Zis-a Domnul către ucenicii Săi: toate câte are Tatăl sunt ale Mele; de aceea am zis că iau din ce este al Meu, ca să vă vestesc vouă. Peste puţin timp nu Mă veţi mai vedea; apoi peste puţin timp iarăşi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl Meu. Atunci au zis unii din ucenicii Săi între ei: ce poate însemna, oare, ceea ce ne spune: peste puţin timp nu Mă veţi mai vedea; apoi peste puţin timp iarăşi Mă veţi vedea, şi că Eu Mă duc la Tatăl Meu? Deci ziceau: ce este acest puţin despre care vorbeşte? Nu înţelegem ce spune. Însă Iisus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis lor: vă întrebaţi între voi despre ceea ce am zis: peste puţin timp nu Mă veţi mai vedea; apoi peste puţin timp iarăşi Mă veţi vedea? Adevărat, adevărat vă spun vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar, după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte durerea, de bucurie că s-a născut om în lume. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră; şi bucuria voastră nimeni n-o va lua de la voi şi în ziua aceea pe Mine nu Mă veţi mai ruga de nimic. Adevărat, adevărat vă spun vouă: orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, vă va da vouă.
”Proorocule si Inaintemergatorule al venirii lui Hristos, dupa vrednicie a te lauda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; ca nerodirea celei ce te-a nascut si amutirea parintelui tau s-au dezlegat intru marita si cinstita nasterea ta, si intruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovaduieste”. (Troparul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu