Duminica Tuturor Sfinților; Soborul celor 12 Sfinți Apostoli; Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeț – 30 iunie

                       

O suită de mari sărbători – Înălţarea Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile), Sfânta Treime, care anul acesta a coincis cu praznicul naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel – alternează cu duminici dedicate sfinţilor şi Sfinţilor Părinţi, în general şi în particular, în anonimatul lor comunional, de-o dârzenie dogmatică neclintită şi, totodată, de-o smerenie perfectă în viaţa lor dedicată Sfintei Treimi, urmării lui Hristos.
Duminica de după Înălţare a fost a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul Întâi Ecumenic. Sărbătoarea, de altfel, a premers Rusaliilor, Sfintei Treimi şi Sfinţilor Apostoli, ea fiind dedicată celor 318 ierarhi întruniţi în Primul Sinod, cel de la Niceea, din 325, sub patronajul primului împărat creştin, Constantin cel Mare şi al Sfintei lui mame, augusta Elena, cu participarea unei delegaţii din partea Papei Silvestru I, de unde şi denumirea de Sinod Ecumenic, fiindcă Biserica era Una şi nedespărţită, încă.
La acel Sinod s-a consolidat temelia credinţei/teologiei dogmatice, în conformitate cu Învăţăturile Mântuitorului şi în consecinţă, cu Sfânta Tradiţie apostolică. Sinodul a fost convocat de Împărat la solicitarea ierarhilor, deopotrivă răsăriteni şi apuseni, exasperaţi şi îngrijoraţi de erezia lui Arie, un foarte bun orator care, neoprit, risca să smintească lumea creştină aflată în expansiune minunată. Mai precis, ereticul nega dumnezeirea lui Iisus, considerându-L doar “creatură superioară”.
Arie avea un asemenea tupeu încât l-a determinat pe Sfântul Nicolae – pâinea lui Dumnezeu – să-i dea o palmă, pentru că nu mai suporta hula şi blasfemia la adresa Mântuitorului, a Dumnezeului-Cuvântul însuşi. Sfântul Nicolae a apărat Cuvântul întrupat. Arie, primul eretic, fiind un excelent orator, făcea lucrarea cea mai perversă a diavolului, aceea de a perverti învăţătura lui Iisus, tradiţia fundamentată pe mărturie vie.
Primul Sinod Ecumenic a durat toată vara şi s-a soldat cu primele şapte articole din Crez, cele referitoare la Tatăl şi Fiul, ultimele cinci, referitoare la Duhul Sfânt, urmând să fie alcătuite la Al doilea Sinod Ecumenic, cel din 381. Primul Sinod a reafirmat dogmatic dumnezeirea şi de-o-fiinţimea Sfintei Treimi, iar Sfântul Spiridon a făcut o demonstraţie practică, strângând în mâini o cărămidă, din care s-au ridicat limbi de foc, s-a scurs apă şi s-a vădit lut. Părţile componente şi nedespărţite ale cărămizii au exemplificat Persoanele Sfintei Treimi.
Astfel, în istoria dogmatică, din cei 318 participanţi la Întâiul Sinod, s-au reţinut cei doi sfinţi, Nicolae şi Spiridon. Sfântul Nicolae chiar a suportat consecinţele, adică, Împăratul Constantin l-a trimis la puşcărie şi i-a luat omoforul (însemnul de episcop) şi Evanghelia, ca să constate că, peste noapte, ele îi fuseseră restituite Sfântului în celulă de către însuşi Mântuitorul şi Maica Domnului. Drept pentru care Sfântul Nicolae a fost eliberat şi s-a bucurat de cinste mare. Intervenţia Sfintei Treimi, de altfel, s-a vădit şi în demonstraţia Sfântului Spiridon.
Părintele Cleopa arată, într-o predică foarte frumoasă: “Focul închipuia pe Tatăl, lutul, pe Fiul întrupat şi apa, pe Duhul Sfânt, Mangâietorul care a fost trimis în lume”.
Ereticul Arie, primul şi cel mai mare eretic, a fost anatemizat. În aceeaşi predică, Părintele Cleopa spune că erezia ariană a fost prima ruptură în “cămaşa lui Hristos”, una şi fără cusătură, urmând marea schismă sfâşietoare din 1054, între Răsărit şi Apus, soldată cu două Biserici, una având centrul la Constantinopol, cealaltă, la Vatican (Roma).
“La rândul ei, Biserica Catolică a mai fost lovită de încă două eresuri şi sciziuni. Este vorba de eresul lui Luther, al doilea Arie şi de Calvin, din secolul al XVI-lea, urmaţi după aproape un secol de schisma anglicană din secolul al XVII-lea.

Primul eres a cuprins aproape integral ţările din nordul Europei, aşa-numitele ţări protestante; iar religia anglicană s-a răspandit în Anglia, America de Nord şi Australia, formând Biserica anglicană.

Vedeţi cum a reuşit satana să rupă camaşa lui Hristos, adică să dezbine şi să sfâşie unitatea Bisericii întemeiate de El? Noi toţi mărturisim “o credinţă, un Domn, un botez”, însa datorită mândriei şi începătorilor de eresuri, care au schimbat învatatura de credinţă ortodoxă, apostolică, cu dogme noi după mintea lor (subl.n.), precum şi din cauza păcatelor noastre ale tuturor, au apărut în ultimele secole mai multe Biserici creştine – două apostolice, cea Ortodoxă şi cea Catolică – şi trei fără succesiune apostolică: protestantă, reformată şi anglicană.

 Dar dezbinările religioase nu s-au oprit aici. Începand din secolele XVIII si mai ales XIX, au apărut în America şi în apusul Europei noi grupări religioase rupte din trupul Bisericii apostolice, numite “secte”.

Astăzi, în lume se află până la o mie de secte şi grupări religioase creştine, unele mai fanatice, mai periculoase decât altele, cum ar fi “martorii lui Iehova”, “templul satanei”, cu aşa-numita “liturghie neagra”, în care se adoră diavolul în locul lui Dumnezeu. Ei caută să-şi facă noi membri în randul credincioşilor interesaţi, a celor certaţi cu disciplina Bisericii lui Hristos, a celor săraci, cărora le promit ajutoare materiale şi mai ales, a tinerilor, pe care îi pot corupe mai usor.

 Să luam, deci, aminte la noi şi la familile noastre ortodoxe. Înmulţirea sectelor este un semn vădit apocaliptic, care prevesteşte sfârşitul veacurilor“.

Peste o săptămână este Duminica Sfinţilor Români, sărbătoare prefaţată de zilele Sfântului Leontie de la Rădăuţi (mâine, 1 iulie) şi a Sfântului Ştefan cel Mare (2 iulie). Mă rog ca Preafericitul, cu ocazia Sfinţilor Români, să pomenească, din nou, de Sfinţii Închisorilor şi poate chiar să-l nominalizeze în vederea constatării sfinţeniei pe Valeriu de la Tg.Ocna (Gafencu).

Iar duminica a treia de după Rusalii este dedicată Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic, de la Calcedon (convocat în 451), care au luat atitudine dogmatică împotriva ereziei monofizite (care nega ipostaza trupească a Mântuitorului, considerând că are doar natură divină, nu şi umană). E(ra) o erezie cumplită. Măicuţa Domnului, la adormirea ei, a fost ridicată la cer cu trup cu tot. Iar miresmele şi facerile de minuni ale Sfintelor Moaşte, sfinţenia ca împlinire a umanului o atestă. Părintele Dumitru Stăniloae spunea că sfinţenia este împlinirea umanului. Anul acesta este dedicat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţilor Împăraţi întocmai cu Apostolii şi părintelui Stăniloae.

Teologia este, deci, luptătoare sau nu este deloc. Dar ea este. Ca dovadă şi credinţa noastră.

Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet s-a nevoit in veacul al XIV-lea, mai intai ca sihastru pe valea paraului Ramet din Muntii Apuseni si apoi ca egumen al Manastirii Ramet din judetul Alba. Pe peretele bisericii de la Ramet, perete care desparte naosul de pronaos, se afla urmatoarea inscpritie: "Scris-am eu mult gresitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crisul Alb in timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, in zilele regelui Ludovic“. Aceasta inscriptie este prima mentiune a unui intaistatator ortodox al Transilvaniei in istoria Bisericii noastre.

                                                        

Potrivit traditiei Sfantul Ghelasie avea doisprezece ucenici cu care impreuna se ruga, postea si savarsea sfintele slujbe. Nu manca decat sambata si duminica, iar in celelalte zile se hranea doar cu Sfintele Taine.

Sfantul Ghelasie era atat parintele sihastrilor din Muntii Ramet, cat si al satenilor din Tara Motilor. Multi din cei stapaniti de duhurile necurate, au primit vindecare prin rugaciunile sale.

La trecerea sa la cele vesnice, trupul sau a fost ingropat langa vechea biserica a Manastirii Ramet. Cu timpul a devenit necunoscut locul in care a fost inmormantat.

Moastele sale au fost scoase la iveala in anul 1925, cand, in urma unei ploi torentiale, a fost vazut un cap de om care a inconjurat de trei ori vechea biserica a Manastirii Ramet si s-a oprit langa sfantul altar. Alte doua capete au fost scoase la suprafata de ape. Capetele au fost ingropate in partea dreapta a vechii biserici. S-a purces la dezgroparea lor dupa ce calugarii au vazut ca zapada se topea in fiecare an deasupra locului in care au fost puse capetele. Capul Sfantului Ghelasie a fost identificat dupa ce o femeie bolnava de epilepsie s-a vindecat dupa ce s-a atins de el.

Pe 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea oficiala a Sfantului Ghelasie si trecerea numelui sau in calendarul ortodox. Canonizarea solemna s-a facut la Ramet la 29 iunie 1992. Pomenirea Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet se va face la 30 iunie.

Rugaciune catre Sfantul Ghelasie:

Catre tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, inaltandu-ne gandurile, cu umilinta si cu caldura te rugam: cauta din inaltimea plina de slava a cerului si te milostiveste de suferintele, durerile, patimile, necazurile, amaraciunile si stramtorarile noastre. Si roaga pe Stapanul si Dumnezeul nostru cel ceresc, sa ne ierte pacatele pe care, cu stiinta si cu nestiinta, le savarsim neincetat, ca si pentru putina noastra dragoste fata de El si fata de aproapele nostru, rugandu-L sa fie pururea milostiv si iertator si sa indeparteze de la noi toata suferinta si durerea. Fii povatuitorul si indrumatorul nostru pe cararile cele necunoscute ale vietii, pentru ca, urmand pilda credintei si a dragostei tale fata de Hristos, sa ne invrednicim de darurile Sale si trecand din aceasta viata, sa ne bucuram impreuna cu tine si cu toti cei bineplacuti din veac ai Domnului, de Imparatia cea nesfarsita a cerurilor, ca acolo, inconjurati de cetele ingerilor, sa aducem marire, cinste si inchinaciune lui Dumnezeu Celui in Treime slavit, in vecii vecilor, Amin.

Soborul Sfintilor Apostoli

1.Sfantul Apostol Petru, cel fierbinte ravnitor dupa Domnul si slavitul marturisitor al numelui Sau cel Sfant, care a zis: Tu esti Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu..., a fost frate cu Andrei cel intai chemat, din Betsaida Galileei, fiul lui Iona, din semintia lui Simeon. El, fiind chemat de Domnul nostru Iisus Hristos de la mrejele pescaresti la apostolie si de la vanarea pestilor la vanarea oamenilor, a castigat Biserica in loc de corabie, iar in loc de vasla, cheile Imparatiei cerului. Sfantul Apostol Petru a propovaduit Evanghelia mai intai in Iudeea; apoi in Antiohia, in Pont, in Galatia, in Capadochia, in Asia, in Bitinia si in Iliric. S-a pogorat pana la Roma si a binevestit Cuvantul lui Dumnezeu in toata Italia. Pe Simon vrajitorul l-a biruit in mijlocul cetatii Romei, cu puterea lui Hristos, surpandu-l jos din inaltimea vazduhului. Iar mai pe urma, Petru a fost spanzurat pe cruce cu capul in jos de imparatul Nero.

2. Sfantul Apostol Andrei, cel intai chemat, a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. El a mers in urma Mielului lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii, fiind frate al Sfantului Apostol Petru, pe care l-a si adus la Hristos. Andrei, dupa primirea Sfantului Duh, a propovaduit pe Hristos in Bitinia si in toate partile de pe langa Marea Neagra, in Herson si in Rusia. Ajungand aici, cu randuiala lui Dumnezeu, a infipt Crucea pe dealurile Kievului, vestind inainte incredintarea neamului aceluia din scaunul sau cel apostolesc din Vizantia. Apoi, propovaduind in Scitia cea Mare, Scitia Mica (Dobrogea), in Sinopi si in Miotia, s-a intors in Tracia si s-a pogorat in Elada si in Pelopones, unde a fost rastignit de antipatul Egheat in cetatea Patras din Ahaia (Grecia).

3. Sfantul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, cel numit de Domnul "fiul tunetului", era fratele Sfantului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, care a vazut slava Schimbarii la Fata a Domnului in Muntele Tabor. Dupa Inaltarea Domnului, a tunat ca un tunet pana la marginile pamantului; pentru ca a propovaduit Cuvantul lui Dumnezeu, mai intai la toata Iudeea si, dupa aceea, in Spania. Apoi, intorcandu-se iarasi la Ierusalim, cu glas de tunet mustra pe necredinciosii evrei, aratandu-le din dumnezeiasca Scriptura ca Iisus Hristos este adevaratul Mesia. Acest lucru nesuferindu-l evreii, au intaritat contra lui pe imparatul Irod, care se numea Agripa. Sfantul Apostol Iacov a baut paharul patimirii pentru Hristos, pe care a fagaduit sa-l bea, fiind ucis de Irod cu sabia.

4. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu, a fost apostolul cel iubit Domnului, care s-a rezemat pe pieptul Lui si a stat langa Sfanta Cruce cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. El s-a invrednicit a se numi fiu al ei, iar in vremea cinstitei adormiri a Maicii Domnului, Sfantul Apostol Ioan a dus stalparea cea din Rai, data de ingerul Gavriil, inaintea patului ei. El a propovaduit Evanghelia lui Hristos in Efes si in toata Asia. Deci, fiind in insula ce se numeste Patmos, s-a invrednicit de negraite descoperiri care sunt scrise in Sfanta Scriptura. Intorcandu-se in Efes si aducand la Hristos multe popoare din partile Asiei, s-a odihnit in pace, fiind ingropat de viu.

5. Sfantul Apostol Filip era din aceeasi cetate cu Petru si cu Andrei. El era stiutor iscusit al cartilor proorocesti si al Legii celei vechi. Tot el a adus la Hristos pe Natanail, zicand: Am aflat pe Hristos, despre care au scris in Lege, Moise si proorocii. Vino si vezi. Sfantul Apostol Filip a propovaduit pe Hristos in partile Asiei, impreuna cu Sfantul Apostol Vartolomeu si cu Maria, sora sa. El a fost ucis de pagani in Erapole, din Frigia, fiind rastignit cu capul in jos.

6. Sfantul Apostol Vartolomeu, era de neam din Galaad. El mai intai a propovaduit Evanghelia in Siria si in Asia de sus, uneori impreuna cu Sfantul Filip, iar alteori, singur, ajutandu-le lor cateodata si Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Dupa sfarsitul lui Filip, s-a dus in India, care se numeste binenorocita, petrecand acolo multa vreme in bunavestire, intorcand pe multi la Hristos si talmacind Evanghelia scrisa de Sfantul Evanghelist Matei, in limba indiana. De acolo s-a dus in Armenia cea Mare si in Alvan, cetatea Armeniei. Acolo a fost rastignit pe cruce cu capul in jos, iar pielea trupului sau a fost jupuita si, taindu-i-se capul, s-a incununat. Trupul lui, punandu-se in racla de plumb si aruncandu-se in mare, a plutit usor pe apa ca o luntre, pana a sosit la insula ce se numeste Lipar.

7. Sfantul Apostol Toma, care s-a numit si "geaman", era din Paneida, cetatea Galileei. El a fost acela, care a pipait ranile Domnului dupa invierea Lui. A propovaduit pe Hristos partenilor, midenilor, persilor, ircanilor, bactrilor si brahmanilor, pana la cele de pe urma parti ale Indiei. Iar in partile Calamidului, impungandu-se cu sulitele, a murit pentru Hristos.

8. Sfantul Apostol Matei, fratele lui Iacov al lui Alfeu, a fost chemat la apostolie de la vama. A fost intaiul scriitor al vietii lui Hristos, scriind Sfanta Evanghelie in limba evreiasca. El a propovaduit pe Hristos in toata Etiopia si in partile mancatorilor de oameni, de unde, in cetatea ce se numea Mirmeni, a trecut muceniceste din viata aceasta.

9. Sfantul Iacov al lui Alfeu, Apostolul lui Hristos si fratele Evanghelistului Matei, a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu in diferite tari si la diferite popoare inchinatoare de idoli. Deci, aducand la Hristos multe popoare, s-a facut asemenea dascalului sau, caci si-a savarsit patimirea fiind rastignit pe cruce.

10. Sfantul Apostol Iuda, fiul Sfantului Iosif din Nazaret, este numit de Luca fratele lui Iacov, intaiul episcop al Ierusalimului, si fratele Domnului. Iar de Matei si de Marcu a fost numit Levi si Tadeu. El a propovaduit pe Hristos in Iudeea, in Galileea, in Samaria, in Idumeea, in Arabia, in Siria si in Mesopotamia. Iar in partile Araratului el a fost spanzurat pe o cruce de lemn, de catre inchinatorii de idoli si, fiind lovit cu sageti, si-a dat sufletul sau pentru Domnul.

11. Sfantul Apostol Simon, cel din Cana Galileei, la a carui nunta Iisus Hristos a prefacut apa in vin, s-a numit Zilot, pentru ravna sa pentru Hristos Dumnezeul si a binevestit cuvantul lui Dumnezeu in Mauritania si in Africa. In Britania a fost rastignit de necredinciosi si astfel si-a dat duhul sau in mainile lui Dumnezeu.

12. Sfantul Matia, care s-a numarat in randul Sfintilor Apostoli, in locul lui Iuda vanzatorul, a propovaduit pe Hristos in Etiopia cea de afara, si acolo suferind multe patimi, s-a sfarsit muceniceste.

13. Sfantul si Marele Apostol Pavel, care, mai tarziu decat toti, a fost chemat de Domnul la apostolie, aratandu-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propovaduit pe El inaintea neamurilor si imparatilor, incepand de la Ierusalim pana la Roma, fiind invatator la multe popoare. El a fost ucis cu sabia de catre imparatul Nero, si astfel si-a sfarsit nevointa alergarii sale. Acest Sfant Apostol, impreuna cu Sfantul Apostol Petru, se cinstesc de Biserica ca cei care s-au ostenit mai mult decat altii, pentru bunavestire a lui Hristos.

Tot astazi serbam:

-Petru, Iacov al lui Zevedeu, Ioan, Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov al lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul, Matia (ales in locul lui Iuda) si pomenirea:
- Sfantului Mucenic Meliton;
- Sfantului Mucenic Petru din Sinopi;
- Sfantului Mucenic Mihail, gradinarul (sec. al XVIII-lea).

sursa crestinortodox