Această Denie de vineri seara, care este slujba de dimineaţă din Sfânta şi Marea Sâmbătă, ne arată trei mari adevăruri. În primul rând această slujbă este o mărturisire a dumnezeirii lui Hristos. În al doilea rând este o preamărire a iubirii Lui smerite şi nesfârşite, mai presus de înţelegere, a iubirii Lui care este mai tare decât moartea şi decât orice separaţie. În al treilea rând în cântările din Denia Prohodului se vede o aşteptare în stare de priveghere a Învierii Domnului. Această triplă îmbinare sunt cele trei dimensiuni care străbat zecile de strofe ale fiecărei stări din Denia Prohodului.
Procesiunea cu Sfântul Epitaf nu este doar o procesiune pentru rugăciune, pentru a pomeni pe conducătorii Bisericii şi ai ţării, pentru a pomeni pe ctitorii adormiţi în Domnul, pentru a pomeni pe toţi cei din cler şi pe credincioşi, pe cei care sunt pe mare departe care călătoresc, ci în primul această procesiune cu Sfântul Epitaf care simbolizează mormântul Domnului este o vestire în lume, în afara Bisericii ca locaş de cult a morţii lui Hristos. Iar în ziua Învierii vom binevesti Învierea tot aşa în afara locaşului de cult, nu în interior. De ce ? Pentru că atât moartea cât şi Învierea Domnului nu privesc doar pe creştini, ci umanitatea întreagă. Când Hristos va veni întru slavă să judece viii şi morţii, El, prin puterea Lui, va învia pe toţi cei din morminte, pe toţi morţii din toate timpurile şi din toate locurile. Învierea de obşte sau Învierea universală este un dar exclusiv al lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Cei care însă în timpul vieţii pământeşti au iubit pe Dumnezeu şi pe semenii lor se vor bucura de iubirea lui Hristos. Cei care au refuzat iubirea Lui aceia trăiesc suferinţa regretului în conştiinţa lor pentru că nu au răspuns iubirii lui Dumnezeu.
La sfârşitul Doxologiei, a avut loc tradiţionala procesiune în jurul Bisericii care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. Au fost patru opriri şi la fiecare oprire a fost rostită o ectenie. După procesiune, toţi credincioşii prezenţi au trecut pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcaşul de cult. Apoi, Sfântul Epitaf a fost aşezat pe Sfânta Masă cântându-se troparul„Iosif cel cu bun chip…
Denia Prohodului Domnului cuprinde o serie de cântări sau imne, împărţite în trei stări, inegale ca număr de strofe. Aceste cântări exprimă durerea pentru răstignirea şi moartea Mântuitorului. Alcătuirea Prohodului este atribuită imnografului bizantin Iosif Studitul. În ţara noastră, această slujbă a fost tipărită pentru prima oară la Buzău, în anul 1836.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu