miercuri, 19 februarie 2014

Poezie religioasa - Traian Dorz

















TOT !


In dragostea lui Dumnezeu, nimic nu-i jumatate,
nici in ce da, nici in ce vrea,
tot cere, si tot poate.

Ea cere tot, si da in tot,
- ca-n mila si-n iubire
se socoteste nu cat dai
ci cat pastrezi din fire.

Iubirea cat de mare-ar fi, n-ajunge,
niciodata
decat atunci cand I-o inchini intreaga si curata.

Dar ori si cat de mica-ar fi I-ajunge,
cand e-ntreaga,
si cand de El cu toata-a ei cuprindere se leaga.

De Cel ce vede-ntr-ascuns,
nu poti nimic ascunde
si-n locul inimii nu poti nimic sa-I dai
nici unde.

Nici banii tai, nici arta ta,

nimic nu-L multumeste.
Nici ruga ta, nici tot ce faci
Cand inima lipseste!

Caci inima Lui nu-i asa ca ale noastre, rele;
asa de greu, si-asa usor de multumit,
ca ele.

Eu nu stiu Doamne

Eu nu stiu Doamne unde încă
îmi vei mai duce pasii mei,
dar stiu că Tu-mi vei fi oriunde
lumină sfântă pentru ei.
Eu nu stiu Doamne ce ispite
vor mai veni în calea mea,
dar stiu că-n Tine biruintă
si ocrotire voi avea.
Eu nu stiu Doamne de câti prieteni
mai pot fi încă părăsit,
dar stiu că Tu vei fi cu mine
Însotitor nedespărtit.
Eu nu stiu Doamne câte lacrimi
au să-mi mai plângă ochii mei,
dar stiu că Tu vei fi-alinare
si mângăiere pentru ei.
Eu nu stiu Doamne câte jertfe
mai trebuie s-aduc din greu,
dar stiu că Tu-mi vei da putere
să-mi sui deplin Calvarul meu.
Eu nu stiu Doamne câte rane
voi mai primi de la ai mei, 
dar stiu că Tu-mi vei da răbdare
si rugăciune pentru ei.
Eu nu-mi stiu Doamne viitorul
dar stiu că e-n Mâna Ta
— ajută-mi să nu uit aceasta
ca linistit să-ti pot urma.

Departe-ntotdeauna

Departe-ntotdeauna mi s-a parut ca sunt
de starea Ta divina, de locul Tau preasfant;
si-ntruna sa m-apropii de Tine Ti-am cerut,
mai langa Tine, Doamne, mai langa Tine-am vrut.

Prea-ncet intotdeauna mi s-a parut ca merg
si-am vrut sa am putere mai tare sa alerg;
s-ajung candva cu Tine, nedespartit sa stau,
mai langa Tine, Doamne, mai langa Tine vreau.

Prea slab intotdeauna, Iisuse, m-am simtit
si-am vrut sa fiu puternic, viteaz si neclintit,
prin orisice ispite, prin tot ce m-a durut,
mai langa Tine, Doamne, mai langa Tine-am vrut.

Departe-mi pari si-acuma si drumu-mi pare lung,
as vrea cat mai degraba la Sanul Tau s-ajung;
ajuta-mi, fara teama, sa pot la San sa-Ti stau,
mai langa Tine, Doamne, mai langa Tine vreau!


 O, om!

O, om ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui in scris sau grai,
De pilda ce la altii dai,
Caci ea mereu, spre iad, sau rai,
Pe multi o sa-i indrume.
Ce grija trebuie sa pui
In viata ta, in toata,
Caci gandul care-l scrii sau spui,
S-a dus, in veci nu-l mai aduni
Si vei culege roada lui,
Ori viu, ori mort, odata.
Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergand din gura-n gura,
Va n-veseli sau va-ntista
Va curati sau va -ntina,
Rodind samanta pusa-n ea
De dragoste sau ura.
Scrii un cuvant: cuvantul scris,
Ramane-n urma drum deschis
Spre ocara sau slava.
Ai spus un cantec,
Versul tau, ramane dupa tine, 
Indemn spre bine, sau spre rau,
Spre curatie , sau desfrau,
Lasand in inimi rodul sau,
De har sau de rusine.
Arati o cale, Calea ta
In urma ta nu piere,
E calea buna, sau e rea
Va prabusi, sau va-ntina,
Vor merge suflete pe ea,
La pace, sau durere.
Traiesti o viata, viata ta
E una, numai una
Oricum ar fi, tu nu uita,
Cum ti-o traiesti, vei castiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om ce mari raspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris, sau grai,
Sau lasi, prin pilda care-o dai,
Pe, multi, pe multi, spre iad sau rai,
Mereu o sa-i indrume.
Daci nu uita : Fii credincios!
Cu grija si cu teama
Sa lasi in inimi luminos
 Un semn, un gand, un drum frumos,
Caci pentru toate, ‘nendoios,
Odata, vei da seama.

Niciun comentariu: