Metanie
Doamne, fă din suferinţă
pod de aur pod înalt.
Fă din lacrimă, velinţă
ca-ntr-un pat adânc şi cald
Din lovirile nedrepte,
faguri facă-se şi vin.
Din înfrângeri, scări şi trepte
din căderi, urcuş alpin.
Din veninul pus în cană
fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniţă spre cer ;
Şi din fiece dezastru
şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
şi fă zâmbet înţelept.
(Radu Gyr)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu