Adormirea Maicii
Domnului
-15 august-
deNeli Mihail
Maica Domnului Fecioara
Azi a adormit.
S-a dus cu trupul la
Domnul
La Fiul iubit.
Hristos a intâmpinat-o
Cu alai ceresc.
I-a luat sufletul in
braţe
Cum era firesc.
Şi Prea Sfânta şi-a
văzut
Visul împlinit
Căci simţea un gol
imens,
Un dor nesfârşit.
Iisus Hristos i-a zis..
-Vino PreaCurată
Să te urc chiar lângă
Tronul Meu de judecată!
Şi atunci închise ochii
Această făptură
Smerită, curată, pură,
Maică şi Fecioară.
Îngeri, Sfinţi
Umplură Cerul
Cu Hristos în mijloc,
O urcau la Tată-n
Ceruri
Fără nici o frică.
Înainte de-a muri
S-a rugat mai mult,
Pe muntele Eleon,
Unde a şi primit
Prin arhanghel Gavriil,
Ramuri de finic.
Stâlparea împrăştia
Lumină Cerească,
De la Dumnezeu venea
Să o Preamărescă.
Pe apostoli i-a adus
Duhul călător
Din oricare colţişor
Plutind pe un nor.
Aceştia tare au
plâns-o,
Nu că ar pleca,
Ci, că ei rămâneau
singuri,
Cine-i protejau?!
Dar, Maria Maica Sfântă,
Pe toţi mângâia
Cu frumoasele ei vorbe
Şi-i îmbărbăta.
-Nu vă las, copiii mei,
De-asta să fiţi siguri.
Din Cer vă voi îndruma
Şi nu veţi fi singuri.
Pe lângă apostoli
Şi alţi ucenici…
Au mai fost prezenţi
Şi cei răzvrătiţi.
Mulţimea evreilor
Din Ierusalim,
Au văzut petrecerea
Până la mormânt.
Şi miraţi de cinstea
Ce i se făceau,
Cuvinte murdare
Spre Ea aruncau.
Ceata de ostaşi,
Pe străzi alergau
Furioşi să oprească
Cortegiul, urlau..
Însă nori aprinşi
Din văzduh umbreau
Patul Maicii Domnului
Cu toţi ce-l purtau.
Unul zis Atonie,
A ieşit în drum
Şi se repezea
Să-l răstoarne acum.
Dar cât ai clipi
Îngerul lovi,
Măinile-i zdrobi
Şi se prăbuşi.
Însă de durere
Căpătă putere
Şi strigă mai tare
Că vrea îndurare..
Atunci Prea Curata
La salvat îndată!
O minune mare
Chiar de sărbătoare.
De atunci s-a întors
Şi creştin a fost.
Alte mari minuni..
Au fost oameni buni!
Sfânta Născătoare
A dat vindecare
Bolnavilor care
Sufereau mai tare.
…
Toma n-aflase la timp..
Iar când a venit,
Mormântul era închis
Şi s-a necăjit.
A cerut ca mângâiere
O îngăduinţă,
Să-l desfacă să o vadă
De e cu putinţă..
Astfel s-a decoperit
Că trupul Mariei
Dispăruse de acolo,
Era in Cer, vie.
Pântecul în care a
stat,
Iisus Hristos,
Nu putea rămâne jos
Uitat întru tot.
Au rămas doar
giulgiurile
Ca o alinare,
Pentru noi, creştini
s-avem,
Binecuvântare.
Adormirea Născătoarei
Este Praznic mare!
Îi serbăm cu-nsufleţire
Sfânta-i sărbătoare!
Toţi care o
PreaCinstesc
Pe Sfânta Fecioară,
Au un ajutor ceresc
Când o fi să moară.
Dar şi până atunci
mereu
Rugăciuna ei
Atârnă la Domnul greu,
Să ştim, fraţi ai mei!
Preasfântă Născătoare
de Dumnezeu,
miluieşte-ne precum
ştii! Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu