ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC PROCOPIE (8 iulie)
http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2012/07/acatistul-sfantului-mare-mucenic.html
Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie, glasul al 8-lea:
Nu de
la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credinţa
părintească cea rea şi slujbele cele orânduite; şi râvnind după Hristos, ca un
al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli şi răni. Şi primind acum cununa cea
făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască
sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Adâncul
Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu
mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalec, în pustie, a biruit.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce
eşti luminat cu bogatele raze ale Duhului, mântuieşte de negura patimilor şi de
primejdii pe cei ce cinstesc această sfântă şi purtătoare de lumină prăznuire a
ta, Sfinte Mucenice Procopie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Chemarea
ta, Sfinte Procopie, nu a fost de la oameni, ci de la cer te-a vânat Hristos,
precum odinioară pe Pavel, făcându-te cu adevărat mărturisitor al patimilor
Lui.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
În
locul ostăşiei celei vremelnice ai luat în schimb ostăşia cea veşnică; şi în
locul împăratului celui muritor, ai ales a sluji pe Cel Nemuritor, Care ţi-a
dat Împărăţia cea nestricăcioasă, Preafericite Procopie.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai
pe Cel din fire Ziditor, Care cu adevărat ne-a îndumnezeit cu unirea Sa cea mai
presus de minte, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată. Pe Acela roagă-L
neîncetat să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu în
înţelepciune...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Procopie,
roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În
mijlocul Crucii preaslăvit ţi S-a arătat ţie Hristos, învăţându-te de faţă
pogorârea Sa cea către noi şi pe tine te-a chemat la pătimire.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Locaş
şi stâlp ridicându-te pe tine Dumnezeiescului Duh şi fiind plin de râvnă
dumnezeiască, ai sfărâmat capiştile demonilor şi idolii cei fără de suflet,
Sfinte Mucenice Procopie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Fiindu-ţi
făcut trupul şuviţe, ai lepădat hainele cele de piele şi te-ai îmbrăcat cu
podoaba nestricăciunii; şi aşa ai golit de putere pe vicleanul diavol, Mucenice
Procopie.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izbăveşte-mă
de toată potrivnica năvălire a şarpelui, Maică Fecioară Curată şi luminează
inima mea, care cu credinţă te măreşte pe tine, Ceea ce eşti fără de prihană.
Irmosul:
Nu în
înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine Înţelepciunea
Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule
de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat
pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa
rânduială, precum se cuvine grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin
dumnezeieştile înălţări către Stăpânul, ai surpat pe tiranul cel trufaş, care
se înălţa cu puterea necredinţei, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-ţi-S-a
ţie Izbăvitorul, când erai închis în temniţă, Sfinte Procopie, umplându-te de
îndrăznire, dându-ţi şi numire pe potriva dobândirii tale plină de daruri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Cei ce
erau acoperiţi cu negura necredinţei, văzându-ţi chipul tău luminat cu Darul
cel Dumnezeiesc, au luat lumina credinţei prin insuflarea cea dumnezeiască.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu
rugăciunea ta cea neadormită, pe mine cel îngreuiat de somnul lenevirii,
deşteaptă-mă către zorile pocăinţei şi mă izbăveşte, Stăpână, Ceea ce Singură
ai născut pe Mântuitorul.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Necredincioşii
nu vor vedea slava Ta, Hristoase; dar noi pe Tine, Unul-Născut, strălucirea
slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de
oameni.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
lumina cuvintelor tale, Sfinte Mucenice Procopie, prin sângele muceniciei au
adus oaste plecată lui Hristos Dumnezeu; şi aceia au moştenit împărăţia cea
nemişcată împreună cu tine.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Femeile
cele din Singlit, lepădându-se de neam şi de cinstea cea cu mândrie şi alegând
a muri pentru Tine, Cuvinte Nemuritorule, s-au arătat părtaşe Singlitului celui
de sus.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Femeile
cele mărite, care au dorit de împărăţia Ta, Mult Milostive, fiind aprinse la
suflet cu focul cel dumnezeiesc, au defăimat trupul şi schingiuirea cea fără de
milă.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zămislind
pe Emanuel, Dumnezeu cu trup L-ai născut, spre înnoirea oamenilor, Preasfântă
fără de prihană. Pe Acela roagă-L pururea să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 6-a. Irmos:
Jertfi-voi Ţie cu glas...
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din
limba ta cea curgătoare de miere, curgeau învăţături picurătoare de miere şi cu
adevărat izbăveau de amărăciunea nedumnezeirii pe cei ce cu bună credinţă
alergau către tine, Mucenice Procopie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Câştigând
tu, mucenice, drept maică dreapta credinţă, ai întors de la păgânătate pe
cinstită maica ta cea după trup şi ai adus-o la Tatăl Cel Ceresc, prin
chinuire.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Tiranul,
zgâriindu-ţi faţa ta cu fierul, mucenice, n-a putut mişca tăria cugetului tău,
căci era întărită cu dragostea Celui Ce a răbdat patimile cu trupul.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preasfântă
Fecioară, în chip de negrăit ai născut pe Sfântul sfinţilor, Care pururea
sfinţeşte pe cei credincioşi şi cetele mucenicilor le împreunează cu îngerii.
Irmosul:
Jertfi-voi
Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor
curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie: Căutând cele de sus...
Cu
râvnă dumnezeiască spre Hristos fiind aprins şi cu cinstita Cruce păzit,
întărâtarea vrăjmaşilor şi îndrăznelile ai surpat, Sfinte Mucenice Procopie. Şi
cinstita Biserică ai înălţat-o, întru credinţă sporind şi luminându-ne pe noi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În
cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credinţe, mai vârtos
decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în
Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiindu-ţi
zdruncinaţi, grumajii cu greutatea plumbului, mucenice, nu simţeai, căci ai
dorit să porţi pe grumajii tăi jugul cel uşor al Celui Ce S-a împreunat cu noi,
din milostivire.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Primind
de sus darul tămăduirilor, goneşti bolile şi depărtezi de la oameni duhurile
cele viclene, mucenice, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Primind
bătăile cele ca nişte ploi ale vrăjmaşilor, fericite şi tare fiind ars cu
focul, ai ars păgânătatea, cântând: Binecu
vântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din
Doamnă Nestricată mai presus de fire Se naşte Cuvântul, Cel Ce toate le zideşte
cu cuvântul, vrând să mântuiască din necuvântare pe cei ce preaslăvesc
pogorârea Lui cea de bunăvoie.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind
ars cumplit cu făclii şi împuns cu frigări şi la rănile cele vechi primind din
nou zgârieturi şi tare durându-te mucenice, cântai: Binecuvântaţi, toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
dreapta ta, fericite, ai pălmuit întunecoşii obraji ai demonilor. Şi ai arătat
judecătorului celui fără de lege ca să ardă aceasta în jeratic, stându-i
împotrivă, mărite şi cântând: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe
Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe
Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Având
temelie nesfărâmată pe Piatra Hristos, preafericite, te bucurai, Mărite
Procopie, fiind împovărat cumplit cu pietre, care te uşurau pe tine către
bucuria cea fără de greutate, cântând: toate lucrurile, binecuvântaţi şi
lăudaţi pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iată,
toate neamurile te fericesc pe tine, Fecioară, precum ai proorocit. Că ai
născut pe Fericitul Dumnezeu, Care face fericiţi pe cei ce urmează poruncilor
Lui cu credinţă şi cântă: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm să binecuvântăm şi să
ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile
întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi
puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de
dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos,
Piatra cea Netăiată...
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vitejeşte
câştigând sfârşitul cel dorit de tine, ţi-ai plecat lui Dumnezeu grumajii; şi
fiind lovit cu sabia, te-ai suit pe sângele tău ca pe o căruţă şi ai alergat în
sus către Dânsul, Sfinte Mucenice Procopie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice
Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu
dumnezeiasca putere cea Atotputernică a Duhului izvorăşti râuri de tămăduiri şi
opreşti văpăile patimilor şi taberele cele demonice le îneci, vrednicule de
minune.
Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh.
Pe cei
ce săvârşesc cu bucurie sfântă pomenirea ta, izbăveşte-i de toată îngrozirea,
de toată boala, de toată primejdia, Sfinte Procopie, cu sfintele tale rugăciuni
cele către Domnul şi Ziditorul.
Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ziditorul
soarelui şi al stelelor şi a toată zidirea lumină ne-a răsărit nouă, Fecioară,
din pântecele tău cel purtător de Lumină. Pe Acela roagă-L neîncetat să
lumineze pe cei ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Hristos,
Piatra cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel
Netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta,
veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul
Tău...
Precum
mai înainte a chemat Hristos din cer pe Pavel, aşa te-a chemat şi pe tine către
credinţă, Sfinte Procopie Înţelepte, ştiind mai dinainte frumuseţea cea
dumnezeiască a inimii tale. Pentru aceea, vitejeşte te-ai nevoit, propovăduind
patimile şi venirea lui Hristos către oameni, preafericite.
SEDELNA Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul
Tău...
Nădejdea
creştinilor, Preasfântă Fecioară, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, Celui pe
Care L-ai născut mai presus de înţelegere şi de cuvânt, împreună cu Puterile
cele de sus, ca să ne dea iertare de păcate şi îndreptare vieţii, nouă tuturor,
celor ce cu credinţă şi cu dragoste te mărim pururea.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Mieluşeaua
cea Neîntinată, văzându-şi Mielul şi Păstorul mort, Spânzurat pe Cruce,
tânguindu-se, zicea, văitându-se ca o maică: cum voi suferi smerenia Ta cea mai
presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu