Pocăinţa ( Metanoia sau Mutatio mentis)- este o stare a sufletului surprins într-o „cădere liberă” de scara vieţii sale duhovniceşti(cădere datorată păcatului) dar reînălţat şi restaurat prin întâlnirea binefăcătoare a voinţei de mântuire a Lui Dumnezeu-cu voinţa de mântuire a omului.
Iată câteva izvoare din care se adapă POCĂINŢA:
1)Psalmii de pocăinţă:Ps.6;Ps.24;Ps.29;Ps.3o;Ps.31;
Ps.31;Ps.5o;Ps;136:Ps;142…
2)Canonul de pocăinţă către Domnul Iisus Hristos(către Îngerul păzitor,către Toate puterile cereşti…)
3)Paraclisele Maicii Domnului;
4)Acatistul Sf.Cruci,Acatistul de pocăinţă;
5)Rugăciunea Sf.Efrem Sirul;
6)Rugăciunea Sf.Isaac Sirul;
7)Rugăciunea Regelui Manase.
Iată şi câteva modalităţi de realizare a Pocăinţei:
1.Postul adevărat.
2.Spovedania cât mai deasă şi sinceră.
3.Împlinirea canonului primit sau autoconvenit.
4.Împlinirea virtuţilor creştineşti:Credinţa,Nădejdea şi
Dragostea.
5.Practicarea rugăciunii şi a lecturării religioase.
6.Frecventarea neîntreruptă a slujbelor bisericeşti.
7.Împlinirea faptelor bune creştineşti.
8.Îmbrăcarea în haina Smereniei.
9.Trezvia,Privegherea,Rugăciunea şi Munca……
„ORA et LABORA!”
Preot Pricop Mircea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu