Va oferim un martisor cu ocazia zilei de 1 Martie!

Martisorul este o traditie care a ramas neatinsa pana in prezent... In ultimii ani un buchet de ghiocei,o zambila sau chiar o ciocolata poate fi, de asemenea, un cadou frumos pentru această sărbătoare.Atentia mult conteaza,nu?
Traditia spune ca, barbatii plecati primavara la razboi primeau de la femei cate o amuleta,un talisman pentru protectie,iar celebrarea pare sa se bazeze pe calendarul roman,care a inceput noul an pe 1 Martie.
Se sarbatorea Matronalia, ziua lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii. La noi insa, martisorul reprezinta simbolul primaverii si al revenirii la viata, este un simbol care aduce credinta, optimism si veselie. In folclorul romanesc, exista mai multe legende despre martisor si aparitia lui in randul sarbatorilor.
Se spune ca pe vremuri, soarele lua chipul unui fecior chipes si cobora in sat, la hora. Zmeul l-a pandit si in cele din urma l-a rapit si l-a inchis intr-o temnita. Dupa ce zmeul a furat soarele, lumea a devenit trista, fara rasete si veselie. Intr-una din zile, un tanar se hotaraste sa salveze soarele si sa il infranga pe zmeu.
Toata omenirea l-a incurajat pe tanar si i-a dat o parte din puterea sa. Drumul flacaului pana la palatul zmeului a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. Dupa ce l-a gasit pe zmeu au inceput sa se lupte. Si s-au luptat zile si saptamani intregi pana ce flacaul l-a omorat pe zmeu si a eliberat soarele care s-a ridicat pe cer si a bucurat intreaga omenire.
Odata cu revenirea soarelui pe cer, natura a reinviat, insa tanarul curajos nu a mai apucat sa prinda primavara. Sangele sau s-a scurg in zapada imaculata, in care rasareau ghiocei. De atunci exista traditia ca tinerii flacai sa impleteasca doua fire, unul alb si unul rosu si sa le ofere ofere fetelor pe care le iubesc.
Rosul simbolizeaza astfel dragoste si aminteste de sangele voinicului care a salvata soarele, iar albul reprezinta sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
In credinta popular martisorul simbolizeaza funia anului care aduna, prin impletirea celor doua fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile alb si rosu reprezinta cele doua anotimpuri opuse, iarna si vara, in vechile societati traditionale fiind cunoscute doar aceste doua anotimpuri de baza, primavara si toamna fiind considerate a fi doar anotimpuri de trecere,iar in Bucovina
este firul zilelor din an tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile pe munte, asemanator firului vietii omului tors la nastere de catre ursitoare. Culoarea alba reprezinta frigul iernii ce se incheia iar cea rosie caldura verii ce urma in mod firesc in calendar.
Tot de la 1 martie incep si "Zilele Babelor". In aceasta perioada baba Dochia toarce langa oi imbracata in noua cojoace pe care le da jos cate unul in fiecare.
Martisorul provine de la numele romanesc "Martie", adica in luna martie.
In prezent, Martisorul poate fi de obicei, o jucarioara,o floare, un animalut,un cosar , un hornulet,pietre semipretioase care sunt aducatoare de noroc sau depinde de imaginatia creatorului,dar neaparat trebuie legat cu un snur impletit in alb si rosu,simbolizand venirea primaverii. Tot traditia spune ca cei care poarta martisorul va fi sanatos si puternic .
Martisorul reprezinta un simbol de dragoste,de respect , de inceput de primarara si se poarta pana la 08 martie sau chiar toata luna martie, dupa care se leaga intr-un copacel sau trandafir pentru a aduce prosperitate si noroc .

Duminica Infricosatei Judecati(Lasata Secului la carne 27 februarie)

In calendarul bisericesc, LASATA SECULUI  are doua etape care conduc treptat catre Postul Sfintelor Pasti: Duminica Infricosatei Judecati - cand se lasa sec de carne (7 februarie) si Duminica Izgonirii lui Adam din Rai - cand se lasa sec de branza (14 februarie).
Sunt multi dintre noi, care se impodobesc cu numele de crestin, si care totusi il privesc pe Iisus Hristos numai ca pe un om genial, iar invatatura Lui ca pe cel mai intelept program de viata omeneasca. Acestia inlatura partea dumnezeiasca din Iisus Hristos si nici nu vor sa auda de viata divina, de minuni si de tot ceea ce intrece sfera realizarilor omenesti. Iar in ceea ce priveste invatatura si promisiunea unei vieti viitoare: Invierea, judecata de apoi, si rasplata, si pedeapsa vesnica, le privesc ca pe niste lucruri neserioase si vrednice doar de ironii.

Aceasta credinta in viata viitoare, noi crestinii o marturisim si o dorim vesnic, ori de cate ori zicem Crezul: "Astept inverea mortilor si viata veacului ce va sa vina”.

Si daca totusi, unii dintre crestini se mai indoiesc de existenta unei judecati viitoare, la venirea cea de a doua a lui Hristos, apoi sa stiti ca aceasta indoiala e strecurata in suflete dupa spusa Sf. Ioan Hrisostom,- de satana, care cauta mai intai sa distruga ideea de judecata, ca apoi sa distruga si ideea de Dumnezeu. Diavolul intotdeauna este acelasi, caci el ne pune inainte toate in mod metodic, si nu deodata, ca astfel sa ne pazim de el. Caci, daca nu este judecata, apoi Dumnezeu nu este drept - acestea le vorbesc ca om, - dar daca Dumnezeu nu este drept, apoi nu este Dumnezeu, si daca Dumnezeu nu exista, apoi totul din lume se poarta la intamplare, nu este prin urmare nici virtute si nici rautate.(Sf. Ioan Hrisostom, Omilia II la Epist. catre Coloseni – trad. de Arhim. Teodosie Atanasiu, 1905, pag.29).

Evanghelia Duminicii Infricosatei Judecati: "Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica ".

Sursa: crestinortodox (din volumul "DUMNEZEU ESTE LUMINA” – Predici rostite la Ia?i intre anii 1935-1939)

Intaia si a doua aflare a capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul

Intaia si a doua aflare a capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul este sarbatorita pe 24 februarie. Din Sfanta Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei sale de nastere, a poruncit taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelulul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Pentru ca se temea ca Botezatorul ar putea invia daca trupul ar fi fost ingropat alaturi de cap, Irod nu a dat ucenicilor decat trupul sfantului, care a fost ingropat in Sevastia. Capul a fost ingropat de Irodiada in curtea sa, la mare adancime.

Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap. Dupa un timp, un proprietar bogat si slavit a crezut in Hristos, si lepadand pozitia sociala si toata desertaciunea acestei lumi, s-a facut monah luandu-si numele de Inochentie. Ca monah, el s-a salasluit chiar la locul unde se afla ingropat capul Botezatorului Ioan. Dorind sa-si zideasca o chilie, el a sapat adanc si a descoperit un vas de pamant in care se afla un cap, ce prin descoperire dumnezeiasca a aflat ca este al lui Ioan Botezatorul. El a cinstit cu evlavie acele sfinte moaste, apoi le-a ingropat la loc acolo unde le-a gasit.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cand, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, in Siria, la un olar. In anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a asezat in biserica din aceasta cetate. Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.

Amintim ca in timpul luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sfantul Ignatie (860), in vremea imparatului Mihail. Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.

In timpul cruciadelor, latinii au luat din Constantinopol, in anul 1204, o parte din capul Sfantului Ioan Boteazatorul si l-au dus in Franta, asezandu-l intr-o biserica din Amiens, unde se afla si astazi.
sursa:crestinortodox

POMENIREA MORTILOR - MOSII DE IARNA (26 februarie)

Ca toate sarbatorile din calendarul bisericesc, serbarea Mosilor de iarna nu este intimplatoare, deoarece a doua zi, in Sfinta Evanghelie se va face referire la ziua judecatii de la sfirsitul lumii, cind cei vii, dar si cei morti, vor primi pe vecie locul din rai sau din iad. Cealalta zi de simbata din cursul anului bisericesc consacrata in chip special pomenirii mortilor este simbata dinaintea Dumincii Pogoririi Duhului Sfint (Simbata Rusaliilor). Dupa cum se stie la 40 de zile de la trecerea din lumea aceasta in cea de dincolo, fiecare om va avea parte de o judecata particulara in urma careia, in functie de faptele sale, se va stabili un loc vremelnic de osinda sau de fericire. La sfirsitul lumii va avea loc o noua judecata, cu o sentinta definitiva. Desi la aceasta judecata se vor arata si urmarile faptelor noastre, atunci vor avea mare importanta si rugaciunile pe care cei vii le vor fi facut pentru cei morti. Drept urmare, Biserica Ortodoxa a introdus aceaste zile speciale spre a aminti periodic credinciosilor despre datoria pe care o au de a nu da uitarii pe cei morti si de a-si aduce aminte de moarte si de judecata viitoare, spre a-si indrepta viata. Pentru credinciosii ortodocsi, sambata este ziua pomenirii mortilor în nadejdea invierii.

In toate marile religii ale lumii se vorbeste despre nemurirea sufletului si despre o continuare a vietii intocmai ca pe pamant, decedatul avand nevoie de anumite obiecte si mai ales de mancare. Sapaturile arheologice au scos la iveala dovezi incontestabile ale acestei credinte, in morminte descoperindu-se obiecte de podoaba, de uz personal, precum si amfore de ulei, cereale si vin. 
Se stie ca legaturile dintre lumea aceasta si cea de Dincolo nu se rup total, odata cu trecerea cuiva la cele vesnice, ci se mentin sub o alta forma, si anume, cea a viselor. In aceste vise, cel de aici si cel de Dincolo stau fata in fata si comunica intr-o formula inversata: mortul vorbeste comunicand ceva, iar viul tace ascultand.

In sambata premergatoare duminicii Infricosatoarei Judecati - ziua in care se lasa sec de carne pentru Postul Sfintelor Pasti, Biserica Ortodoxa face pomenirea celor trecuti la cele vesnice. Aceasta sambata este cunoscuta in popor sub denumirea "Mosii de iarna“. Exista pomenirea mortilor, pentru ca Biserica nu vede in moarte sfarsitul existentei omului.

Astfel, sambata 6 februarie, in fiecare biserica se oficiaza Sfanta Liturghie, urmata de slujba Parastasului pentru cei adormiti. In ziua in care se savarseste Sfanta Liturghie, preotul scoate miride (particele) din prescura, pentru vii si morti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de Agnet - partea din prescura care reprezinta pe Hristos, ca dragostea Lui sa se reverse si asupra lor. Amintim ca in cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul lui Hristos de pe Sfantul Disc.

Cine poate fi pomenit?

Se pot pomeni toti cei care au murit nedespartiti de Biserica. Nu pot fi pomeniti cei care au murit in dispret cunoscut fata de Dumnezeu. Precizam ca orice slujba a Bisericii se savarseste numai pentru cei care sunt membri ai ei, adica au devenit prin Sfintele Taine, madulare ale Trupului tainic al lui Hristos. De aceea nu pot fi pomeniti nici copiii morti nebotezati, pentru ca ei nu sunt membri ai Bisericii. In slujba de la inmormantarea pruncilor se spune: "Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Tu ai fagaduit sa dai imparatia cerurilor celor nascuti din apa si din Duh“, ceea ce ne arata ca ei au fost botezati.

Mosii de iarna

In Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne facem pomenirea mortilor, pentru ca in duminica urmatoare Biserica a randuit sa se faca pomenire de Infricosata Judecata si A doua venire a Domnului la care ne vom infatisa cu totii. Pentru ca multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru toti acestia, ca sa se bucure de fericirea vesnica.

Simion Florea Marian mentiona in lucrarea "Trilogia vietii“, "ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi“. Cuvantul "mosi“ vine de la "stramosi“, si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul "mosi" sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: "Mosii de primavara" (de Macinici), "Mosii de vara" (sambata dinaintea Rusaliilor), "Mosii de toamna" (in prima sambata din luna noiembrie), "Mosii de iarna" (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).

Sambata, zi de pomenire a celor adormiti

Sfintii Parinti au randuit ca sambata sa se faca pomenirea celor adormiti, pentru ca este ziua in care Hristos a stat cu trupul in mormant si cu sufletul in iad, ca sa-i elibereze pe dreptii adormiti. Pe de alta parte sambata e deschisa spre duminica, ziua invierii cu trupul. Duminica este numita si ziua a opta, pentru ca este ziua inceputului fara de sfarsit, ea nu va mai fi urmata de alte zile, va fi eterna.

24 FEBRUARIE SARBATORIM DRAGOBETELE, SARBATOAREA IUBIRII LA ROMANI

Pacat ca dupa  1989 au inceput sa se uite, sa se piarda obiceiurile si traditiile  noastre care sunt atat de  originale si de frumoase ! Ar trebui sarbatorite mereu ca sa nu uitam identitatea si mostenirea noastra de geto-daci...

La 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa  sarbatoreste Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.

Dragobetele, sarbatoarea dragostei la romani, isi are radacinile in traditiile dace si in credinta intr-un fel de zeu al iubirii, a carui cinstire, pe 24 februarie, marca simbolic si inceputul primaverii.

Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii. I se mai spunea Cap de Primăvară sau Cap de Vară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă.

Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos şi iubăreţ nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile.

O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană numită Năvalnic, de Maica Precista, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.

În lumea satului românesc, pînă la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sărbătorit pe 24 şi 28 februarie sau pe 1 şi 25 martie, potrivit cercetătorului Ion Ghinoiu, autorul volumului "Zile şi mituri". Probabil că, în vechime, 24 februarie însemna începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.

În ziua respectivă, semnalul era dat de păsările nemigratoare, care se strângeau în stoluri, ciripeau, se împerecheau şi începeau să-şi construiască cuiburile. Despre "păsările" neînsoţite la Dragobete ştia toată lumea că rămân singure şi fără pui până în aceeaşi zi a anului viitor.

După modelul zburătoarelor, fetele şi băieţii se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. Dacă timpul era favorabil, îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci flori de primăvară.

În sudul României (Mehedinţi), fata se întorcea în sat alergând, obicei numit "zburătorit", urmărită de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă. Din zăpada netopită fetele strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe - zăpada zânelor -, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.

Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind cea în care urmau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.

În această zi, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: "Dragobetele sărută fetele". Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.

Steaua acestui flăcău, a cărui evocare acţiona direct asupra fibrelor erotice ale tinerilor, a început să apună în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Într-un fel, Dragobetele a fost şi el o victimă a comunismului. După Revoluţie, locul lui a fost luat treptat de Sfântul Valentin, care a fost importat din lumea occidentală şi care este sărbătorit conştiincios pe 14 februarie. Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş şi neastâmpărat.

SURSA : http://www.monitorulsv.ro

13 FEBRUARIE 2011-Duminica a XXXIII-a dupa Rusalii (a Vamesului si a Fariseului) INCEPEREA TRIODULUI

Din 13 februarie incepe perioada TRIODULUI care dureaza pana la Duminica Invierii Domnului


Aceasta perioada este numita si perioada prepascala, Triodul, „este o perioada speciala de pregatire, de pocainta pentru intampinarea celei mai mari sarbatori crestine, Invierea Domnului”. Perioada Triodului  este cuprinsa intre Duminica Vamesului si fariseului si Duminica Pastilor. 

 Una dintre cele mai importante perioade ale anului bisericesc este cea a Triodului. “Aceasta perioada a fost randuita de Sfanta noastra Biserica sa fie vreme de pregatire pentru intampinarea dupa cuviinta a celei mai mari sarbatori crestine, Invierea Mantuitorului, temelie a credintei noastre crestine”, a explicat   preotul Mircea Pricop  tuturor credinciosilor in cadrul Predicii de la incheierea Slujbei Sfintei Liturghii. 

Perioada Triodului este cuprinsa intre Duminica Vamesului si Fariseului si Duminica Pastelui, “perioada care reinnoieste sau comemoreaza slujirea arhiereasca a Mantuitorului Hristos sau activitatea Sa de Mare Preot, indeplinita mai ales prin Jertfa, adica prin Patimile si moartea Sa pe cruce”. 
Conform preotului Dorin Tamas, “este operioada de pocainta, post si rugaciune "pentru ca, scaldati in baia iertarii si a curatirii de pacate, a reinnoirii noastre sa-l intampinam pe Hristos cel inviat”. 

Perioada aceasta de zece saptamani, dintre care trei pregatitoare pentru inceperea  Postului Mare si sapte saptamani de post, isi are denumirea de Triod, de la cartea de slujba care se foloseste in Biserica in acest interval de timp. 
Numirea de Triod vine de la faptul ca, in aceasta carte de cult, cantarea principala sau canonul care, de obicei in Minei, Penticostar si Octoih, se compune din noua ode sau cantari, nu are aici decat trei. 

Zilele de miercuri si vineri din prima saptamana a Triodului  sunt zile cu harti, in care nu se posteste. Astfel, in zilele de 16 si 18 februarie Biserica a randuit sa fie permis consumul alimentelor si al mancarurilor "de dulce ne-a explicat parintele Mircea Pricop. 

In prima duminica din aceasta perioada, pericopa evanghelica prezinta parabola „vamesului si fariseului”. Vedem in evanghelie cum fariseul semet cu fruntea sus se ruga in biserica in fata altarului, in timp ce vamesul isi recunoaste greselile si smerit isi batea pieptul cu pumnii zicand:” Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului". 

Referindu-se la parabola evanghelica din prima duminica a perioadei Triodului  , preotul Mircea Pricop  atrage atentia ca “toti oamenii avem pacate si gresim in orice vreme". Sfantul Vasile cel Mare spune ca omul e atat de pacatos ca nu i-ar fi destul sa vina un preot in fiecare ceas sa-l spovedeasca. Iar Sfantul Ambrozie al Milanului spune un lucru sfant: "Taci tu, omule pacatos, si lasa sa vorbeasca faptele tale!”. 
Sfintii Parinti au socotit sa se citeasca aceasta evanghelie la inceputul perioadei Triodului si care este cea mai scurta portiune din Evanghelie„care este o perioada de pocainta si precum ingerii si primi oameni au cazut din cer datorita mandriei, la fel neamul omenesc a fost mantuit prin smerenia Fiului Tatalui, si jertfa Sa mantuitoare. Sa facem faptele bune enumerate de fariseu, dar sa avem smerenia vamesului si alungand mandria prin post si rugaciune numai astfel vom primi cununa vietii vesnice la portile mult ravnitului rai”, a mai explicat parintele Mircea Pricop.

La bucuria Invierii nu se ajunge decat prin rastignirea omului pacatului si transfigurarea spirituala pe care crestinul le primeste de la Sfanta Biserica prin slujbele Triodului care-l pregatesc si-l conduc la bucuria invierii: "Vietii celei fara de moarte ne-am invrednicit cu invierea Ta". De aceea, sarbatoarea Invierii este asteptata cu emotie , cu  bucurie de toti credinciosii dornici de mantuire si viata vesnica. 

BOLNAVII SE DEZLEAGA DE POST - 10 Timotei al Alexandriei

Intrebare :

Daca cineva ar fi bolnav si foarte slabit de boala indelungata, si vor veni sfintele Pasti, se cuvine negresit a ajuna, sau clericul poate sa-l absolve pe el sa primeasca ce poate, sau si untdelemn si vin, din cauza multei lui neputinte? 
Raspuns:

Se cuvine a se ingadui sa ia cel bolnav si hrana si bautura cat poate suporta; caci este cu dreptate ca mai cu seama cel slabit sa se impartaseasca de untdelemn.

Canon de tamaduire catre Sfantul Grigorie Palama

Canon de tamaduire catre Sfantul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului si mare facator de minuni

Cantarea l-a, glas 6

irmos "Ca pe uscat pasind"

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru mine, pacatosul.

Dupa masura multimii durerilor si a intristarilor celor din inima mea, veseleasca mangaierile tale, Sfinte al lui Dumnezeu, ticalosul meu suflet cel nemangaiat.

Nicidecum nu este mantuire in trupul meu, o, intelepte Grigorie, nici intru oasele mele, ale celui de pretutindeni impresurat foarte de dureri amare; ci tu intampinandu-ma, mantuieste-ma.

O picatura de milostivire din izvoarele bunatatii picurand, prin rugaciunile tale, peste cuptorul ispitelor mele, stinge-l pe acesta si da-mi mie tihna, o, intelepte.

A Nascatoarei de Dumnezeu

Toate mainile doctoricesti si a mestesugului putinta si pricepere neputincioase si nelucratoare s-au vadit din pricina relelor mele; pentru aceasta, Maica lui Dumnezeu, tu ma tamaduieste.

Cantarea a III-a

irmos "Nu este Sfant precum Tu"

Inguste imi sunt toate si cumplite si aducatoare de dureri, ca silnica e boala si grele durerile; ci, Slujitorule al lui Hristos intelepte, minunat fa harul tau intru mine.

Suspinul meu de la tine nicidecum nu s-a ascuns, nici a inimii intristare, nici durerea sufletului; pentru aceasta, Ierarhe, dupa milostivirea ta, miluieste-ma.

Roiul pacatelor cu adevarat a adus asupra mea multimea bolilor; ca pricinile celor din urma invederat cele dintai sunt; ci de amandoua, Ierarhe, scapa-ma.

A Nascatoarei de Dumnezeu

De boala cea nascatoare de moarte amara izbaveste-ma, ceea ce ai nascut cu trup pe Pierzatorul mortii, pe Hristos Viata insasi, si sanatate, Stapana, mie daruieste-mi.

Sedealna

glas acelasi, podobie "Nadejdea lumii"

Ranile pacatelor mele sterge-le, Fericite, carele pe Hristos, pe Cel ce are multimea indurarilor, mult L-ai slujit, pe milostivul Dumnezeu si Unul tamaduitorul sufletelor, si vindecare daruieste-mi, Grigorie intelepte, podoaba Tesalonicului.

Slava.. Si acum.. Catre Nascatoarea de Dumnezeu acum cu osardie..

Cantarea a IV-a

irmos "Hristos e puterea mea"

Iata, imputitu-s-a si a putrezit, prin multa nebunia mea, multimea ranilor mele; Podoaba ierarhilor, buna mireasma sanatatii daruieste-mi-o.

Gandul iesirii ma cuprinde pururea, si grija plecarii si a sfarsitului; ci tu, Ierarhe al lui Hristos, si sanatate da-mi, si pocainta.

Putinatatea zilelor mele Tu cunoscandu-o, la jumatatea acestora, Hristoase, acum nu ma lua pe mine, indelung rabdator facandu-Te mie pentru rugaciunile Slujitorului Tau.

A Nascatoarei de Dumnezeu

Suspin pururea, impungandu-ma de amarele sulite ale suferintelor si de ale durerilor cumplite sageti; de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, nu ma trece cu vederea pe mine, cel intristat.

Cantarea a V-a

irmos "Cu dumnezeiasca stralucire"

Ma arde boala cea grea, cumplit intristandu-ma, parjolindu-mi acum si covarsindu-mi inima; Dreptarule al dogmelor, intelepte Grigorie, cu lacrimile rugaciunilor tale pe aceasta stinge-o.

Nu ma voi rusina spre tine indraznind, ci bucura-ma-voi intru tine, cela ce esti de un salas cu graitorii de Dumnezeu, si va izvori mie grabnica lumina sanatatii, degrab rasarindu-mi vindecarile.

Sabia intristarii strabate, Sfinte, sufletul meu, si spada cu doua taisuri pana la maduva trimite durerile mele, pe care tamaduieste-le.

A Nascatoarei de Dumnezeu

Nu am intru necazuri alta ajutatoare afara de tine; tu esti nadejdea mea de la sanul maicii mele, Curata; din pantecele maicii mele spre tine m-am indreptat; vindeca-ma, de Dumnezeu Nascatoare.

Cantarea a VI-a

irmos "Marea vietii"

Intunecandu-ma eu de noaptea bolilor celor intunecate, la vazduhul curat si ziua cea limpede a sanatatii scoate-ma pe mine, Tamaduitorule al celor bolnavi, Slujitorule al lui Hristos.

Asemanandu-te Domnului, nu departa de la mine indurarile tale, Sfinte, ci sa imi ajute mie, Facatorule de minuni, dumnezeiasca ta putere; ca rele nenumarate m-au cuprins pe mine.

Nebuneste m-am lasat purtat de placeri, eu desertul, si acum ma impung, scarbindu-ma, nesuferitele sageti ale durerilor; pentru aceasta veseleste-ma cu atingerea rugaciunilor tale, incepatorule al preotilor lui Hristos.

A Nascatoarei de Dumnezeu

Pe tine, Norul cel viu si vesel si luminos, si cuvantator si insufletit, al Soarelui Celui simtit cu mintea, rogu-te, risipeste, Stapana, cu caldura indurarilor tale, raceala patimilor mele.

Cantarea a VII-a

irmos "Racoreste cuptorul"

Precum chipul nasterii Tale oarecand a racorit pe feciori in cuptor, Hristoase, astfel, rogu-ma, si pe mine cel ce bolesc cumplit, pentru rugaciunile sfintitului Tau slujitor, racoreste-ma, la odihna acum scotandu-ma.

Pe mine, cel aproape omorat si sfaramat de cumplita boala, iarasi inviaza-ma, innoieste-ma, facatorule de minuni, Grigorie fericite, rogu-ma, ca din suflet sa strig: Dumnezeule, bine esti cuvantat.

Cela ce esti dulce in cuvant si preadulce intru invatatura, mintea cea cereasca, amaraciunea bolii imblanzeste-o si da-mi sanatate, ca fara de fatarnicie sa slavesc pe Dumnezeu, Cel ce te-a marit pe tine.

A Nascatoarei de Dumnezeu

Cea invechita si imbatranita fire a stramosului innoindu-o Cel nascut din tine, Stapana, Dumnezeul meu, prunc tanar facandu-Se mai presus de minte, si pe mine cel prin boli invechit innoieste-ma.

Cantarea a VIII-a

irmos "Din vapaia cuviosilor"

Ca al Dumnezeului Iubitor de oameni rob de oameni iubitor, obisnuita iubire de oameni a ta si indurarile si mila arata-le intru mine, intelepte, si din boala ce m-a cuprins slobozeste-ma.

In tarana patimilor mi s-a smerit acum sufletul si, prin boala, de pamant s-a lipit pantecele meu; ci tu, ca un parinte, nicidecum nu uita multa mea saracie si intristare, de trei ori Fericite.

Durerea sufletului meu, Sfinte, rogu-ma, si a trupului meu osteneala usureaza-le, imblanzeste-le, conteneste suferintele cele amare, Grigorie, stinge tanguirea si tamaduieste patimile.

A Nascatoarei de Dumnezeu

Ceea ce mai presus de cuvant pe Cuvantul prin cuvant cu trup L-ai nascut, Fecioara, tu ma miluieste, ca neputincios si sarac si intru dureri sunt, si mantuirea ta sa imi ajute mie.

Cantarea a IX-a

irmos "Pe Dumnezeu a-l vedea"

Rasplatirile indelungilor tale dureri stralucit le culegi acum, pastorule al Tesalonicului, Grigorie, si sufletul tau dumnezeiesc se bucura in ceruri iar trupul tau cel cinstit conteneste bolile; pentru aceasta cu adevarat slava se cuvine lui Dumnezeu, Celui ce te-a slavit pe tine.

Ridica-ma pe mine, rogu-ma, din intunericul patimilor si al bolilor celor de multe feluri, Grigorie, cela ce cu lumina Treimii Celei de lumina incepatoare mai inainte, ca in ghicitura, te-ai luminat, Fericite, iar acum fata catre fata te desfatezi de ea.

Cu adevarat plin de intelepciune te-ai facut, si luptator al luminii celei mai presus de minte asupra potrivnicilor lui Dumnezeu, cu scrierea si limba covarsindu-i pe acestia; si marturie stau noua cartile tale, cele neincetat biruitoare a ratacirii acelora, de Dumnezeu Fericite.

A Nascatoarei de Dumnezeu

Ceea ce pe Dumnezeul celor vii si al celor morti L-ai nascut, din patimile cele aducatoare de moarte, Fecioara, izbaveste-ma, si viata si sanatate mie daruieste-mi, Aducatoarea mantuirii, incingandu-ma cu putere de sus si tarie, de Dumnezeu Fericita.

Canon de pocainta pentru cel cazut in desfranare

Cantarea I

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Cred cuvantul Tau, Doamne, ca in cer va fi mai multa bucurie pentru un pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainta. Invredniceste-ma, dar, si pe mine, sa ma pocaiesc cu adevarat.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Hristoase, Mantuitorul meu, departe de Tine mi-am petrecut viata mea, si multe pacate am savarsit. Dar negasindu-mi linistea si pricepand ca numai langa Tine pot afla odihna sufletului meu, la Tine alerg, Iubitorule de oameni.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Surd am fost fata de cuvintele Tale: Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Pentru ca in loc sa vad caderea in care ma aflam, am ales sa ma vad mai bun decat cei care pacatuisera mai mult decat mine.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, ca nu treci cu vederea rugaciunile pacatosilor care te cheama in ajutor, ci le intinzi grabnic mana de ajutor.

Cantarea a III-a

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Voia lui Dumnezeu aceasta este, ca sa va feriti de desfranare, le-a spus crestinilor Marele Pavel, apostolul neamurilor. Dar eu, intinandu-mi haina botezului, m-am tavalit in noroiul pacatului, care mi-a robit inima.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Nu pot, Doamne, sa ma ridic prin puterile mele, nu pot birui patimile care ma apasa si carora le-am dat putere sa ma stapaneasca.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Libertate am cautat, dar am gasit lanturile pacatului, si suspin acum dupa libertatea cea adevarata. Ajuta-ma, Doamne, Cel ce ai zdrobit incuietorile iadului si i-ai adus la lumina pe cei din intuneric.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Acum inteleg ca prin desfraul meu m-am lepadat de Hristos, Preacurata Fecioara, si greu imi este sa lepad jugul pacatului. Ajuta-ma tu, ocrotitoare a crestinilor, sa dobandesc izbavire din robia patimilor si a diavolului.

Cantarea a IV-a

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Mult a suferit Adam cand a fost alungat din rai pentru neascultarea sa. Iar eu, in loc sa merg spre Imparatia Cerurilor, m-am lasat pacalit de sarpele cel viclean.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

"Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta", a strigat catre Tine David dupa ce a pacatuit cu femeia lui Urie. Si eu zic, impreuna cu el, "miluieste-ma".

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Precum a iesit Marele Avramie din chilie pentru a o ajuta pe nepoata sa Maria sa paraseasca locasul de desfranare in care isi traia zilele, si prin harul cel dumnezeiesc a intors-o la pocainta, tot asa ajutati-ma si pe mine, voi, sfintilor care mijlociti pentru ridicarea celor cazuti in desfranare.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Maica a milostivirii, cum ai intors-o in chip minunat pe Maria din Egipt, impiedicand-o sa intre in biserica inainte de a se lepada de desfranarea ei, tot asa intoarce-ma si pe mine la calea cea luminoasa a virtutilor.

Cantarea a V-a

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Pacatul mi-a molesit inima, si diavolul ii da tarcoale, ca sa ma departeze de Dumnezeu si sa ma arunce intre oamenii care Il batjocoresc pe El prin faptele si cuvintele lor.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Plina e lumea de rautate si de necredinta, si nu vad cum as putea sa traiesc in mijlocul focului fara sa ma ard. Dar, stiind ca Tu l-ai tinut viu pe Daniil proorocul in groapa cu lei, ma rog Tie sa ma izbavesti de leii care se lupta cu mine ca sa ma arunce in imparatia mortii.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cum l-a biruit David pe Goliat, asa sa birui si eu ispitele care ma asupresc, Doamne, ma rog Tie. A Ta sa fie biruinta, Doamne, Cel ce din iubire ai primit a Te rastigni pentru mantuirea noastra.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cine risipeste negura greselilor noastre? Tu, Fecioara, si pentru aceasta iti aduc lauda si multumire, vrand sa nu fiu parasit de tine asa cum eu L-am parasit pe Hristos.

Cantarea a VI-a

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Gura mea, mainile, picioarele si toate madularele mele sa fie spalate prin baia pocaintei. Si chiar de nu am indeajuns lacrimi care sa ma spele, sa imi fie mie baie scaldatoarea Sfintei Spovedanii.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Nu te sfii sa marturisesti toate faradelegile tale, suflete al meu. Oare nu vrei sa primesti iertare de la Stapanul tuturor? Sau vei lasa rusinea sa iti patrunda in suflet, si vei pieri?

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Aud glasul Scripturii care zice: "Iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii." Cu adevarat vreau sa fie acesta ceasul intoarcerii mele.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Multime nenumarata de pacatosi au fost indemnati de tine in chip nevazut sa isi marturiseasca pacatele, ceea ce esti nadejdea noastra, iar eu, luand aminte la pilda lor, cu hotarare si zdrobire de inima vreau sa fac si eu aceasta.

Cantarea a VII-a

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Nici un om nu poate da dezlegare de pacate prin puterile sale, dar eu am priceput ca preotii sunt lasati de Tine, Doamne, pentru aceasta.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Greu este sa gasesti un doctor iscusit, dar si mai greu este sa gasesti un duhovnic care sa dea doctoria potrivita pentru bolile cele grele ale sufletului. Bolnav fiind sufletul meu, ma rog tie sa imi trimiti doctorul potrivit si doctoria cea tamaduitoare.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Venit-a fiul risipitor spre tatal sau, si acesta i-a iesit cu drag in intampinare. Asa sa ma intampine si pe mine parintele duhovnic, Mantuitorule, ca sa vad in sufletul sau icoana grijii Tale pentru noi.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Fecioara preacurata, mangaierea noastra, care stii folosul spovedaniei, acopera-i cu Sfantul Tau acoperamant pe toti duhovnicii, ca sa dea cuvant de folos cu putere multa, si pe crestini sa tina cele primite.

Cantarea a VIII-a

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Tu esti Calea, Adevarul si Viata, Doamne. In mainile Tale pun sufletul si trupul meu, mintea si inima mea. Primeste-le ca pe putinii bani ai vaduvei, Hristoase Dumnezeule, curatind aceasta mica jertfa a mea prin harul Duhului Tau cel sfant.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Intelepteste-ma, Cuvantule al lui Dumnezeu, ca fara Tine sunt ca praful in fata vantului, si nu pot pricepe mestesugitele curse ale pierzatorului de suflete. Si daruieste-mi smerenie ca sa vad in tot binele meu lucrarea Ta.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cred, Doamne, ajuta necredintei mele, strig catre Tine, avand nadejde ca ma vei ajuta si pe mine ca si pe tatal care s-a rugat Tie asa, iar copilul sau a fost izbavit de diavol. Ca sa aud si eu, precum oarecand cananeianca, preadulcile Tale cuvinte: "Fie tie dupa cum voiesti"

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

De multe ori am spus in inima mea ca voi pune inceput bun mantuirii, dar de fiecare data am fost ingenuncheat de patimile mele. Cazand acum inaintea ta, liman al celor deznadajduiti, te rog mijloceste pentru mine la Fiul tau, ca sa imi dea tarie sa ma ridic.

Cantarea a IX-a

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Hristos a Inviat! rasuna la praznuirea Sfintei Tale Invieri glasurile credinciosilor. Invredniceste-ma si pe mine sa ma bucur de Invierea Ta, Fiule al lui Dumnezeu, ridicandu-ma de la moarte la viata.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste. Oare voi fi si eu pricina de bucurie? Ca pricina de sminteala am fost destul pentru aproapele meu, si n-am aflat in mine nici un castig.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Voi, cetelor ingeresti, o, dumnezeiesti Stapanii, Heruvimi, Se¬ra¬fimi, Domnii, Ingeri, Scaune, toate Capeteniile, prea¬marite Puteri si Sfintilor Arhangheli, rugati-va pentru mine, pacatosul si desfranatul, ca sa dobandesc iertare de pacate si sa aflu mantuire in ceasul Judecatii.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfanta a sfintilor, Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te cu Sfantul Ioan Botezatorul, dascalul pocaintei si cu toti apostolii, cuviosii, mucenicii, ierarhii, dimpreuna cu ceata sfintelor femei, ca viata mea sa cunoasca binecuvantarea si nu blestemul, bucuria si nu intristarea, lumina si nu intunericul.

Rugaciunea celui cazut

Doamne, Dumnezeul meu, nu stiu sa ma rog Tie, nu stiu sa cer ajutorul Tau, dar ma rog indura-Te de mine si vezi caderea mea. Si precum parintii inteleg cererile pruncilor lor, chiar de acestia nu stiu sa le aseze in cuvinte, tot asa Te rog si pe Tine asculta nu cuvintele buzelor, ci pe ale inimii mele. Ridica-ma degraba, Dumnezeule, ca sa nu fiu inghitit de pacat. Ridica-ma degraba, Dumnezeule, Cel ce esti Izvorul a tot binele si a toata virtutea. Vino in intampinarea mea, Dumnezeule, precum tatal in intampinarea fiului risipitor. Eu sunt fiul cel risipitor, Doamne, si vreau sa pun inceput bun mantuirii. Ajuta-ma Tu, pentru rugaciunile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale ingerului meu pazitor si ale tuturor sfintilor. Amin.