Evenimentele care preced Intrarea Triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, învierea lui Lazăr şi ungerea din Betania, consemnate de Evanghelistul Ioan, au avut un rol pregătitor şi consolator pentru ucenicii Domnului în apropierea Patimilor Sale. Intrarea Domnului în Ierusalim semnifică acceptarea suferinţelor şi morţii de către Mântuitorul, dar şi descoperirea Chipului Său Împărătesc, Ca Cel ce este Atotputernic, Stăpânitor al vieţii şi al morţii şi Biruitor veşnic al răului. Împăratul Hristos îşi face intrarea biruitoare în Ierusalim, smerit pe mânzul asinei, în deplină ascultare, pentru a împlini voia atotputernică a Tatălui şi a muri pe cruce, preţ de răscumpărare pentru întreg neamul omenesc.Perspectiva pe care o avea poporul evreu despre Mesia, cel aclamat ca Împăratul lui Israel, este opusă faţă de lucrarea pe care Domnul Hristos vine să o împlinească în Ierusalim. Poporul evreu aştepta în acele momente împlinirea mesianităţii lui istorice, adică proclamarea unei împărăţii lumeşti care să le asigure bunăstarea, libertatea şi prestigiul printre neamuri. Prosperitatea era înţeleasă la poporul evreu ca semnul alegerii de Dumnezeu.
Predica Parintelui Mircea Pricop(Prima parte)
Predica Parintelui Mircea Pricop ( A doua parte)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu