Fiul risipitor
(Luca15/11-32)
de Neli Mihail
O altă
pildă în scriptură..
Un Tată bun
avea doi fii
Şi cu
iubire, cu credinţă
Îi ingrijea
zi după zi.
Falnice
case, avea livadă
Şi multe,
multe bogăţii..
Şi-n toate
ca sprijin de bază
Câţiva
argaţi în preajma lui.
Avea cai,
vite, oi destule,
Pomi
fructiferi, avea şi vii
Şi pentru
toate o bucurie
I se citea
pe chipul lui.
Timpul prea
repede trecură,
Copii au
ajuns voinici,
Crescură
mari, frumoşi,
Dar prâslea
îşi rătăci mintea atunci.
Vroia să
plece de acasă
Căci binele
îl plictisi,
Să fugă
singur într-o ţară,
Liber
cu-averea tatălui.
Iar de
durere, tatăl plânse
Însă nu a
ştirbit dorinţa lui.
I-a dat cât
a cerut la urmă,
Împărţită
moştenirea-n doi.
Şi cu bani
mulţi plecă în lume..
O lume a
păcatului,
Căci punga
repede-şi golise
Gustând
cupa amarului.
Iar la
scurt timp, o sărăcie
Ţinutu-întreg
îl stăpâni
Şi cei ce
i-au mâncat toţi banii
L-au
părăsit cât ai clipi.
Ajunse
slab, flămând şi şubred,
Doar la porci roşcove găsi
Şi încercă
să le mănânce
Iar
simţurile îl trezi.
Ia stai..eu
om bogat aevea
Acestea
ajunse-a mă hrăni?!
Când Tatăl
meu are argaţii
Pe care îi
ştiam sătui..
Am să mă
scol!!...
Şi pe
grumajii părintelui mă voi căi!
Din fiul
rătăcit în lume
Acum măcar
argat voi fi.
Dar Tatăl
lui dincontră,
Zilnic
scruta poteca drumului
Sperând
să-şi vadă curând fiul,
Să-l
mângâie la pieptul lui.
Şi în
sfârşit clipa sosiră
Cănd ochii
staşină-i făcu
În
departare ce văzură?!
Se contura
figura lui.
Ce
bucurie-n casă fură..
Cu
braţe-ntinse îl primi!
Doar
fratele lui mare
Era la munca
câmpului.
Tatăl a
poruncit să taie
Viţelul
gras din curtea lui
Şi-n deget
pusu-ia inelul
Să-l
readucă-n stadiul lui.
Şi-i rândui
o sărbătoare,
Fiul
rătăcitor sosi!
A fost
primit cu bucurie
Uitându-i
risipirea lui.
Aici
se-ncheie pilda scrisă…
Iertarea a
smuls-o Tatălui,
Dar fratele
nu ştiu de vrură
Să se
împace amândoi.
Chiar îl
certa pe bietul tată
Că lui nu
i-a tăiat viţel
Deşi i-a
slujit toată viaţa
Şi a muncit
pe lângă el.
Iar
tatăl-nlăcrimat răspunse..
-Tu fiule
cu mine-ai fost
Şi cei al
meu, al tău să fie..
Dar fratele
tău mort a fost.
Se cuvenea,
noi toţi din casă,
Să îl
primim cât mai frumos,
Căci el
cuprins de pocăinţă
Din mort,
cu suflet viu s-a întors!
Tragem
concluzia la urmă
Că fiul mic
din iad s-a-ntors,
Iar
celalalt frate mai mare,
Deşi
sârguincios în toate
A rămas dur
şi nemilos.
De fapt
scriptura nu ne spune
Finalul
pildei cum a fost..
Dar noi să
fim cu luare-aminte
Şi să tăim
cum vrea Hristos!
Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu