Credința vine din iubire, iubirea din contemplație. Nu se poate să nu-l iubești pe Hristos. Dacă L-am vedea în acestă clipă, nu ne-am putea desprinde privirea de El, i-am sorbi cuvintele cu încântare, ne-am îngrămădi în jurul Lui, așa cum se îngrămădeau mulțimile din Evanghelie. Trebuie doar să nu I te împotrivești, să te lași cuprins de contemplarea chipului Său – așa cum apare în Evanghelii, în sfinți, în Biserică – și atunci El îți va cuceri inima.
În relațiile omului cu Dumnezeu se ascunde o mare tragedie. Îl căutăm pe Dumnezeu, suferim când ne îndepărtăm de El, deși știm că El sălășluiește chiar în sufletul nostru, dar în același timp ne ține departe de El, excluzând parcă orice speranță de comunicare, un fel de rigiditate mortificată, o apăsare aproape insuportabilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu