Acatistul Sfintilor Brancoveni (16 august)

Constantin Voda cu cei patru fii ai sai Constantin, Stefan, Radu si Matei, impreuna cu ei si sfetnicul Ianache - Sfinti Martiri !

Condacul 1

Veniti, binecinstitorilor crestini, sa aducem cuvioase laude si cantare duhovniceasca dreptcredinciosului voievod Constantin, caci pentru Imparatia cerurilor si pentru neam acesta moarte muceniceasca a primit, dimpreuna cu fiii sai: Constantin, Stefan, Radu, Matei, si cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adancul inimilor, cu veselitoare glasuri sa le strigam: Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta mult v-ati nevoit!

Icosul 1

Intregind lantul de aur al noilor martiri, cu neasemanare mai curat decat cel de Ofir, in cetatea marelui Constantin cu indrazneala pe Hristos Dumnezeu l-ati marturisit si lepadarile pentru bunatatile vremelnice ale acestui veac trufas si nestatornic, desavarsit le-ati zdrobit. Drept aceea, minunandu-ne de marimea voastra de suflet, va aducem cu umilinta graiuri ca acestea:

Bucurati-va, ca avutia cea stricacioasa ati defaimat.
Bucurati-va, ca bogatia cea gandita ati aflat.
Bucurati-va, ca de frumusetea materialnica nu v-ati biruit.
Bucurati-va, ca pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ati socotit.
Bucurati-va, preainteleptilor, voi partea cea buna ati ales.
Bucurati-va, ca roadele blagocestiei cu bucurie ati cules.
Bucurati-va, ca vitejeasca rabdare impreuna pana in sfirsit ati aratat.
Bucurati-va, ca biruinta deplina asupra lumii, a trupului, si a diavolului ati cistigat.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 2-lea

Luminati fiind dintru inaltime, ati primit a patimi si a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El sa fiti si proslaviti; iar mai dorita decat toata lumea vazuta v-a fost cununa muceniceasca, pentru care ati mers la jertfa avand pe buze cantarea ingereasca: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Din frageda pruncie ai inteles, voievodule Constantin, ca "frica Domnului este inceputul intelepciunii" si te-ai adapat din izvorul cel nesecat al dumnezeiestilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasa invrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domnesti Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care deasemenea in frica si in certarea Lui crescandu-i, patru au ajuns mucenici mariti. De aceea de la noi acum auziti:

Bucurati-va, ca dumnezeiasca pronie din nefiinta in aceasta lume v-a adus.
Bucurati-va, ca inceputul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu totii l-ati pus.
Bucurati-va, caci dulceata cea negraita a Sfintelor Scripturi ati aflat.
Bucurati-va, caci cu osardie, ziua si noaptea, din izvoarele lor v-ati adapat.
Bucurati-va, caci cunostiintei fapta cea buna ati adus.
Bucurati-va, caci ravna voastra nu v-a dat clipa de repaos.
Bucurati-va, caci zilele cele rele ale acestei vieti bine le-ati chivernisit.
Bucurati-va, caci calatoria ati savirsit si la limanul ceresc ati sosit.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 3-lea

Nu ai voit domnie si stapanire pamanteasca, fericite Constantine, stiindu-te domn in casa si pe mosia ta, ci mai vartos ai dorit sa domnesti, prin sfinte nevointe si sfinte virtuti, peste patimi. Iubit-ai puterea cereasca a harului Sfantului Duh mai vartos decat pe cea lumeasca, si acum Domnului strigi impreuna cu pruncii tai si cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Silit ai fost de sfatul cel mare al Tarii Romanesti sa primesti a fi domnitor, caci in vremuri mult tulburate prin inconjurari de osti si de vrajmasi, blandetea si intelepciunea ta au adus buna ocarmuire. Fericiti suntem noi ca ti-ai taiat voia ta si ai primit greul sceptru domnesc, caci spunand si tu intru sine-ti: "eu si neamul meu vom sluji lui Dumnezeu", ne indemnati pe toti cu dorire a va striga:

Bucura-te, noule Moise al Tarii Valahiei si a ei propasire.
Bucura-te, ca impreuna cu tainicul Ianache ii urzesti buna sporire.
Bucura-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz ostean.
Bucura-te, bine urmandu-l, tu, minunatule Stefan.
Bucura-te, Radule, cel vrednic de laude multe.
Bucura-te, micule Matei, dar desavarsitule la minte.
Bucurati-va, podoabe nepretuite ale Tarii Romanesti.
Bucurati-va, margaritare si binecuvantari ale orasului Bucuresti.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 4-lea

Lacasuri ale Sfantului Duh ati ajuns prin mucenicie, caci si voi mult ati ajutat poporul lui Dumnezeu sa se zideasca in duh, ridicand manastiri, biserici, si tiparind carti cu aleasa hrana duhovniceasca. Cum dar nu vom canta Stapinului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cantarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Intunericul necredintei si al nestiintei ai izgonit, si lumina cunostiintei dumnezeiesti a stralucit peste tara, caci, ca si Solomon, ai iubit, marite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparnite au iesit sfinte carti, comori de vindecari, bucuria crestinilor evlaviosi, pentru care va bucuram pe voi zicand:

Bucurati-va, iubitorilor de sfinte lacasuri si altare.
Bucurati-va, ctitori de manastiri si daruitori de odoare.
Bucurati-va, caci tipariturile voastre din popor intunericul risipesc.
Bucurati-va, cartile Sfantului Ierarh Antim in tara lumina sporesc.
Bucurati-va, caci voi tiparirea primei Biblii in romana ati continuat.
Bucurati-va, caci apoi Psaltirea, carti de slujba si zidire sufleteasca ne-ati dat.
Bucurati-va, caci cartile voastre si pana astazi se doresc.
Bucurati-va, Treimea Sfanta in ctitoriile voastre toti o blagoslovesc.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 5-lea

Faclii luminatoare pentru Tarile Romane si pentru toata Ortodoxia s-au aratat tiparnitele infiintate sau restaurate de voi la Snagov si Bucuresti, Ramnicu Valcea si Targoviste, Buzau, Tiflis, si Alep, facand pe crestinii romani si greci, iviri si arabi, sa cante cu totii intr-un glas: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Slava nepieritoare ti-ai dobandit, evlaviosule domn Constantin, si dupa dreptate ai fost socotit in vremea ta aparatorul intregii crestinatati ortodoxe, caci cine a nazuit catre tine si l-ai trecut cu vederea sau catre cine nu s-a revarsat milostivirea ta mai presus de nadejde? Iata pentru ce limbi, semintii, si popoare iti canta tie, Sfantului Ierarh Antim Ivireanul, si impreuna patimitorilor tai, unele ca acestea:

Bucurati-va, vajnici aparatori a toata Ortodoxia.
Bucurati-va, caci ne sunteti taria, slava, si bucuria.
Bucurati-va, stalpi de foc ceresc, voi cerul si pamantul uniti.
Bucurati-va, ca pentru tara voastra si intreaga lume mijlociti.
Bucurati-va, ca romani si greci cu graiuri alese va heretisesc.
Bucurati-va, ca iviri si arabi din inimi recunoscatoare va multumesc.
Bucurati-va, ca lucrarea voastra mana cereasca pentru multe tari a insemnat.
Bucurati-va, ca roade ceresti ati cules dupa ce cu lacrimi ati semanat.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 6-lea

Dar cum oare vom putea lauda noi, nevrednicii, ravna voastra pentru Sfintele lui Dumnezeu lacasuri? Caci unde nu ati zidit sau reinnoit biserici, manastiri, paraclise, schituri, bolnite, trapeze? Pentru toate acestea, din toate partile miluite de voi, orase si sate Romanesti, manastiri din Sfantul Munte al Athonului, ca si din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele marii grecesti si de peste tot Rasaritul Ortodox, pana la muntele Sinai si Ierusalim rasuna cantarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Precum Binecredinciosul voievod Stefan cel Sfant in Moldova, si voi multe si alese lacasuri de inchinaciune ati ridicat, preafericitilor, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine ati inmultit talantii vostri, turnul faptelor voastre cele bune desavarsit l-ati inaltat, pentru care auziti:

Bucurati-va, ca Marelui Mucenic Gheorghe, lacas luminat in Bucuresti i-ati cladit.
Bucurati-va, ca si Mitropoliei muntene frumoasa clopotnita i-ati zidit.
Bucurati-va, striga voua manastirile de la Sambata de Sus, Ramnicu Sarat, si Viforita.
Bucurati-va si va veseliti, va spun cele de la Brancoveni, Bistrita-Valcea, si Arnota.
Bucurati-va, tainic soptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia, si Sadova.
Bucurati-va, auziti dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul, si Tismana.
Bucurati-va, va spun bisericile voastre din Fagaras, Scheilor din Brasov, si Ocna Sibiului.
Bucurati-va, vi se canta in cea a Sfantului Mucenic Dumitru din Targoviste, de la Mogosoaia, si Potlogi.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 7-lea

Craiasa ctitoriilor tale, sfanta manastire Hurezi-Valcea, menita sa fie lacas de ingropare pentru tine si tot neamul tau, minunatule voievod Constantin, da masura darniciei si ravnei de care ai fost si tu mistuit pentru infrumusetarea casei lui Dumnezeu, Sfanta Biserica, pentru care niciodata n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusete si armonie ne indeamna a canta cu glas de praznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Piatra cea mare a mormantului ce ti-ai gatit in biserica cea mare de aici si azi suspina dupa moastele voastre sfinte, caci manastirea din Halki si biserica Sfintului Gheorghe din Bucuresti au primit aceasta comoara de nepretuit. Dar duhul, rugaciunea, si urmele pasilor vostri sint pretutindeni la Hurezi si in schiturile ce ati ridicat inchipuindu-le in semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie va laudam, graind:

Bucurati-va, ai marilor imparati bizantini adevarati urmatori.
Bucurati-va, ctitoria voastra nu are pereche, e ca luceafarul intre luminatori.
Bucurati-va, ca sapte ani la dansa, cu osteneala si fara preget s-a trudit.
Bucurati-va, caci mesterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie in piatra v-a izvodit.
Bucurati-va, v-a strigat dintru inaltime schitul ocrotit de Botezatorul Ioan.
Bucurati-va, va sopteste Arhidiaconul intai mucenic, din schitul inchinat lui de coconul Stefan.
Bucurati-va, auziti si de la schitul patronat de Apostolii Sfinti.
Bucurati-va, fericiti sunteti voi, feciori domnesti si ai vostri parinti.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 8-lea

Nu a rabdat mai mult vrajmasul neamului omenesc, tatal minciunii si ucigasul de oameni, multa voastra lucrare savarsita spre slava lui Dumnezeu Cel inchinat in Treime si spre folosul intregii crestinatati dreptslavitoare, ci impotriviri a pus in calea voastra cea luminoasa. Dar voi, prin rugaciuni staruitoare, postiri, milostenii, si vegheri, va gateati pentru ziua incununarii, si sa primiti intai paharul patimirii, Domnului cantand: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Multi vrajmasi vazuti si nevazuti a starnit satana asupra voastra, ploaie de pare, minciuni, si viclenii involburand mintile hainului sultan Ahmet si salbaticului sau vizir Gin Ali pasa. Voi insa, imbracandu-va in platosa dreptatii si intr-armandu-va cu armele luminii, prin smerita pocainta va intareati, pentru care auziti de la noi asa:

Bucurati-va, ca iadul cu slugile lui asupra voastra se porneste.
Bucurati-va, ca oastea cereasca spre ajutorul vostru grabeste.
Bucurati-va, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea ravneati.
Bucurati-va, caci pentru aceasta veti fi si marturisitori neinfricati.
Bucurati-va, ca inaintea crudului sultan fiind adusi, l-ati infruntat.
Bucurati-va, ca pe bautorul de sange vizir in nedumerire l-ati aruncat.
Bucurati-va, ca puterea cea nebiruita a Sfintei Cruci este cu voi.
Bucurati-va, viteji netematori de ai semilunii puhoi.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 9-lea

Ritorii cei mult graitori nu pot sa spuna cum voi, de neam domnesc fiind si crescuti in desfatari, ati putut merge cu neclintita hotarare si pe calea cea stramta cu inimi pline de barbatie. Acestea sunt minunile credintei noastre savarsite in fiii luminii, ascultarii, si jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat intru sfintii Sai pentru aceasta impreuna sa-I cantam: Aliluia!

Icosul al 9-lea

In Sfinta si Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a ingaduit Iubitorul de oameni, cu judecatile Sale infricosate si neajunse mintilor noastre intunecate, sa se abata mania urgiei paganesti asupra casei voastre celei blagoslovite. Plangeau cu amar si jale neostoita toti locuitorii Bucurestiului, ba chiar si pietrele din drumul vostru, vazandu-va urcati in care si dusi spre Tarigrad, sub paza aspra, spre infricosata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tacea, ci vom grai catre voi:

Bucurati-va, ca pe Domnul domnitorilor in patimire Il urmati.
Bucurati-va, ca de Imparatul imparatilor ati hotarit sa nu va lepadati.
Bucurati-va, cu totii, domn, feciori, si gineri, ca spre marturisirea lui Hristos ati pornit.
Bucurati-va, ca dintre voi, sase cununa si slava muceniceasca au dobindit.
Bucurati-va si pentru mult indurerata doamna Maria, care pe voi va insoteste.
Bucurati-va, ca marita doamna, pe Hecuba din vechime in slava cu neasemanare o covarseste.
Bucurati-va, caci calatoria voastra, cu a Sfantului Sfintitului Mucenic Ignatie s-a asemanat.
Bucurati-va, ca vesnica rasplatire cereasca, precum acela, de la Domnul slavei ati luat.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 10-lea

Ajunsi in cetatea Sfantului Imparat Constantin, ati fost aruncati in infricosata temnita Sapte Turnuri. In bezna si frigul ce indurati inlantuiti, Duhul Cel Preasfant se ruga intru voi cu suspine negraite, harul Lui va lumina, va incalzea si va intarea, invatandu-va sa multumiti fierbinte lui Dumnezeu pentru toate si sa-I cantati: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cine va putea spune multimea caznelor si a chinurilor la care ati fost supusi vreme de aproape patru luni, prin care ati covarsit chiar si pe multi dintre mucenicii cei din vechime. Ingerilor si oamenilor v-ati facut priveliste infricosata si de mirare, lamurindu-va ca aurul cel curatit de sapte ori in foc; iar noi, laudand pe Cel Ce v-a slavit in viata si dupa moarte, va fericim zicand:

Bucurati-va, ca in temnita intunecata si umeda ati fost inchisi.
Bucurati-va, ca in lanturi si catuse v-au dat ai vostri parasi.
Bucurati-va, ca ati sangerat cumplit, strujiti ca mucenicii de odinioara.
Bucurati-va, caci cu cleste rosit in foc v-au ars pe piept si la subtioara.
Bucurati-va, ca tari ca diamantul ati ramas voi in ortodoxie.
Bucurati-va, ca ati crezut cu neclintire in viata veacului ce va sa fie.
Bucurati-va, ca Mantuitorul Hristos si Preacurata Sa Maica din inaltime va priveau.
Bucurati-va, ca toti sfintii si toate puterile ceresti pentru voi se rugau.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 11-lea

Ziua imparatescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, cand implineai 60 de ani de viata, slavite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit sa o cinsteasca pe Preasfinta ei ocrotitoare, a fost aleasa de pagani spre marirea nenumaratelor tale dureri. Caci portile cele grele ale temnitei deschizandu-le, ati fost adusi inaintea cruntului sultan, a curtii sale, si a calaului cu iataganul scos, pentru ultima si cea mai grea infruntare. Catre care indreptandu-va cu totii, cantati in inimile voastre: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Istoviti de chinuri si suferinte, in grele lanturi ferecati, cu capete descoperite, cu picioare goale si numai in camasi, au stat vitejii marturisitori in fata paganului tiran, care cu ingrozire vicleana le fagadui viata daca se vor lasa de legea lor si vor trece la legea turceasca. Raspunsu-i-a Voda Brancoveanu: "Noi de legea crestineasca nu ne lasam; in ea ne-am nascut si am trait, in ea voim sa murim". Apoi catre copiii sai zise: "Fiilor, fiti barbati! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pamanteasca. Nu ne-au mai ramas decat sufletele; sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le ducem curate inaintea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru". De aceea drept este ca acum sa auziti:

Bucurati-va, caci cuvintelor amagitoare ale vicleanului sultan nu v-ati plecat.
Bucurati-va, caci ingerii cu cununi ceresti de voi s-au apropiat.
Bucurati-va, ca la botezul cel dintai acum pe cel al sangelui il adaugati.
Bucurati-va, caci astfel toate pacatele voastre cu desavarsire le spalati.
Bucurati-va, osteni viteji si nebiruiti ai Imparatului Ceresc.
Bucurati-va, ca vicleanul sarpe nu v-a putut amagi cu nimic pamantesc.
Bucurati-va, ca la momiri si ingroziri neplecandu-va, legea paganului Mahomed ati defaimat.
Bucurati-va, ca pentru legea cea noua, a darului si a iubirii lui Hristos ati rabdat si de El v-ati incununat.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 12-lea

De a si sovait Mateias pentru o clipa, ca un prunc, inaintea fiorosului gade, dar mai apoi, imbarbatandu-se, prin cuvintele domnescului sau parinte, singur mergand si-a asezat capul pe butuc, ravnind cu dorire prealuminatei cete a sfintilor mucenici, in care va canta in veci de veci Sfintei, Celei de o fiinta, si nedespartitei Treimi: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cadeau ca spicele sub secera capetele copiilor domnesti si al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau paraiase de lacrimi pentru nespusa durere vremelnica si apropiata fericire vesnica. Dar in inima lui viteaza rasunau cu putere cuvintele proorocesti: "Iata, eu si pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu". Pentru aceasta, dupa vrednicie, aducem voua aceste cantari de lauda:

Bucurati-va, caci prin tare hotarare pacatul, moartea, si iadul ati biruit.
Bucurati-va, ca puitorul de nevointe Hristos intru cele ceresti v-a primit.
Bucurati-va, ca se ingrozesc tiranii si raucredinciosii privindu-va sau amintindu-si de voi.
Bucurati-va, rugatori bineprimiti pentru tara, neam, Ortodoxie, si sarmanii de noi.
Bucurati-va, ocrotitori ai Bucurestiului si mijlocitori pentru toata suflarea romaneasca.
Bucurati-va, solitori pentru ea, ca intelepciune de sus si mila bogata sa dobandeasca.
Bucurati-va, si nu ne lasati sa ne lepadam de sfanta credinta prin viata pagana.
Bucurati-va, invingatorilor, si cereti indurare pentru noi de la Preacurata Stapana.
Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-ati nevoit!

Condacul al 13-lea

O, Sfintilor martiri Brancoveni, care ati biruit si v-ati incununat, cautati dintru inaltimea fericitei si nesfarsitei vieti ceresti catre noi, cei impovarati de multe, mari, grele, si nepocaite pacate, si primind putina noastra rugaciune ca pe o gangurire prunceasca, mijlociti de la Dumnezeul milei si al indurarilor sa ne izbaveasca de chinurile cele vesnice ca, mantuiti fiind, pururea sa-I cantam impreuna cu voi in negraita bucurie a Imparatiei Sale: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai.

Rugaciune catre Sfintii Imparati Brancoveni

O, Sfintilor martiri Brancoveni, care, prin intelepte osteneli, comoara sfintei si dreptei credinte pana in sfarsit o ati pazit, si de la Imparatul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejita cununa muceniceasca ati primit! Ce graiuri vom indrazni a va aduce noi, nevrednicii, prin care sa laudam mult-ravnitoarea voastra viata, de buni iconomi si credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum si sfarsitul vostru vitejesc, de adevarati eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ati facut priveliste de multa mirare oamenilor si ingerilor? Cu adevarat ar trebui mai degraba sa iubim noi tacerea, ca unii ce suntem ingreuiati de multe, mari, grele, si nepocaite pacate, si nimic bun nu aflam intru noi, care sa ne apropie de evlavioasele voastre lucrari si de sfintele voastre virtuti, si sa ne dea o cuvioasa indrazneala, spre a indrepta catre voi, cu buna nadejde, smerita noastra rugaciune. Dar unde si catre cine vom putea alerga, daca nu catre Atotputernicul si Atotstiitorul Dumnezeu, Cel minunat intru Sfintii Sai, si catre voi, ca si catre aceia care, calatoria vietii prin valea ispitirii si a plangerii acestui veac inselator bine savarsind, ca aurul trecut prin foc de sapte ori v-ati lamurit, si ati ajuns lacasuri sfintite, in care Tatal, Fiul, si Sfintul Duh Dumnezeu s-au salasluit.

O, fericitilor, sfintilor, si bunilor biruitori mucenici Brancoveni! Cautati dintru inaltimea slavei cerestilor voastre lacasuri catre noi, care in tot ceasul in nenumarate chipuri ne primejduim, si care pentru multa noastra lenevie si mandrie, covarsiti de boli, pagube, necazuri, si de infricosate si negandite nevoi, mai mult decat toti, dupa dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticalositi si asupriti. Dar cum oare s-ar fi putut sa nu ajungem pana aici? Voi, intru atata desfatare si avutie pamanteasca aflandu-va, in toata viata voastra dorirea nestricacioaselor bogatii ale harului neincetat ati avut, iar noi, desi din mila proniei dumnezeiesti saraci si stramtorati fiind, cuvioasa neiubire de agoniseala defaimand, frumusetile mincinoase si stricacioase ale acestui veac trufas si nestatornic pururea ravnind, mai mult decat femeia cea garbova de ele ne-am pironit, iar cugetarea catre cele ceresti cu totul o am nimicit. Voi, socotind toata slava veacului de acum ca pe un fum, o umbra, si o nalucire de vis amagitor, stapanirea domneasca, multa avere, sanatatea, si insasi viata voastra, pe toate gunoaie le-ati socotit, ca pe Hristos in veci sa-L dobanditi; iar noi, de buna voie, si de nimeni siliti, prin lacomie materialnica in prapastia iubirii de placeri de care rusine este a si grai ne-am pravalit, si mai mult decat necredinciosii si rau credinciosii iubind prostia si nerusinarea patimilor ne-am paganizat. Pentru aceasta, in loc sa ajungem, dupa cuvantul Stapanului, sarea pamantului si lumina lumii, pentru noi se huleste tot mai mult intre neamuri numele cel preasfant si de mare cuviinta al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevarat, si in Treime inchinat. Ce raspuns vom da oare Infricosatului, Dreptului, si Nemitarnicului Judecator, caci stim prea bine ca de neinlaturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotararea, si dreapta rasplatire, pentru cele care cu gandul, cu cuvantul, si cu fapta am lucrat, si pentru ce la chinurile cele vesnice nicicand cugetand, in primejdia de a ajunge in ele mai jos decat cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitoceasca intelegere ne aflam, dupa cum Sfantului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lasati sa ne netrebnicim mai mult si staviliti alunecarea noastra spre robia lumii, a trupului, si a diavolului, prin sfintele si pururea primitele voastre rugaciuni, o, preafericitilor martiri, rugatorilor fierbinte catre Dumnezeu pentru toata lumea, pentru Ortodoxie, pentru tara si neamul vostru, pentru toti cei ce alearga catre voi cu credinta tare si umilinta nefatarnica. Mijlociti pentru noi toate cele bune si de folos pentru luminarea ochilor mintilor si inimilor noastre celor intunecate de grija vietii de acum, ravna aprinsa si neostoita pentru fapta buna ce v-a insufletit pe voi, dobandirea intru cunostiinta a margaritarului celui de mult pret al binecinstitoarei si lucratoarei prin dragoste credinte, pretuirea lui mai mult decat lumina ochilor si decat viata aceasta vremelnica, pana la suflarea noastra cea mai de pe urma. Plecati spre mila si indurare pe milostivul si iubitorul de oameni Dumnezeu, sa ne cheme la El pe toti, sa ne deschida usa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca sa voim sa lucram in via si pe ogorul Lui, rascumparand vremea trecuta, pe care rau am cheltuit-o fiind intunecati de nestiinta si biruiti de urate ganduri si de patimi de necinste.

Cereti pentru noi si statornicia neclintita si taria de diamant ce ati avut pana ce v-ati dat sufletele voastre, curatite prin botezul sangelui, mai stralucitoare decat razele soarelui in mainile Ziditorului tuturor. Ca astfel, invrednicindu-ne si noi partii celei de-a dreapta, dimpreuna cu voi si cu toti sfintii care I-au bineplacut Lui de la inceputul veacurilor, sa-L slavim pe Dumnezeul vietii noastre, pe Tatal, pe Fiul, si pe Sfantul Duh, in nespusa fericire a Imparatiei Sale, in vecii vecilor. Amin.