Sfinţii martiri Brâncoveni
16 august
de Neli Mihail
Vorbim de Sfinţii Brâncoveni,
Însă cu ce cuvinte
Putem să caracterizăm
Vieţile lor sfinte.
Au fost martiri cu trupul lor
În tot ce-au pătimit.
Sfântul a zis..
-Şi cu copii mei eu mor
Dar nu mă las învins.
Credinţa mea îmi este scut
În luptă mă avânt.
În ea parinţii m-au născut
În ea vreau să mă duc.
-Iubesc pe Dumnezeu şi ţara,
Eu, Constantin voievod,
Iar lupta nu-mi este povară,
Doar lui Hristos sunt rob!
Sultanul turc nu mă convinge
Mahomedan să trec..
Poate pe jar să mă arunce
Şi
lui tot nu mă plec.
Credinţa ortodoxă sfântă
E cel mai de preţ dar!
Mă duc la moartea cea mai crudă,
Dar Duhul îmi dă har.
Era ferm, voievodul nostru,
Al Ţarii Româneşti,
Lupta până la sânge
Primind puteri cereşti.
Însă timp foarte îndelungat
În ani de cârmuire,
A fost de cei apropiaţi
Trădat cu calomnie.
Cam dupa 25 de ani
De greaua sa domnie,
Cinstitul cap i-a fost tăiat
Din ură cu mânie.
Chiar unchiul Cantacuzino,
Toma plin de invidie
Si-a trădat ruda, pe nepot,
La turci, să îl sfâşie.
Şi aceştia l-au întemniţat
Pe Sfântul Constantin
Şi-n urmă l-au decapitat,
El devenind martir.
Dar înainte de-a muri
Cu calm incurajară
Pe cei patru baieţi ai lui,
Ca in Hristos să moară.
Mezinul Mateiaş fugi
De moartea crudă cruntă,
Dar sfătuit se răzgândi
Şi merge spre cunună.
Constantin, Radu, Ştefan
Şi cel mai mic, Matei,
Cu capetele pe butuc
Au fost martiri-eroi.
Cei cinci sfinţi Brâncoveni
Şi sfetnicul Ianache
Au fost viteji, cinstiţi şi drepţi
Şi-n veci o să trăiască.
Aşa părinte luptător,
Exemplu de urmat..
Pe fii lui in Cer ia dus
Şi el sus a urcat.
În vremea lui a construit
Mulţimi de mănăstiri
Şi recunoscători creştinii
I-aduc închinăciuni.
Martirul lor să ne trezească
În minte, conştiinţa,
Căci fără jertfă nu vedem
La capăt luminiţa.
O jertfa mică, sau mai grea..
Cum ne e scris vom duce-o
Dacă-n credinţă vom răbda..
Totul
e cu putinţă.
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii
Săi! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu