Cugetare - Credinţa creştină luminează sufletele oamenilor mai cu seamă atunci când cei care o predică fac aceasta şi cu modelul propriilor lor vieţi.

Fericitul Policarp, egumenul Lavrei Peşterilor din Kiev era cu totul luminat de puterea Duhului Sfînt, în cuvînt, faptă şi în toată persoana şi lucrarea lui. Din această pricină, el a avut o influenţă neobişnuit de puternică asupra tuturor acelora care veneau în preajma lui, nu doar asupra fraţilor din obştea mînăstirii sau a pelerinilor simpli, ci şi asupra unora din marea aristocraţie şi cercurile princiare. Privind şi ascultînd cuvintele acestui bărbat dumnezeiesc, Cneazul Kievului, Rostislav Mstislavici, s-a luminat atît de puternic de harul Sfintei Credinţe, încît, prin duhul smerit şi nobleţea de caracter astfel cîştigată s-a făcut pildă de urmat tuturor supuşilor lui. În timpul Sfîntului şi Marelui Post Cneazul Rostislav primea în fiecare Duminică Sfînta împărtăşanie, şi mergea însuşi pretutindeni să îi afle pe săracii şi scăpătaţii cărora să le dea ajutor. La sfîrşit, Cneazul Rostislav a hotărît să se îmbrace în chipul îngeresc al monahilor şi i-a grăit Cuviosului Policarp astfel: „Sfinţite Părinte, domnia şi stăpînia regelui nu poate fi fără de păcat în această lume, şi aceasta pe mine pînă acum m-a amărît şi m-a mîncat cu totul”. Iar Cuviosul ia zis: „Dacă doreşti aceasta [tunderea în monahism] din toată inima ta şi din tot cugetul tău şi din toată vîrtutea ta, atunci facă-se voia lui Dumnezeu”. Cu toate acestea cneazul s-a îmbolnăvit de moarte pe cînd se afla în călătorie la Smolensk, şi deşi a grăbit spre Kiev ca să poată primi îngerescul chip înainte de a muri, el şi-a dat dreptul lui suflet înainte ca să se poată împlini aceasta.