Năvălirea şi nălucirea duhurilor vicioase sunt cutremurătoare, cu trăsnete, sunete şi strigăte, ca gălăgia făcută de tinerii needucaţi şi jefuitori. Din aceasta se trag în mod direct teama sufletului, tulburarea şi dezordinea cugetelor, melancolia, ura faţă de asceţi, necercetarea şi lenea pentru cele duhovniceşti, tristeţea, aducerea-aminte de cele dragi (oameni şi lucruri) şi frica de moarte. Urmează dorinţa celor rele, nesocotirea virtuţii şi destabilizarea caracterului.
Cînd aveţi vreo vedenie şi vă e frică, însă această frică dispare îndată şi, în locul ei, apar bucurie nespusă şi voioşie, curaj şi recăpătarea puterii, netulburarea cugetelor şi altele de felul acesta, precum şi vitejie şi dragoste către Dumnezeu, atunci îndrăzniţi şi vă rugaţi. Căci bucuria şi starea bună a acestui suflet arată duhovnicia şi sfinţenia celui apărut în vedere. Aşa şi Avraam, văzîndu-l pe Domnul, i s-a bucurat inima, iar Ioan, cînd Născătoarea de Dumnezeu Maria a vorbit, a săltat în pîntecele mamei sale.
Aşadar, dacă în timp ce vă apar anumite vedenii se întîmplă tulburare şi gălăgie exterioară şi nălucire lumească (dacă se înfăţişează, adică, fapte omeneşti ruşinoase) şi ameninţare cu moartea şi cîte am spus mai înainte, să cunoaşteţi că e vorba de atacul duhurilor viclene.
Sf. Antonie cel Mare în “Pateric despre visuri şi vedenii“, pag. 42
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu