joi, 31 mai 2012

SFÂNTUL MUCENIC IUSTIN SI CEI ÎMPREUNA CU DÂNSUL (1 IUNIE)






    In acea vreme când pagânii închinatori de idoli au pus înainte prin toate tarile si cetatile acea porunca pagâna împotriva binecredinciosilor crestini, ca tot cel ce crede în Hristos sa fie silit la jertfa idoleasca, atunci au fost prinsi Sfintii Mucenici Iustin, Hariton, Evelpist, Ierax, Peon, Valerian si o femeie cu numele Harita si, dusi fiind la Roma înaintea lui Rustic, eparhul cetatii, au fost pusi la judecata. Deci eparhul a zis catre Iustin: „Supune-te zeilor si poruncilor împaratesti, ca sa nu fii osândit". Sfântul Iustin i-a raspuns: „Nimeni nu poate sa fie osândit vreodata, daca va asculta poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos".
    Eparhul l-a întrebat: „Ce fel de învatatura ai?" Iar Iustin a raspuns: „M-am sârguit a învata toate învataturile cele dinafara si, iscusindu-ma în toata filosofia, mai pe urma m-am lipit de adevarata învatatura a crestinilor, desi aceasta nu este bineplacuta acelora care ratacesc în socoteala cea nedreapta". Atunci Rustic a zis: „O, ticalosule, oare iubesti acele învataturi, care sunt potrivnice socotelii noastre?"
    Sfântul Iustin a raspuns: „Cu adevarat le iubesc si urmez dogmelor celor drepte ale crestinilor". Eparhul a zis: „Dar ce fel sunt acele dogme?" Iustin a raspuns: „Dogmele cele drepte, pe care noi crestinii le pazim cu dreapta credinta, sunt acestea: sa cunoastem pe Unul Dumnezeu, Facatorul si Ziditorul a toate, si al celor vazute si al celor nevazute; si ca sa-L marturisim pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel vestit mai înainte de prooroci, Care va sa vie sa judece neamul omenesc. Acela este propovaduitorul mântuirii si învatatorul celor ce doresc sa se povatuiasca la fapte bune, pentru a carui dumnezeire fara de sfârsit, eu, fiind om neputincios si mai mic decât toti, nu pot sa spun ceva slavit, însa marturisesc ca acest lucru este al proorocilor, de vreme ce ei au vestit cu multi ani mai înainte venirea de sus pe pamânt a Acestuia, despre Care am spus ca este Fiul lui Dumnezeu".
    Eparhul a întrebat: „în ce loc se aduna crestinii?" Iustin raspunse: „Fiecare se duce acolo unde poate si unde voieste. Ti se pare oare, ca noi crestinii numai la un loc ne adunam? Nimic sa nu socotesti despre acest lucru, deoarece Dumnezeul crestinilor este necuprins cu locul si, fiindca este nevazut, umple pamântul si cerul. El pretutindeni este închinat de cei credinciosi si slava Lui se cinsteste peste tot locul!"
    Eparhul zise: „Spune-mi adevarat, în care loc va strângeti si unde a!duni pe ucenicii tai?" Iustin a raspuns: „Eu am petrecut pâna acum aproape de casa unui oarecare Martin, lânga baia ce se numeste Timiotini si acum a doua oara am venit în cetatea Romei. Nu stiu alt loc afara de cel ce l-am spus si daca a voit cineva sa vina la mine, eu l-am primit si l-am împartasit de învatatura cea adevarata". Rustic a zis: „Dar tu esti crestin?" Iustin a raspuns: „Cu adevarat, sunt crestin". Atunci eparhul a zis lui Hariton: „Au doara si tu esti crestin?" Sfântul Hariton a raspuns: „Ajutându-mi Dumnezeu si eu sunt crestin". Dupa aceasta, Rustic a întrebat pe fericita femeie Harita de urmeaza si ea credintei lui Hristos. Aceea i-a raspuns: „Cu darul lui Dumnezeu, sunt crestina". Apoi Rustic a zis lui Evelpist: „Dar tu cine esti?"JEl a raspuns: „Sunt rob împaratesc, însa sunt crestin daruit de însusi Domnul Hristos cu libertate, iar cu milostivirea si cu darul Lui m-am facut partas la aceeasi nadejde la care sunt si acestia pe care-i vezi".
    Dupa aceasta eparhul a întrebat pe Ierax: „Oare si tu esti crestin?" Ierax a raspuns: „Cu adevarat si eu sunt crestin, de vreme ce cinstesc pe acelasi Dumnezeu si ma închin Lui". Eparhul a întrebat: „Iustin v-a facut pe voi crestini?" Ierax a raspuns: „Eu am fost si voi fi crestin". Dupa aceea, stând de fata si Sfântul Peon, a grait: „Si eu sunt crestin". Atunci eparhul a zis: „Cine te-a învatat pe tine credinta crestina?" El a raspuns: „De la parinti am luat eu aceasta buna marturisire". Dupa aceea Evelpist a zis: „Si eu m-am povatuit de la parintii mei a fi crestin, însa ascultând cuvintele lui Iustin, m-am întarit si mai mult în credinta crestineasca". Eparhul l;a întrebat: „Dar unde sunt parintii tai?" Evelpist raspunse: „în Capadochia". Eparhul a întrebat si pe Ierax: „în ce parte sunt parintii tai?" Ierax a raspuns: „Adevaratul nostru tata este Hristos, iar maica, Credinta, prin care credem într-însul; iar pamântestii mei parinti au murit; eu am iesit din Iconia Frigiei si am venit aici". Dupa aceea eparhul a întrebat si pe Valerian: „Ce ai de zis si tu? Au doara esti si tu crestin si spre zeii nostri nu ai osârdie?" Valerian a raspuns: „Si eu sunt crestin, pentru ca cinstesc si ma închin Unuia adevaratului Dumnezeu, iar pe zeii vostri îi defaim".
    Dupa aceea, iarasi eparhul întorcându-se catre Iustin, a zis: „Asculta, tu, cel ce te numesti ca esti bine graitor si ti se pare ca tii învatatura cea adevarata, daca vei fi ranit de la cap peste tot trupul, oare astepti ca pentru aceea sa te sui la cer?" Iustin raspunse: „Astept ca si eu sa am aceeasi rasplatire de la Domnul meu, care s-a pregatit celor ce pazesc învatatura lui Hristos, daca voi rabda muncirea cea graita de tine; pentru ca stiu, ca tuturor celor ce vietuiesc cu buna credinta, si patimesc ceva pentru Dumnezeul lor, li se pastreaza darul lui Dumnezeu pâna ce toata lumea va trece". La aceasta eparhul Rustic a zis: „Dar oare socotesti ca te vei sui la ceruri si vei primi vreo rasplata de la Dumnezeul tau?" Iustin a raspuns: „Nu socotesc, ci stiu cu întemeiere si aceea o nadajduiesc cu neîndoire". Rustic a zis: „Sa ne apropiem de acum la trebuinta care ne sta înainte; deci adunati-va la un loc si, toti împreuna, jertfiti zeilor!" La acestea Iustin a raspuns: „Nimeni, având cunostinta cea dreapta, nu va voi sa se lipseasca de dreapta credinta si sa cada în ratacire si faradelege".
    Eparhul Rustic a zis: „De nu va veti supune poruncilor noastre, veti suferi munci fara de nici o mila". Iustin a raspuns: „Dorim cu adevarat, ca pentru Domnul nostru Iisus Hristos sa rabdam munci si sa ne mântuim, pentru ca acelea ne mijlocesc noua mântuire si îndrazneaja la înfricosata Lui judecata, Caruia din dumnezeiasca porunca îi va sta înainte toata lumea". Acelasi lucru l-au spus si ceilalti mucenici adaugând si aceasta: „Fa degrab ceea ce ai de gând sa faci ca noi suntem crestini si nu vom jertfi idolilor".
    Auzind acestea, eparhul a dat o hotarâre ca aceasta: „Cei ce nu voiesc sa jertfeasca idolilor si nu se supun poruncii împaratesti, sa fie batuti cu toiege si pedepsiti la moarte, ca sa li se taie capetele, precum poruncesc legile romanilor". Deci sfintii mucenici, slavind pe Dumnezeu, au fost scosi la locul cel obisnuit si, dupa bataile ce li s-au dat, au fost taiati cu securea si si-au savârsit patimirile întru mântuitoarea marturisire.
    Dupa aceasta, unii din cei credinciosi au luat în taina trupurile lor cele cinstite si le-au îngropat la loc vrednic, ajutându-le darul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Niciun comentariu: