Filmulete din Duminica a 8-a dupa Rusalii - Inmultirea painilor ; 26 iulie

Duminica aceasta, numita si a inmultirii painilor, freamata de bucuria pe care orice ospat cu Hristos o daruieste sufletelor noastre. O zi lunga, obositoare prin incarcatura de minune si de fapta prin care toti cei prezenti trecusera. Cine mai stie cate facusera mainile lui Iisus si cate inimi intorsesera cuvintele Sale catre Dumnezeul Cel Viu! Mereu in astfel de momente oamenii obosesc si uita de foame, ceva mai inalt hranindu-i. Dar cand Cel Ce este Lumina cea lina a slavei lui Dumnezeu a ingaduit luminii celeilalte, create, s-aduca racoarea serii (Mt XIV, 15), stomacurile incordate de emotie s-au destins, cerandu-si hrana. Grija ucenicilor este induiosatoare. Din atitudinea lor remarcam ca au invatat deja cate ceva de la Mantuitorul, si poate ca unul din lucruri este aceasta duiosie catre flamand si insetat, cel care, tot Evanghelistul Matei ne zice in cuvinte cutremuratoare (Mt 25, 34-46), ii va arata pe "acesti mai mici" porti de aur in intrarea in Imparatie.

O, de-am manca dintr-insa si nu ne-ar mai flamanzi sufletele altfel decat dupa cele ale lui Dumnezeu... Dupa acestea se linisteste furtuna la cuvantul Cuvantului. Semn ca asa-i mereu dupa ce Painea cea Cereasca vindeca tulburarile noastre.

Predica parintelui Mircea Pricop 

Fotografii biserica - 26 iulie

Sfântul Paisie de la Neamţ: Patru lucruri sunt rele şi dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, şi rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu.

sursa www.credinta-ortodoxa.com

Rugaciune pentru tara noastra Romania si pentru neamul nostru romanesc

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne.

Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

Amin.

O reţetă a Sfântului Efrem Sirul pentru opt boli ale sufletului - Extras din Reţetar duhovnicesc sau doctorie duhovnicească adunată din lume”, Ed. Sophia, 2010, p.102-104 Sursa: ortodox.md

Cele opt gânduri din care vine tot ce-i rău şi din care omul nostru lăuntric se îmbolnăveşte adânc şi de moarte sunt următoarele: lăco­mia pântecelui, curvia, iubirea de arginţi, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea, slava deşartă, trufia. Tocmai acestea poartă război cu fiecare om.

Şi tu, fiule, dacă vrei să birui lăco­mia pântecelui, să îndrăgesşi înfrânarea, să ai fri­că de Dumnezeu, şi vei birui.

Dacă vrei să birui curvia, să îndrăgeşti privegherea şi însetarea, să te gândeşti întotdeauna la moarte şi sa nu stai niciodata de vorbă cu femeile, şi vei birui.

Dacă vrei să birui iubirea de arginţi, să îndrageşti neagonisirea şi necheltuirea.

Dacă vrei să birui mânia, să ţii minte cum Domnul nostru Iisus Hristos nu S-a mâniat pe evrei, cu tot răul pe care I l-au făcut, ci chiar S-a rugat pentru ei.

Dacă vrei să birui întristarea nepotrivită, să nu te mâhneşti nicicând pentru cele vremelnice, ci dacă te vor răni cu vorba, sau nu îţi vor da pace, sau te vor necinsti, nu te întrista, ci, dimpotrivă, bucură-te. Întristează-te doar când păcătuieşti, dar şi aici să păstrezi măsura, ca să nu cazi în deznădejde şi să pieri.

Dacă vrei să birui trândăvirea, îndeletniceşte-te macar o scurtă vreme cu vreo rucodelie, sau citeşte, sau roagă-te deseori.

Dacă vrei să bi­rui slava deşartă, să nu iubeşti laudele, nici cin­stirile, nici hainele bune, nici şederea pe locuri­le de frunte, nici întâietăţile, ci, dimpotrivă, să te bucuri atunci când eşti ocărât şi defaimat în chip mincinos, şi să te mustri pe tine însuţi, zicându-ţi că eşti mai păcătos decât orice om.

Dacă vrei să birui trufia, orice ai face, să nu zici că lucrul acela s-a făcut cu puterile tale, ci fie că posteşti, fie că petreci vremea în priveghere, fie că dormi pe pământul gol sau îngenunchezi adesea făcând me­tanii, să spui: “Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu acoperământul lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea”…

Nimic nu poate fi mai simplu şi accesibil de­cât această reţetă a lui Efrem împotriva celor opt boli ale sufletului – iar pentru ca ea să fie mai puternică şi mai eficace, adaugă rugăciunea ace­luiaşi Efrem:“Doamne şi Stăpânul vieţii mele! Duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie, iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei daruieşte-mi mie, slugii Tale.”

O, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti singura Cale, singurul Adevăr, şi singura Viaţă. O, Doamne, nu ne lăsa pre noi să urmăm mincinoşilor învăţători şi să cădem de la Tine. Căci noi pre Tine Te slăvim şi Ţie îţi mulţumim în veci, Amin!

DREAPTA CREDINŢĂ - Părintele Cleopa

Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.

Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.

Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : " Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul ". Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : " Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare ". Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim !

Au cunoscut ca totul este desertaciune. Da, erau adevarati domni. Oricat ar fi, viata asta este umbra si vis ! Este o scurta trecere ! Dar eu cand mor, ma duc la o viata care nu are sfarsit. Cine are sa se roage pentru mine ? Asa cugetau inaintasii.

Ai vazut ca toti isi faceau cate o manastire si mormant in manastire ? Fericiti si de trei ori fericiti au fost domnii nostri ortodocsi : Stefan cel Mare si Sfant, la Putna; Ieremia Movila si Gheorghe Movila, la Sucevita; Petru Rares, la Probota; Lapusneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistrita; Mircea cel Batran, la Cozia. Ai auzit unde era inima lor ? Unde este inima ta, acolo va fi si comoara ta. Pentru aceea au facut ei manastiri, ca sa fie pomeniti sute de ani la Sfanta Liturghie.
Stefan cel Mare n-a fost baptist ! Mircea cel Batran n-a fost evanghelist sau adventist ! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova; nebunii astia care au iesit acum. Nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originea noastra si radacina noastra de popor ortodox.
Ce spune Sfantul Efrem Sirul ? " Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna ziua sa nu-i dai ". Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist. ca Mantuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel :Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos. Fiecare sectar care s-a despartit de Biserica, s-a despartit de Hristos. Este om al satanei.

Evanghelia spune : In vremea de apoi vor iesi hristosi mincinosi si pe multi vor insela. Paziti-va de sectari, care dau brosuri prin trenuri, prin gari si prin cutiile de posta si unde vad oameni, dau gratuit otrava lor. cand vei vedea o carte ca nu are aprobarea Sfantului Sinod si nu are cruce pe ea, da-o pe foc, chiar Biblie daca este ! Daca-i sectara si scrie sa nu va mai inchinati la icoane, da-o pe foc ! Nici un pacat nu ai ! Aceasta este otrava semanata de inaintemergatorii lui Antihrist. Toate sunt otrava.
Sa tineti credinta pe care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre ! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani ! Nu va luati dupa slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe cei prosti si nelamuriti in credinta, sa rupa unitatea si sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara asta.
Paziti-va de nebunii acestia ! Au case de rugaciuni, dar acolo-i casa satanei. Unde nu sunt preoti si arhierei, nu este Hristos. Ca Mantuitorul a spus asa la Apostoli : Luati Duh Sfant ! Carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi. Iar carora le veti tine, tinute vor fi.Nu la sectari le-a spus acestea, ci la Apostoli, la episcopi si la preoti. Caci Apostolii, prin punerea mainilor si prin succesiunea apostolica, au dat darul Duhului Sfant la toti preotii din lume, prin hirotonii.

Deci, bagati de seama, ca sectarii nu au ierarhie canonica; n-au pe Duhul Sfant in ei; n-au cele sapte Sfinte Taie, nu cinstesc pe maica Domnului si Sfanta Cruce si nu au mantuire. Auzi ce spune Apostolul Pavel ? Luati aminte de voi si de turma voastra, intru care v-a pus pe voi Duhul Sfant pastori, zice la preoti si la arhierei.
Celor doisprezece Apostoli, pe care i-a ales Hristos, cand S-a inaltat la cer, le-a spus : Stati in Ierusalim pana va veti imbraca cu putere de sus !Si la Duminica Mare, dupa zece zile, a venit peste ei Duhul Sfant de sus, in chip de limbi de foc. Pe urma, vorbeau toate limbile de sub cer. Si dupa ce i-a imbracat cu putere de sus, i-a trimis, zicand : Mergand, propovaduiti Evanghelia la toata lumea, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui, iar cine nu, se va osandi. Deci, Biserica lui Hristos are ierarhie canonica, Duhul Sfant este in Biserica si cap al Bisericii este Hristos. Toti sectarii care s-au rupt de Hristos si nu merg la Biserica, sunt fiii lui Antihrist si inaintemergatorii satanei. Sa nu va luati dupa ei ! Sa nu spuneti ca nu v-am aratat adevarul !

Sa tinem credinta noastra pe care au tinut-o toti voievozii nostri si toti protoparintii nostri si toti romanii cei adevarati. Daca vrei sa fii fiu adevarat al lui Hristos si al Tarii Romanesti, sa tii credinta cea dreapta, ortodoxa, care o tinem de doua mii de ani. Daca nu, nu esti fiu al lui Hristos si al Bisericii, si esti strain de neamul romanesc. Nu poti fi cetatean crestin si roman, daca nu ai dreapta credinta in Hristos. Esti strain. Nu esti fiu al tarii. Ca fiu adevarat al Romaniei este cel care-i ortodox, pentru ca Biserica Ortodoxa predomina in tara noastra de doua mii de ani. Iar pe cei care-s sectari sa nu-i primim in casele noastre.

Iar cei care au confesiuni aprobate de stat, cum sunt catolicii si lipovenii, treaba lor. Aceia sunt cu credinta lor. Dar acestia care s-au rupt din Biserica Ortodoxa si s-au facut sectari, nu sunt fii adevarati ai tarii noastre, nici ai Bisericii, ci sunt inaintemergatori ai satanei. Asa sa stiti. Sunt prooroci mincinosi care vor sa va rupa credinta si sa duca la pierzare, poporul nostru bland. Tineti dreapta credinta si nu ascultati de ei!

Tara noastra romaneasca a fost ortodoxa dintotdeaunua si trebuie sa tina linia Ortodoxiei. Ortodocsi ne-am nascut de la origine, de la colonizarea Daciei, ortodocsi am trait timp de doua mii de ani si ortodocsi trebuie sa stam pana la moarte. Asta este adevarata credinta ortodoxa a Romaniei. Nu primiti nimic din afara, ca toti vor sa ne strice unitatea neamului, a credintei si a Bisericii. Toti acestia sunt vrajmasii Crucii lui Hristos.

---

Noi, dintru începutul plămădirii acestui neam, aşa ne ştim, români şi creştini ortodocşi. Aşa ne-am născut şi avem datoria să păstrăm curat şi deplin ce am moştenit de la străbuni, ca de la Dumnezeu. Dar noi, obşte ortodoxă română, să nu uităm niciodată evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, strămoşilor şi părinţilor noştri, cu care ei au apărat de-a lungul aproape a două mii de ani, patria şi această credinţă care le-au fost date drept sfântă moştenire de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt în Biserica Sa dreptmăritoare.

Nu vrem să stricăm liniştea nimănui în cele ale conştiinţei, dar nici nu vrem a ne depărta şi a părăsi moştenirea străbună în care noi simţim că stă unitatea adâncă a neamului nostru.

Pentru noi, patria şi ortodoxia sunt "grădina Raiului" dată nouă de Dumnezeu să "lucrăm în ea şi să o păzim" (Facere 2,15) cu sfinţenie.

Să ştiţi că nu toată credinţa în Dumnezeu este bună. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: Fiule Timotei, sfătuieşte pe creştini să fie sănătoşi în credinţă. Poate să creadă cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă nici un folos, dacă nu crede cum mărturiseşte Biserica, adică credinţa adevarată Ortodoxă. Şi dracii cred în Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob (cap. 2,19) că şi demonii cred şi se cutremură? Dar la ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu?

Primul fel de credinţă este credinţa dreaptă, adică ortodoxă, singura care este lucrătoare şi mântuitoare.

Apoi este credinţa schismatică. Schismatici sunt acei cu stilul vechi de la noi. Ei au credinţa ortodoxă, exact ca noi, dar fiindcă nu ascultă de Biserică, se numesc dezbinaţi de Biserică. Sunt afurisiţi de Biserică, până vin şi se întorc înapoi, să asculte de Sfântul Sinod.

Credinţa schismatică este şi credinţa catolică, care înseamnă universală, dar nu mai este dreaptă, adică ortodoxă, căci au schimbat unele dogme stabilite de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi la cele şapte Sinoade Ecumenice. Din această cauza ei s-au rupt de credinţa şi de crezul ortodox şi cred în Papa.

Apoi este credinţa eretică. Şi sectarii cred, dar asta este credinţă eretică. Dacă cineva strâmbă credinţa ortodoxă, ea nu mai este dreaptă şi nu-i plăcută lui Dumnezeu. Că marele Apostol Pavel spune aşa: Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta - adică cu dreapta credinţă -, şi peste toţi aleşii lui Dumnezeu. Şi iar zice: Fiule Timotei ,luptă-te ca un bun ostaş al lui Iisus Hristos, că cine nu se luptă după lege, nu se încununează (2 Timotei 2, 5).

Deci este o luptă şi o credinţă lucrătoare, când se face după legea lui Dumnezeu. Aceasta este credinţa dreaptă. Iar dacă nu-i credinţa dreaptă, aceea este credinţă eretică sau schismatică sau strâmbă, adică cu abatere de la dreapta credinţă ortodoxă.

Protestanţii zic "Sola Fide", mântuirea numai prin credinţă. Omul se mântuieşte numai prin credinţă, fără fapte, zic ei. Oare nu auzi ce spune Apostolul Iacob? Credinţa fără fapte este moartă (cap. 2, 20) precum şi faptele fără credinţă. Deci credinţa care nu este unită cu faptele bune nu este mântuitoare; căci şi diavolii cred, dar nu fac voia lui Dumnezeu.

Aţi auzit ce spune marele Apostol Pavel? Acea credinţă este mântuitoare, care se lucrează prin dragoste. Credinţă cunoscătoare au şi dracii, iar credinţa lucrătoare o au numai creştinii cei buni. Credinţa care este împodobită şi îmbrăcată cu fapte bune este credinţă lucrătoare, care aduce mântuire sufletului. Numai credinţa care se lucrează prin dragoste, numită credinţă ortodoxă lucrătoare, îl poate mântui pe om.

Deci, să nu vă înşelaţi cu ideile sectarilor, care vin din sânul Bisericii Protestante, care zic că numai credinţa, adică "Sola Fide", ajunge pentru mântuire, şi ca pot să-şi facă de cap, că n-au nevoie de sfat. Sau "Sola Graţia", care înseamnă mântuirea prin har. Nu este adevărat!

A zis Apostolul: În dar suntem mântuiţi? Da. Dar acelaşi apostol care a spus aceasta, a spus şi: Toţi vom sta în faţa divanului lui Iisus Hristos, ca să luăm fiecare după cum a lucrat, după faptele lui. Ai auzit că cere fapte?

Şi Mântuitorul spune în Evanghelie: Când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale... şi va răsplăti fiecăruia după faptele lui; şi în psalmul 61 zice: Că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui. Auzi ce le spune lor Hristos? Toată fapta bună sau rea, o va trage Dumnezeu la judecată. Şi în multe părţi ale Scripturii veţi găsi aceasta. Deci, numai credinţa dreaptă este mântuitoare, dacă este unită cu faptele.

Auzi ce spune Sfântul Apostol Iacob: Dacă ar veni cineva la voi şi ar fi goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele şi v-ar cere ajutor, şi le-ai zice: Du-te, frate! Mergi în pace! Dumnezeu să te hrănească; Dumnezeu să te facă sănătos, Dumnezeu să te primească, dar nu i-ai dat nimic, care ar fi folosul? (Iacob 2, 14-17). Ferească Dumnezeu! Dumnezeu putea să-l miluiască fără să-l trimită la tine. Dar l-a trimis la tine să vadă dragostea ta; să vadă credinţa ta; că tu vrei să-l ajuţi, să-l hrăneşti, să-l primeşti ca pe un străin în casa ta şi să-l adăpi.

Deci, credinţa ortodoxă unită cu fapta bună este credinţa mântuitoare. Iar acea credinţă în care nu-ţi pasă de durerea aproapelui tău, este credinţa stearpă, nelucrătoare şi nu aduce mântuire, căci credinţa fără fapte este moartă.

Credinţa mozaică, este credinţa evreilor primită prin proorocul Moise. Ei nu cred în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, refuzând Legea cea Nouă adusă de El şi de aceea prigonesc pe creştini.

Altă credinţă este credinţa păgână, a celor ce nu cred în adevăratul Dumnezeu. Cele mai mari religii păgâne sunt: mahomedanismul, budismul, brahmanismul, parsismul, hinduismul, şintoismul etc. Ei se închină la alţi Dumnezei, care sunt idoli sau diavoli. Ce zice psalmistul David? Idolii păgânilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti; gură au şi nu vor grăi . .. şi celelalte. Deci, cine crede în alţi dumnezei şi nu se închină Dumnezeului Celui în Treime, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul, acela are credinţă păgână.

Credinţa creştină poate fi uneori superstiţioasă, alteori fanatică. Oamenii care cred în vrăjitorii, în descântece, în vise, în vedenii şi alte năluciri, aceştia sunt oameni superstiţioşi şi au credinţa bolnavă sau stricată.

N-ai văzut ce spune Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, la capitolul 34? Precum este cel ce aleargă dupaăvânt şi vrea să prindă umbra sa, aşa este omul care crede în vise. Că pe multţ visele i-au înşelat sş au căzut cei care au nădăjduit în vise. Cel ce crede în vise este asemenea celui ce merge la vrăjitori.

Dar ce este credinţa fanatică? Credinţa care nu are la bază dreapta socoteală. Are un elan în toate: posteşte prea mult, se nevoieşte prea mult, o ia straşnic cu postul, cu milostenia, cu lepădarea de sine, cu metaniile şi n-are un bilanţ, n-are o dreaptă socoteală. Vorba proverbului: "N-o lua lată, că rămâne negrăpată!"

Credinţa fanatică ştii cum este? Cum ai încărca o maşină cu fel de fel de bunătăţi şi pe urmă i-ai da drumul la o vale mare fără frână. Se duce şi unde ajunge, se răstoarnă. Gata! Aşa-i credinţa fanatică.

Nu aşa! Toată fapta bună trebuie s-o conducă dreapta credinţă în Iisus Hristos şi dreapta socoteală sau cumpăna dreaptă. Dumnezeiasca Scriptură zice: "Nu te abate nici la dreapta nici la stânga. Calea de mijloc este cale împărătească". Deci, este o credinţă care nu are echilibru, o credinţă fără dreapta socoteală se numeşte fanatică. O ia într-o parte şi mai încolo se răstoarnă.

Pomenirea Sfântului Proroc Iezechiel ; Pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Ioan - 21 iulie

Iezechiel a fost feciorul unui preot din cetatea Sarir. El a fost luat în robia babiloniană împreună cu Regele Iehoiachim şi mulţi alţii din poporul lui Israel. lezechiel a prorocit timp de douăzeci şi şapte de ani în robia babiloniană. El a fost contemporanul Prorocului Ieremia. Pe cînd Ieremia învăţa poporul şi prorocea la Ierusalim, lezechiel prorocea şi învăţa poporul evreu luat rob în Babilon. Prorociile lui Ieremia erau cunoscute în Babilon, iar ale lui lezechiel, la Ierusalim. Amîndoi aceşti bărbaţi sfinţi proroceau într-un mod minunat: prorociile lor consunau între ele mergînd în acelaşi sens, ambii prooroci fiind prigoniţi şi torturaţi de poporul cel necredincios al lui Israel. Sfintul lezechiel a avut vedenii înfricoşate şi nemaiauzite. La rîul Chebar, lezechiel a văzut „cerurile deschizîndu-se, şi un nor mare şi un val de foc, care răspîndea în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie. Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc. […] Toate patru aveau cîte o faţă de om înainte, toate patru aveau cîte o faţă de leu la dreapta, toate patru aveau cîte o faţă de bou la stînga şi toate patru mai aveau şi cîte o faţă de vultur la spate” (lezechiel 1: 4-5, 10). Faţa de om arăta pre Domnul lisus Hristos întrupat în chip de om; faţa de leu arăta dumnezeirea Lui; faţa de bou arăta jertfa Lui, iar faţa de vultur arăta învierea şi înălţarea Lui. Într-o altă vedenie Sfintul Proroc lezechiel a văzut învierea morţilor. Prorocul a văzut o vale plină de oase uscate şi moarte, asupra cărora pogorînd Duhul lui Dumnezeu, ele s-au trezit la viaţă şi s-au ridicat pe picioarele lor. El a mai văzut în duh şi cumplita distrugere a Ierusalimului, cînd mînia lui Dumnezeu i-a ucis pe toţi, în afară de aceia îsemnaţi cu litera grecească Tău, care corespunde literei noastre T, şi care simbolizează Crucea. Răutatea evreilor nu 1-a ocolit pe acest bărbat dumnezeiesc. Ei 1-au urît pentru că le-a arătat hidoşenia caracterului lor şi păcatele lor, şi de aceea 1-au legat de cozile a doi cai care fugind, 1-au sfîşiat în două. El a fost îngropat în mormîntul lui Sem, fiul lui Noe.

Cântare de laudă la Sfântul Proroc Iezechiel

Prin a lui Dumnezeu voie, Iezechiel vedenie a avut:

Un cîmp larg, nesfîrşit plin de oase moarte de om.

Iezechiel de sus a auzit un glas:

Fiul omului, vezi tu aceste oase?

Ele odinioară au fost vii, oameni vii

Ce pe pămînt ca oaspeţi ai Mei s-au bucurat;

Eu bogat la masa mea lor le-am slujit,

Dar puţini Mi-au mulţumit aşa cum se cuvine.

Voieşti oare să învii aceste oase?

Prorocul s-a spăimîntat şi a rămas în uimire:

„O, Doamne, Doamne, Tu singur ştii!

De porunceşti, vii poţi ca să le faci iară!”

Apoi s-a pornit cutremur, huruit şi tunet,

Şi prorocul văzut-a minunea: cum oasele vii s-au făcut.

Oasele s-au ridicat şi s-au unit,

Fiecare la a lui încheietură;

Crescut-au apoi pe ele vene, piele şi trup.

Prorocul tremurînd de spaimă martor minunii a fost,

Şi L-a slăvit pre Domnul, cu tot trupul şi sufletul.

Ale prorocului graiuri rostite în Duhul Domnul

Cel înviat le-a arătat aievea.

Cînd Duhul va voi, morţii vor învia,

În trupuri duhovniceşti, transfigurate.

Atunci credincioşii se vor veseli în Domnul,

Şi-mpărăţi-vor veşnic în Cerurile Lui.

Pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Ioan

Aceşti doi tineri au lepădat lumea, casele lor şi rudeniile lor: Simeon pe maica lui cea vîrstnică, iar loan pe tînăra lui soţie. Amîndoi au primit tunderea în monahism de la Stareţul Nicon al Mînăstirii Sfîntului Gherasim, şi s-au retras în pustie, unde au vieţuit întru aspre nevoinţe şi înfrînări timp de mulţi ani. Ei şi-au pedepsit trupurile cu postiri aspre, pînă acolo încît semănau cu două ramuri uscate de copac. Într-o zi Simeon i-a zis lui loan că, avînd poruncă de la Dumnezeu, trebuie să părăsească pustia şi să meargă să vieţuiască în viermuiala cetăţii, spre a-I sluji lui Dumnezeu din mijlocul ei. Atunci loan i-a zis:

„Atunci păzeşte-ţi inima împotriva a tot ceea ce vei vedea în cetate. Nu te atinge cu inima ta de ceea ce va atinge mîna ta. Nu te desfată cu inima de bucatele pe care le va gusta gura. Iar cînd vei umbla cu picioarele tale, să umble şi pacea lui Dumnezeu întru tine. Şi să nu se tulbure mintea ta de lucrurile ce le vei avea de lucrat la arătare. Şi roagă-te pentru mine, ca Domnul să aibă milă de noi, şi să nu ne despartă unul de celălalt cînd va veni întru împărăţia Lui”

Sfîntul Simeon a ascultat cuvîntul fratelui lui întru Domnul, 1-a sărutat şi a părăsit scumpa pustie, sălăşluindu-se în lume, printre oameni, ca un nebun pentru Hristos. El a fost trimis de către Dumnezeu ca să-i înveţe pe oameni să se întoarcă spre credinţa ortodoxă, şi să o lucreze cu fapta. El s-a prefăcut nebun înaintea oamenilor, dar inima lui era altar şi templu al Duhului Sfînt, întru care se lucra neîncetat rugăciunea. El a avut din belşug harul Duhului Sfînt. El vedea toate tainele oamenilor, cele de aproape şi cele de departe, şi avea putere să vindece bolile lor şi să-i curăţească de diavoli. Dănţuind în mijlocul uliţelor ca un nebun, el se apropia pe neaşteptate de cîte unul şi îi şoptea la ureche păcatele lui ascunse, poruncindu-i să se pocăiască de ele. El se înfăţişa în vis păcătoşilor, îi certa, şi îi îndemna să se pocăiască. Aşa s-a întîmplat cu Bail, un actor-măscărici [păgîn] care îşi bătea joc pe faţă de altarele creştine: Sfîntul Simeon i s-a înfăţişat în vis şi 1-a certat, poruncindu-i să se pocăiască de faptele lui, iar măscăriciul s-a lăsat de necuratul lui meşteşug şi s-a făcut creştin rîvnitor. Un oarecare tînăr depravat a înnebunit din pricina desfrînărilor lui.Venind în faţa acestui nebun, Sfîntul i-a tras o palmă puternică şi i-a zis: „Să nu mai preacurveşti”. În acea clipă dracul a ieşit din tînăr, şi acesta s-a însănătoşit.

Cugetare

Pentru dragostea aproapelui său celui din lume, Sfîntul Simeon şi-a lăsat pe singurul lui prieten pe pămînt şi iubita lui chilie de pustnic şi s-a făcut nebun. Se spune că regele spartan Licurgurs a făcut şi el un sacrificiu măreţ pentru concetăţenii lui. El a promulgat nişte legi aspre, creând un sistem cu totul nou de educare a tinerilor, şi aducînd o ordine mai bună în stat. După ce a dat aceste legi, el le-a zis supuşilor lui că doreşte să meargă la sanctuarul de la Delfi, şi că pînă la întoarcerea lui vrea ca ei să facă legămînt că îi vor respecta legile cu stricteţe. După ce toţi cetăţenii au depus acest jurămînt, Licurgus a părăsit ţara fără să se mai întoarcă niciodată, legîndu-i astfel pe cetăţeni de jurămîntul lor pentru totdeauna.

Mare este sacrificiul de a-ţi părăsi de bună voie confortul şi patria şi a locui în pămînt străin, spre a le fi de folos cetăţenilor ţării tale. Dar cu cît mai mare nu este sacrificiul de a-ţi părăsi propria minte, şi de te preface cu bună ştiinţă nebun pentru totdeauna înaintea oamenilor! Oare nu este nebunia cea mai străină ţară cunoscută omului? A locui în asemenea tărîm sălbatic an după an, o viaţă întreagă, şi aceasta numai de dragul mîntuirii aproapelui!

Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche - 21 iulie

Troparul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche, glasul al 5-lea:

Următori şi împlinitori ai Evangheliei lui Hristos, Cuvioşilor Părinţi Partenie şi Rafail, sihaştrii prealuminaţi ai munţilor Moldovei; ostenindu-vă cu postul şi cu rugăciunea, aţi dobândit de la Dumnezeu aripi ale sufletului vostru, pentru aceasta vă rugăm să ne trimiteţi de la Hristos milă şi har celor ce prăznuim cu dragoste pomenirea voastră!

Condacul 1

Cuvioșilor lui Hristos, care în munții Agapiei s-au nevoit și sfeșnice prealuminoase călugărilor au strălucit, cununi de laudă aducem în această zi de slăvită prăznuire, noi, care cu evlavie, îi cinstim zicând: Bucurați-vă Sfinților Cuvioși Rafail și Partenie!

Icosul 1

Dumnezeiască râvnă pentru viața monahicească purtând în suflet, din tinerețe jugul cel bun al lui Hristos ai luat și calea părinților celor de demult ai urmat, pentru aceasta îți aducem laudă, zicând:

Bucură-te, tinerețe neîntinată;
Bucură-te, ocrotit al Arhanghelului Rafail;
Bucură-te, că îngerescul chip ai îmbrăcat;
Bucură-te, că de cele pământești te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe poarta cea strâmtă în Împărăție ai intrat;
Bucură-te, că pe cărarea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că războiul cel nevăzut l-ai purtat;
Bucură-te, că râvnă pentru cele sfinte ai avut;
Bucură-te, că de începătorul răutății nu te-ai înfricoșat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, cel ce cu armele Duhului Sfânt te-ai întrămat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povățuitor al călugărilor!

Condacul al 2-lea

Despre petrecerea îngerească a cuvioșilor din Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail ai auzit și toate cele deșarte ale lumii lepădând, ucenic starețului Eufrosin te-ai făcut. Cu postul, cu privegherea și cu lacrimile, patimile trupului le-ai veștejit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ca un dumnezeiesc lucrător ți-ai sădit în inima sfaturile pustnicilor, mintea având-o pavăză împotriva patimilor pierzătoare, și bărbătește luptându-te, în curăție ai viețuit și cu toată fapta bună te-ai îmbogățit, Cuvioase Partenie. Pentru aceea, cinstire îți aducem, zicând:

Bucură-te, aspru nevoitor;
Bucură-te, podoaba călugărilor;
Bucură-te, lauda pustinicilor;
Bucură-te, pildă celor iubitori de ascultare;
Bucură-te, dascăl al înfrânării;
Bucură-te, adânc de smerenie;
Bucură-te, rugăciune întraripată;
Bucură-te, apostol al răbdării;
Bucură-te, chip îmbunătățit;
Bucură-te, întărirea postitorilor;
Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, om ceresc;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioșilor!

Condacul al 3-lea

Mult te-ai minunat, Cuvioase Rafail, de sfintele osteneli ale părinților. Că trupuri purtând, prin mari nevoințe, celor fără de trupuri s-au asemănat. Iar tu cu osârdie, pilda viețuirii lor urmând, lauzi pe Hristos, împreună cu ei cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Următor bătrânilor cuvioși ai fost, căci de la rânduiala strămoșească nu te-ai depărtat și, prin asprimea vieții sihăstrești, cămară împodobită a lui Hristos te-ai arătat. Aceasta dorind și noi, cu evlavie te lăudăm zicând:

Bucură-te, următor al părinților pustiei;
Bucură-te, că dragoste curată ai dobândit;
Bucură-te, că nevoința ai învățat;
Bucură-te, dor de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, cel ce ți-ai potolit setea din izvorul dreptei credințe;
Bucură-te, cel ce cu înfrânarea te-ai întrarmat;
Bucură-te, cel ce dascălilor pustiei ai urmat;
Bucură-te, ucenic desăvârșit și duhovnic iscusit; 
Bucură-te, cel ce cu bunătatea te-ai împodobit;
Bucură-te, împlinitorule al pravilei călugărești;
Bucură-te, chip al sfințeniei;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povățuitor al călugărilor!

Condacul al 4-lea

Sfinte Cuvioase Partenie, ai viețuit pe pământ în vremuri de cumplită încercare pentru țară, când de frica hoardelor păgâne, creștinii din cetăți și sate la sihaștrii din munți aflau scăpare. Acelora, cu dragoste și milostivire te-ai făcut alinare, iar lui Dumnezeu împreună cu ei ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

În adâncul codrilor, pentru iubirea de Dumnezeu, te-ai sălășluit și împreună cu sihaștrii ai petrecut, dorul de rugăciune în liniște pururi, în suflet purtând, pentru aceea noi, cei care suntem în vâltoarea ispitelor, cu evlavie îți cântăm:

Bucură-te, că de lume te-ai îndepărtat;
Bucură-te, că pentru Domnul te-ai însingurat;
Bucură-te, luminător minților întunecate;
Bucură-te, risipitor al gândurilor necurate;
Bucură-te, că pe toți oamenii i-ai iubit;
Bucură-te, liman al celor prigoniți;
Bucură-te, mângâietor al celor întristați;
Bucură-te, grabnic ajutător;
Bucură-te, fierbinte rugător;
Bucură-te, blând povățuitor;
Bucură-te, întărirea celor suferinzi;
Bucură-te, că tuturor te-ai arătat milostiv;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Partenie, lauda cuvioșilor!

Condacul al 5-lea

Mlădiță aleasă a neamului tău cel iubitor de liniște, ai râvnit viața cea fericită a pustinicilor care întraripați cu dumnezeiescul dor, prin rugăciune, milostivirea lui Dumnezeu din ceruri au pogorât pe pământ. Cu binecuvântarea părinților, din mănăstire în tainițele codrilor te-ai îndepărtat, împreună cu ei cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Având dreptar rânduielile de odinioară, te-ai nevoit în privegheri neîncetate și ai biruit desăvârșit patimile, căci trupul ai supus gândului nepătimaș, urcând treptele lăuntricului Tabor, pentru care cântăm:

Bucură-te, sfânt pământean;
Bucură-te, l;cuitor al sihăstriei;
Bucură-te, rod minunat al pustiei;
Bucură-te, ostenitor neobosit;
Bucură-te, rugător desăvârșit;
Bucură-te, curăție întrupată;
Bucură-te, cugetare luminată;
Bucură-te, fire înnoită;
Bucură-te, vistierie de har;
Bucură-te, purtător al luminii lui Hristos;
Bucură-te, făclie de lumină nestinsă;
Bucură-te, pregustarea slavei ce va să vină;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povățuitor al călugărilor!

Condacul al 6-lea

Povățuitor blând și înțelept obștii te-ai arătat, Cuvioase Partenie, când egumen ai fost pus, dar nu ai aflat odihnă, dorind neîncetat să fii doar cu Hristos. Pentru aceasta în sihăstriile Muntelui Scaunele, în liniște, în rugăciune și în mari nevoințe ai petrecut, iar acum nu ne uita în rugăciunile tale pe noi cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cu totul te-ai desprins de cele pământești, cugetând la cele veșnice, la Împărăția ce va să vie, în care vor intra cei curați cu inima. Pentru aceea te lăudăm zicând:

Bucură-te, crin al pustiei; 
Bucură-te, pom cu bună roadă;
Bucură-te, dor de veșnicie;
Bucură-te, cugetător la moarte;
Bucură-te, locuitor al patriei cerești;
Bucură-te, jertfă curată adusă Tatălui Ceresc;
Bucură-te, că întru tine s-a odihnit Hristos;
Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;
Bucură-te, rug aprins în rugăciune;
Bucură-te, cel ce ai strălucit în lumina harului;
Bucură-te, părtaș al slavei dumnezeieşti;
Bucură-te, lumină din Izvorul Luminii;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioșilor!

Condacul al 7-lea

Precum oarecând în Colose, la rugăciunea Cuviosului Arhip, Sfântul Arhanghel Mihail a izbăvit biserica de la pieire, astfel și prin rugile voastre către marele Arhistrateg, lavra lui Agapie, cea mult încercată, nu s-a risipit. Pentru aceasta, împreună cu cetele cuvioșilor, Îl slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

“Fericit stareț” ai fost numit, căci sihaștrilor și călugărilor făclie luminoasă te-ai arătat. Cu virtuți alese fiind împodobit, mulțimi de peste Carpați și din Moldova întreagă veneau, cerând cuvânt de folos și ajutor de la Dumnezeu prin rugăciunile tale, pentru care te cinstim zicând:

Bucură-te, păstor al turmei lui Hristos;
Bucură-te, al Agapiei apărător;
Bucură-te, rugător pentru neamul românesc;
Bucură-te, purtător al Duhului Sfânt;
Bucură-te, cunună a celor iubitori de nevoință;
Bucură-te, cel ce ne întărești în credință;
Bucură-te, alinare a celor îndurerați;
Bucură-te, împăciuitor al celor învrăjbiți;
Bucură-te, al celor slabi întăritor;
Bucură-te, scăpare a celor în nevoi;
Bucură-te, sfătuitor al credincioșilor;
Bucură-te, viețuire minunată;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povățuitor al călugărilor!

Condacul al 8-lea

Pururi în minte ai avut cuvântul Domnului: “Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este”. Mâinile la rugăciune ridicând, cu lacrimi curate Celui Prea Înalt ai cerut putere a împlini dumnezeiasca poruncă. Pentru aceea ne înveți să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Prin răbdare în ispite, dragoste statornică, nezdrobită nădejde și credință tare, duhurile înșelăciunii le-ai surpat și vas curat, sfințit lui Hristos fiind, te-ai învrednicit să spui ca și Pavel: “De acum nu mai trăiesc eu, ci hristos trăiește în mine”. Pentru aceasta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi ce-ți cântăm:

Bucură-te, iubitor al Scripturii;
Bucură-te, cinstitor al dascălilor rugăciunii;
Bucură-te, că pe Hristos ai dorit;
Bucură-te, că în virtuți te-ai împodobit;
Bucură-te, că toată pofta ai călcat; 
Bucură-te, că grija lumească ai lepădat;
Bucură-te, că în sfințenie te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că împărăția lui Dumnezeu ai câștigat;
Bucură-te, că în tine patimile le-ai răstignit;
Bucură-te, că în tine Hristos a strălucit;
Bucură-te, lumina razei Duhului Sfânt;
Bucură-te, mireasmă de taină a pustiei;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioșilor!

Condacul al 9-lea

Dumnezeu Cel minunat întru sfinții Săi, stâlp de foc a arătat din cer deasupra muntelui ce poartă în sânul său moaștele cuvioșilor. Pentru aceasta noi cei neputincioși sufletește, cerem, cu lacrimi de umilință, sfinților nevoitori să ne fie mijlocitori către Domnul, Căruia îi cântăm: Aliluia! 

Icosul al 9-lea

Cine ar putea spune minunile și ostenelile tale, Cuvioase Părinte Rafail, care, împreună cu Partenie cel minunat, ai întregit ceata cuvioșilor care s-au ostenit în muntele cel binecuvântat. Cu buze nevrednice, îndrăznim a te lăuda zicând:

Bucură-te, ocrotitor al Mănăstirii Agapia;
Bucură-te, tainic păzitor al mănăstirilor, satelor și orașelor;
Bucură-te, slijitor al luminii;
Bucură-te, că ai văzut slava Treimii;
Bucură-te, purtător de Dumnezeu;
Bucură-te, învățător al iubirii;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii;
Bucură-te, mijlocitor al tuturor;
Bucură-te, străjer neadormit;
Bucură-te, cunoscător al tainelor negrăite;
Bucură-te, luminată cuvioșie;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povățuitor al călugărilor!

Condacul al 10-lea

Sfinților, care, încă din lumea acesta, din dulceața raiului ați gustat, calea vieții pământești ne-o luminați nouă celor rătăciți în pustiul păcatului, spre a ne înălța în locașurile cerești. De aceea, rugați-vă pentru noi cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Umbrit fiind de dumnezeiasca înțelepciune, ai lăsat cele stricăcioase și Dumnezeului celui veșnic ai slujit, dobândind pe cele nestricăcioase. Pentru aceasta acum stai aproape de tronul slavei veșnice. De aceea, nu ne uita nici pe noi cei ce te lăudăm, zicând:

Bucură-te, rob credincios care voia Tatălui ai împlinit;
Bucură-te, că viața în evlavie ți-ai săvârșit;
Bucură-te, că în slava cerească acum locuiești;
Bucură-te, că te desfătezi întru fericirea cea negrăită;
Bucură-te, că împreună cu sfinții în ceruri petreci;
Bucură-te, că de frumusețile raiului te îndulcești;
Bucură-te, că îndrăznire la Dumnezeu ai dobândit;
Bucură-te, povățuitor spre patria cerească;
Bucură-te, că în lumina cea neapusă strălucești;
Bucură-te, că ne luminezi cu înțelepciunea ta;
Bucură-te, făclie mult luminoasă celor dintru întuneric;
Bucură-te, că din viforul ispitelor ne izbăvești;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioșilor!

Condacul al 11-lea

Negrăită mireasmă a sfintelor voastre nevoințe arătată s-a făcut lumii. Voi, în sihăstrie sălășluindu-vă, patimile trupului ați topit și în lumina lină a sfintei slave ați intrat. Acesteia, învredniciți-ne prin rugăciunile voastre, si pe noi cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Treimea Cea de o ființă și nedespărțită pe sfinții Săi îi încununează cu slavă încă de pe pământ. Pentru aceea, și nevoințele tale sihăstrești au fost arătate Sfântului Mitropolit Dosoftei, cel care, luminat de Duhul Sfânt, a sărutat sfintele tale moaște. Învrednicește-ne și pe noi de această duhovnicească bucurie, cei care te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că, în liniștea inimii, pe Dumnezeu ai lăudat; 
Bucură-te, că Treimii Sfinte te-ai închinat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu Tatăl te-ai dăruit;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai slavoslovit;
Bucură-te, că în lumina Sfântului duh te-ai sălășluit;
Bucură-te, cel ce credința cu osteneli ai pecetluit-o;
Bucură-te, că îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că faptele tale bune le-ai tăinuit;
Bucură-te, că virtuțile tale întru smerenie le-ai ascuns;
Bucură-te, făclie ce luminezi noaptea necredinței;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuți;
Bucură-te, că prin rugăciune îi ridici pe cei căzuți;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povățuitor al călugărilor!

Condacul al 12-lea

Nevrednici suntem de voi sfinților, Fericite Rafail și Preaminunate Partenie. De aceea, trupurile voastre pline de slavă dumnezeiască, neprețuită comoară, odihnesc în pământ tăinuite, dar, cu evlavie și cu umilință, noi nu încetăm a vă aduce laudă de mulțumire, cânând lui Dumnezeu: Aliluia! 

Icosul al 12-lea

Pomenirea te cea strălucitoare ne veselește astăzi, că mare folositor și mijlocitor în nevoi te-au dobândit cetele călugărilor, preoților și credincioșilor, și cinstit ai fost de evlavioșii ierarhi, care și sfintele tale moaște le-au sărutat. Învrednicește-ne de aceasta și pe noi care te lăudăm, zicând:

Bucură-te, cel ce patimile ai biruit;
Bucură-te, că lui Dumnezeu te-ai dăruit;
Bucură-te, căci pentru Hristos multe încercări ai răbdat;
Bucură-te, că îngerește ai viețuit;
Bucură-te, împreună locuitor cu îngerii;
Bucură-te, că Hristos cu slavă te-a încununat;
Bucură-te, că prin ostenelile tale Dumnezeu S-a slăvit;
Bucură-te, cel ce strălucești ca luminătorii pe cer;
Bucură-te, lauda călugărilor;
Bucură-te, făclie a sihaștrilor;
Bucură-te, cel cinstit de Mitropolitul Dosoftei;
Bucură-te, ocrotitor al Agapiei și al celorlalte mănăstiri moldave;
Bucură-te, rugător pentru tot neamul românesc;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioșilor!

Condacul al 13-lea

O, Preafericiților Părinți Rafail și Partenie, care în munții Moldovei cu sfinte nevoințe ați strălucit și cetei sfinților români v-ați adăugat, primiți această smerită laudă de la noi nevrednicii, care vă chemăm în ajutor, rugându-vă ca prin mijlocirile voastre, să ne ocrotiți pe noi și neamul nostru, întărindu-ne în credință și evlavie, ca prin pocăință să facem fapte vrednice de mântuire și neîncetat să cântăm cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori) 

Apoi se zic iarăşi Icosul 1: Dumnezeiască râvnă…, Condacul 1: Cuvioşilor lui Hristos…,

Icosul 1

Dumnezeiască râvnă pentru viaţa monahicească purtând în suflet, din tinereţe jugul cel bun al lui Hristos ai luat şi calea părinţilor celor de demult ai urmat, pentru aceasta îţi aducem laudă, zicând:
   Bucură-te, tinereţe neîntinată;
   Bucură-te, ocrotit al Arhanghelului Rafail;
   Bucură-te, că îngerescul chip ai îmbrăcat;
   Bucură-te, că de cele pământeşti te-ai lepădat;
   Bucură-te, că pe poarta cea strâmtă în Împărăţie ai intrat;
   Bucură-te, că pe cărarea cea dreaptă ai umblat;
   Bucură-te, că războiul cel nevăzut l-ai purtat;
   Bucură-te, că râvnă pentru cele sfinte ai avut;
   Bucură-te, că de începătorul răutăţii nu te-ai înfricoşat;
   Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
   Bucură-te, cel ce cu armele Duhului Sfânt te-ai întrarmat;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!

Condacul 1

Cuvioşilor lui Hristos, care în munţii Agapiei s-au nevoit şi sfeşnice prealuminoase călugărilor au strălucit, cununi de laudă aducem în această zi de slăvită prăznuire noi, care cu evlavie îi cinstim zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie!

şi se face otpustul.