Acatistul Sfantului Grigorie Teologul

Grigorie Teologul - Sfant Ierarh de Nazianz!

(25 ianuarie)

Condacul 1

Pe marele Ierarh si aparator al , veniti toti cu duhovnicesti laude sa-l fericim si din izvorul invataturilor lui luand cuvinte de lauda, sa-i cantam asa: Bucurate,  Grigorie!

Icosul 1

Astazi darul cel in trei Treimi sa ne lumineze pe noi, vrednice cantari de lauda sa aducem la pomenirea slavitului, indreptatorului si invatatorului dreptei credinte, zicand:

Bucura-te,  Treimi;

Bucura-te slujitorul cerescului Imparat

Bucura-te, intarirea pravoslavei;

Bucura-te,   steaua   Bisericii   prea luminata;

Bucura-te, luceafar ceresc stralucitor;

Bucura-te, impartitor de Mir duhov­nicesc;

Bucura-te, luminatorul cel din Treime al Arhiereilor;

Bucura-te,  prieten iubit  al marelui Vasile;

Bucura-te, odrasla sfanta, din slaviti parinti nascut;

Bucura-te, credincioasa sluga a lui Hristos;

Bucura-te, odor sfant si prea frumos;

Bucura-te, ca Sfanta Treime lacas in inima ta a facut;

Bucura-te, Cuvantatorule de Dum­nezeu Grigorie!

Condacul 2

Catre tine alergand popoarele si din invataturile tale cunoscand adevarata cale catre cer, aseaza in lumina Sfintei Treimi pe cei ce cu frica si dragoste curata canta: Aliluia!

Icosul 2

Curatenia si infranarea iubind, asa cum ai vazut in vedenie ca cele doua fecioare cinstite s-au numit pe ele, si de la acelea ai invatat viata cea fara de prihana, pentru care noi te cinstim asa:

Bucura-te, pastor al fecioriei;

Bucura-te, iubitor al infranarii;

Bucura-te, cinstitor al pustniciei;

Bucura-te, indemnator al milosteniei;

Bucura-te, cel ce cu sabia infranarii tai patimile;

Bucura-te, ca pe oile tale la pasunea cea a faptelor bune le-ai povatuit;

Bucura-te, ca din intunericul iadului le-ai mantuit;

Bucura-te, ca din izvorul ostenelilor tale turma ta o ai adapat;

Bucura-te, ca pilda te-ai facut prin lumina faptelor bune;

Bucura-te, ca smerenia lui Hristos ai urmat;

Bucura-te, ca sarcina cea usoara a lui Hristos tu intai ai purtat;

Bucura-te, ca apoi altora o ai aratat;

Bucura-te, ca prin sudorile si ostene­lile tale Biserica lui Hristos ai curatat;

Bucura-te, Cuvantatorule de Dum­nezeu, Grigorie!

Condacul 3

Bland fiind la obicei din pruncie, batran s-a aratat, departandu-se de la privelistile si petrecerile desertaciunilor lu­mesti, si bunacuviinta de la maica sa invatandu-se, in Biserica lui Dumnezeu ziua si noap­tea slavoslovea cantand: Aliluia!

Icosul 3

Plin fiind de darul Sfantului Duh ai gonit eresul cel viclean al lui Machedonie, hulitorul Sfantului  Duh, si rusinat   l-ai departat de la Biserica, iar pe cei dreptcredinciosi intarindu-i, pe cei rataciti intorcandu-i, i-ai sfintit cu pecetea Duhului Sfant, iar ei fiind luminati cantau:

Bucura-te, pastorul cel bun;

Bucura-te, gonitorul eresurilor;

Bucura-te, ca ai rusinat pe Machedonie;

Bucura-te, ca ai sfaramat trambita ere­surilor lui;

Bucura-te, cale neratacita celor drept-credinciosi;

Bucura-te, luminat propovaduitor al sfintei credinte;

Bucura-te, cu Marele Vasile impreuna lucrator;                              

Bucura-te, pom inflorit in casa Dom­nului;

Bucura-te, al eresurilor surpator;

Bucura-te, al Darurilor lui Hristos impartitor;

Bucura-te, al credinciosilor aparator;

Bucura-te, al tuturor cald folositor;

Bucura-te, Cuvantatorule de Dumne­zeu, Grigorie!

Condacul 4

Iubitorul de oameni Iisus, care a im­bracat cu putere de sus pe Apostolii Sai in Ierusalim, ti-a dat tie putere tare asupra duhurilor si eresurilor ca sa le gonesti siBiserica Sa cea sfanta si ca o mireasa impodobita sa o aduci Lui, cantand: Aliluia!

Icosul 4

Vifor mare si strain eres avand Apolinarie, care rau intelegea intruparea Domnului, pe toti tragandu-i la pieire, l-ai gonit departe de turma ta, si dogma intruparii Cuvantului lui Dumnezeu intarind-o propovaduia-I pe Cel nascut din Fecioara, iar pe tine cinstindu-te zicem:

Bucura-te, luminatorul nostru;

Bucura-te, raza mantuirii noastre;

Bucura-te, pazitor al dreptei credinte;

Bucura-te, sfesnic cu lumina de aur;

Bucura-te, podoaba Arhiereilor;

Bucura-te, a Bisericii bucurie si pace;

Bucura-te, piatra nesfaramata;

Bucura-te, turn neclintit al Bisericii;

Bucura-te, cetate tare impotriva vraj­masilor;

Bucura-te, arma asupra patimilor;

Bucura-te minte cinstita;

Bucura-te, vas curat al darurilor Domnului;                

Bucura-te, Cuvantatorule de Dumne­zeu, Grigorie!

Condacul 5

Vazand vicleanul vrajmas odihna Bisericii a izvorat asupra ta ispite, necazuri si izgoniri, iar tu cu darul lui Hristos ai vadit mestesugirile celui mester in rautate, si ca un biruitor cantai: Aliluia!

Icosul 5

Intelegand poporul de ducerea ta de la dansii, au ridicat glasuri de plangeri zicand: O! Parinte! Ducandu-te de la noi, duci cu tine si Sfanta-Treime si va iesi din Cetate binecuvan­tarea. Si socotindu-se ei sarmani, ziceau asa:

Bucura-te, hranitorul saracilor;

Bucura-te, slujitorul bolnavilor;

Bucura-te, odihna strainilor;

Bucura-te, mangaierea batranilor;

Bucura-te, ajutorul necajitilor;

Bucura-te, izbavitorul napastuitilor;

Bucura-te, viteazule biruitor;

Bucura-te, curatitorul eresurilor;

Bucura-te, al plevelor eresuri curatitor;                                                                             

Bucura-te, arzator cu duhul in slujba lui Dumnezeu;

Bucura-te, scara care ne sui pe toti la ceruri;

Bucura-te, cel ce cu parinteasca dra­goste ai deschis mila la toti cei ce au venit la tine;

Bucura-te, Cuvantatorule de Dumne­zeu, Grigorie!

Condacul 6

Minunat intre Ierarhi te-ai aratat, ca gura ta ca o prastie a gonit toate eresurile si toate mestesugirile viclene le-ai smuls din inimile credinciosilor, pentru aceasta Biserica impreuna cu dansii canta: Aliluia!

Icosul 6

Ritorii cei prea intelepti n-au putut sta impotriva cuvintelor tale celor arzatoare, cand ai aratat in Biserica taina intruparii Fiului lui Dumnezeu, iar noi bucurandu-ne cantam:

Bucura-te, cap sfintit;

Bucura-te, minte zburatoare in sferele ceresti;

Bucura-te, ochi neadormit;

Bucura-te, ostas nebiruit;

Bucura-te, vorbitorule cu ingerii;

Bucura-te, petrecatorule cu Apostolii;

Bucura-te, dantuitorule cu Mucenicii;

Bucura-te, lucrator cu Marturisitorii;

Bucura-te, al pocaitilor mantuitor;

Bucura-te, al gresitilor indreptator;

Bucura-te, hranitor duhovnicesc;

Bucura-te, ostenitor netrupesc;

Bucura-te, Cuvantatorule de Dumne­zeu, Grigorie!

Condacul 7

Dumnezeiasca vestire a cuvintelor tale a inconjurat pamantul ca un fulger invatand pe toti, Treimii intru unime si unimii intru Treime sa ne inchinam cantand: Aliluia!

Icosul 7

Dorind intelepciunea cea de sus, Cel Atotputernic ti-a dat cununa darurilor si frumusetea cuvintelor ti-a adaugat. Deci, noi luand din cuvintele tale aducem tie aceasta cantare:

Bucura-te, soare luminos;

Bucura-te, vazator al tainelor lui Dum­nezeu;

Bucura-te, ca impreuna cu Mucenicii ai marturisit;                                           

Bucura-te, ca impreuna cu Cuviosii pe Hristos ai marit;

Bucura-te, ca cele sapte soboare cu cuvintele tale s-au intarit;

Bucura-te, sabie de foc care tai ere­surile;

Bucura-te, bisturiu care curati ranile nevindecate;

Bucura-te, chezasul pacatosilor spre mantuire;

Bucura-te, ca din raza Sfantului Duh ai luat lumina;

Bucura-te, ca in cetatea Arhiereilor lu­minezi ca un luceafar;

Bucura-te, prietenul cel bun al Marelui Vasile;

Bucura-te, ca amandoi adanci invata­turi ati lasat in lume;

Bucura-te, Cuvantatorule de Dumne­zeu Grigorie!

Condacul 8

Toata cantarea ce se aduce pomenirii tale nu poate aduce multumirea cuvenita pentru cele multe si frumoase osteneli cu care ai impodobit Biserica, iar turmei tale mantuire ai lasat, pentru care iti cantam: Aliluia!

Icosul 8

Bogat fiind de intelepciune si frumos graitor, ai varsat pe pamant samanta cea buna aSfintelor Scripturi, pentru aceasta noi cinstim pomenirea ta zicand:

Bucura-te, prea intelepte; Bucura-te, preafericite;

Bucura-te, Arhiereule cinstite;

Bucura-te, podoaba Bisericii;

Bucura-te, gura cereasca;

Bucura-te, minte apostoleasca;

Bucura-te, odrasla sfanta;

Bucura-te, sluga credincioasa a lui Hristos;

Bucura-te, vazator al tainelor dumne­zeiesti;

Bucura-te, teologule prea dulce;

Bucura-te, mijlocitor catre Dumnezeu;

Bucura-te, parintele Bisericii;

Bucura-te, Cuvantatorule de Dumne­zeu, Grigorie!

Condacul 9

Cu totul fiind unit cu raza Duhului, tu sfintite parinte afara de lume ai vietuit, si acum intru slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh luminat fiind, veselindu-ne cantare iti aducem: Aliluia!

Icosul 9

Sfarsindu-ti calatoria vietii in multe osteneli si necazuri, te-ai mutat catre Domnul. Deci, ca un prieten al Sfintei Treimi, fa rugaciune penrtu noi care iti cantam:

Bucura-te, ca mare dogmatic ai fost pentru Sfanta Treime;                     

Bucura-te, cel ce ai invatat ca Duhul de la Tatal purcede;

Bucura-te, ca impreuna cu Tatal si cu Fiul, o Treime singura stapanitoare ai aratat;

Bucura-te, lucrator al tainei Mantui­torului;

Bucura-te, cantator al slujbei Bisericii;

Bucura-te, catre popor frumos graitor;

Bucura-te, primitorul Sfantului Duh;

Bucura-te ca ai invatat intocmirea fiintei si a firii;

Bucura-te ca teolog al Treimii te-i aratat;

Bucura-te, cel ce prin cuvintele tale, izvor si dulceata Bisericii ai ramas;

Bucura-te, cel ce cu osardie sufletul tau ti-ai pus pentru noi

Bucura-te, ca pe cel rau l-ai surpat;

Bucura-te, Cuvantatorule de Dumne­zeu, Grigorie!

Condacul 10

  

"Cuvantul lui Dumnezeu cel slavit de ingerestile cantari pentru noi a saraci bine a voit", a spus marele Ierarh popoarelor, "si Fiul cel nascut din Fecioara, ne-a invatat a canta: Aliluia!"

Icosul 10

Sagetile ereticilor cele aprinse in chi­pul vapaii stinge-le cu sfintele tale rugaciuni, ca mantuiti fiind sa te cinstim cu laude ca acestea:

Bucura-te, odor sfant al Bisericii;

Bucura-te, tainuitorule de cele ceresti;

Bucura-te, ca pomenirea ta este plina de veselie;

Bucura-te, ca ai fost plin de dumne­zeiesc dar;

Bucura-te, ca indumnezeit te-ai facut;

Bucura-te, ca infricosate taine Dumnezeu ti-a descoperit;

Bucura-te,  caci  Cuvantul  Tatalui, Taina intruparii Sale ti-a descoperit;

Bucura-te,ca teologia prin ingerul Sau te-a invatat;

Bucura-te, ca podoaba Bisericii te-ai aratat;

Bucura-te, ca acum slava lui Dum­nezeu ai dobandit;

Bucura-te, ca pamantul cel intelenit purtator de flori l-ai aratat;

Bucura-te, ca dar sfintit din buzele tale ai varsat;

Bucura-te, Cuvantatorule de Dumne­zeu, Grigorie!

Condacul 11

Luminata avandu-ti mintea cu nema­surata pustie, curata de toata grija paman­teasca o ai pazit, si strabatand adancurile Duhului intru veselie te bucuri acum cantand: Aliluia!

Icosul 11

Cu dumnezeiasca si mai presus de fire putere ai invatat Ierarhe Grigorie pe toti luminandu-ne si invatandu-ne a canta asa:

Bucura-te, Grigorie podoaba Arhie­reilor;

Bucura-te, a Scripturii celei vechi lim­pede talcuitor;

Bucura-te, al Testamentului Nou fru­mos graitor;

Bucura-te, al Treimii aparator;

Bucura-te, al Dogmelor descoperitor;

Bucura-te, al dumnezeiestilor taine in­vatator;

Bucura-te, al bolnavilor tamaduitor;

Bucura-te, al scarbitilormangaietor;

Bucura-te, al napastuitilor izbavitor;

Bucura-te, al celor din ispite ajutor;

Bucura-te, al celor din inchisori cer­cetator;  

Bucura-te, al celor gresiti lesne iertator;

Condacul 12

Laudam intelepciunea ta, cinstim ostenelile tale, cantam pomenirea ta, intru care Biserica cu cantari impodobindu-se, impreuna cu poporul cel luminat prin invataturiletale cu multumire canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Cu bucurie canta cetele ceresti intampinandu-te, primindu-te, si inchinandu-te, Sfintei Treimi: "intra intru bucuria Domnului tau ai auzit". Auzi-ne si pe noi care te rugam sa faci rugaciune pentru toata lumea, ca sa se pazeasca Biserica de nevoi si de eresuri, ca pazite fiind cu darul lui Dumnezeu sa-ti cantam tie:

Bucura-te, singur pazitor al legilor ta­le;

Bucura-te, zid de aparare al Bisericii;

Bucura-te, liman lin celor invaluiti in necunostinta;

Bucura-te, ca tuturor ai deschis usa mantuirii;

Bucura-te, ca luminos ai aratat calea cea dreapta;

Bucura-te, ca ne duci de mana pe toti spre cer;

Bucura-te, al nostru folositor;

Bucura-te, grabnic ajutator;

Bucura-te, ca tuturor te-ai acut ascul­tator, ca pe toate sa le dobandesti;

Bucura-te, al oilor tale bun pastor;

Bucura-te, al sufletelor noastre man­tuitor,

Bucura-te, al trupurilor noastre ajuta­tor;

Bucura-te, Cuvantatorule de Dumne­zeu, Grigorie!

Condacul 13

O, preaintelepte Ierarhe Grigorie, pri­meste, aceasta putina rugaciune de multumire a noastra si o du la tronul dumnezeirii si cere de acolo pace lumii si unire Bisericii, ca paziti fiind in pace, cu multumire impreuna cu tine lui Dumnezeu sa-i cantam: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice inca o data Icosul 1 si Condacul 1.

Sfantul Grigorie Teologul (25 ianuarie)

Sfantul Grigorie Teologul se naste in apropierea Nazianz-ului, pe la 329-330, ca fiu al episcopului Grigorie si al Nonei. Face studii la Cezareea Capadociei, la Cezareea Palestinei, Alexandria si Atena. Este botezat si chemat de Sf. Vasile la manastirea sa, in Pont. Aici lucreaza cu prietenul sau la alcatuirea primei Filocalii. In 361 e hirotonit preot, impotriva vointei sale, fugind dupa aceasta, in Pont, la Sf. Vasile, de unde revine dupa staruintele tatalui sau. In 371, este facut de Sf. Vasile episcop de Sasima. A murit probabil la 389 sau 390, in varsta de aproximativ 60 de ani.

Urmator al caii sfinteniei s-a invrednicit a fi si Sfantul Grigorie Teologul , un stralucit margaritar al Bisericii lui Hristos.

Intorcandu-se in tara natala Sfantul Grigorie este botezat, retragandu-se apoi in Pont la manastirea infiintata de bunul sau prieten Vasile. Este hirotonit preot in anul 361, invrednicindu-se de treapta episcopatului zece ani mai tarziu, in anul 371.

Sfantul Grigorie de Nazianz ajunge in anul 379 la Constantinopol spre a sprijini Biserica Ortodoxa  de acolo, luminand cu invatatura sa toata lumea crestineasca intocmai ca o raza stralucitoare a lui Hristos. Aici, in casa unei rude, infiinteaza o capela numita simbolic "Invierea" in cadrul careia isi rostea predicile sale printre care se numara si cele cinci Cuvantari Teologice care i-au adus mai tarziu numele de Teologul.

Munca lui, virtutile lui de monah cu viata severa, succesele lui misionare contra ereticilor, au dus la randuirea lui ca Episcop al Cetatii Constantinopolului in anul 381.

Un moment de cumpana din viata sfantului  il reprezinta Sinodul al doilea ecumenic de la Constantinopol din anul 381, a carei presedintie i-a revenit Sfantului Parinte Grigorie . In cadrul acestui Sinod, el s-a dovedit a fi un adevarat stalp de neclintit al Bisericii lui Hristos si un mare ierarh vrednic de numele de cuvantator de Dumnezeu , combatand si taind cu sabia adevarului toate invataturile eretice. Sfantul Grigorie de Nazianz este unul dintre cei mai mari teologi ai secolului al IV-lea cugetarile sale fiind unele dintre cele mai importante podoabe ale gandirii si literaturii patristice . Inzestrat cu o sensibilitate excesiva, el poseda un deosebit simt al problemelor teologice, avand o mare inclinare catre viata ascetica, o inalta noblete sufleteasca si un exceptional talent oratoric si literar.

Inca de la o varsta frageda, Sfantul Grigorie s-a deprins cu infranarea, dispretuind orice lux, ramanand toata viata curat si sfant inaintea lui Dumnezeu.

Demn de mentionat este faptul ca Sfantul Grigorie, tanar fiind si inca nebotezat, punea mai mare pret pe sufletul vesnic decat pe trupul muritor intocmai dupa cuvintele Scripturii care zice ca trupul este facut ca "sa se intoarca in pamant cum a fost, iar sufletul la Dumnezeu Care l-a dat" (Ecc. 12,7).

Pe cand calatorea pe Marea Partenica a izbucnit o puternica furtuna punandu-i in primejdie viata. Dar pe cand ceilalti tovarasi de calatorie se infricosau mai tare pentru pierderea vietii trupesti, Sfantul Grigorie se inspaimanta mai mult pentru pieirea cea vesnica a sufletului, intrucat nu fusese inca pecetluit cu Taina Sfantului botez.  Asadar putem spune ca murea inecat in apa mai inainte de a fi fost mantuit prin apa.

Apoi a inceput a povesti celor cu care calatorea toate minunile pe care le-a savarsit Dumnezeu in orice loc, atat pe mare cat si pe uscat, facand apoi fagaduinta ca daca va scapa cu viata din primejdia in care se afla si va ajunge sa aiba parte de botezul cel mult dorit isi va inchina viata slujirii Lui. Dumnezeu l-a izbavit de moarte si prin rugaciunile sale, furtuna s-a oprit.

Sfantul Parinte Grigorie ura mandria si slava desarta , fugind deopotriva de lacomie, de risipa si de averi. El insusi marturiseste in poemul sau intitulat "Despre caile vietii" ca "bogatia nu prezinta incredere, iar scaunul viseaza trufie. Este greu sa fii stapanit de altii iar saracia e o piedica. Sa vietuim insa o viata straina de viata aceasta, schimband lumea aceasta cu alta, suportand toate intristarile apasatoare" spunea Sfantul Grigorie. Era insa stapanit de dorinta de a dobandi intelepciunea intocmai ca cei ce umbla sa dezgroape o comoara, insa o intelepciune de pe urma careia sa nu dobandeasca avutii ci sa lumineze cu invataturile sale toata lumea crestineasca.

Spre sfarsitul vietii sale, Sfantul Grigorie se retrage la locurile natale ducand o viata de sfintenie  pana la varsta de 80 de ani cand Dumnezeu l-a chemat la sine din viata aceasta pamanteasca la Imparatia cea cereasca, drept rasplata pentru ostenelile si luptele pe care le-a purtat, pentru buna intarire a Bisericii lui Hristos. Privind viata sa si gandirea sa, in sufletele noastre, ale credinciosilor, ia fiinta o intrebare: Este oare Sfantul Grigorie de Nazianz un model de preot desavarsit pe care sa ni-l insusim spre a-l urma si la asemanarea caruia sa ajungem si noi, elevii seminaristi? Iubiti credinciosi, raspunsul la aceasta intrebare ne este dat de felul in care Sfantul Grigorie a privit Taina preotiei, a privit misiunea de preot si de modul in care si-a insusit-o. Caci, si in privinta hirotoniei sale, Sfantul Grigorie a dat dovada de cumpatare si de intelepciune. Fiind hirotonit preot, Sfantul Grigorie s-a indepartat treptat de slujba de pastor spre a scapa de grijile care indreapta mintea mai mult spre cele lumesti, retragandu-se in Pont alaturi de Sfantul Vasile spre a duce o viata de ascet, intocmai dupa cuvintele Mantuitorului care zice: "Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor." (Mt. 18, 19-20).

Vorbind despre viata pustniceasca, staretul Grigorie insusi marturiseste: "Mi s-a strecurat in suflet dragostea de frumusetea sihastriei si pustniciei. Eram indragostit dintru inceput de singuratate. Nimic nu mi se pare mai frumos ca viata pustniceasca. Sa-ti incui simturile, sa traiesti mai presus de cele vazute, sa porti in tine insuti totdeauna curate chipurile cele dumnezeiesti . (Tratatul despre preotie)

Iata iubiti credinciosi de ce pregatire are nevoie un preot spre a deveni un carmaci bine priceput al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care Sfantul Grigorie s-a retras in pustie alaturi de Sfantul Vasile Vasile.

Sfantul Grigorie Teologul  ridica preotia la rangul slujirii celei mai inalte considerand ca nici o alta stiinta nu este mai presus de ea. In Tratatul sau el ne spune ca "preotia, arta de a conduce pe om - fiinta cea mai complexa si cea mai felurita in gand si fapta - este arta artelor si stiinta stiintelor.

Sfantul Grigorie de Nanzianz socoteste ca preotii trebuie sa se fereasca a deveni pilde rele pentru pastoriti spunand ca preotul trebuie sa depaseasca oamenii de rand in virtute si in asemanarea cu Dumnezeu  spre desavarsirea Bisericii.

Nu numai ca Sfantul Grigorie de Nazianz a pastorit totdeauna cu vrednicie si cu dreptate Biserica si poporul crestinesc ce i-a fost incredintat de Dumnezeu, dar a si aparat dreapta credinta  ortodoxa de invataturile gresite care amenintau Biserica in acea vreme. Astfel, Sfantul Grigorie, acest doctor iscusit al Ortodoxiei este ales si trimis de Bunul Dumnezeu in Bizant spre a vindeca bolile sufletesti ale crestinilor de acolo si spre a combate erezia pnevmatomahilor, care nega dumnezeirea Sfantului Duh. Si prin intelepciunea sa, Sfantul Grigorie luminat si impodobit fiind cu mestesugul cuvantarii de Dumnezeu a intrecut pe toti ritorii de-atunci pastorindu-si credinciosii in livada credintei  Sfintei Treimi.

Aceste fapte meritorii ale Sfantului Grigorie nu trebuie sa fie trecute cu vederea de catre noi credinciosii, dar mai ales de catre noi seminaristii, ci trebuie sa ni le insusim drept pilda pentru viata noastra crestineasca, caci urmandu-le exemplul putem reusi sa asezam in sfesnicele sufletelor noastre lumina adevaratei credinte , asemenea Sfantului Grigorie, prealuminat arhiereu care, prin puterea cuvintelor sale dumnezeiesti a spulberat neghina eresurilor.

Stalp neclintit al Bisericii lui Hristos, semanator al dogmelor si carmaci bine priceput al corabiei bisericii crestinesti, Sfantul Grigorie de Nazianz reprezinta asadar un model de preot desavarsit spre care trebuie sa tindem cu totii. El este un exemplu vrednic de urmat pentru noi toti, dar mai ales pentru noi, elevii seminaristi, viitori slujitori ai Sfintelor Altare.

Prin viata sa, dar si prin zestrea sa teologica si poetica ce ne-a ramas de la el, Sfantul Grigorie s-a invrednicit a fi urmator al lui Dumnezeu, vazand sfintenia dupa cum el insusi marturiseste drept: "asemanarea omului cu Dumnezeu prin virtuti si prin curatirea de patimi".

Asemenea tuturor sfintilor  si Sfantul Grigorie Teologul este mijlocitor pentru noi oamenii inaintea lui Dumnezeu dupa cum spune si Scriptura ca: "mult poate rugaciunea staruitoare a celui drept." (Iac. 5,16)

Se cuvine asadar, iubiti credinciosi, sa ne rugam Sfantului Grigorie de Nazianz sa mijloceasca pentru sufletele noastre zicand: "Cuvioase, de trei ori fericite, Preasfintite Parinte, Pastorule cel bun si ucenic al lui Hristos, mai marele pastorilor, tu cel ce ti-ai pus sufletul tau pentru noi, prealaudate de Dumnezeu cuvantatorule, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre. Amin.

Obiceiuri de Boboteaza

Boboteaza are, pe langa intelesurile crestine - momentul nasterii spirituale a Mantuitorului - trasaturi de mare sarbatoare populara.

In ajunul Bobotezei se pregateste o masa asemanatoare cu masa din ajunul Craciunului. Pe masa din "camera de curat" se asterne o fata de masa, aleasa special pentru acest moment, sub fata de masa se pune fan sau otava iar pe fiecare colt se pune cate un bulgare de sare. Deasupra se aseaza douasprezece feluri de mancare: coliva - grau pisat, fiert, indulcit cu miere si amestecat cu nuca pisata -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ( "galuste" ) umplute cu crupe, bors de "burechiuse" sau "urechiusele babei" - bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse -, bors de peste, peste prajit, "varzare" - placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac etc.

Pana la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mancare iar, imediat dupa sfintirea mesei, parte din bucate sunt adaugate in hrana animalelor pentru "a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prasila".

Alta data, dupa ce preotul rostea Troparul Botezului si stropea cu agheasma in casa si pe gospodari, era invitat sa se aseze pe lavita. Sub laicerul de pe lavita erau asezate, din timp, boabe de porumb - "ca sa stea clostile pe oua" - si busuioc - "ca sa vina petitorii'. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, in descantecele de dragoste.

In semn de rasplata se dadeau: bucate ("desagarului"), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului, gospodina casei aseza cel mai frumos fuior de canepa. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii: se credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele mortilor sau ca Maica Domnului va face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din iad pentru a le ridica in rai.

Ajunul Bobotezei

Ajunul Bobotezei era, in egala masura, si un moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice. Dimineata, inainte de aprinderea focului, se strangeau cenusa din soba si gunoiul din casa pentru a fi pastrate pana in primavara, cand se presarau pe straturile cu legume "pentru a le face rodnice si a le proteja de gujulii". Fanul de sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor "pentru a le feri de farmece, de boli si de duhurile rele". In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la preotul care venea cu Iordanul.

Se credea ca daca, in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii erau incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Boboteaza despre locurile unde sunt ascunse comorile.

In aceasta zi erau interzise certurile in casa si nu se dadea nimic ca imprumut, nici macar jaratec din focul din vatra.

In seara de Ajun se savarseau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, va fi cel al carui carbune se va stinge mai repede.

Boboteaza - sfinitirea apei

In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, in timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment se face, si astazi, cu multa atentie, in fiecare comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg - unde sa fie cel putin o fantana -, in imediata vecinatate a unei ape curgatoare, in gospodaria unui om sau in curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea in vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata. In jurul acestei cruci sau in jurul crucii care se afla in mod normal in curtea bisericii, se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii.

Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean isi ia apa sfintita in vasele de lemn sau de sticla cu care a venit de acasa. Pe drumul de intoarcere ei striga "Chiraleisa"- pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru cresterea cat mai mare a canepii - si toarna cate putina agheasma in toate fantanile intalnite in cale. Odata ajunsi acasa, oamenii sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa si interiorul casei.

Boboteaza - practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice

Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice. In Bucovina, purificarea aerului se facea, candva, prin focuri si fumegatii, in cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat dupa sfintirea apei cand tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand asupra lor carbuni aprinsi ce fusesera folositi anterior la aprinderea secaluselor, si aprindeau focurile de Boboteaza . Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate stranse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se mai potolea, in credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli si de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada in scop fertilizator. De asemenea, inconjurau casa cu pulberea folosita ca incarcatura pentru secaluse crezand ca, in acest fel, casa va fi ferita de primejdii, mai ales de trasnete.

In cele trei zile, cat tine Boboteaza in Bucovina, exista sate in care vecinii, prietenii si rudele obisnuiesc a se colinda reciproc, dupa cum exista comunitati in care, in aceste zile, reapar mascatii. Tinerii, mascati in babe si mosnegi, colinda mai ales pe la casele unde se gasesc fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscenta a cultului mosilor si stramosilor precum si a unor vechi practici fertilizatoare.
sursa:crestinortodox.ro

AJUTA PAROHIA NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL Facand o sponsorizare sau o donatie de bani :

    Biserica noastra s-a faurit cu ajutorul credincioşilor din parohia noastra si multumita Colegiului Cambridge care ne-a gazduit temporar intr-una din salile sale. Aici ne-am cladit un lacas de cult pentru toti credinciosii din aceasta zona, care ne-au ajutat sa ne punem temelia unei noi biserici. Pentru aceasta, rugam pe toti binevoitori care vor sa ne ajute in continuare cu donatii o pot face in contul deschis pe numele

Parohiei Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul Constanta      

Cont bancar IBAN:    RO64ROIN20303803201009218

la  BANCA RIB CONSTANTA

   Cod de identificare fiscala (CIF):   14286086

Pentru orice detalii luati legatura cu preotii bisericii :        

  

Preot Pricop Mircea      tel. contact  0766/359.033

Preot Petru Ciprian        tel. contact  0766/488.281 sau 0768/943.144

Preot Cristian                 tel. contact  0767/284.753

Preot Georgel                 tel. contact  0767/146.446

       e-mail:  bisericanastereasfantuluiioanbotezatorul@yahoo.com

    Dumnezeu va rasplati jertfa dumneavoastra!

  

FORMULARUL 230 - AJUTA PAROHIA NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL DONAND 2% DIN IMPOZITUL ANUAL !

Ce inseamna acest lucru?

In conformitate cu prevederile art. 57 alin. (4) din Codul fiscal (Legea 571/ 2003 cu modificarile si completarile ulterioare), prin intermediul acestei prevederi contribuabilii optează pentru virarea unei sume reprezentând până la 2% din impozitul anual, pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii sau unităților de cult.

In acest mod dumneavoastra aduceti la cunostinta statului roman modul in care sa fie cheltuita o parte din impozitul annual pe care il  platiti.

Prin acest lucru nu  vi se vor diminua veniturile si nici nu se va impune vreun cost suplimentar pentru dumneavoastra.

Astfel puteti contribui la finalizarea lucrarilor exterioare si inceperea lucrarilor in interiorul bisericii, inclusiv  realizarea lucrarilor de pictura .

Parohia Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul Constanta      

  Cont bancar IBAN:    RO64ROIN20303803201009218

               deschis la  BANCA RIB CONSTANTA

   Cod de identificare fiscala (CIF):   14286086

Pasul 1

Se completeaza Formularul 230 – “Cererea privind destinatia sumei reprezentand pana la 2% din impozitul annual” de la Administratia Fiscala astfel:

In sectiunea A  se  completeaza datele dumneavoastra de identificare si nu trebuie sa va faceti probleme daca nu

cunoasteti cu exactitate suma corespunzatoare a 2% din impozitul   pe venit  pe care il datorati statului. Poate fi lasata necompletata si va fi calculata de catre Administratia Fiscala. 

Pasul 2

Depuneti personal formularul sau il trimiteti in plic recomandat  Administratiei Fiscale de care apartineti .

In acest mod va aduceti aportul  la buna cheltuire a fondurilor publice si contribuiti la sustinerea , realizarea lucrarilor si a picturii la Parohia Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul Constanta .
  
PAROHIA NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL CONSTANTA
CONT BANCAR RO64ROIN2030380320109218 DESCHIS LA BANCA RIB CONSTANTA
COD FISCAL 14286086 

Dumnezeu sa binecuvinteze cu rasplata vesnica orice ajutor pe care ni-l acordati!

Moartea este doar o trecere, o punte". Care este diferenta intre moarte si somn?" O zi trista de februarie -Trecerea la cele vesnice a IPS BARTOLOMEU ANANIA

Dragii mei, de-a lungul vieţii mele am avut o singură rugăciune. Viaţa mea a fost, cel puţin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată şi nu o Dragii mei, de-a lungul vieţii mele am avut o singură rugăciune. Viaţa mea a fost, cel puţin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată şi nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simţit în imediata vecinătate a morţii, datorită suferinţelor şi primejdiilor prin care am trecut.Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: „Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este eminamente pragmatică”.

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte. Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor. Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie. De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare. Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”,i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi întradevăr fericit”.dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simţit în imediata vecinătate a morţii, datorită suferinţelor şi primejdiilor prin care am trecut.Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: „Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este eminamente pragmatică”.

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte. Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor. Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie. De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare. Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”,i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi întradevăr fericit”.

sursa : http://bartolomeuanania.blogspot.com    Publicat  de IPS Bartolomeu Anania

Inalt Preasfintitul Mitropolit Bartolomeu a trecut la cele vesnice pe 31 ianuarie 2011, la ora 19.25, in cadrul Sectiei de Terapie Intensiva a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca.

Slujba de inmormantare a Inalt Preasfintitului Parinte Mitropolit Bartolomeu va avea loc joi, 3 februarie 2011, in Catedrala mitropolitana din Cluj, la ora 12:00. Va fi inmormantat in cripta ierarhilor de sub altarul Catedralei Mitropolitane.

IPS Bartolomeu Anania

IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului s-a nascut pe 18 martie 1921 in localitatea Glavile, judetul Valcea. A urmat scoala primara intre anii 1927-1933, iar in perioada 1933-1941 a fost elev al Seminarului Central din Bucuresti. Pe 2 februarie 1942 a fost tuns in monahism la Manastirea Antim din Bucuresti, primind numele Bartolomeu. Pe 15 februarie este hirotonit ierodiacon. In perioada 1941 si 1948 urmeaza cursurile Facultatii de Teologie din Bucuresti, Cluj si Sibiu. Din cauza tulburarilor politice, isi incheie studiile de medicina si muzica instrumentala, din Cluj.

A fost asistent la Catedra de Istorie bisericeasca Universala de la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, intre anii 1950-1951, decanul Centrului de indrumare misionara si sociala a clerului de la Curtea de Arges, intre 1951 si 1952 si directorul Bibliotecii patriarhale, in perioada 1952-1958. In anul 1958 este condamnat politic la 25 de ani de munca silnica, pentru "uneltire contra ordinei sociale"; inchis la Securitate, Jilava, Pitesti si Aiud. Dupa sase ani este eliberat prin decretul general de gratiere. In 1964 este numit, din nou, director al Bibliotecii patriarhale.

Din 1965 pana in 1976 functioneaza, in cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Romane din America si Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicatiilor, reprezentant al relatiilor interbisericesti. Pe 29 octombrie 1967 primeste harul preotiei, fiind hirotonit de episcopul Victorin al Americii.

Intre anii 1976 - 1982 este directorul Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, la Bucuresti. In anul 1982 s-a pensionat de la Directia Institutului Biblic din Bucuresti si s-a retras ca pensionar la Manastirea Varatec.

Pe 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, iar pe pe 25 martie 2006, a fost intronizat ca primul Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, mitropolie infiintata pe 4 noiembrie 2005.

"Cu fiece plecare murim cate putin"

"De obicei, in limbajul curent, noi spunem ca moartea cuiva este o pierdere - pentru familie, pentru comunitate, pentru cultura, si asa mai departe. Or, intr’un astfel de caz, plang cei ce pierd; cauza reala, ascunsa, a plansului nu e moartea, ci pierderea.

Intre moarte si pierdere, insa, poate fi si o alta pricina a plansului indoliat: despartirea. Un poet francez a scris un vers memorabil, pe care vi-l citez in traducerea unui mare poet roman: "Cu fiece plecare murim cate putin". Din experienta proprie stim ca orice despartire - chiar temporara - de o fiinta draga este insotita si urmata de mahnire, de tristete, de o lacrima, de o batista la ochi. Cu atat mai mult cand despartirea e definitiva, cand conducem pe cineva "pe ultimul drum" sau "pe drumul cel fara de intoarcere".

Moartea e un dat al vietii si, la urma urmelor, singura noastra certitudine. Ne putem indoi de orice pe lume. In momente grele, de depresie sufleteasca, ne putem indoi chiar de propria noastra existenta, de faptul ca ne-am nascut, dar nu ne indoim ca faptul ca vom muri. ... Daca stim ca nimeni, de la Adam pana astazi, nu a scapat de moarte, fie el imparat, rege, satrap, sihastru, sfant, barbat sau femeie, nu avem nici un motiv sa banuim ca noi vom face exceptie. Asadar, e natural sa credem ca moartea e naturala.

Daca moartea e naturala, atunci de ce ne temem de ea? Frica de moarte e tot atat de frecventa ca si spaima "de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea asupra-ne a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi”, asa cum suna una din rugaciunile vecerniei. De ce oare ne temem de o inundatie sau de o eruptie vulcanica? Pentru ca, in ciuda faptului ca sunt numite "calamitati naturale", ele reprezinta tot atatea rupturi in curgerea fireasca a naturii, accidente menite sa descumpaneasca armonia cu care ne-am obisnuit. Prin urmare, daca noi ne temem de moarte, inseamna ca ea, moartea, este un accident al existentei noastre, un eveniment nenatural, in pofida faptului ca o numim "moarte naturala" sau "moarte buna". Ea este o ruptura in alcatuirea fiintei noastre, si anume ruptura dintre trup si suflet.

Asadar, fiind un accident, moartea nu are ultimul cuvant. Ceea ce numim noi moarte nu este altceva decat un prag, trecerea omului dintr’un mod de existenta in alt mod de existenta" (Mitropolitul Bartolomeu Anania).

Dumnezeu sa il odihneasca in pace si pe toti cei indurerati sa ii aline cu mangaierea Duhului Sfant!

SURSA:crestinortodox.ro