Sfantul Ioan s-a nascut in anul 1644, din parinti crestini. La varsta de 15 ani ajunge rob la turci. Pe drumul spre Constantinopol, un pagan pune ochii pe el si-l cumpara cu gandul de a-l sodomiza. "Sunt stapanul tau, te-am cumparat cu aur si fac cu tine ce vreau!". "Ba - raspunde tanarul - stapanul meu este Hristos, Care m-a cumparat cu sangele Lui si face cu mine ce trebuie!". Aparandu-si demnitatea si curatia, Ioan il omoara pe pagan. Agarenii, pazitorii robilor, afland ca Ioan si-a ucis stapanul, l-au legat in lanturi si asa l-au dus spre Constantinopol. Aici a fost dat in stapanirea femeii paganului ucis. Aceasta a fost fermecata de frumusetea lui Ioan si i-a fagaduit ca daca va renunta la credinta in Hristos il va lua de barbat. Dupa 2 ani de refuz, a fost dat pe mana eparhului cetatii si aruncat in temnita. A fost supus la diverse chinuri, iar in cele din urma a fost spanzurat in data de 12 mai 1662. Viata Sfantului Ioan a fost scrisa de Ioan Cariofil si a fost tiparita la Venetia de Sfantul Nicodim Aghioritul.
A fost mentionat in Mineiul grecesc pe luna mai, tiparit la Constantinopol in 1843 si in Mineiele romanesti, incepand cu editia de la Manastirea Neamt din 1846.
In anul 1950 Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat ca acest nou mucenic al lui Hristos sa fie cinstit in intreaga Biserica Ortodoxa Romana.
A fost mentionat in Mineiul grecesc pe luna mai, tiparit la Constantinopol in 1843 si in Mineiele romanesti, incepand cu editia de la Manastirea Neamt din 1846.
In anul 1950 Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat ca acest nou mucenic al lui Hristos sa fie cinstit in intreaga Biserica Ortodoxa Romana.
Generalizarea solemna a cultului sau, alaturi de al unor sfinti cu moaste aflate in tara noastra, a avut loc in octombrie 1955.
Biserica ne indeamna sa-l cinstim prin cuvintele: "Venit, toti iubitorii de mucenici, si mai ales cei ce vietuiti in Romania, ca adunandu-ne impreuna, sa cinstim cu cantari luminate pe Ioan, noul mucenic al Domnului. Ca acesta, din pamantul romanesc rasarind, a dat rodul insutit al credintei, in cetatea lui Constantin, rusinand pe prigonitorii sai si marturisind credinta cea ortodoxa, prin varsarea sangelui sau. Iar acum in ceruri mijloceste pentru noi si pentru cei ce cantam: Bucura-te, Ioane, sfinte mucenice al lui Hristos"(Icosul praznicului).
Sa-l cinstim si prin versuri de Acatist, zicand:
"Bucura-te grau de jertfa copt in lanuri de Scriptura
Bucura-te ca din tine Domnul si-a facut prescura
Bucura-te fir de nufar inflorit peste miasma
Bucura-te ca te soarbe sufletul ca pe-o aghiazma.
Bucura-te raza lina coborata-n adancime
Bucura-te limpezime!
Bucura-te aur aprig lamurit in seci valvori
Bucura-te ca ispita cu virtutea o masori
Bucura-te rugaciune-n care iadul se-nspaimanta
Bucura-te cape umar aripa de inger canta
Bucura-te vrere sfanta
Bucura-te neinfranta luare aminte
Bucura-te mucenice noule Ioane sfinte!" (Dupa Valeriu Anania, File de acatist)
"Bucura-te grau de jertfa copt in lanuri de Scriptura
Bucura-te ca din tine Domnul si-a facut prescura
Bucura-te fir de nufar inflorit peste miasma
Bucura-te ca te soarbe sufletul ca pe-o aghiazma.
Bucura-te raza lina coborata-n adancime
Bucura-te limpezime!
Bucura-te aur aprig lamurit in seci valvori
Bucura-te ca ispita cu virtutea o masori
Bucura-te rugaciune-n care iadul se-nspaimanta
Bucura-te cape umar aripa de inger canta
Bucura-te vrere sfanta
Bucura-te neinfranta luare aminte
Bucura-te mucenice noule Ioane sfinte!" (Dupa Valeriu Anania, File de acatist)
Sfantul Epifanie, arhiepiscopul Salaminei Ciprului
Sfântul Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alţii, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis (Beit-Djibrin) în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învăţător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, aşa încât Sfântul Epifanie a învăţat nu doar Scripturile şi preceptele legii mozaice, ci şi cinci limbi – greaca, latina, ebraica, siriaca şi copta -, lucru rar în acea epocă.
Sfântul Epifanie a murit în 403, la 12 mai, pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde a avut o întâlnire furtunoasă cu Sfântul Ioan Gură de Aur.
Sfantul Gherman, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Gherman, patriarhul Constantinopolului, este pomenit în Sinaxar în luna mai, ziua a douăsprezecea. A trăit în secolul al VIII-lea. Acest părinte al nostru Gherman a fost fiul lui Iustinian Patriciul, care era bărbat luminat şi vestit în zilele împăratului Heraclie. Prima dată, el a devenit Mitropolit de Cyzicus; în 715, a fost ridicat la tronul Constantinopolului, însă datorită opunerii sale faţă de decretul lui Leon Isaurul, prin care necinstea sfintele icoane, a fost exilat curând. A trăit restul vieţii în singurătate.
Printre scrierile sale cele mai cunoscute, întâlnim numeroase imnuri liturgice, precum cele închinate prăznuirii Întâmpinării Domnului
Acest parinte al nostru Gherman a fost fiul lui Iustinian Patriciul, care era barbat luminat si vestit in zilele imparatului Heraclie, ocarmuind multe domnii sub stapanirea lui Iustinian Patriciul, fiind laudat de sfatul imparatesc pentru faptele lui cu desavarsire bune si pentru dreapta credinta, a fost zavistuit de nepotul lui Heraclie, adica de Constantin Pogonatul si omorat, iar feciorul lui, sfantul Gherman, fiind foarte mic, a fost castrat si randuit in clerul bisericii celei mari din Constantinopol.
Acesta socotind ceea ce i s-a intamplat ca o aflare folositoare, s-a dat la citirea dumnezeiestilor Scripturi. Si suindu-se si sporind spre multa cunostinta cu ascutimea firii sale, si cu cele de-a pururea osteneli si indreptandu-si bine viata sa, a fost hirotonit episcop bisericii Cizicului, neluand insa fiestecum treptele, ci cu oranduiala.
Dupa aceea, trebuind bisericilor ocarmuire inteleapta, a fost trecut din Cizic la scaunul cel mare al Constantinopolului, unde bine purtand carma si indreptand poporul lui Dumnezeu cu multe invataturi si talcuind cele mai adanci si cu anevoie de priceput parti ale Scripturii, si luminand bisericile credinciosilor cu praznuitoare cuvinte si laude, si imblanzind si indulcind greutatea si asprimea privegherilor cu versuri si cu cantari.
Iar Leon Isaurul, tinand imparatia crestinilor tiraneste, a inceput intai a huli asupra lui Dumnezeu, si s-a apucat a ocari sfintele icoane, si nici nu asculta cele mai bune dovediri ce se faceau din Sfintele Scripturi, cum ca trebuie a se da cinste si inchinaciune sfintelor icoane, ci inca a ars si cartile care erau scrise spre ajutorul sfintelor icoane. Din aceasta cunoscand sfantul ca invata pe un surd si fara de rusine si ne-priceput, punandu-si omoforul pe sfanta masa, a iesit din Patriarhie, si mergand la parinteasca sa casa ce se zicea a lui Platanie, acolo sta in liniste. Si in bune batraneti viata si-a sfarsit, trecand peste nouazeci de ani, iar sfintele lui moaste nu numai cand erau aduse la ingropare au vindecat pe multi de feluri de boli, ci si dupa ingropare izvorasc totdeauna vindecari celor ce cu credinta se apropie de ele. Deci le-au ingropat in sfanta manastire a locului. Si se face praznicul lui in sfanta biserica cea mare.
Acesta socotind ceea ce i s-a intamplat ca o aflare folositoare, s-a dat la citirea dumnezeiestilor Scripturi. Si suindu-se si sporind spre multa cunostinta cu ascutimea firii sale, si cu cele de-a pururea osteneli si indreptandu-si bine viata sa, a fost hirotonit episcop bisericii Cizicului, neluand insa fiestecum treptele, ci cu oranduiala.
Dupa aceea, trebuind bisericilor ocarmuire inteleapta, a fost trecut din Cizic la scaunul cel mare al Constantinopolului, unde bine purtand carma si indreptand poporul lui Dumnezeu cu multe invataturi si talcuind cele mai adanci si cu anevoie de priceput parti ale Scripturii, si luminand bisericile credinciosilor cu praznuitoare cuvinte si laude, si imblanzind si indulcind greutatea si asprimea privegherilor cu versuri si cu cantari.
Iar Leon Isaurul, tinand imparatia crestinilor tiraneste, a inceput intai a huli asupra lui Dumnezeu, si s-a apucat a ocari sfintele icoane, si nici nu asculta cele mai bune dovediri ce se faceau din Sfintele Scripturi, cum ca trebuie a se da cinste si inchinaciune sfintelor icoane, ci inca a ars si cartile care erau scrise spre ajutorul sfintelor icoane. Din aceasta cunoscand sfantul ca invata pe un surd si fara de rusine si ne-priceput, punandu-si omoforul pe sfanta masa, a iesit din Patriarhie, si mergand la parinteasca sa casa ce se zicea a lui Platanie, acolo sta in liniste. Si in bune batraneti viata si-a sfarsit, trecand peste nouazeci de ani, iar sfintele lui moaste nu numai cand erau aduse la ingropare au vindecat pe multi de feluri de boli, ci si dupa ingropare izvorasc totdeauna vindecari celor ce cu credinta se apropie de ele. Deci le-au ingropat in sfanta manastire a locului. Si se face praznicul lui in sfanta biserica cea mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu