Vindecarea slăbănogului
(Marcu
2/1-12)
de Neli Mihail
Intrând
iaraş în Capernaum,
Iisus
Hristos,
A mers la
apostol Petru
Într-un mic
popas.
Oamenii
prinseră zvonul
Că E-n casa
sa
Şi-au
pornit buluc să intre
Pentru a-L
vedea.
Dintr-odată-n
pragul uşii
Se-adună
mulţimea..
Să-I vadă
pe Chip blândeţea
Dar şi
agerimea.
Ajunseră
pân-acolo
Unii cu o
targă,
Ce purtau
un slăbănog
Neputând să
meargă.
Întrucât
mulţi inşi blocase
Uşa la
intrare,
S-au dus la
acoperiş
Prin el să-l
coboare.
Şi văzând
Hristos la ei
Atâta
credinţă..
S-a
înduioşat zicându-i
-Scoală-te
şi umblă!
Iertate iţi
sunt pe loc
Păcatele
tale,
Grijă ai să
te îndrepţi
Ca să scapi
de moarte.
Însă prin
acea mulţime
Strânsă cu
Iisus,
Se găseau
şi cărturari
Ce-L
priveau de sus.
Cugetau în
sinea lor..
Ce tot zice
ăsta?!..
Huleşte…spunând
că iartă..
Cum să facă
asta?!
Numai
Dumnezeu, El singur
Vindecă şi
iartă,
Iar acum
l-a ridicat
Chiar şi de
pe targă?!
Dar Iisus
cu Duhul Lui
Citindu-le
gândul
Le-a zis.. -Strânsă
e inima-n voi,
Nu primiţi
Cuvântul.
Ce e mai uşor
a zice
Omului
bolnav,
Păcatele-ţi
sunt iertate,
Sau scoală
din pat?!
Şi mai
repetă o data
Către slăbănog,
-Scoală-te,
ia-ţi patul tău
Şi fii bun,
Te rog!
Iar acesta
ridicându-şi
Trupul
schilodit,
Ia strigat
Domnului - Slavă!!
..Rămânând
uimit.
Ce nu poate
face omul,
Poate
Dumnezeu!
Te scoală
din patul morţii..
De crezi,
eşti al Său! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu