Duminica aceasta, numita si a inmultirii painilor, freamata de bucuria pe care orice ospat cu Hristos o daruieste sufletelor noastre. O zi lunga, obositoare prin incarcatura de minune si de fapta prin care toti cei prezenti trecusera. Cine mai stie cate facusera mainile lui Iisus si cate inimi intorsesera cuvintele Sale catre Dumnezeul Cel Viu! Mereu in astfel de momente oamenii obosesc si uita de foame, ceva mai inalt hranindu-i. Dar cand Cel Ce este Lumina cea lina a slavei lui Dumnezeu a ingaduit luminii celeilalte, create, s-aduca racoarea serii (Mt XIV, 15), stomacurile incordate de emotie s-au destins, cerandu-si hrana. Grija ucenicilor este induiosatoare. Din atitudinea lor remarcam ca au invatat deja cate ceva de la Mantuitorul, si poate ca unul din lucruri este aceasta duiosie catre flamand si insetat, cel care, tot Evanghelistul Matei ne zice in cuvinte cutremuratoare (Mt 25, 34-46), ii va arata pe "acesti mai mici" porti de aur in intrarea in Imparatie.
O, de-am manca dintr-insa si nu ne-ar mai flamanzi sufletele altfel decat dupa cele ale lui Dumnezeu... Dupa acestea se linisteste furtuna la cuvantul Cuvantului. Semn ca asa-i mereu dupa ce Painea cea Cereasca vindeca tulburarile noastre.
Predica parintelui Mircea Pricop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu