† Teodosie,
prin Harul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Tomisului,
Iubitului nostru cler, cinului monahal și dreptcredincioșilor creștini, har și pace de la Hristos Cel Înviat, slăvit împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt, iar de la noi, părintești binecuvântări.
„Acum toate s-au umplut de lumină, și cerul și pământul și cele dedesubt. Deci să prăznuiască toata făptura Învierea lui Hristos, Întru care s-a întarit”.
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Hristos a înviat!
Iată-ne aflați din nou în Sfintele Biserici, în miez de noapte uniți într-un singur cuget și simțire, acela de a ne bucura și de a sărbători marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Hristos. Motivația prezenței noastre aici, în această noapte este acea de a mărturisi cu toții că Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte câlcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”.
Învierea este darul lui Dumnezeu cel mai de preț pentru creștini, cea mai mare comoară a Bisericii. Învierea lui Hristos este adevăr, lumină și viață.
Este adevăr, întrucât Cel ce a trecut prin viața vremelnică și prin moarte este Dumnezeu și Om, El este stăpânul a toate. Pe cei zidiți după chipul Său, iar apoi căzuți în păcatul neascultării, în moarte și în iad, îi ridică spre a-i duce în Împărăția Tatălui Ceresc.
Învierea lui Hristos este lumină, căci întunericul se risipește în miez de noapte și lumina cea neînserată îmbracă trupul Domnului, luat din firea noastră cea căzută, în haina veșnicii bucurii, încât viața nu se mai sfârșește, iar razele luminii strălucesc tot mai mult, în infinit.
Învierea lui Hristos este viață, căci moartea este învinsă și viața strălucește în razele harului dumnezeiesc vestind nemurirea și comuniunea neîncetată și deplină a oamenilor cu Dumnezeu.
Astăzi retrăim întâlnirea Celui ce a făcut pe primul om, pe Adam, căruia, rănindu-i-se trupul de păcat și sufletul îmbrăcându-i-se în întuneric, Cel ce i-a dat chip, viață și haina cea dintâi a harului, luând asupra Sa trupul rănit de păcat al lui Adam și suflet din firea lui Adam, Hristos-Dumnezeu Omul îl vindecă nu numai pe Adam, ci ridică și înnoiește întreaga fire omenească cea căzută.
Învierea lui Hristos aduce înnoirea întregii făpturi create, dar, mai ales, a omului.
Iubiți credincioși,
Bucuria Sfintelor Paști, pe care Biserica Ortodoxă o evocă solemn în toate slujbele ei, dar mai ales în această zi a Învierii şi în perioada penticostarului, este bucuria pregustării vieţii veşnice, a fericirii viitoare de care ne împărtăşim acum că o arvună. Este starea fericită a raiului, în care Dumnezeu l-a aşezat dintru început pe om, dar pe care a pierdut-o prin păcat şi a redobândit-o prin Jertfă şi Învierea Mântuitorului.
De la început omul a fost plăsmuit pentru a se împărtăși veşnic din această bucurie, pentru a simţi şi a răspunde iubirii dumnezeieşti, pentru a tinde spre această dragoste a Tatălui Ceresc, îndumnezeindu-se, ajungând astfel de la chip, la asemănare şi devenind fiu al lui Dumnezeu, după har.
Dar nesocotind porunca dumnezeiască şi amăgit fiind de șarpe, omul a refuzat dragostea Creatorului şi alipindu-se, prin simţuri, de cele create, s-a înstrăinat de scopul înalt de a ajunge dumnezeu după har. S-a făcut, astfel, cu voia să pământ, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.
dumnezeiești spre a le revărsa neîncetat asupra oamenilor, căci El a primit, ca om, ceea ce avea din veci ca Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că, prin pătimirea Sa, Hristos a desființat stricăciunea firii omenești și a adus, prin moarte, viața nestricăcioasă.
Puterea pe care Hristos o exercită asupra oamenilor nu este numai o manifestare a slavei Sale dumnezeiești, ci și o putere a iubirii care cunoaște momentul maxim în jertfa Crucii. Trupul înviat al lui Hristos stă într-o legătură directă cu trupul nostru, al tuturor oamenilor. El este ca un ferment ce dospește aluatul firii omenești din toate timpurile și din toate locurile. Hristos înviat iradiază, înnoiește, înduhovnicește și înalță pe orice om care se apropie de El prin credință, rugăciune și viață curată.
Iubiți frați întru Domnul,
Să nu uităm noi, cei din Dobrogea, că vestitorul învierii lui Hristos pe acest ținut a fost Sf. Apostol Andrei, care L-a adus pe Hristos Cel înviat pe această glie străbună în vremea de început a bisericii creștine. Mărturie vie ne este astăzi peștera sa, care, în această noapte sfântă, devine pentru noi mormântul învierii duhovnicești al neamului nostru românesc. Ca urmaș al celui întâi chemat la apostolie, eu păstrez în inimă totdeauna bucuria de a fi cu toții fii duhovnicești ai marelui propovăduitor al Învierii lui Hristos. Să fim cu toții încredințați că și în această noapte, și nu numai, apostolul și părintele nostru duhovnicesc Andrei, ne poartă în rugăciune pe toți înaintea lui Dumnezeu și ne este tuturor mijlocitor al mântuirii.
Punându-vă în inimă aceste gânduri și părintești îndemnuri, rog pe "Dumnezeul păcii, Cel ce L-a sculat din morți pe Domnul nostru Iisus, Marele Păstor al oilor prin sângele unui testament veșnic, să vă înzestreze cu tot ceea ce este bun spre a-I face voia, lucrând întru noi ceea ce e bine plăcut înaintea Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie-I slava în vecii vecilor!" (Evrei 13, 20-21).
”Hristos a înviat” !
Al vostru părinte duhovnicesc, pururea rugător către Prea Sfânta Treime,
†TEODOSIE,
din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Tomisului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu