Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina
(Ev. Luca 12/16-21)
de Neli Mihail
Unui om bogat
Dar lacom,
Ţarina-i rodise..
Şi în sine-şi cugeta,
El cu el vorbise-
- Ce voi face
Că n-am unde
Roadele să pun..
Cred că voi mări hambare..
În ele să strâng.
Grâul şi recolta-ntreagă
Egoist s-adun.
Că doar n-am să-mpart cu alţii
Când eu sunt stăpân.
Şi voi zice mulţumit.
- Suflete ai bunuri
Strânse pentru mai mulţi ani..
Iar tu eşti doar unul.
Vesel să mănânci, să bei,
Să te odihneşti!
Că la câte ai acum
N-ai să mai munceşti.
Dar din Cer,
Domnul văzându-i
Toată lăcomia
I-a strigat pe loc.
- Nebune, cui le laşi de-acuma?!
Căci în noaptea asta.. Îngerii,
Sufletu-ţi vor cere
Şi ce-ai strâns doar ptr. ţine
Vor pieri şi ele.
Doar de trup te-ai îngrijit..
Sufletul golit
L-ai lăsat în părăsire
Nici nu te-ai gândit
Că vine clipa, momentul
Când nimeni nu ştie..
Sufletu-şi va lua adio
Pentru veşnicie.
Şi doar milele-şi aduna
Şi cu rugăciunea,
Dacă s-ampăcat cu sine
Dar în primul rând cu Domnul!
Că la judecată,
Bogăţia lui va fi
Căinţa curată!!
Reflectând şi noi la pildă,
Să ne-nfricosăm!
Că oricând se poate rupe
Sufletul de om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu