Hristos, Om şi Dumnezeu!
când Hristos era în lume..
de Neli Mihail
Dumnezeu Tatăl din
Cer
A trimis pe Fiul
Să se nască pe pământ
Să salveze neamul ,
De păcatul
strămoşesc
Ce l-a
căpătat,
Când
Protopărinţii noştri
Din măr au
mâncat.
(Din Rai au plecat.)
Hristos a
avut prieteni,
Dar mai mulţi
duşmani.
Apostolii, ucenicii,
L-au urmat mulţi ani.
Atât cât a stat în lume,
Iisus Hristos..
I-au călcat mereu pe urme
Oriunde A mers.
Unii au fost pescari de peşte
Şi apoi de oameni.
Alţii, doctori mari.. de seamă,
Fără să ia banii.
Alţii L-au mărturisit
Şi i-au scris Cuvântul!
Patru Evanghelii sunt
În Nou Testamentul.
Biblia e Marea Carte
Ce cuprinde-n ea
Partea până la Hristos
Şi cea după ea.
Vechiul Testament
Adună 39 cărţi
Şi încă 14 necanonice
Scrise de Prooroci.
Până când s-a născut,
Domnul Iisus Hristos,
A fost legea talionul,
Ochi sau dinte scos.
Dar când I s-angăduit
De Sfânta Maria..
În pântec S-a plămădit
Aducând iubirea.
A fost prunc, copil şi tânăr
Şi s-a bucurat
De orice moment în parte
Cât cu noi a stat.
Căci pe mulţi din suferinţă
El i-a ridicat,
I-a tămăduit de boală
Şi i-a alinat.
Pe la doişpe ani, părinţii
L-au pierdut din ochi,
Nu ştiau cum să-L găsească,
Unde, în ce loc..
Intrând în Templu la slujbă
I-au zărit sclipirea..
Tâlcuia cu-nţelepciune
La popor Scriptura.
Maica Sfântă s-a oprit
Aproape de El
Şi cu vocea tremurând
A zis uşurel..
<De ce ne-ai făcut aceasta,
Scumpul meu Copil?!
Noi am fost îngrijoraţi
Că doar ne eşti Fiu.>
<Unde puteam să
ajung
Dacă nu la Tatăl,
Biserica, locul Sfânt,
Casa Lui curată!>
Şi mereu, Iisus Hristos
Cât a stat
în lume
A vorbit
foarte frumos
Numai cu
iubire.
Mulţi însă
n-au ascultat,
Nu L-au luat
în seamă,
Când le
predica Hristos
N-aveau nici
o teamă.
Chiar Maria,
maica Lui,
Mai spunea
adesea
S-asculte de
Fiul ei,
Că El este Viaţa!
Toţi aleşii
Lui din lume,
Slujind L-au
urmat.
Numai fiul
piericiunii,
Iuda L-a
trădat .
Cărturarii,
fariseii
Nu L-au
înţeles..
Îl vânau pe
drum, prin pieţe
Fără nici un
rost.
Templul Sfânt de rugăciune
L-au făcut
talcioc,
Hărmălaia de
pe lume,
Bătaie de
joc.
Atunci
Hristos cu un bici
Lovea-n
stânga, dreapta,
Răsturnând
totul aici
Furios de
asta..
<Casa Tatălui Ceresc
Nu-i loc de
vânzare
Pentru fel
de fel de zdrenţe..
Grajd de
animale..>
Toate mesele
cu bani
EL le-a
răsturnat,
Stricând la
zarafii strânşi
Orice fel de
plan.
Ce-adunaseră
în Templu..
Greu de
explicat,
Un spectacol
dezolant
De farisei
dat.
Hristos,
tulburat plecă!
Iar preoţii
vechi
N-au avut
ochii deschişi,
N-au avut
urechi
Să-nţeleagă
dojenirea
Omului
Hristos,
Să-şi
îndrepte rătăcirea
Cu un trai
frumos.
Ba, încă mai
mult de-atât
Au tras de
veşminte,
Tare.. până
şi le-au rupt!
Rătăciţi la
minte.
Astfel
planul diabolic
L-au dus
la-mplinire..
L-au târât
la împărat
Pentru
Răstignire.
Când Iuda
cu-o sărutare
Şi-a vândut
Stăpânul,
Treizeci
arginţi ca plată
Îi
zornăia pumnul.
Curând şi-a
venit în fire..
Mult a
regretat,
Dar n-a mers
să ia iertare
Ci s-a
spânzurat.
Pilat, mâna
şi-a spălat
Însă
conştiinţa
A rămas
atunci pătată
Când a dat
sentinţa.
Iisus
Hristos, El însuşi
A avut
dorinţa
Să ia tot
păcatul lumii
Toată
suferinţa,
S-o poarte
asupra Lui
Ducând
Crucea-n spate
Drumul greu spe
Golgota
Să primească
moarte.
Noi, prin EL
ne-am ridicat
Fiecare-n
parte,
Însă..crucea
personală
Poate să ne
scape!
Până ne
ajunge moartea
Individuală,
Să ne facem
mea-culpa
Să ieşim din
boală.
Căci, o zi
dacă trăieşte
Omul.. necurat,
Dacă-l ia
îngerul morţii
E prins în
păcat.
Taina pentru
curăţirea
Omului
lăuntric,
Este clar, m
ă r t u r i s i r e a,
Duşul pentru
suflet!
Preotul,
tainic i-ascultă
Prin viu
grai păcatul,
Dar dezleagă
doar Hristos,
Preotul e
martor.
Îndeamnă la
ascultare,
Rugăciune,
post..
Canon pentru
fiecare
Tot ce-i de
folos.
Insuflat de
Duhul Sfânt
Dă
medicamentul,
Credinciosul
împlinind
Îi află şi
rostul.
Căci aşa
prinde putere
A se curăţa,
Rămâne tot
el ca om,
Dar e
altceva.
Când va fi
în pragul morţii
Stă senin şi
blând.
Trupul
ostenit din viaţă
Merge în pământ.
Sufletul
urcă la Cer,
Sus la
Dumnezeu,
Veselindu-se
cu Sfinţii
Pe tărâmul
Său!
Doamne ,
dă-ne nouă
nemurirea
În Rai-
sânul lui Avraam,
Să ne-nveşnicim iubirea..
Toţi ai Tăi,
un singur neam! Amin!
„Nu te poţi mântui singur, dacă alţii nu se mântuiesc! Este o greşeală să te rogi numai pentru propria-ţi mântuire. Trebuie să ne rugăm pentru lumea întreagă, pentru ca nimeni să nu se piardă”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu