâini capul sau cel sfânt, precum a facut aceasta si prietenul sau, Sfântul Dionisie, în cetatea Parisului. Deci, mergând cale ca de trei stadii si trecând peste râul Tar, cel mai sus zis, a ajuns la locul pe care omul lui Dumnezeu si 1-a ales pentru îngropare, si acolo, culcându-se pe pamânt, s-a odihnit întru Domnul cu pace.

    Iar poporul cel dreptcredincios, care era întors catre Hristos prin muceniceasca propovaduire, a mers si a uns cu aromate sfântul lui trup si, învelindu-1 cu pânze curate, 1-a îngropat cu multa cinste, nu fara îngereasca venire de fata; caci, pe când se punea în mormânt acel sfânt trup, mirosea afara de aromatele cele pamântesti, o mireasma minunata si negraita. Atunci toti cei ce erau acolo se minunau si ziceau unul catre altul: „Ce este aceasta?" Apoi au zis: „Slava Tie, Doamne Iisuse Hristoase, ca ne-ai învrednicit pe noi a mirosi o buna mireasma ca aceasta, pe care narile noastre niciodata nu au mirosit-o! Slava Tie, Hristoase Mântuitorule, ca asa ne-am îndulcit prin acea buna mirosire, încât ni se pare ca de acum nu ne vom lipsi de nici un bine!"

    Deci, cu cât graiau ei aceasta, cu atât mai mult li se dadea lor buna mirosire cea dumnezeiasca si dintr-aceasta cunosteau toti cu neîndoire ca se afla de fata venirea sfintilor îngeri, care, de la începutul patimirii mucenicului, au fost nedepartati de dânsul pâna la moartea si îngroparea lui. Iar dreptcredinciosii îngropatori, savârsind cinstita îngropare, s-au închinat toti pâna la pamânt, strigând cu inimi zdrobite si zicând: „Credem în Tine, Iisuse Hristoase, ca esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, Care, împreuna cu Tatal si cu Sfântul Duh, împaratesti în ceruri, caci precum am auzit cu urechile noastre de la Sfântul Tau Mucenic Luchian, astfel ne-am învatat a crede si cu inima".

    Iar multimea poporului de prin cetatile si satele cele dimprejur, care venise acolo sa priveasca, vazând unele ca acestea, asemenea si cei mai de pe urma, auzindu-le de la cei ce le vazusera, s-au umilit cu inimile lor si într-aceeasi zi au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca la cinci sute de suflete. Iar, mai înainte, prin învatatura Sfântului Luchian, s-au întors la Hristos în partea aceea ca la treizeci de mii de suflete, barbati si femei de toate vârstele. Aceia, sfarâmând idolii, au marturisit pe Dumnezeu Tatal nenascut, pe Fiul Cel Unul nascut, si pe Sfântul Duh, Unul si Adevaratul Dumnezeu în Treime!

    Dupa aceea, unii dintre dânsii au zidit cu osârdie deasupra mormântului mucenicului o biserica spre slava lui Dumnezeu si în cinstea Sfântului Luchian, placutul Lui. Iar trupurile Sfintilor Mucenici Maxian si Iulian au fost îngropate în munte, acolo unde au fost ucisi. Mai pe urma, trupurile lor au fost aduse de acolo de crestinii cei ce se înmultisera si au fost puse împreuna cu trupul fericitului Luchian. Deci multe bunatati se dadeau de la Domnul nostru Iisus Hristos celor ce se rugau acolo, prin mijlocirea sfintilor lui mucenici. Deci, precum una le-a fost credinta, una dragostea si una marturisirea întru patimiri, asa si credem, ca una je este vietuirea lor împreuna, întru vesnica fericire si mostenirea împaratiei celei vesnice. Deci multumim Ziditorului nostru ca marturisitorii Lui cei trei la numar s-au savârsit prin mucenicie, marturisind Sfânta Treime. Pe ei îi cinstim cu cucernicie, stiind ca de la dânsii se dau orbilor vedere, schiopilor umblet, izbavire de diavoli si multe tamaduiri de felurite boli, prin rugaciunile lor cele sfinte si cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia, împreuna cu Tatal si cu Sfântul Duh, I se cuvine cinstea si slava în veci. Amin.

Paraclisul Sfantului Ioan Cel Nou de la Suceava 2 iunie

Dupa obisnuitul inceput, se zice:

Troparele:

Veniti toti iubitorii de mucenici sa cadem cu credinta si cu evlavie catre dumnezeiescul Ioan, Marele Mucenic, catre aparatorul Moldovei si al tuturor binecredinciosilor crestini, si sa cerem prin rugaciunile lui, de la Hristos Dumnezeu, izbavire de boli, de primejdii, de intristari si mare mila (de 2 ori).

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Nascatoare de Dumnezeu, Pururea Fecioara, ceea ce esti rai cuvantator si rai al Pomului Vietii, de toate intristarile noastre, de moartea pacatului si de chinurile cele vesnice izbaveste-ne pe noi, robii tai.

Psalmul 50: Miluieste-ma, Dumnezeule.. .

Cantarea 1: (glas 2)

Dintru adanc a asternut de demult toata oastea lui Faraon, puterea cea prea intrarmata, iar intru-pandu-se Cuvantul, a pierdut pacatul cel prea rau, Domnul Cel preaslavit, caci cu slava S-a proslavit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.

Valuri de intristare, scarbe, necazuri si boli au venit asupra mea din dreapta iconomie a lui Dumnezeu, spre a mea lamurire si curatire. Catre tine alerg, Mare Mucenice Ioane, rugandu-te sa imblanzesti pe Cel ce ma cearta pentru pacatele mele.

De nenumarate ori gresind, in fiecare zi si ceas, si pocainta nearatand, dupa dreptate mania lui Dumnezeu eu am aprins-o asupra mea. Ci tu, sluga lui Dumnezeu cea preainteleapta, te rog, imblanzeste mania Lui.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cunoscand din Sfintele Scripturi ca Dumnezeu face voia celor ce-L iubesc si se tem de El, pe tine te punem mijlocitor, Mare Mucenice Ioane, care te-ai jertfit pentru dragostea Lui, si cerem prin tine de la Hristos Dumnezeu, izbavire de necazuri, de boala si mare mila.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Inconjuratu-m-au pe mine adancul greselilor mele si catre pieire ma trage. Preacurata Stapana, vino degrab in ajutorul meu, cu indurarile milei tale.

Cantarea a 3-a:

Inflorit-a pustiul ca si crinul, Doamne, biserica laganilor cea stearpa, prin venirea Ta, intru care s-a intarit inima mea.

Saraca este inima mea de mangaierile darului, din pricina lenevirii mele, si noaptea pacatului a intunecat lumina ochilor mei. Mijloceste, Mucenice al lui Hristos, Ioane, si-mi ajuta a vietui cu trezvie si Iu are-aminte.

Stiind ca minunate sunt voile Domnului intru sfintii cei de pe pamantul Lui, cred si eu fara de indoire ca prin tine, Mucenice al lui Hristos, Ioane, voi dobandi mila si ajutorul Lui intru necazurile mele.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Viforul scarbelor si al suferintelor nu au clatinat casa sufletului tau, caci era intemeiata pe piatra Hristos. Ajuta-mi si mie, cu mijlocirea ta, ca sa nu pier in valurile veacului de acum.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preacurata Fecioara, ceea ce esti lumina Fulgerului Dumnezeirii si norul cel stralucit cu raze de aur, acopera-ne pe noi, cei ce alergam catre tine, cu darul sfintelor tale rugaciuni.

Vosglas: Ca milostiv...

Catavasie: (glas 2)

Cel ce ai slavit pe Dumnezeu cu stralucirea faptelor tale cele bune si ai mare indrazneala catre El, grabeste, Mare Mucenice al lui Hristos, Ioane, spre ajutorul celor bolnavi, a celor din necazuri si a celor din primejdii.

Cantarea a 4-a:

Venit-ai din Fecioara, nu sol, nici inger, ci tu insuti, Doamne, Te-ai intrupat si m-ai mantuit pe mine, omul, si pentru aceasta strig Tie: Slava puterii Tale, Doamne!

Auzind ca darul lui Dumnezeu face minuni prin sfintele tale moaste si fiind invaluit de multimea necazurilor, de boli si de primejdii, la tine alerg, sluga lui Hristos, vino degrab, in ajutorul meu.

Acolo unde poruncile Duhului Sfant veselesc cetatea lui Dumnezeu, tu esti, veselindu-te, Mare Mucenice Ioane; nu ne uita nici pe noi, smeritii, care inotam prin valurile si necazurile si scarbele de acum si care cu credinta cerem ajutorul sfintelor tale rugaciuni.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pe tine, Mucenice Ioane, te-a lasat Stapanul de obste, Hristos, ca un zid de scapare a tarii acesteia, mare mangaiere celor scarbiti, bolnavilor si tuturor celor din primejdii grabnica izbavire.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pe tine, Maica milostivirii, te chem intru necazurile mele, alina durerea sufletului meu si vindecare da-i, cu doctoria cea prealuminata a darului tau.

Cantarea a 5-a:

Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni Te-ai facut, Hristoase Dumnezeule; ca prin Tine, Stapane, la Parintele Tau, incepatorul luminii, aducere am aflat.

Din suflet aduc multumire pentru vesnicul Proniator, Care te-a lasat pe tine, Mare Mucenice Ioane, mijlocitor pentru cei din primejdii si sprijinitor celor intristati, spre a nu aluneca in prapastia deznadejdii.

Cu frica din toate partile sunt cuprins; vrajmasii cei dinlauntru, cu ganduri rele ma necajesc, iar cei dinafara, multe rele asupra mea uneltesc. La tine, Mare Mucenice Ioane, vin cu mare credinta si strig, nu ma lasa pe mine sa fiu batjocura vrajmasilor mei.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Adevarat ocrotitor al celor necajiti si bolnavilor te-am cunoscut pe tine, Mare Mucenice Ioane, si de aceea acum cu buna nadejde catre tine alerg, cerand de la Dumnezeu, prin tine, izbavire si mare mila.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cu ploaia indurarilor tale, Preacurata Maica a lui Dumnezeu, spala haina cea intinata a sufletului meu si ma invredniceste a varsa paraie de lacrimi, pentru toate cele ce am gresit.

Cantarea a 6-a:

Intru adancul greselilor fiind invaluit, chem adancul milostivirii Tale, cel neurmat; scoate-ma din stricaciune, Dumnezeule.

Ca negura, de pretutindeni m-au inconjurat necazurile, intristarile si multe feluri de primejdii. Dar cunoscand ca Darul lui Dumnezeu felurit lucreaza prin a ta mijlocire, Mare Mucenice, la sicriul moastelor tale am venit, cerand izbavire.

Mangaiere celor din necazuri, doctor celor bolnavi, in toate zilele te arati tu, dumnezeiescule Ioane, Mare Mucenice; nu ma trece cu vederea pe mine, cel necajit.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Nu este cu putinta a ascunde sub obroc minunile si vindecarile care de veacuri multora s-au aratat de la sicriul moastelor tale; caci cu adevarat au stralucit, ca o lumina in sfesnic, minunile tale.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Inceteaza durerea si scarba cea plina de intristare si de mahnire a inimii mele, Nascatoare de Dumnezeu, ca, prin tine, bucuria cea mai presus de gand a venit neamului omenesc.

Ectenia mica.

Vosglas: Ca Tu esti imparatul pacii.. .

Catavasie:

Pe tine, ostasul cel adevarat al Mantuitorului nostru, Iisus Hristos, te avem noi mangaiere in necazuri. Nu ne lasa pe noi, cand suntem apasati de primejdii si de intristari.

Prochimen: (glas 4)

Sfintilor celor de pe pamantul Lui, minunate a facut Domnul toate voile Sale intru dansii.

Stih: Mai inainte vad pe Domnul in fata mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sa nu ma clatin.

Evanghelia

Din Sfanta Evanghelie de la Luca citire:

Zis-a Domnul: "Tot cel ce Ma va marturisi pe Mine inaintea oamenilor si Fiul Omului il va marturisi pe dansul inaintea ingerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor lepadat va fi inaintea ingerilor lui Dumnezeu; si tot cel ce va zice cuvant inaintea Fiului Omului, i se va ierta lui, iar celui ce va huli impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta. Iar cand va vor aduce inaintea adunarilor si a capeteniilor si a stapanitorilor, sa nu va ingrijiti cum si ce veti raspunde sau ce veti zice, caci Duhul Sfant va va invata in acel ceas ce trebuie sa spuneti".

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Parinte, Cuvinte si Duhule Sfinte, Treime Sfanta, curateste multimea pacatelor noastre.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu si ale Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste toate faradelegile noastre.

Si stihirile acestea:

In necazuri de multe feluri, in multe scarbe si boli fiind noi pentru pacatele noastre, nu alergam spre ajutorul cel strain si blestemat al descantecelor sau la vrajitorii, ci spre tine, sfinte al lui Dumnezeu, Ioane Mucenice, care, cu darul cel dat tie, vino degrab, spre ajutorul nostru.

Nimeni, alergand cu credinta spre sicriul moastelor tale cele sfinte, nu s-a intors neajutorat si nemangaiat. Deci, cu sfintele tale rugaciuni, ajuta-mi si mie celui intristat.

Prefacere dumnezeiasca s-a vazut multora din cei bolnavi si scarbiti, care cu credinta au cerut ajutorul lui Dumnezeu prin tine, Mare Mucenice Ioane.

Cantarea a 7-a:

Porunca cea potrivnica lui Dumnezeu, a tiranului calcator de lege, inalta vapaie a ridicat. Iar Hristos a intins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvantat si prea-slavit.

Al lui Dumnezeu prieten, al lui Dumnezeu sluga buna si credincioasa te-ai aratat, Mare Mucenice Ioane, si talantul cel dat tie, bine l-ai inmultit. Fii acum rugator catre Domnul pentru cei ce te cheama pe tine in ajutorul lor.

Ajutorul si acoperamantul sfintelor tale rugaciuni intinde-le peste toata Tara Moldovei si Tara Romaneasca si peste toti cei ce alearga la tine cu credinta. Si mie, celui pacatos, sa-mi fii bine mijlocitor catre Preainduratul Dumnezeu.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Ca pe un fierbinte aparator si izbavitor te am pe tine, Mare Mucenice Ioane, si cu credinta te rog, izba-veste-ne pe noi pe toti de boli si de toate scarbele, de toate felurile de nevoi si de suspinuri.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Te rog cu umilinta, Preacurata Fecioara, sa vii cu graba spre ajutorul meu, in ceasul cel mai de pe urma al vietii mele, si de tirania nevazutilor vrajmasi sa ma izbavesti atunci, Mireasa a lui Dumnezeu.

Cantarea a 8-a: Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Milostiv catre toti te-ai aratat in aceasta viata; milostiv si dupa a ta proslavire te-ai aratat, asemanan-du-te prin aceasta, dupa dar, cu Parintele indurarilor.

Pentru dragostea lui Hristos, Sfinte Mucenice Ioane, multe feluri de chinuri ai rabdat; pentru dragostea lui Hristos, sufletul tau ti l-ai pus, si nici chinurile si nici moartea nu te-au despartit de dragostea Lui.

Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu.

Daruri si chinuri pana la sfarsit ai rabdat, Mare Mucenice Ioane, pentru marturisirea dreptei credinte. Pentru care si noi te rugam, ca niste nevrednici, apara, cu a ta mijlocire catre Dumnezeu, turma bine-credinciosilor crestini de dezbinari si de eresuri.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Curatire si iertare de pacate si indreptare vietii noastre cerem prin mijlocirea ta, Preasfanta si Preacurata Fecioara, de la Fiul tau si Dumnezeul nostru.

Stih: Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului cantandu-L si preainaltandu-L pe Dansul intru toti vecii.

Cuptorul cel cu foc, oarecand in Babilon, lucrarile si-a descoperit cu dumnezeiasca porunca, pe haldei arzand, iar pe credinciosi racorind, pe cei ce cantau: binecuvantati toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cantarea a 9-a:

Fiul Parintelui Celui fara de inceput, Dumnezeu si Domnul, intrupandu-Se din fecioara, S-a aratat noua, ca sa lumineze cele intunecate si sa adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Nascatoarea de Dumnezeu cea prealaudata, o marim.

Catre ajutatorul celor cazuti, catre doctorul celor bolnavi, catre izbavitorul celor din pagube si din primejdii, catre Noul Mucenic al lui Hristos, Ioan, veniti toti binecredinciosii, cu umilinta si cu evlavie sa alergam.

Mucenice al lui Dumnezeu, Ioane, nu este cu putinta a numara vindecarile si binefacerile pe care de veacuri le-ai facut, prin darul lui Dumnezeu, catre toti cei ce cu credinta au venit si s-au inchinat sfintelor tale moaste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cantari de slavoslovie, de multumita si de cerere aduce Biserica dreptmaritoare a lui Hristos, Celui ce te-a ales si te-a proslavit pe tine, sluga Sa, dumneze-iescule Mucenice Ioane.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce stapaneste toata faptura cea vazuta si cea nevazuta, te-a ales pe tine din toate neamurile spre a fi Lui Maica Preacurata, si noua, pacatosilor.

Cuvine-se cu adevarat... Ceea ce esti mai cinstita...

Apoi se canta aceste stihiri: (glas 2)

Catre toti cei ce alearga la tine cu credinta esti mijlocitor si grabnic ajutator, Mare Mucenice Ioane-auzi-ne si pe noi, care ne chinuim de boli si de intristari.

Stih: Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel.

Tuturor celor din scarbe, celor asupriti si robiti, ca si celor ce se afla in primejdii si necazuri, tu le esti sprijinitor si izbavitor. Nu ma lasa pe mine care cu umilinta cer ajutorul tau.

Stih: Veseli-se-va dreptul de Domnul si va nadajdui intru Dansul.

Bucurie si mangaiere esti tuturor celor asupriti si intristati de necazuri, dumnezeiescule Mucenice Ioane; pentru aceasta si noi te laudam, zicand asa: Bucura-te, ajutatorul si aparatorul celor din primejdii si din boli; bucura-te, al tuturor celor ce, cu credinta dreapta si cu evlavie, se inchina catre racla sfintelor tale moaste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Bucura-te, lauda Trapezundei si fiul Bisericii celei dreptmaritoare; bucura-te, bucuria si ocrotitorul Moldovei si al Bucovinei; bucura-te, mangaierea tuturor celor din nevoi si din scarbe, care cer de la Dumnezeu prin tine izbavire.

Stih: Dreptul ca finicul va inflori si ca cedrul cel din Liban se va inmulti.

Veniti, iubitorilor de Hristos, sa laudam pe Marele Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, pe cel ce pururea se roaga pentru noi.

Fiind bolnav cu trupul si cu sufletul, catre tine vin, sluga buna a lui Hristos, dumnezeiescule Ioane, aju-ta-ma cu darul cel dat tie de la Dumnezeu.

Fiind in casa Domnului, fii mijlocitor catre Hristos Dumnezeu, Ioane Mucenice, ca sa daruiasca pace tarii acesteia, intarire si liniste Bisericilor Sale si mantuire tuturor celor necajiti.

Stih: in biserici binecuvantati pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel.

Cei ce ritoricesc cele desarte raman fara cuvinte vazand slava cea mare pe care a aratat-o Hristos Dumnezeu spre tine, sluga Sa cea preainteleapta.

Stih: Asteptand, am asteptat pe Domnul si a cautat spre mine si a auzit rugaciunea mea.

Milostiv fiind Stapanul Cel de obste, Hristos Dumnezeu, milostiv te-a aratat si pe tine, sluga Sa, spre folos tuturor celor care cer ajutorul Sau prin rugaciunile tale.

Stih: Strigat-au dreptii si Domnul i-a auzit pe dansii.

Cu cantari de bucurie si cu duhovniceasca praz-nuire, Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare savarseste sfanta pomenirea ta.

Stih: Multe sunt necazurile durerilor mele.

Toate ostile ingeresti, dumnezeiescule Mergator inainte, cei doisprezece Apostoli, Sfintilor Marilor Ierarhi si facatori de minuni Nicolae si Spiridon, cu Santul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava si cu toti sfintii, impreuna cu Preacurata Maica a lui Dumnezeu, faceti rugaciuni ca sa ne mantuim noi.

Apoi urmeaza rugaciunile incepatoare: 
Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru...

Troparele de umilinta:

Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule...

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Doamne, miluieste-ne pe noi...

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Usa milostivirii....

Ectenia intreita

Doamne miluieste (de 40 de ori).

Ectenie: Auzi-ne pe noi... Vosglas: Ca milostiv...

Ceea ce esti mai cinstita...

Otpustul.

De nu este preot, in loc de ectenie, se zice: 
Doamne miluieste (de 40 de ori), apoi:

Stapane, Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile Sfantului Marelui Mucenic Ioan cel Nou, primeste rugaciunile noastre si ne izbaveste pe noi dintru toata nevoia si necazul.

Toata nadejdea noastra spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ne pe noi sub Sfant Acoperamantul tau.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.

ACATISTUL SFANTULUI IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA (2 IUNIE)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.


Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

     Aparatorul si sprijinitorul crestinatatii, impotrivitorului si surpatorului paganatatii, mucenicului celui de curand aratat, ostasului lui Hristos celui adevarat, care ca un soare Bisericii rasaritului a stralucit si pe credinciosi de veselie i-a umplut, toti acum din suflet cantari de multumire si de lauda sa-i aducem, si cu dorire sa-i cantam: Bucura-te, Ioane, mare mucenice a lui Hristos!

Icosul 1:

     Ingerilor iubita si placuta a fost si mai inainte de patimire, vietuirea ta, purtatorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Caci cu trup material imbracat fiind, viata ingereasca pe pamant ai vietuit, cu milostenii si cu neincetate rugaciuni, apoi si cu chinuri. entru aceasta noi, dupa vrednicie, aceste laude aducem tie:

Bucura-te, ca prin postirile si rugaciunile tale cele necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin milosteniile si lacrimile tale pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, ca pe cei intristati i-ai mangaiat;
Bucura-te, ca pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucura-te, ca in trup muritor te-ai aratat inger pamantesc;
Bucura-te, caci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit ai pazit;
Bucura-te, ca din cetatea vestita Trapezunda ai iesit;
Bucura-te, ca prin toate faptele bune desavarsit te-ai impodobit;
Bucura-te, ca pe mare, negutator iscusit ai fost;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 2:

     Vazand, mucenice al lui Hristos, viclenia diavolului cea maiestrita asupra ta, prin cel de alta credinta, ca sa te departeze de la dreapta credinta, si cu intelepciunea data tie de la Dumnezeu, pricepand maiestriile lui, neprins de dansele ai ramas cu harul Celui Preainalt; pentru aceea ai si cantat: Aliluia!

Icosul 2:

     Cunoscand clevetirea ereticului Reiz, de trei ori fericite, adusa asupra ta la eparhul Cetatii Albe, cel de credinta otomana, cum ca te-ai lepadat de adevarata credinta crestineasca, macar ca acela a te ademeni la aceasta in tot chipul s-a silit, tu nicidecum nu te-ai lasat a fi biruit; pentru aceea dupa cuviinta auzi de la noi acestea:

Bucura-te, ca pe Reiz de mincinos l-ai vadit;
Bucura-te, ca tu ca un turn ai ramas neclintit;
Bucura-te, ca momirile eparhului intru nimic le-ai socotit;
Bucura-te, ca toti cei ce au vazut acestea, folos au castigat;
Bucura-te, ca soarelui si luceafarului a jertfi nu ai voit;
Bucura-te, caci cu aceasta pe paganul Cadiu l-ai dispretuit;
Bucura-te, caci creator al acestora pe singurul Dumnezeu cel in Treime L-ai marturisit;
Bucura-te, ca n-ai primit a defaima;
Bucura-te, ca pe acestea le-ai numit planete, iar nu Dumnezeu;
Bucura-te, ca de aici s-a pornit tiranul spre a te chinui;
Bucura-te, ca ai mustrat pe erarhul inaintea tuturor;
Bucura-te, ca pe el mai vartos a se pleca tie l-ai indemnat;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 3:

     De puterea harului Sfantului Duh fiind intarit, cu multa indrazneala catre ighemonul ai grait, viteazule ostas al lui iisus:" Nu crede, o tirane, ca eu ma voi lepada vreodata de Hristosul meu, si ca ma voi inchina fapturii mai degraba decat Creatorului; sa nu-mi fie mie aceasta cat timp voi respira aerul acesta"; pentru care si cu mare glas ai cantat: Aliluia!

Icosul 3:

     Erai, o purtatorule de chinuri al lui hristos, cand acestea le ziceai catre eparhul, vesel la fata, si fara de sfiala sau frica; iar el, nemaiputand rabda si de maine aprinzandu-se, a poruncit sa fie aduse inaintea lui toiege multe, si de haine sa fii desbracat; dar tu, ca si cum altul ar fi fost, asa te aflai; pentru aceasta si noi unele ca acestea graim catre tine:

Bucura-te, ca, vazand toiegele acelea, nicidecum nu te-ai temut;
Bucura-te, ca din vederea acelora mai tare te-ai impotrivit tiranului;
Bucura-te, ca te-ai dezbracat de haine stricacioase;
Bucura-te, ca te-ai imbracat in porfira nepieritoare in ceruri;
Bucura-te, ca ai fost amenintat cu chinuri de moarte;
Bucura-te, ca tiranul mai cumplit s-a intaratat, pentru ca tu nu ai bagat in seama acestea;
Bucura-te, ca ai infruntat pe acesta inaintea tuturor celor ce erau de fata;
Bucura-te, ca pe tine te-ai marturisit rob adevarat al lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca bine ai tinut asezamintele, pe care le-ai invatat de la parintii tai;
Bucura-te, ca n-ai primit a aduce jertfa zeilor ighemonilului;
Bucura-te, ca ai zis paganului sa nu intarzie de a te chinui;
Bucura-te, caci cu aceasta te-a trimis mai degraba la imparatia cerurilor;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 4:

     Creatorului mai ales decat creturii ai zis, cu suflet vitejesc, o mult-patimitorule, ca te vei inchina; pentru aceasta tiranul cel pagan, auzind astfel de cuvinte de la tine si pierzand nadejdea a te indupleca la voia sa, nebuneste s-a aprins de manie salbatica si a inceput sa te chinuiasca. Iar tu, mucenice al lui Hristos, barbateste rabdand, cu veselie Celui ce te intarea pe tine ai cantat: Aliluia!

Icosul 4:

     Inima de diamant avand, cand ai patimit pentru dragostea celui dorit de tine, fericite al lui hristos mucenice, intru nimic ai socotit chinurile, cu harul Lui fiind intarit; pentru aceea, ca peste o aspida inveninata ai calcat, si ai alergat spre mai cumplite chinuri cu bucurie; pentru care si de la noi auzi acestea:

Bucura-te, ca ai fost asternut gol pe pamant spre chinuire;
Bucura-te, ca ai avut ochii mintii sus la cer;
Bucura-te, caci cu toiege noduroase fara de mila fiind batut, n-ai slabit;
Bucura-te, ca chinuitorii, cumplit batandu-te, au obosit;
Bucura-te, ca vitejeste ai rabdat sa-ti fie trupul zdrobit in bucati;
Bucura-te, caci cu aceasta si mai mult la manie ai intaratat pe tiranul;
Bucura-te, ca de multe batai, carnurile lipite pe toiege au fost aruncate sus in aer;
Bucura-te, caci cu aceasta ai adunat pe ingeri spre a se minuna;
Bucura-te, ca ai rosit cu sangele tau pamantul;
Bucura-te, caci cu aceasta a strivit pe satana sub picioarele tale;
Bucura-te, ca pentru aceasta i-ai multumit stapanului Hristos;
Bucura-te, ca El te-a intarit a suferi alte chinuri mai cumplite;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 5:

     Auzindu-te cei ce te chinuiau, fiii pierzarii, pe tine, mucenice, rugandu-te lui Dumnezeu, s-au umplut de mai multa manie si ami cumplit te-au schingiuit incat si glasul ti-a lipsit; iar tu, rabdatorule de chinuri, suferind cu barbatie chinul acesta, lui Hristos Celui ce te-a imputernicit, din adancul inimii ai cantat: Aliluia!

Icosul 5:

     Cu lanturi de fier din porunca ighemonului fiind legat, ostasule a lui Hristos, Ioane, ai fost arucat in temnita, si pastrat spre mai cumplite chinuri; si tot trupul tau de batai fiind sfarmat, a doua zi iarasi la judecata ai fost adus; dar, stand inaintea tiranului cu fata vesela, paganul Cadiu s-a mirat foarte si s-a spaimantat. Pentru aceea si noi cu laude ca acestea te intampinam:

Bucura-te, ca pentru Hristos ai fost legat cu lanturi de fier;
Bucura-te, caci cu acelea ai fost infricosat de tot pe diavolul;
Bucura-te, ca ai locuit in temnita intunecoasa, inchis fiind acolo;
Bucura-te, ca dupa aceea te-ai salasluit in raiul cel luminos;
Bucura-te, caci cu rani cumplite peste tot trupul fiind ranit, vesel te-ai aratat;
Bucura-te, ca de aceasta paganul tiran s-a minunat foarte;
Bucura-te, ca nu ai purtat grija de vindecarea ranilor trupului tau;
Bucura-te, ca prin aceasta sufletul tau mai frumos a inflorit;
Bucura-te, ca omul tau cel din afara s-a stricat;
Bucura-te, ca omul tau cel dinauntru a luat acum mai buna innoire;
Bucura-te, ca tiranul a pregatit si alte chinuri mai cumplite impotriva ta;
Bucura-te, ca si pe acelea tu le-ai primit cu dragoste;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 6:

     Avand in minte bunatatile, pe care vrei sa le dobandesti, mucenice a lui Hristos, vrednicule de lauda, intelepteste ai rabdat toate schingiuirile, ruperile si sfasierea carnurilor; pentru aceea tiranul, umplandu-se nebuneste de si mai multa manie, si racnind ca o fiara saalbatica, a poruncit ca iarasi sa fii chinuit mai cu asprime si fara de crutare sa fii batut. Iar cand se faceau acestea, tu cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

     Atat de cumplit si fara de crutare ai fost batut, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, mucenice, incat si cele dinauntru ale tale s-au rupt; iar cei ce te chinuiau pe tine, obosind de atata crunta bataie, se schimbau unii dupa altii; dar tu, viteazule ostas al lui hristos, nicidecum nu ti-ai schimbat gandul de la doritorul tau Iisus; ci te rugai Lui mai cu dinadinsul in adancul inimii tale, ca sa-ti dea rabdare pana la sfarsit. Pentru aceasta si noi, ajutati fiind de rugaciunile tale, glasuim unele ca acestea:

Bucura-te, ca tu nu ai pierdut rabdarea, cu cruzime fiind batut pentru Hristos;
Bucura-te, ca au obosit chinuitorii, cei ce te bateau;
Bucura-te, ca aceia, ostenind, se schimbau unii dupa altii;
Bucura-te, ca mintea ta sta la dumnezeu, Cel ce te intarea;
Bucura-te, ca trupul tau a fost ranit si sfasiat pana la cele dinaunatru;
Bucura-te, ca Hristos cu darul Sfantului Duh te-a cercetat din inaltime;
Bucura-te, ca toti cei adunati la acea priveliste, au infruntat pe judecator, pentru o cruzime ca aceea;
Bucura-te, ca din cer ti-ai tesut tie haina nefacuta de mana;
Bucura-te, caci chinuitorii s-au saturat de a mai bate cinstitul tau trup;
Bucura-te, caci credinciosii s-au umplut de multa jale, vazandu-te pe tine;
Bucura-te, ca ai simtit pe trupul tau ranile lui Hristos;
Bucura-te, ca si El ti-a gatit tie cununa nevestejita in ceruri;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 7:

     Nemaiavand paganul tiran nici un fel de chin, o de trei ori fericite mucenice, a poruncit sa fie adus un cal neinvatat si sterp, si sfintele tale picioare sa fie legate tare de coada lui si sa te poarte si sa te tarasca pe toate strazile cetatii; iar tu, ostasule al lui Hristos, asa fiind tarat, te-ai facut priveliste ingerilor si oamenilor si cantai lui Dumenzeu: Aliluia!

Icosul 7:

     Strain cu adevarat si neobisnuit chin ti-a nascocit tie, patimitorule al lui hristos, paganul Cadiu. Ca tarat fiind tu de cal in fuga mare pe la locurile cele aspre ale cetatii, bucati de carne din trupul tau pe pietre ramaneau, capul ti se zdrobea si credinciosii cei ce te priveau s-au umplut de multa jale. Iar tu, avand mintea ridicata catre Dumnezeu, in taina te rugai Lui; de acestea noi robii tai minunandu-ne, laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, ca prin chinuirea ta cea cumplita te-ai facut marturisitor al Sfintei Treimi;
Bucura-te, ca prin rabdarea ta cea cu tarie te-ai aratat intemeietor al dreptei credinte;
Bucura-te, ca aprins ai fost de focul dragostei celei negraite catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca pentru Dansul ai suferit sfarmarea trupului tau;
Bucura-te, ca te-ai facut pricina de veselie ingerilor;
Bucura-te, ca ai fost trista privire credinciosilor;
Bucura-te, ca trantit fiind pe pietre capul tau cel sfant s-a zdrobit pentru Hristos;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale s-a strivit de tot capul balaurului cel nevazut;
Bucura-te, ca pamantul ca o boia s-a vopsit cu sangele cel curs din tine;
Bucura-te, ca in imparatia cerurilor Hristos cununa acum ti-a daruit;
Bucura-te, ca pentru Dansul pe pamant ai patimit;
Bucura-te, ca impreuna cu Dansul in imparatia Lui te-ai salasluit;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 8:

     Vazandu-te, mucenice al lui Hristos, neamul cel rau credincios, cand erai tarat de cal pe strazile lor, unii te luau in batjocura, altii isi strambau fetele lor si aruncau in tine cu ce aveau in mana, altii afceau ras si lucruri necuviincioase. Iar tu, viteazule ostas, toate acestea cu bucurie si cu multumita le rabdai, pentru Cel ce te intarea pe tine, cantand neincetat: Aliluia!

Icosul 8:

     Cu totul avand pe Iisus in sufletul si mintea ta, purtatorule de chinuri, si luptele tale fiind acum spre sfarsit, unul din cei ce te batjocurea, in casa sa alergand si o sabie goala apucand, cu dansa a taiat cinstitul si sfantul tau cap, si astfel luminat ti-ai dat sufletul in mainile Celui dorit de tine; pentru care sfarsit auzi si de la noi acestea:

Bucura-te, ca ai luat de la oameni infruntare si defaimare pentru Hristos;
Bucura-te, caci cu acestea ai urmat lui Iisus, Cel defaimat de ei;
Bucura-te, ca ai fost lovit de ei, cu orice li se intamplase a avea in maini;
Bucura-te, ca si Hristos tot asa a patimit pentru noi pacatosii;
Bucura-te, ca neamul cel rau credincios cu sabia a taiat cinstitul tau cap;
Bucura-te, ca si Iisus a incununat cu stralucita coroana sfantul tau crestet;
Bucura-te, a nevointa ta cea mucenicesca acum s-a savarsit;
Bucura-te, ca esti preamarit impreuna cu mucenicii in locasurile cele ceresti;
Bucura-te, ca acum noi credinciosii te avem pe tine mijlocitor prea fierbinte catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca rugaciunile tale catre Dansul sunt bine-primite;
Bucura-te, ca amintirea ta se serbeaza in toata Biserica;
Bucura-te, ca numele tau este marit de toti cei drept-credinciosi;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 9:

     Dupa taierea cinstitului tau cap, si dupa despartirea sfantului tau suflet de trup, mucenice prealaudate, trupul tau zacea impreuna cu capul cel taiat, neingropat si in seama nebagat. Iar noapte facandu-se, o minune preamarita s-a vazut: asupra moastelor tale ardeau faclii in chip de stalp pana la cer si barbati imbracati in vesminte albe cadeau imprejurul trupului tau si catau cuvinte de negrait, cu care impreuna si tu cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

     Ritori cu frumoase cuvinte nu pot spune cantarile pe care le cantau ingerii imprejurul moastelor tale, mucenice de trei ori fericite; iar un oarecare iudeu, auzindu-i si parandu-i-se ca sunt oameni pamantesti, a luat un arc si a incercat a segata intr-insii; dar nimic n-a izbutit, ci mai vartos s-a facut vrednic de plans in vederea tuturor. pentru aceasta si noi de o minune ca aceea, spaimantandu-ne, graim tie unele ca acestea:

Bucura-te, ca de ingeri te-ai invrednicit a fi petrecut;
Bucura-te, ca Hristos a privit din cer spre moastele tale;
Bucura-te, ca deasupra moastelor tale s-a vazut stalp de foc pana la cer;
Bucura-te, ca minunea aceasta a inspaimantat pe multi;
Bucura-te, ca iudeul acela a fost pedepsit de puterea dumnezeiasca;
Bucura-te, ca aceasta s-a facut spre mai mult lauda a moastelor tale;
Bucura-te, ca tot poporul a alergat sa priveasca pe iudeul acela;
Bucura-te, ca dupa marturisirea lui, inaintea tuturor, a fost dezlegat de pedeapsa;
Bucura-te, ca tiranul, fiind instiintat de aceasta minune, s-a temut foarte;
Bucura-te, ca din aceasta pricina a poruncit crestinilor sa te inmormanteze;
Bucura-te, ca, ingropat fiind, Biserica a primit cinstitul tau trup;
Bucura-te, ca sfantul tau suflet s-a odihnit in locasurile cele ceresti;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 10:

     O, mucenice mult-patimitorule, parasul si vanzatorul tau, vrand intr-una din nopti sa fure cinstitul si prea chinuitul tau trup, si la patria sa sa-l duca, tu ostasule a lui Hristos, te-ai aratat degarba in somn preotului bisericii aceleia si de aceasta l-ai instiintat; iar el indata a alergat la biserica si cinstitele tale moaste din mainile lui le-a apucat; pentru care, bucurandu-se, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

     Pretioasele si sfintele tale moaste, prin purtarea ta de grija, mucenice a lui Hristos, scapand neluate de cei de alt neam, inauntrul altarului au fost duse si asezate langa sfanta masa, unde totdeauna pentru mantuirea noastra se jertfeste Mielul lui Dumnezeu, Caruia si tu te-ai adus jertfa; credinciosii fiind instiintati de aceasta au laudat pe atotputernicul Dumnezeu, Cel ce mareste pe sfintii Sai, cu acer si noi cantari de laude ca acestea iti aducem tie:

Bucura-te, ca cinstitele tale moaste au scapat nefurate si nevatamate;
Bucura-te, ca cei de alt neam au fost alungati cu rusine si deserti;
Bucura-te, ca inauntrul altarului moastele tale au fost asezate de preotii Bisericii;
Bucura-te, caci credinciosii s-au bucurat de aceasta;
Bucura-te, ca acolo au fost savarsite neincetate minuni printr-insele;
Bucura-te, ca si demonii au fost alungati din multi oameni;
Bucura-te, ca uneori s-a aratat stalp de foc din cer deasupra lor;
Bucura-te, ca alte ori si ingerii s-au pogorat spre dansele;
Bucura-te, ca uneori din ele a iesit buna mireasma de negrait;
Bucura-te, ca prin ele s-au tamaduit toate feluirile de boli;
Bucura-te, ca pretuntindeni a strabatut vestea minunii ce s-a facut;
Bucura-te, ca Dumnezeu bine a voit ca vestirea ta sa ajunga si pana la marginile pamantului;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 11:

     Impodobite fiind cu harul de tot felul de minuni cinstitele si sfintele tale moaste, mucenice al lui Hristos, vrednicule de lauda, toti dreptcredinciosii le cinstesc si le saruta. Pentru aceea tu, avand indrazneala catre Dumnezeu, Stapanul tuturor, mijloceste acestora, de la Dansul in viata aceasta sanatate trupeasca si in veacul ce va sa fie mantuire sufleteasca, cantand: Aliluia!

Icosul 11:

     Faclie cu totul luminoasa fiind cinstitele tale moaste, mucenice mult-chinuite, pusa in sfesnicul Bisericii si luminand mult timp partea locului unde ai patimit, dupa aceea, prin vrerea lui Dumnezeu si prin staruinta unui drept credincios domn, in tara Moldovei adusa fiind, neincetat lumineaza si raze de minuni, spre toti cei ce alearga la ele cu credinta, revarsa. Pentru aceea si noi de acelasi dar impartasindu-ne, graim tie:

Bucura-te, raza a luminii celei neinserate si ganditoare;
Bucura-te, ca peste toate partile cele de sub cer esti luminator;
Bucura-te, luceafar prealuminos al zilei celei neinserate;
Bucura-te, ca si la noi prin oarecare iconomie ai fost adus din alta parte;
Bucura-te, ca si acolo multa vreme razele ti-au stralucit;
Bucura-te, ca iarasi inapoi ai venit prin vrerea lui Dumnezeu;
Bucura-te, smirna totdeauna binemirositoare in Biserica lui Hristos;
Bucura-te, ca impartasesti de buna mireasma pe toti cei ce alearga la tine;
Bucura-te, vas de mir neimputinat si de nenumarate vindecari incapator;
Bucura-te, ca imparti indeajuns tuturor celor ce au trebuinta;
Bucura-te, ca Imparatului cerurilor a varsat peste tine slava si mare cuviinta;
Bucura-te, ca ne-ai indestulat si pe noi de darul tamaduirilor a tot felul de neputinte;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 12:

     Dar luand de la Dumnezeu, intru tot laudate si mult-patimitorule mucenice, vindeci pe toti de tot felul de boli, nu numai trupesti, ci si sufletesti; iar acum, stand inaintea lui Hristos, Celui ce te-a intarit pe tine spre patimire, nu inceta mijlocindu-ne mantuire sufleteasca si noua celor ce cu dragoste si cu multa cucernicie serbam amintirea ta si cantam neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

     Laudand, cantand si fericind chinurile tale cele cu multa durere, rabdarea cea pana in sfarsit, vitejia si barbatia cea nebiruita ce ai aratat in trupul cel ca de diamant, pe care Hristos puitorul de nevointa l-a preaslavit in cer si pe pamant, si noua nevrednicilor ni l-a daruit, sfinte mare mucenice Ioane, graim tie acestea:

Bucura-te, ca esti impreuna-locuitor si petrecator cu ostile ingeresti;
Bucura-te, ca esti dus si cu dragoste petrecut la locasurile cele ceresti de cetele mucenicesti;
Bucura-te, ca esti incununat cu marire de insasi mana Imparatului Hristos;
Bucura-te, ca Insusi Domnul te-a luat pe tine la repaosul cel vesnic dupa multele patimiri;
Bucura-te, ca ti-ai adunat comoara nejefuita in ceruri;
Bucura-te, ca ai agonisit plata multa acum intru stralucirile sfintilor;
Bucura-te, ca in incercari si nevoi esti noua tare ajutator;
Bucura-te, ca esti firbinte solitor bucuriei si slavei celei vesnice;
Bucura-te, ca esti izvor nedesertat de vindecari neputinciosilor;
Bucura-te, ca esti o curgere neincetata de mangaieri celor intristati;
Bucura-te, ca prin tine avem nadejde a fi scapati de toate relele intamplari vatamatoare si nefolositoare;
Bucura-te, ca prin tine asteptam a dobandi bunatatile cele de-a pururea fiitoare;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

     O, mult-patimitoare al lui hristos, Sfinte si mare mucenice Ioane, primind aceasta umilinta rugaciune a noastra, ce se aduce tie acum din inima, ne izbaveste pe noi de toate vatamarile sufletesti si trupesti, de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de chinul cel vesnic, cu rugaciunile tale cele bine-primite de Dumnezeu, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, in locasurile sfintilor, sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

     Ingerilor iubita si placuta a fost si mai inainte de patimire, vietuirea ta, purtatorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Caci cu trup material imbracat fiind, viata ingereasca pe pamant ai vietuit, cu milostenii si cu neincetate rugaciuni, apoi si cu chinuri. entru aceasta noi, dupa vrednicie, aceste laude aducem tie:

Bucura-te, ca prin postirile si rugaciunile tale cele necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin milosteniile si lacrimile tale pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, ca pe cei intristati i-ai mangaiat;
Bucura-te, ca pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucura-te, ca in trup muritor te-ai aratat inger pamantesc;
Bucura-te, caci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit ai pazit;
Bucura-te, ca din cetatea vestita Trapezunda ai iesit;
Bucura-te, ca prin toate faptele bune desavarsit te-ai impodobit;
Bucura-te, ca pe mare, negutator iscusit ai fost;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucura-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

si Condacul 1:

     Aparatorul si sprijinitorul crestinatatii, impotrivitorului si surpatorului paganatatii, mucenicului celui de curand aratat, ostasului lui Hristos celui adevarat, care ca un soare Bisericii rasaritului a stralucit si pe credinciosi de veselie i-a umplut, toti acum din suflet cantari de multumire si de lauda sa-i aducem, si cu dorire sa-i cantam: Bucura-te, Ioane, mare mucenice a lui Hristos!