Filmulete din Duminica a 32-a dupa Rusalii - a lui Zaheu Vamesul , Sfantul Grigorie de Nazianz; Sfantul Bretanion - 25 ianuarie

La Biserică ne întâlnim cu Mântuitorul Hristos aşa cum
s-a întâlnit Zaheu.

La Sfânta Liturghie, în toate bisericile ortodoxe s-a citit pericopa evanghelică de la Sf. Ev. Luca (cap.19, vs.1-10) în care ni se prezintă întâlnirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu Zaheu vameșul. 

Textul Evangheliei din Duminica a XXXII a dupa Rusalii ne descopera ca nu exista indepartare si ratacire atat de mare, incat sa nu poata fi iertata de Dumnezeu. Un singur lucru trebuie sa faca omul: sa-si vina in fire, sa constientizeze indepartarea si sa-si doreasca sa-L vada pe Hristos, asa cum a facut-o Zaheu.
Sa nu uitam niciodata ca oricat de pacatosi am fi, Domnul vrea sa intre si sa ramana in noi, caci "Fiul Omului a  venit sa caute, sa mantuiasca pe cel pierdut" (Matei 18, 1-11).

Doamne Iisuse Hristoase, Care ai intrat în casa lui Zaheu, pogoară-Te şi în inimile şi sufletele noastre, ale tuturor, ca să fim mai buni, mai drepţi şi milostivi! Amin!

Predica Parintelui Petru Ciprian Pricop

Troparul Sfantului Grigorie de Nazianz

Fluierul cel pastoresc al Teologiei tale a biruit trambitele ritorilor; ca tie, celui ce ai incercat adancurile Duhului, ti s-au adaugat si frumusetile Cuvantului. Ci roaga pe Hristos Dumnezeu, parinte Grigorie, sa mantuiasca sufletele noastre.

Troparul Sfantului Bretanion

Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-a aratat pe tine turmei tale adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte Ierarhe Bretanion, roaga pe Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Sf .EFREM SIRUL ( 28 noiembrie ) - Poezie crestina scrisa de Neli Mihail, prietena parohiei noastre

Sfantul Efrem Sirul
        de Neli Mihail

Asceticul Efrem Sirul
A fost sirian.
In Nisibe s-a nascut,
Pe plai rasaritean.

A avut parinti crestini
Ce l-au invatat
Pe copilul lor ce-l bun
Ce-a fost mai curat.

A iubit din tinerete
Viata monahala,
Domnul i-a turnat pe buze
Har de-a dat pe-afara.

Intrucat multe poeme,
Rugaciuni si scrieri..
A lasat Sfantul in lume,
Pe multi luminandu-i.
Pilda buna a transmis
Celor ravnitori..
Sihastria, multi monahi
I-a chemat cu dor.

Inca de tanar Efrem
Diacon fiind,
La Sinodul Ecumenic
Cuvant bun a zis.

Invatatii teologi
Il iubeau nespus..
Ca a fost smerit si bland,
Un exemplu in plus.

A fost si dascal-profesor
La scoala-n Edesa,
In peste trei milioane versuri
Aparand credinta. (A pledat credinta.)

A scris proze, omilii,
Comentarii biblice,
Imne, multe poezii,
Bogate scrieri lirice.

Si pe noi Sfantul ne-nvata
Sa nu lenevim.
Ne-a lasat o rugaciune
Zilnic s-o rostim!

Plangerea si tanguirea
Sa nu ne lipseasca!
Ne invata Sfantul Sirul
Ca sa ne trezeasca.

Chiar asa a fost numit
‘Al lacrimilor sfant’
Il iubea pe Dumnezeu!
Nu se-oprea din plans.

Daca este cu putinta,
Sa-i urmam exemplu!
Noi cainta sa avem!
Domnul ne da restul…



              RUGACIUNEA  intensa de umilinta si de cerere 
                             a Sfantului Efrem Sirul:

"Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie; 
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdării si al dragostei, daruieste-mi-l mie, slugii Tale! 
Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor!!”  Amin.

Filmulete din Duminica a XXIX-a dupa Rusalii - Duminica celor zece leprosi - 18 ianuarie 2014

Bolnavul care are nevoie de vindecare cuprinde tainic in el prezenta lui Hristos, Care prin bolnavi ii cheama pe oameni sa exerseze iubirea lor milostiva si smerita fata de semeni. In acelasi timp, cand omul ajuta la alinarea suferintei si la vindecare, Hristos este prezent si in cel ce ajuta. Hristos este Bolnavul care ne cere iubirea noastra si tot El este Doctorul care Se foloseste de iubirea noastra pentru a arata iubirea Lui in lume. Astfel, atunci cand omul lucreaza pentru vindecare si pentru alinarea suferintei, el lucreaza impreuna cu Hristos.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca, dincolo de stiinta si tehnica medicale, sa vedem lucrarea lui Hristos prin medici si prin oamenii care se roaga pentru sanatatea noastra, prin tot ceea ce facem in jurul nostru ca sa contribuim la manifestarea iubirii lui Dumnezeu fata de semeni, spre slava Preasfintei Treimi si a noastra mantuire. Amin.

Predica Parintelui Mircea Cristian Pricop

Textul Evangheliei de la Luca 17, 12-19 ne prezinta vindecarea a zece leprosi. Acestia, din cauza leprei, erau nevoiti sa traiasca intr-un loc izolat. Erau exclusi din comunitate deoarece se credea ca lepra este o boala contagioasa. Daca din intamplare cineva se apropia de leprosi, cei bolnavi aveau datoria sa strige: "necurat, necurat", ca cel sanatos sa se indeparteze de ei. Insa, in momentul in care Hristos se apropie de ei, acestia au alt strigat: "Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi!" (Luca 17, 13).

Mantuitorul nu le ofera vindecarea pe loc, ii trimite la preoti. Nu-i vindeca pe loc pentru ca doreste sa respecte o porunca a Legii Vechi, care prevedea ca preotul este in masura sa declare daca cineva este bolnav sau vindecat de lepra (Lev. cap. 13). Pe de alta parte dorea sa le verifice credinta, caci nu le spune acestora ca s-au vindecat sau ca se vor vindeca. Dar cel mai important argument pentru care Hristos nu-i vindeca imediat, este acela de a le descoperi preotilor care nu-L iubeau (caci acestia vor cere sa fie rastignit) ca El este Fiul lui Dumnezeu. Ca El are putere sa vindece orice boala.

Faptul ca leprosii nu intreaba nimic, denota ca s-au increzut in cuvantul Mantuitorului. Din acest motiv, aflam din Evanghelie ca in timp ce se indreptau catre preoti, se vindeca. Din cei zece, numai unul se intoarce la Hristos pentru a-I multumi. Iar acesta era samarinean, deci de un alt neam fata de iudei. Interesant este ca daca iudeii si samarinenii se dusmaneau intre ei, in boala ei stateau impreuna, comunicau si se intelegeau. 

Dar nu doar asupra leprei din vechime trebuie sa ne oprim noi cei de astazi, ci si asupra pacatelor din cauza carora ne separam sau dam uitarii pe semeni. Daca cei bolnavi de lepra aveau constiinta bolii si cereau ca ceilalti sa nu se apropie de ei, astazi, multi dintre noi nu-si mai vad pacatele si ii cheama si pe ceilalti sa devina partasi la ele. 

Daca multi dintre noi, cei bolnavi de lepra sufleteasca, am avea ocazia de a ne intalni cu Hristos asa cum s-au intalnit cei zece, oare L-am recunoaste pe Hristos ca avand putere sa ne vindece? Ma tem ca din cauza necredintei, am crede ca este un simplu om. Iar daca ni s-ar arata in chip minunat ca este Fiul lui Dumnezeu, nu I-am cere mila, vindecare, asa cum au facut cei din vechime. L-am lua la intrebari: de ce suferim, cat mai are de gand sa ne tina intr-o astfel de stare etc. I-am atrage atentia ca nu-I pasa de noi. Iar daca ne-ar spune ca trebuie sa ne aratam preotilor, oare am merge cu credinta cu care au mers cei zece? 

Exista si astazi oameni cu o credinta atat de mare, incat se vindeca precum cei din trecut: "pe drum". Mi-a fost dat sa oameni care s-au vindecat in chip minunat. Imi doresc sa vad ca si bisericile devin neincapatoare datorita oamenilor care vin sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa in lume.

Libertatea de a nu gândi - Pr. Dr. Mircea Cristian Pricop

http://www.gazetadenavodari.ro/libertatea-de-a-nu-gandi/

http://www.argesplus.ro/preotul-mircea-pricop-libertatea-de-nu-gandi/

Motto: ”A mâncat Iacov, s-a îngrăşat Israel şi s-a făcut îndărătnic; îngrăşatu-s-a, îngroşatu-s-a şi s-a umplut de grăsime; a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce l-a făcut şi a dispreţuit cetatea mântuirii sale” (Deut.32, 15)

La această formă monstruoasă se poate ajunge ușor.  Mult prea ușor pentru o epocă sofisticată. Sau poate acesta o fi prețul/pedeapsa sofisticării…Cine mai știe?! Oricum, pe plan moral situația nu este deloc senină. Susținem absurdul libertății de expresie extremă, formăm o „societate deschisă”, cu minți interconectate (cuplate în același timp la o năzbâtie cibernetică aducătoare bani și voturi, însă neputincioasă în ceea ce privește susținerea reală a progresului vieții individuale) și ni se pare că putem să sfidăm pe oricine în orice fel considerăm, fără a putea fi făcuți răspunzători.

Negăm orice lucru, faptă, idee sau ființă care incomodează confortul autosuficient. Într-un cuvânt: alegem liber să nu gândim. Stăm confortabil și arogant ca niște cartofi modificați genetic, pe rastelul „polishat” al unui imens supermarket, pe care îl numim „lume” și avem impresia că strălucirea stranie, roz-bolnăvicioasă, pe care o emanăm este – în fond – „libertatea” pentru care strămoșii noștri („cartofi” de țară, plini de pământ)au visat să o vadă la copiii lor.

Oare acesta să fie prețul avansului civilizației? Căderea în necugetare? În Antichitate regele Nabucodonosor își privi splendidul imperiu întrebându-se: “Oare nu-i acesta Babilonul cel mare, pe care eu l-am zidit drept casă împărătească prin tăria puterii mele spre cinstirea slavei mele?”. A doua zi, deghizat în cerșetor pentru a-și salva viața, păștea iarbă de pe marginea șanțului, asemenea animalelor.

Mai târziu, în Roma anilor 476, barbarii intrau în cetatea „eternă” cu topoarele pline de sânge, găsind o populație ultrasofisticată dar în același timp epuizată de chefuri, tâmp uluită  că i s-a putut întâmpla așa ceva.  Faptul că romanii își cheltuiau toată viața pe plăceri molatice, promovând „libertățile” cele mai deșucheate, luxul refuzului și aroganța de a se crede intangibili, la care au adăugat primul din lungul șir de abandonuri ale credinței creștine (dacă e să le dăm crezare contemporanilor Boetius și Salvianus)i-a transformat, cu toată „libertatea” lor de expresie, în sclavi ai unui neam neinstruit, însă plin de vitalitate.

Constantinopolul înconjurat de turcii lui Mahomed II, la 1453, era deja un trup intrat de viu în putrefacție. În ciuda faptului că erau înconjurați de cea mai numeroasă și mai bine dotată armată a timpului, mulți dintre bizantini își petreceau viața prin piețe fie cu negoțul cel de toate zilele, fie discutând în contradictoriu – după gustul grecilor – teme de filosofie și teologie, neavând nici un apetit pentru implicarea în lupta comună de apărare împotriva invadatorilor.

În toate cazurile sus-amintite, semnele necugetarii, ale cumplitei și extremei libertăți de a nu gândi, au fost imprudența și uluirea tâmpă de după. Avem și noi aceste semne?!  Cel puțin imprudența, da!

 Ca soluție de salvare – improbabil să mai fie acceptată de o populație îmbuibată,  autosuficientă, înrobită de lux – am putea da varianta marelui Heidegger, profetul trist al morții civilizației actuale: ”Numai un Dumnezeu mai poate încă să ne salveze. Ne rămâne ca singură posibilitate să pregătim prin gândire și poezie o disponibilitate pentru apariția lui Dumnezeu, sau pentru absența lui Dumnezeu în declinul nostru; să ne înclinăm în fața Dumnezeului absent”.

Pr. Dr. Mircea Cristian Pricop

http://www.gazetadenavodari.ro/libertatea-de-a-nu-gandi/
http://www.argesplus.ro/preotul-mircea-pricop-libertatea-de-nu-gandi/

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul - 21 Ianuarie

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2012/01/viata-cuviosului-parintelui-nostru_20.html

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2011/09/acatistul-sfantului-maxim.html

Troparul Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Maxim, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot harul Duhului cel de Dumnezeu insuflat picură-l întru mine, din limba ta cea curgătoare de miere şi dulce, Dumnezeiescule Maxim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Foc arzător te-ai arătat împotriva eresurilor, fericite; că le-ai mistuit pe ele ca pe nişte trestii, cu râvna Duhului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţătura monotelită cea fără de judecată a izvorât din strădania cea nelegiuită; iar prin cuvintele tale, părinte, a fost înfruntată pe faţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce a binevoit a Se naşte din pântecele tău, Mireasă a lui Dumnezeu, este cu totul Dorire şi Dulceaţă şi Lumină Neapusă.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preamare propovăduitor şi mărturisitor al credinţei celei drepte a lui Hristos s-a arătat, cu adevărat, Sfântul Maxim, prin sânge.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericite Maxim, prin sihăstrie te-ai făcut locaş vrednic de Dumnezeu şi curat al filosofiei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Limba ta, Preafericite Părinte Maxim, a izvorât, ca un râu, dogmele cele adevărate ale lui Hristos, Stăpânul filosofiei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca să ne arăţi nouă, Stăpâne, calea care duce la sfinţenie, Te-ai sălăşluit, în chip cu totul sfânt, în pântecele cel Preasfinţit.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei de pe pământ te cinstesc şi cetele cele îngereşti se minunează; că prin dragostea de înţelepciune te-ai arătat, părinte, ca unul fără de trup.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tiranul a fost cumplit, dar şi răbdarea ta a fost nebiruită. Pentru aceasta tu ai ajuns fericit, iar cel nelegiuit a fost izgonit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nevoitu-s-au împreună cu tine, Sfinte Părinte Maxim, cei doi preafericiţi ucenici ai tăi, luând parte împreună cu tine la lupte. Pentru aceea şi răsplătiri întocmai ca şi tine au luat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerea sângelui tău adăpându-se Biserica lui Hristos, odrăsleşte din Dumnezeiasca sămânţă dogma pe care o avem de la părinţi, cuvioase.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăvindu-ne, prin naşterea ta, de datoria păcatului, Prea­curată, laudă de mulţumire aducem ţie, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecând, strigăm Ţie, Doamne...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Maxim, cel ce a adunat cunoştinţa celor pământeşti şi a celor cereşti, cu dreptate se numeşte iubitor de înţelepciune.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dragostea înţelepciunii celei mai bune, te-ai arătat următor preaales al lui Hristos, Fericite Maxim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din nebunia tiranului ai fost alungat, fericite, dar ai aflat Mângâiere pe Iisus.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cei ce nu te cunosc pe tine Maică a lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, să nu vadă Lumina Ce S-a născut din tine, Preacurată.

Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neîncetată rugăciune aduci lui Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, ca să mă izbăveşti din patimile sufleteşti şi trupeşti şi din stricăciune.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot izvorul cel necurat al eresurilor seacă, Sfinte Fericite Maxim, astupat de puterea graiului tău.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostiveşte-Te spre mine, Bunule Hristoase şi izvorăşte, în inima mea izvorul harului, prin rugăciunile Cuviosului Tău Maxim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce numai tu, prin cuvânt, ai zămislit în pântece pe Cuvântul, rugămu-ne ţie, izbă­veşte din cursele vrăjmaşului sufletele noastre.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Pe Marele Maxim, iubitorul Preasfintei Treimi, pe cel ce a propovăduit în chip lămurit Dumnezeiasca credinţă şi ne-a învăţat să credem că Hristos este în două firi şi cu două voinţe şi lucrări, întru cântări credincioşii să-l cinstim, precum se cuvine, strigând: bucură-te propovăduitorule al credinţei.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cu mărturisiri sfinţite te-ai împodobit şi te-ai ridicat încununat de la pământ, către Lumina Cea Neînserată şi către Mărire, Sfinte Părinte Maxim. Păzeşte pe cei ce cinstesc sfântă pomenirea ta.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O Fire, o Voinţă şi o Lucrare în Preasfânta Treime ai crezut, iar pe Dumnezeu Cel Întrupat în două firi, în două voinţe şi în două lucrări L-ai propovăduit, Sfinte Preacuvioase Părinte Maxim, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai propovăduit, părinte, două voinţe despărţite, prin împotrivirea cugetului; ci, dimpotrivă două voinţe deosebite prin însuşirea lor firească, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stâlp al Ortodoxiei având Dumnezeieştile tale cuvinte, părinte, cinstim pe Unul din Treime în două firi şi în două voinţe. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscând că lucrările Dumnezeului Celui Ce din milă S-a Întrupat, sunt două, părinte şi învăţând de la tine două voinţe de sine stătătoare, cântăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din pântece fecioresc Întrupându-Te, Hristoase, Te-ai arătat spre mântuirea noastră. Pentru aceasta pe Maica ta cunoscând-o Născătoare de Dumnezeu, cu mulţumire strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cei ce s-au făcut biruitori tiranului...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind cu totul pe Cel Ce a iubit foarte neamul omenesc, crucea ţi-ai ridicat şi cu El te-ai răstignit, fericite, cântând: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înstrăinându-te de toată plăcerea cea purtătoare de moarte, fericite, te-ai făcut pe tine Dumnezeiască oglindă neînti­nată, cântând: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De cruzimea cea nelegiuită a tiranului celui cumplit nu te-ai înspăimântat; ci, ca un turn neclintit şi nemişcat al Ortodoxiei ai rămas, strigând: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind strălucire purtătoare de viaţă de la Dumnezeirea în Trei Ipostasuri, te-ai arătat soare celor rătăciţi în întuneric, cântând: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L Pe Dânsul întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lui Adam celui căzut, Fecioară, te-ai arătat fiică, dar Maică lui Dumnezeu, Celui Ce a înnoit firea mea; pe Acela Îl lăudăm toate făpturile ca pe un Domn şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum sângele lui Abel încă strigă în veci, aşa şi Biserica lui Hristos propovăduieşte cu glas mare, dogmele tale cele de Dumnezeu insuflate, Prea­fericite Maxim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâna ţi s-a tăiat, dar cu degetul Dumnezeiesc scrie în inimi credinţa creştină, folosindu-te de limba cea tăiată şi de sângele tău cel cinstit, ca de un condei şi de cerneală.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se cântă în lume îndrăzneala ta cea Dumnezeiască şi focul cel din inimă al dragostei tale celei Dumnezeieşti, pentru care ai suferit cu preamultă osârdie vărsarea sângelui, Sfinte Cuvioase Maxim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înaintea Dumnezeiescului Scaun stai împreună cu mucenicii, cu care te-ai împărtăşit de râvna credinţei, părinte, apropiindu-ne şi pe noi de Stăpânul şi următori ţie făcându-ne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, Arma şi Zidul de apărare al nostru; tu eşti Apărătoarea celor ce aleargă la tine; pe tine şi acum spre rugăciune te înduplecăm ca să ne izbăvim de vrăjmaşii noştri.

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Îndurând prigoniri pentru credinţă, părinte, ai alungat departe tot eresul; şi tăindu-ţi-se limba împreună cu mâna, Cuvioase Maxim, ai primit frumoasa cunună de mărturisire din mâna Făcătorului, fericite. Pe Acela roagă-L neîncetat să miluiască sufletele noastre.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

După Dumnezeu, alergând eu smeritul, la Acoperământul tău cel Dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, cerând ajutorul tău, mă rog ţie: miluieşte-mă, Curată, că păcatele au covârşit capul meu şi mă tem, Stăpână, de pedepse şi mă înfricoşez. Ci, fă rugăciune, Preacurată, către Fiul tău, ca să mă scape de ele.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Ceea ce Te-a născut cu Trup, în vremurile cele mai de pe urmă, pe Tine, Cel Născut din Tatăl fără de început, văzându-Te pe Cruce spânzurat, Hristoase, striga: vai mie, Preadorite Iisuse! Cum Tu, Cel Slăvit de îngeri ca un Dumnezeu, Fiule, eşti acum omorât pe Lemn de către oamenii cei nelegiuiţi? Te laud, Îndelung Răbdătorule.

Sfinții Mucenici Evghenie, Achila, Candid și Valerian - 21 Ianuarie

Martiriul Sfinților Mucenici Evghenie, Achila, Candid și Valerian

Aceşti sfinţi şi buni biruitori mucenici au pătimit în timpul împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, din partea lui Lisie. Mai întâi au fost prinşi cei trei: Valerian, Candid şi Achila, în Munţii Trapezuntului. Prigonirea cumplită stând asupră-le, şi-au lăsat casele şi averile lor, cum şi toată lumea cea deşartă, şi ieşind în munţi, rătăceau, voind mai bine să locuiască cu fiarele, decât cu cei de Dumnezeu urâţi şi închinători la idoli. Şi după ce au prins pe aceşti trei, în ţara Laziei, într-o cetăţuie ce se numea Până, păgânii i-au trimis în surghiun, într-o temniţă strâmtă, ce era acolo. Apoi, după o vreme, i-au adus la Trapezunt şi i-au pus înaintea lui Lisie. Acolo fiind întrebaţi despre credinţa lui Hristos, şi silindu-i la jertfă idolească, după ce sfinţii nu s-au supus, mai întâi dezbrăcându-i, i-au bătut cu vine; apoi i-au spânzurat şi cu unghii de fier i-au strujit, şi cu făclii aprinse i-au ars. Dar dumnezeiasca putere întărea pe sfinţii răbdători de chinuri, şi nevăzut le ajuta lor în chinuri şi pe chinuitori atât de mult i-au înfricoşat, încât au căzut cu feţele la pământ, ca morţii; iar Lisie, văzând acestea, s-a spăimântat şi a poruncit să-i ducă în temniţă.

    Nu după multe zile a prins şi pe Sfântul Evghenie, şi foarte tare l-au bătut pentru mărturisirea lui Iisus Hristos. Apoi, mergând Lisie în capiştea idolească, a fost dus şi Evghenie mucenicul, care intrând înăuntru şi rugându-se lui Dumnezeu, îndată au căzut idolii şi ca praful s-au sfărâmat; apoi, după porunca tiranului, legându-l slujitorii cu frânghie de mâini şi de picioare pe Sfântul Evghenie şi întinzându-l la pământ, l-au bătut mult cu beţe groase; după aceea, spânzurându-l gol, cu unghii de fier i-au strujit trupul şi cu făclii l-au ars, apoi cu oţet tare, amestecat cu sare, i-au udat rănile lui. După aceea, pe toţi aceşti patru sfinţi mucenici i-au aruncat într-un cuptor înfocat, din care ieşind fără vătămare, prin tăiere de sabie s-au sfârşit; şi astfel şi-au sfârşit sfinţii mărturisirea lor.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Neofit - 21 ianuarie

Troparul Sfântului Mucenic Neofit, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Neofit, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Apa trecând-o...

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscându-te pe tine, preafericite, că eşti mlădiţă tânără a lui Hristos, odrăslită în livada mucenicilor, care a înflorit roadele dreptei cinstiri de Dumnezeu, Sfinte Neofit, te lăudăm.

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te împlinitor al cuvintelor celor Dumnezeieşti, fericite, din pruncie ai ales înţelepţeşte partea cea bună şi te-ai făcut povăţuitor celor rătăciţi.

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să vezi pe Hristos, Cel Ce S-a făcut Prunc pentru noi, luând Trup din Fecioară, încă de pe când erai Prunc ai dus cugetul poruncilor la desăvârşire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dulceaţa cunoştinţei de Dumnezeu picurând din buzele tale cele sfinţite, de Dumnezeu cugetătorule, ai îndulcit cu cuviinţă sufletele cele otrăvite de răutatea vrăjmaşului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născând pe Cel Ce este din fire Ziditor, ai îndumnezeit toată firea pământenilor. Pentru aceasta, în chip deosebit te mărturisim Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor...

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Închinat fiind cu totul Cuvântului Celui Preamilostiv, Duhul Cel Curat te-a păzit pe tine nebiruit.

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lăudat-a pe Domnul mulţimea de popoare credincioase, văzând prin tine, mucenice, învierea din morţi a celeia ce te-a născut.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Porumbiţa care strălucea de lumină, cu glas viu te-a chemat pe tine către căile cele mântuitoare, Sfinte Mucenice Neofit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Laudă de mulţumire îţi aduce pururea neamul omenesc, Maica lui Dumnezeu, că prin tine a moştenit Nemurirea.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nevinovăţia vieţii tale şi netulburarea cugetului văzându-le, multe mulţimi au venit către Dumnezeu, mucenice mărite.

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În munte ajungând, ai locuit acolo, fericite, povăţuit de Dumnezeiescul Duh. Şi hrănit fiind de înger, asemenea îngerilor te-ai arătat.

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind Dumnezeieştile Legi cele scrise, vrednicule de laudă, te-ai sârguit de le-ai împlinit pe ele, râvnind la nevoinţele muceniciei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dragoste ai risipit averile tale, precum ţi s-a poruncit şi le-ai dat săracilor, câştigând în locul acestora cele în veci stătătoare, fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai, Născătoare de Dumnezeu, pe Cel mai presus de toate, Care a sărăcit de bunăvoie, milostivindu-Se de sărăcia noastră.

Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajungând plin de Taine de negrăit, vrednicule de laudă, ai alergat bucurându-te, către luptele cele vitejeşti ale pătimirii, ce erau puse înainte, neînspăimântându-te de chinuri, nici de moarte, Sfinte Mucenice Neofit.

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din negrăita purtare de grijă a Celui Ce îţi îndrepta căile tale, mărite, îngerii Dumnezeieşti venind, te-au tras din munte către nevoinţele muceniceşti, ca pe un alt Moise, cu faţa luminată de Dumnezeieştile Străluciri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuvânt viu având în inimă, Preafericite Mucenice Neofit, cu duh îndrăzneţ ai strigat către cei ce te prigoneau: însumi, fără să fiu chemat, vin acum către cei ce mă caută, ca să înfrunt slăbiciunea credinţelor voastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeiasca Taină care era ascunsă mai înainte de toţi vecii, Fecioară fără prihană, a ajuns cunoscută de toate marginile lumii, prin tine, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu Întrupându-Se şi îndumnezeind pe om, Fecioară.

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţat fiind pe lemn, preafericite, cu fierul coastele ţi s-au sfâşiat, fără de milă. Dar ai sfâşiat cu dovezile tale inima cea împietrită a amăgitorului, care îţi poruncea să jertfeşti zeilor şi să te lepezi de Dumnezeul Cel Nemuritor.

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chinuit şi legat fiind, mucenice, ai împiedicat până în sfârşit înşelăciunea; şi meşteşugirile cele fără de rânduială ale vrăjmaşului cu Puterea Duhului le-ai vădit nelucrătoare; şi ai alergat către cer, unde stai înaintea lui Hristos, purtând cunună.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Încântat ai fost de Frumuseţile Stăpânului şi te-ai lipit de Dânsul, strigând: Cuvinte al lui Dumnezeu, pentru Tine, Care Te-ai jertfit de bunăvoie, eu mă jertfesc, urmând în chip vădit, Cinstitelor şi Dumnezeieştilor Tale Patimi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai scaun prea­luminat al Împăratului Ceresc, Fecioară, întru care voind S-a odihnit cu Trupul şi a ridicat osteneala noastră cea multă şi a aşezat pe om pe Tronul Cel Părintesc, precum a binevoit.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui Îi voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii iudei în cuptor...

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuptor viu arzător făcând nelegiuitul, întru acela te-a închis pe tine, trei zile; dar nicidecum nu te-ai aprins, Sfinte Neofit, strigând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când stăteai în mijlocul văpăii, fericite, glas de cântări se auzea în chip minunat; că roua lui Dumnezeu te răcorea, mucenice, strigând: Doamne, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lucrul ce s-a făcut cu tine, a fost o minune preamare, înspăimântând tot cugetul. Că focul nicidecum nu te-a ars, cugetătorule de Dumnezeu, ci vărsându-se a ars pe moştenitorii focului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai mai presus decât îngerii, născând pe Îngerul de mare sfat, Născătoare de Dumnezeu, Curată, Căruia cu toţii strigăm: bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori mai mult...

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În trup tânăr fiind şi cu desăvârşire înţelept, ai pierdut vicleşugul începătorului răutăţii, preafericite, odrăslind ca un vlăstar preafrumos, în Curţile Celui Ce a odrăslit din rădăcina lui Iesei; către Acela strigi neîncetat: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În locul de chinuire fiarele s-au ruşinat de tine, purtătorule de biruinţă, precum mai înainte de Daniel cel sfinţit; că te-au cunoscut pe tine mărturisitor al Patimilor lui Hristos; pe Care L-ai mărturisit, Sfinte Mucenice Neofit, răbdând chinurile cele pline de durere şi strigând: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Fiind adus legat în lanţuri la locul de chinuri, Părinte Neofit, s-a dat drumul, spre chinuirea ta, unui leu, viteazule, pe care l-ai cunoscut mai demult în munte. Şi el recunoscându-te, cuprins de ruşine, s-a plecat cu frică înaintea ta, vărsând şi izvoare de lacrimi umilite şi bine simţite, de Dumnezeu fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prunc Tânăr ai născut, Preacurată, pe Cel Născut din Tatăl în chip de netâlcuit, mai înainte de toată zidirea. Deci pe Acela roagă-L să mă înnoiască acum pe mine cel învechit întru greşeli şi să mă mântuiască, ca să strig: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare prea­înălţaţi pe Hristos întru toţi vecii

Irmosul:

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori mai mult a ars cu furie tiranul haldeilor, cuptorul cinstitorilor de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului, striga: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stat-ai ca un miel adus de bunăvoie la junghiere înaintea amarnicilor prigonitori care te ucideau, Sfinte Mucenice Neofit; şi împungându-ţi coasta cu suliţa ai luat fericitul sfârşit, purtătorule de biruinţă al lui Hristos, preaviteazule.

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o jertfă, ca o aducere preafrumoasă, ca o cinstită odraslă, ca o punere înainte într-o biserică sfântă, ca un prinos curat, ca o vrăbiuţă aleasă, ca un viţel de mult preţ, ca o mlădiţă tânără a Raiului te-ai adus lui Dumnezeu, fericite.

Stih: Sfinte Mucenice Neofit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai prin patimi, asemenea Celui Ce a pătimit pentru noi din bunătate şi împuns fiind deopotrivă cu suliţa, cu adevărat te-ai mărit; iar acum locuieşti în ceruri, împodobit cu diadema biruinţei, plin de bucurie neschimbată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea cea plină de lumină şi preamărită a pătimirii tale, mucenice, a răsărit, strălucind mai mult decât soarele cugetele credincioşilor; pentru care te rugăm, izbăveşte-ne pe noi de întunericul tuturor patimilor şi din primejdiile cele cumplite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce porţi întocmai ca într-un cleşte Jăratecul Cel Ceresc, Mireasă Dumnezeiască, arde acum toate patimile cele fierbinţi ale inimii mele; şi din gheena focului mă izbăveşte, rogu-mă; ca să te măresc pe tine, Nădejdea credincioşilor, Preacurată.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a tot auzul de milostivirea cea plină de Taină a lui Dumnezeu; că Cel Preaînalt S-a pogorât până şi în Trup, făcându-Se Om din pântece Fecioresc. Pentru aceasta pe Preacinstita de Dumnezeu Născătoarea, credincioşii o mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Odrăslind ca o mlădiţă fragedă în livada purtătorilor de biruinţă ai lui Hristos, ai adus lui Hristos roadele Dumnezeieştii cunoştinţe; cu care se hrănesc cei ce te cinstesc cu credinţă, Preamărite Neofit, viteazule luptător. Ci, cu rugăciunile tale, miluieşte-ne pe noi totdeauna, stând înaintea lui Dumnezeu.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

După Dumnezeu, alergând eu smeritul, la Acoperământul tău cel Dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, cerând ajutorul tău, mă rog ţie: miluieşte-mă, Curată, că păcatele au covârşit capul meu şi mă tem, Stăpână, de pedepse şi mă înfricoşez. Ci, fă rugăciune, Preacurată, către Fiul tău, ca să mă scape de ele.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Ceea ce Te-a născut cu Trup, în vremurile cele mai de pe urmă, pe Tine, Cel Născut din Tatăl fără de început, văzându-Te pe Cruce spânzurat, Hristoase, striga: vai mie, Preadorite Iisuse! Cum Tu, Cel Slăvit de îngeri ca un Dumnezeu, Fiule, eşti acum omorât pe Lemn de către oamenii cei nelegiuiţi? Te laud, Îndelung Răbdătorule.