Sfânta Ecaterina (25 noiembrie)
de Neli Mihail
În Alexandria..
La tron era Maximian păgân.
Şi-n zilele lui mai trăia
O fiică de rang bun.
Ecaterina a lui Consta,
Era cea mai frumoasă!
Şi pretendenţi destui vroiau
Pe rând s-o cucerească.
Această fată înţeleaptă
Mai mult decât oricine,
Era curtată îndelung
De tineri cu renume.
Şi rudele şi mama sa
Mereu o sfătuiau
Să-şi ia bărbat ca să păstreze
Averea ce-o aveau.
Însă văzând că fiica sa
N-a vrut să ia aminte...
Creştină, mama sa-n ascuns,
A dus-o la părinte.
Şi-ascultându-i vorba dulce
S-a luminat cu Duhul,
Pentru că Însuşi Dumnezeu
Zicea prin el Cuvântul.
O călăuză-n drumul ei,
Duhovnicu-părinte,
A ajutat-o să găsească
Calea spre cele sfinte.
Şi-atunci nici gând să se mărite
Căci Duhul Sfânt lucra,
În sufletul ei blând şi dulce
Dorind fecioară a sta.
La rugăciunea Maicii Sfinte,
Iisus a vrut să vadă
Pe-această fată căci ştia
Că-L va urma îndată.
Şi noaptea într-un vis văzu..
Tânăra pe Hristos.
Îndepărtat, privea spre ea
Şi Îi vorbea tăios.
- Ascultă fiică, nu mai sta
‘N mizeria de jos!
Botează-te cât mai rapid
S-ai chipul luminos.
... Şi când trezită fu din vis
Zări ceva lucios,
Avea inel pe inelar,
Un legământ frumos.
Luând botezul a rămas
Mireasa lui Hristos.
Dar cei păgâni au schingiuit-o
Barbar şi fioros.
Fiind o vrednică fecioară
Cu multe s-a luptat
Dorind să-l cheme la credinţă
Chiar şi pe împărat.
Dorinţa ei nu sa-mplinit.
Doar pe alţii rătăciţi
I-a dus cu voia lor la Domnul
Să moară mucenici.
De multe ori, Ecaterina,
A fost greu chinuită..
În multe feluri torturată
De cei cuprinşi în erezii
Ce n-aveau pic de milă.
Într-un final pentru că Sfânta
N-a lepădat credinţa
Când o forţau să se închine
La zei în nefiinţă..
A fost întinsă şi pe roată,
Piroane-n răni i-au stat.
Cu-o sabie, sfinţitu-i cap
I l-au secţionat.
Şi astfel tânăra fecioară
Şi-a hărăzit sfârşitul.
Iisus pe cap i-a pus Cunună
Şi i-a sfinţit şi trupul.
Domnul i-a dat-o imediat
Văzându-i stăruinţa,
Căci a-ndrumat pe mulţi străini,
Mărturisind credinţa!
Acum această muceniţă
Impărăţeste-n veci
Unde e bucurie Sfântă,
În Rai cu cei aleşi.
Sfântă Mare Ecaterina
Vasul modelat frumos,
Umilei noastre rugăciuni
Dă-ne răspunsul cu folos.
Că ştim că Bunul Dumnezeu
Te-a luat ramură dreaptă,
Şi-o rugăciune către El
Sigur e rezolvată.
Ajută-ne să ne-nfrânăm
Mintea şi trupul nostru,
Să ne-ntărim degrab credinţa
Şi să ne-aflăm scopul.
Iar cei plecaţi în rătăcire
Întoarce-i tu cum poţi..
Şi câţi mai mulţi să-şi vină-n fire,
Să creadă în Hristos.
Cu mulţumiri, mărturisim
Citindu-ţi viaţa-ntreagă,
Că am aflat de-acolo noi
Cât eşti de înţeleaptă!
... cu ale ei sfinte rugi, Doamne miluieste-ne
Şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu