Rugăciune către Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov

O, mare, prea minunate şi bine plăcutule al lui Hristos, Părinte Ierarhe Ignatie! Primeşte cu milostivire rugăciunile pe care cu dragoste şi recunoştinţă ţi le aducem! Auzi-ne pe noi, cei sărmani şi neajutoraţi, care cu credinţă şi iubire la tine cădem şi cerem călduroasa ta solire pentru noi înaintea Scaunului Domnului Slavei. Ştim că mult poate rugăciunea dreptului, care milostiv face pe Stăpânul. Tu, din anii prunciei tale, pe Domnul cu înflăcărare L-ai iubit şi numai Lui a-I sluji voind, toate cele frumoase ale lumii acesteia întru nimica le-ai socotit. Tu, lepădându-te de tine şi luându-ţi crucea ai urmat lui Hristos. Tu de voie ai ales calea cea stramtă şi mâhnicioasă a vieţii monahiceşti şi pe această cale virtuţi mari ai dobândit. Tu, prin scrierile tale, inimile oamenilor de cea mai adâncă evlavie şi supunere către Atotputernicul Ziditor le-ai umplut, iar pe păcătoşii cei căzuti cu înţeleptele tale cuvinte a-şi cunoaşte nimicnicia şi a alerga întru pocăinţă şi smerenie la Dumnezeu, afară nicicând nu i-ai scos, ci părinte iubitor de fii şi bun păstor tuturor le-ai fost; nici acum nu ne părăsi pe noi, care ţie cu osârdie ne rugăm şi ajutorul şi la acoperământul tău scăpăm. Cere pentru noi de la Domnul Cel iubitor de oameni, sănătate trupului şi sufletului; neclintită fă credinţa noastră, întăreşte puterile noastre care slăbesc întru ispitele şi întristările veacului acestuia, încălzeşte cu focul rugăciunii sufletele noastre cele reci, ajută-ne ca prin pocăinţă fiind curăţiţi, sfârşit creştinesc vieţii noastre să primim şi în cămara cea prea împodobită a Mântuitorului să intrăm dimpreună cu toţi cei aleşi, şi împreună cu tine să ne închinăm Tatalui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin!

EVANGHELIA ZILEI: 2014-04-30 MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (V, 17-24)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez“. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. Dar Iisus le-a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu-L va vedea pe Tatăl făcând; căci pe cele ce le face El, pe acestea şi Fiul asemenea le face. Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi lucruri mai mari decât acestea Îi va arăta, pentru ca voi să vă miraţi. Că precum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce El voieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, pentru ca toţi să-L cinstească pe Fiul aşa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu-L cinsteşte pe Fiul nu-L cinsteşte pe Tatăl Carele L-a trimis. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M'a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s'a mutat din moarte la viaţă.

Sfântul Ierarh Donat, Episcopul Evriei 30 Aprilie

În zilele dreptcredinciosului împărat Teodosie cel Mare, acest Sfânt Donat a fost episcop în cetatea care se numeşte Evria, din Epirul vechi. Aproape de cetatea aceea se afla un loc ce se numea Soria, unde era şi un izvor de apă, din care dacă ar fi băut cineva, îndată cu amar murea. Aflând de aceasta Sfântul episcop Donat a mers la izvorul acela cu clerul său şi când s-a apropiat de izvor, îndată s-a auzit un tunet şi a ieşit din izvor un balaur mare şi înfricoşător, care mergea împotriva alesului lui Dumnezeu şi încerca să împiedice cu coada picioarele catârului pe care era călare arhiereul. Iar Donat cu biciul cu care bătea catârul său, a lovit pe balaur care se apropiase pe la spate şi îndată balaurul acela a murit, iar clericii cei ce erau pe lângă episcop şi poporul, văzând acea minune, au adunat lemne şi aprinzând foc, au ars pe balaurul acela, ca să nu se vatăme văzduhul cu otravă, căci era foarte mare. Iar apă din izvorul acela nu îndrăznea nimenea să bea. Deci, Sfântul Donat făcând rugăciune, a binecuvântat izvorul şi, scoţând mai întâi singur apă, a băut; apoi a poruncit şi tuturor fără frică să bea şi au băut toţi din destul şi nu s-au vătămat. Deci, mărind pe Dumnezeu, s-au întors la casele lor.

    Mergând odată în alt loc uscat şi fără de apă şi văzând pe cei ce erau acolo foarte însetaţi de arşiţa cea mare şi slăbiţi de sete, a săpat o gropniţă mică cu mâinile sale şi, rugându-se lui Dumnezeu, a scos izvor de apă, care curgea cu îndestulare totdeauna. Încă şi din cer a pogorât apă îndestulătoare, pentru că la vreme de arşiţă şi de secetă mare, rugându-se către Domnul, îndată s-a vărsat ploaie mare şi a adăpat pământul bine şi îndestulare de roduri s-a făcut cu rugăciunile lui.

    În acele vremi, fiica împăratului Teodosie era foarte bolnavă, fiind muncită de duhul cel necurat. Şi era în mâhnire mare împăratul şi împărăteasa pentru fiica lor, deoarece numai pe acea fiică o aveau. Dar, aflând de făcătorul de minuni Donat episcopul, îndată a trimis împăratul la Epir, ca să cheme la sine pe toţi episcopii părţii aceleia, ca să se binecuvânteze de la dânşii. Şi, venind episcopii Epirului la Constantinopol, i-a primit pe ei împăratul cu cinste şi cu dragoste şi i-a întrebat, zicând: "Cine este între voi Donat episcopul, care cu biciul a omorât un balaur şi a scos apă din pământ uscat şi ploaie din cer de la Dumnezeu a cerut?"

    Şi i-au arătat lui pe Sfântul Donat. Iar împăratul, sărutându-l, l-a dus la împărăteasă, apoi s-au aruncat la picioarele sfântului, rugându-se şi zicând: "Robule al lui Dumnezeu, fie-ţi milă de noi, că numai o fiică avem şi aceea cumplit pătimeşte, fiind chinuită de diavol! Şi am adus mulţi doctori şi preoţi, dar nimic n-au putut să ne ajute. Deci pe sfinţia ta te-am ostenit, ca să vii aici, auzind de darul cel mare al lui Dumnezeu ce este în tine, ca tu să izgoneşti dintr-însa pe diavol, cu puternicile tale rugăciuni către Dumnezeu. Şi de o vei tămădui pe ea, jumătate din averile ei vei lua". A zis sfântul: "Unde este fecioară, ca să o văd pe ea?" Şi l-au dus la dânsa; iar diavolul, îndată, nesuferind venirea alesului lui Dumnezeu, a răcnit şi aruncând pe fecioară, a fugit dintr-însa; şi s-a făcut tinăra sănătoasă. Şi s-au bucurat împăratul şi împărăteasa şi multe daruri i-au făcut sfântului. Dar el nimic nu voia să ia din cele ce i s-a dat lui. Însă văzând obiceiul cel bun şi bună credinţă a acelora, i-a rugat, ca să i se dea un loc la episcopia lui, care se afla aproape de un sat al lui, ce se numea Omfalie, ca acolo să-şi zidească o biserică. Şi îndată împăratul i-a dăruit locul acela şi cu scrisoarea sa l-a întărit.

    Zăbovind sfântul la Constantinopol, a murit un om oarecare, pe care ducându-l la îngropare, un altul ce-i împrumutase bani, având zapisul celui mort, îl ţinea şi nu lăsa să îngroape trupul, până ce nu i se va da lui datoria; şi era datoria aceea de două sute de galbeni. Iar Sfântul Donat, avându-şi locuinţa aproape de casa acelui cetăţean mort, a auzit ceartă şi adunare multă de popor şi a zis către episcopi: "Să mergem şi să rugăm pe acel împrumutător, să lase să îngroape trupul datornicului său cel mort". Iar episcopii n-au voit să meargă. Atunci a mers singur Donat acolo şi văzându-l, aceea care rămăsese văduvă după bărbat, a căzut la picioarele lui zicând: "Fie-ţi milă de mine, omule al lui Dumnezeu, de vreme ce de îndoită primejdie sunt cuprinsă, că şi de bărbat m-am lipsit şi nici trupul a i le îngropa, nu mă lasă împrumutătorul. Deci, sfătuieşte-l pe acela, sfinte, ca să dea celui mort slobodă îngropare, ca să nu putrezească în casă". Iar sfântul a întrebat-o: "Ştii cu adevărat cu cât este dator bărbatul tău omului acestuia?" Răspuns-a femeia: "Domnul meu, mai înainte cu câteva zile, mi-a zis bărbatul, că i-a plătit datoria, dar zapisul a rămas la împrumutător". Iar arhiereul lui Dumnezeu ruga pe împrumutător, zicând: "Lasă, fiule, ca să îngroape trupul celui mort, iar datoria ţi se va da ţie după aceea". Iar împrumutătorul, fiind aspru la obicei şi nedrept, nu numai că n-a ascultat, ci şi cu cuvinte de necinste a ocărât pe sfânt.

    Atunci sfântul episcop, apropiindu-se de patul pe care zăcea mortul şi cu mâna atingându-se de cel mort, a strigat, zicând: "Ascultă, omule!" Şi îndată mortul a înviat şi, deschizându-şi ochii, a zis: "Iată, eu sunt, părinte şi stăpâne!" A zis către dânsul sfântul: "Scoală-te şi vezi ce vei face cu cămătarul, care spune că nu i-ai plătit datoria, căci zapisul tău îl are la sine". Iar mortul ridicându-se în sus şi toţi spăimântându-se de acel minunat lucru, apoi, căutând groaznic spre împrumutătorul său, l-a ocărit pentru minciună şi i-a vădit nedreptatea lui, spunând când şi în ce loc i-a plătit datoria de două sute de galbeni. Şi nu avea ce să mai răspundă împru-mutătorul, ci stătea tremurând şi tăcea ca un mut. Iar omul cel ce înviase, cerându-şi înapoi zapisul său de la împrumutător şi luându-l în mâini, l-a rupt, şezând pe pat. Apoi, căutând la arhiereu, i-a zis: "Bine că m-ai deşteptat, dreptule, pentru vădirea păcătosului acestuia! Deci, porunceşte-mi mie ca iarăşi să adorm".

    Şi i-a zis sfântul: "Mergi în odihna ta, fiule, de vreme ce acum te-ai liberat de zapisul tău". Şi îndată omul acela a adormit iarăşi cu somnul morţii. Şi toţi cei ce au văzut acea înfricoşată minune şi au auzit despre aceea, au preamărit pe Dumnezeu şi s-au minunat de puterea cea mare a plăcutului lui Dumnezeu.

    În timpul zăbovirii acelui Sfânt Donat, în Constantinopol nu a plouat şi a fost secetă; deci, prin rugămintea împăratului, a ieşit sfântul afară din cetate, rugind pe Dumnezeu, ca să trimită ploaie pământului cel uscat. Şi îndată s-a vărsat o ploaie atât de mare încât poporul zicea: "Iată al doilea potop va fi". Iar împăratului îi părea rău de Sfântul Episcop Donat, că se va îmbolnăvi de ploaia cea fără de măsură, fiind numai într-o haină. Însă, când s-a întors în curtea împărătească, s-au văzut hainele pe el desăvârşit uscate şi nici urmă de umezeală având; pentru că nici o picătură de ploaie n-a picat pe el şi foarte mult s-au minunat toţi. Iar împăratul se veselea de un plăcut al lui Dumnezeu ca acesta, mulţumind lui Dumnezeu că în zilele împărăţiei sale a trimis Domnul pe un luminător ca acesta al lumii şi făcător de minuni.

    Şi după multe vorbiri cu dânsul, l-a liberat la scaunul său şi i-a dat toată îndestularea spre zidirea şi înfrumuseţarea bisericii celei noi, pe care voia sfântul să o ridice la locul zis mai sus.

    Mergând într-ale sale, Sfântul Donat, a zidit o biserică prea-frumoasă cu cheltuiala împăratului, unde însuşi şi-a gătit într-însa mormânt. Apoi ajungând la bătrâneţile cele desăvârşite, s-a dus către Domnul, ca să stea înaintea Lui în ceata Sfinţilor Ierarhi şi să slăvească pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe un Dumnezeu în Treime, Cel de toţi sfinţii slăvit, în veci. Amin.

Sfântul Apostol Iacob, fratele Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul 30 Aprilie

Sfântul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu şi fratele Sfântului Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu. Şi era unul din cei doisprezece apostoli, care, împreună cu fratele său, lăsându-şi corabia, pe tatăl său şi mreaja sa, a mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască şi Îi urmă pretutindeni, luând aminte la învăţăturile ce ieşeau din Preacurata Lui gură şi vedea minunile ce se făceau de El. Pe aceşti doi fraţi apostoli i-a iubit Domnul atât de mult, încât unuia dintre ei i-a dat pieptul Său spre rezemare, iar acestuia i-a făgăduit paharul Său, pe care l-a băut pe Cruce. Însă şi ei au iubit atât de mult pe Domnul lor şi atâta râvnă au arătat după El, încât au voit să pogoare foc din cer, asupra celor ce nu credeau în Hristos, ca să-i piardă. Şi ar fi făcut aceasta, dacă nu i-ar fi oprit îndelungrăbdătorul Hristos.

    

Pe aceşti amândoi fraţi, Iacob şi Ioan şi pe Sfântul Apostol Petru nicidecum nu-i lăsa Domnul fără să le spună ceva; şi mai ales le descoperea lor mai mult decât celorlalţi, dumnezeieştile Lui taine, precum pe Tabor, când, vrând să-Şi arate slava dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan. Iar după patima cea de bunăvoie şi după Învierea şi Înălţarea Domnului nostru şi după primirea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacob s-a dus în Spania şi în alte părţi, propovăduind Cuvântul lui Dumnezeu şi s-a întors iarăşi în Ierusalim. Şi a fost iudeilor înfricoşător ca un tunet, pentru că, neîndoindu-se, învăţa cu toată îndrăzneala despre Iisus Hristos, cum că El este adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii. Şi biruia pe farisei şi pe învăţătorii Legii din dumnezeieştile Scripturi, mustrând şi ocărind împietrirea inimii şi necredinţa acelora. Iar ei, neputând să stea împotriva cuvintelor lui cele nebiruite, a momit cu aur contra lui pe un oarecare filozof vrăjitor, anume Ermoghen, ca să aibă înfruntare cu Iacob şi să-i ruşineze învăţătura lui.

    Vrăjitorul, fiind mândru şi nevoind să vorbească singur cu Iacob, a trimis pe ucenicul său, care se numea Filit, zicând: "Nu numai pe mine singur, dar nici pe ucenicul meu nu va putea Iacob să-l biruiască în înţelepciune. Dar Filit, vorbind cu Sfântul Iacob, n-a putut să se împotrivească înţelepciunii Sfântului Duh, care era în apostol; ci a tăcut ca un mut şi nu şi-a deschis gura spre împotrivire. Şi, cunoscând adevărul, s-a umilit, şi întorcându-se la vrăjitor, învăţătorul său i-a spus că este nebiruită învăţătura lui Iacob, pe care o întăreşte şi cu minuni, sfătuind pe învăţător, ca, lăsându-şi dăscălia sa, să binevoiască să fie ucenic al lui Iacob. Iar tiranul Ermoghen, cu vrăjile sale, a chemat pe diavoli şi le-a poruncit, ca să ţină pe Filit în loc, ca pe un legat, ca să nu se poată mişca câtuşi de puţin şi i-a zis: "Voi vedea de te va izbăvi Iacob acela". Iar Filit a trimis pe un oarecare în taină la apostol, înştiinţându-l despre legarea sa de la diavol, prin vrăjile lui Ermoghen. Iar apostolul a trimis la el mahrama sa, poruncindu-i, ca, luîndu-o, să zică cuvintele acestea: Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi, Domnul ridică pe cei surpaţi. Zicând acestea Filit, îndată s-a liberat din legarea cea nevăzută, iar diavolii, prin mahrama apostolului înfricoşându-se de puterea cuvintelor celor grăite, au lăsat pe Filit, care, batjocorind pe Ermoghen, a alergat la Sfântul Iacob şi, învăţând dreapta credinţă, s-a botezat.

    Ermoghen, umplându-se de mânie şi ură, a jurat pe diavolii ce-i slujeau, ca pe Iacob şi pe Filit legaţi să-i aducă la dânsul. Dar după ce s-au apropiat diavolii de casă în care era Sfântul Iacob cu Filit, îndată Îngerul Domnului, prin porunca lui Dumnezeu, a prins pe diavolii aceia şi, legându-i cu nevăzute legături, îi muncea. Iar diavolii cei nevăzuţi, minunându-se de puterea lui Dumnezeu, strigau în auzul tuturor, zicând: "Iacobe, Apostole al lui Hristos, fii milostiv nouă, pentru că noi cu porunca lui Ermoghen am venit să te legăm pe tine şi pe Filit; dar iată, acum suntem tare legaţi şi cumplit munciţi!" Iar Sfântul Iacob a zis: "Îngerul lui Dumnezeu cel ce v-a legat pe voi, acela să vă dezlege şi, ducându-vă, aduceţi aici la mine pe Ermoghen, fără de nici o vătămare". Şi îndată diavolii fiind dezlegaţi, au alergat la Ermoghen şi apucându-l, într-o clipeală a ochiului, l-au legat şi l-au dus înaintea apostolului, rugind pe apostol ca să-i libereze şi să izbândească asupra lui Ermoghen. Iar apostolul a întrebat pe diavoli pentru ce n-au legat pe Filit, precum le-a fost lor porunca de la Ermoghen. Răspuns-au diavolii: "Noi nici muştele din casa ta nu putem să le mişcăm".

    Deci, a zis apostolul către Filit: "Domnul nostru ne-a poruncit să răsplătim bune pentru rele; deci, dezleagă pe Ermoghen şi-l fă slobod de diavoli". Şi a fost aşa, iar apostolul a zis către Ermoghen cel dezlegat din legăturile diavolilor: "Domnul nostru nu voieşte ca să aibă slugi fără voie, slujindu-i de nevoie, ci de voia cea bună. Deci, tu du-te oriunde voieşti". Şi a zis Ermoghen: "Dacă voi ieşi din casa ta, îndată mă vor ucide diavolii, pentru că ştiu cât de cumplită este mânia lor şi nu-mi este cu putinţă să mă izbăvesc de dânşii, dacă nu mă vei apăra tu". Atunci apostolul i-a dat în mâini toiagul său, pe care-l purta la drum. Iar Ermoghen, mergând cu toiagul acela la casa sa, nici o supărare sau frică n-a avut de la diavoli. Şi, cunoscând puterea lui Hristos şi neputinţa diavolească văzând-o, a adunat toate cărţile vrăjitoriei sale şi le-a dus la Sfântul Iacob şi, căzând la picioarele lui, striga: "Robule al lui Dumnezeu Cel adevărat, cel ce scoţi sufletele omeneşti din pierzare, miluie-şte-mă şi primeşte-mă pe mine, vrăjmaşul tău, în ucenicie". Deci, învăţând Ermoghen sfânta credinţă, a primit Sfântul Botez, iar cărţile vrăjitoreşti din porunca apostolului le-a ars şi s-a făcut slujitor al lui Hristos; şi făcea minuni în numele lui Hristos.

    Aceasta văzând-o evreii, s-au pornit cu mânie mare şi au îndemnat pe împăratul Irod ca să ridice goană asupra Bisericii lui Hristos şi pe Iacob să-l ucidă. Deci, împăratul Irod a poruncit ca să facă rău unora din Biserică şi a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. Văzând că aceasta a plăcut evreilor, a poruncit a prinde şi pe Petru, pe care l-a şi pus în temniţă. Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei scrie despre Sfântul Iacob, că, pe când era osândit de Irod la moarte, un bărbat oarecare anume Iosia, unul din cei ce a pârât pe apostol către Irod, văzând bărbăţia şi îndrăzneala Sfântului Iacob, nevinovăţia şi sfinţenia lui cunoscându-le şi adevărul cuvintelor grăite de dânsul pentru venirea lui Mesia înţelegându-l, a crezut în Hristos şi mărturisitor al lui Hristos deodată s-a arătat. Atunci şi Iosia împreună cu Sfântul Apostol Iacob a fost osândit la moarte.

    Mergând împreună la locul cel de moarte, pe un slăbănog oarecare ce zăcea lângă cale, apostolul l-a făcut sănătos. Iar când îşi gătea grumajii săi spre tăiere, a rugat Iosia pe Sfântul Iacob ca să-i ierte păcatul cel făcut din neştiinţă, căci a fost clevetitor asupra lui la împărat. Iar apostolul, cuprinzându-l, l-a sărutat, zicând: "Pace ţie". Şi şi-au plecat amândoi capetele spre tăiere şi astfel s-au sfârşit. Iar după tăiere, ucenicii Sfântului Apostol Iacob, luând trupul învăţătorului lor, cu dumnezeiască povăţuire l-au dus în Spania, unde şi până acum se dăruiesc din mormântul lui tămăduiri de boli; şi se săvârşesc minuni întru slava lui Hristos Dumnezeu, Cel slăvit împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, de toată făptura în veci. Amin.

Sfântul Ignatie Briancianinov - 30 aprilie

Acest mare dascăl al rugăciunii lui Iisus s-a născut în anul 1807, dintr-o familie de nobili ruși, în provincia Vologda. Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se arăta foarte înțelept și evlavios, iubind mai ales liniștea, rugăciunea, slujbele Bisericii și citirea cărților sfinte.

Dotat cu o inteligență de excepție, tânărul Dimitrie este remarcat în scurtă vreme de marele duce Nicolae, viitorul țar, și este luat sub protecția acestuia. Totuși, succesul său în cercurile înalte ale societății nu îi dădea împlinire sufletească. Mângâierea sa o găsea doar în slujbele Bisericii și în scrierile Sfinților Părinți, în care afla îndrumări sigure spre mântuire. În cele din urmă, demisionând din funcția de ofițer în armata țarului, părăsește lumea și în anul 1827 intră împreună cu un prieten în nevoințâ monahală la Mănăstirea Sfântul Alexandru Svirski, sub povățuirea Sfântului Leonid, viitorul stareț de la Optina. La început a făcut ascultare la bucătărie, sub porunca unui fost iobag al tatălui său, gustând pentru prima oară din roadele adevăratei smerenii. Fiind supus întru totul tuturor, tânărul ucenic era iubit de toți părinții din mănăstire pentru smerenia și ascultarea sa.

În anul 1829 se stabilește, împreună cu starețul său, în obștea Mănăstirii Optina, o vestită sihăstrie a Rusiei pravoslavnice. Este nevoit apoi să treacă prin mai multe mănăstiri, suferind de boli, de foame, de frig, însă fără să cadă în deznădejde. În anul 1832 a primit tunderea monahală sub numele de Ignatie și a fost numit egumen la Mănăstirea Lopotov. Apoi, în 1834, este numit stareț la Mănăstirea Sfântul Serghie, aproape de Petersburg, unde a înnoit în întregime viața duhovnicească și a crescut mai mulți fii sufletești.

Lucrarea sa nu a fost lipsită de multe osteneli, necazuri, ispite și dușmani - o cruce pe care arhimandritul Ignatie a purtat-o cu multă răbdare și despre care avea să scrie mai apoi: „Acolo m-a învrednicit Domnul cel milostiv să cunosc aceasctă bucurie și această pace a sufletului, pe care cuvintele nu pot să o exprime. Acolo m-a învrednicit să gust iubirea și dulceața duhovnicească, chiar în momentul în care îmi întâlneam dușmanul care voia să-mi ia viața, și fața dușmanului se făcea în ochii mei ca fața unui înger luminat... Ce privilegiu să fii jertfă, asemenea lui Hristos sau, mai degrabă, ce privilegiu să fii răstignit lângă Mântuitorul...”.

Dobândind darul lacrimilor, al smereniei și al sfintei rugăciuni cea din inimă, Cuviosul Ignatie a adunat în jurul său multe suflete cu viață aleasă, arzând ca o făclie nestinsă în mijlocul lor, fiind căutat de toți ca un mare dascăl al rugăciunii lui Iisus. Încă a scris cu mare înțelepciune și câteva cărți de zidire duhovnicească, arătând tuturor calea dobândirii sfintei rugăciuni a inimii.

În anul 1857 a fost hirotonit episcop de Stavropol, un oraș din Caucaz. Însă, după patru ani, din cauza bolii se retrage iarăși la liniște, devenind doctor iscusit de suflete, căutat de mulți fii. La 30 Aprilie 1867, își dă duhul în mâinile Domnului, lăsând în urmă numeroși ucenici. După sfârșitul său fericit, Sfântul Ignatie a apărut în mijlocul unei lumi orbitoare unuia dintre fiii săi duhovnicești, spunându-i: „Tot ce am scris în cărțile mele este adevărat!”.

Pentru sfințenia vieții lui, Sfântul Ierarh Ignatie a fost canonizat în anul 1988 de Biserica Ortodoxă Rusă, cu zi de prăznuire la 30 Aprilie.

Rugăciunea Părintelui Constantin Sârbu pentru ceasul morţii

Iisuse, Doamne Dumnezeule, Părinte al îndurărilor, mă înfăţişez înaintea Ta cu inima înfrântă şi rănită de durere. Ţie Îţi încredinţez ceasul din urmă al vieţii mele şi cel care mă aşteaptă după dânsa.

Când picioarele mele reci îmi vor da să înţeleg că corabia acestei vieţi e aproape de portul său,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când ochii mei, întunecaţi şi tulburaţi din pricina morţii ce ameninţă, vor privi stăruitor spre Tine,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când mâinile mele tremurătoare nu vor mai putea strânge crucea Ta şi, peste voia mea, Te voi lăsa să cazi pe patul durerii mele,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când obrazul meu, galben ca ceara, va stârni frică şi compătimire în cei ce se vor afla în jurul meu şi când perii capului meu, scăldaţi în sudorile morţii, vor vesti că e aproape sfârşitul zilelor mele,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când urechile mele vor fi aproape să se închidă pentru totdeauna la vorbele oamenilor şi se vor deschide ca să asculte vocea Ta care va rosti judecata ce nu se mai poate schimba şi de care va atârna soarta mea pentru toată veşnicia,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când închipuirea mea va fi aţâţată de fantasmele înspăimântătoare şi cufundată în tristeţea morţii şi când duhul meu, tulburat fiind de vederea fărădelegilor mele şi de frica nedreptăţii mele, se va lupta cu îngerul întunericului, care va voi să-mi fure mângâierea, acoperindu-mi ochii ca să nu caut la îndurarea Ta şi astfel să mă arunce în sânul deznădejdii,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când inima mea, înăbuşită de durerile bolii, abia va mai bate, când va fi surprinsă de fiorul morţii şi zdrobită de sforţările ce le-a făcut, luptându-se împotriva vrăjmaşilor mântuirii mele,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când voi vărsa lacrimile din urmă, semnul umilinţei mele, primeşte-le ca pe o jertfă curăţitoare şi în clipa aceea înfricoşată,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când rudeniile şi prietenii mei, pătrunşi de starea dureroasă în care am ajuns, se vor aduna în jurul meu şi Te vor chema în ajutor cu atâta dragoste pentru mine,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când simţurile mele nu vor mai înţelege lumea, cea dispărută cu totul pentru mine, şi eu voi geme sub sarcina amărăciunilor agoniei mele,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când sufletul meu va zice pentru totdeauna rămas-bun lumii acesteia şi va lăsa trupul meu rece ca gheaţa şi fără viaţă,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

În urmă, când sufletul meu se va înfăţişa înaintea Ta şi va vedea pentru prima oară strălucirea nespusă a Măreţiei Tale, nu-l lepăda de la faţa Ta, ci binevoieşte a mă primi în sânul dulce al îndurării Tale, ca să cânt şi eu în veci laudele Tale.

Canon de rugăciune către Sfinţii 9 Mucenici din Cizic - 29 aprilie

Troparul Sfinţilor 9 Mucenici din Cizic, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe Voievozii cei tari...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicilor cei purtători de chinuri, care cu adevărat vă veseliţi de Frumuseţile Cele Dumnezeieşti şi din destul vă îndulciţi din Izvorul desfătării şi prin împărtăşire vă îndumnezeiţi, izbăviţi de cumplitele primejdii pe cei ce vă fericesc pe voi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luptătorilor, cei ce aţi răsărit ca soarele cel luminos cu razele luptelor voastre celor tari, luminaţi pe toţi cu strălucirile minunilor, pierdeţi şi noaptea patimilor şi întunericul demonilor îl risipiţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nori tainici v-aţi arătat înţelep­ţilor luptători, ca cei ce plouaţi peste credincioşi cu ploile sângiurilor voastre şi prin har uscaţi înşelăciunea necredinţei. Pentru acesta vă fericim pe voi, vrednicilor de laudă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din Preacurate sângiurile tale Maica luiDumnezeu, Preacurată, ai născut pe Hristos, Care S-a Întrupat mai presus de cuvânt, luând chipul nostru. Pentru aceasta toate neamurile cu bună credinţă te fericim pe tine, care eşti Lauda Sfinţilor Mucenici.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nevrând nicicum să jertfiţi idolilor celor morţi, v-aţi adus jertfă vie, Celui Ce S-a jertfit pentru noi, tineri preafrumoşi, Sfinţiţi Mucenici.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-vă de Legile cele Dumnezeieşti, prin Puterea Duhului aţi surpat sfaturile şi cursele celor fărădelege. Şi chinuindu-vă după Lege, aţi dobândit mărire.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Privind la cinstea cea viitoare, mucenicilor, înţelepţeşte aţi părăsit cinstea cea stricăcioasă de pe pământ şi cu adevărat aţi luat Mărirea Cea Nemuritoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu, Preacurată, născând pe Hristos, Care a fost rănit cu suliţa, toate săbiile vrăjmaşului desăvârşit au lipsit acum, pentru care rănindu-se muceniciei s-au chinuit.

Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfe de junghieri jertfite de curând şi prinosuri Dumne­zeieşti, jertfe bineprimite v-aţi adus Celui Ce S-a jertfit de bunăvoie şi moartea a omorât-o. Pentru aceea vă fericim pe voi, purtătorilor de biruinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătând minune foarte mare, mucenicilor, aţi vindecat mâini slăbănoage şi pe bărbatul cel vestit, care a năzuit cu dragoste la racla voastră l-aţi tămăduit odinioară de boala cea grea, vrednicilor de laudă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Un cuget având în multe trupuri, mucenicilor, aţi primit toţi cununa muceniciei, dar stând înaintea Domnului în ceruri, şi fiind plini de slavă, priviţi la noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce şade Nedespărţit în Sănurile cele Părinteşti, în braţele tale şade Fecioară ca un Prunc. A Cărui fericită patimă însemnând tinerii cei bine biruitori, foarte vitejeşte s-au luptat.

Cântarea a 5-a. Irmos: Necredincioşii nu vor vedea...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte jăratec înţelegător aprinzându-vă, înţelepţilor, cu adevărat aţi ars toată rătăcirea cea uscăcioasă şi focul idolilor l-aţi stins cu Roua Duhului, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slăbănogul cel ce s-a slobozit de legheonul demonilor cel viclean numai cât s-a apropiat de mormântul vostru cel cinstit, laudă minunile voastre, mucenici prealuminoşi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să fie lăudaţi Sfinţii Mucenici Teognis, Artemas, Ruf, Magnon cel Lăudat, vestitul Filimon şi Teodot şi împreună cu Tavmasie şi Antipatru şi Teostih.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arată-te Izbăvitoare din nevoi şi din greşeli, Izbăvitoare din stricăciune şi Mântuitoare de patimi, de scârbe şi de primejdii, nouă celor ce cu credinţă te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită s-a arătat moartea Dumnezeieştilor purtătorilor de biruinţă, înaintea Ta, Dumne­zeule al tuturor, pe care i-ai arătat adevărat casă de doctorie fără plată, pentru cei bolnavi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu râurile cinstitelor voastre sângiuri, cu adevărat aţi uscat marea înşelăciunii idoleşti şi Biserica lui Hristos aţi adăpat-o, mucenicilor, cugetătorilor de Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu veşmânt împodobit, vopsit din sângiurile voastre, mucenicilor, arătat îmbrăcându-vă, aţi câştigat prin chinuri odihnă veşnică; pentru aceea vă cinstim cu laude, purtătorilor de biruinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca un stog s-a arătat pântecele tău, Preacurată, purtând Grâul Nemuririi, Care hrăneşte sufletele tuturor credincioşilor şi lumi­nează pe mucenici.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Ceata cea tare şi luminată a celor nouă mucenici, care ca nişte mărturisitori ai Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri, dintru început înaintea Divanului, aceştia au strigat: sângele şi sufletele noastre împreună cu trupurile, ca o jertfă fără prihană aducem Ţie, Stăpâne; numără-ne în Cetele celor Cereşti ai Tăi, ca un Dumnezeu Milostiv.

Cântarea a 7-a. Irmos: Cei trei tineri în Babilon...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ispitiţi cu chinurile cele cumplite, asemănându-vă celor trei tineri, lăudaţi pe Mântuitorul Hristos, măriţilor mari mucenici.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aţi stat înaintea divanurilor celor de judecată, mucenicilor, chinuindu-vă foarte tare şi aţi ruşinat pe cei necredincioşi, tuturor celor necredincioşi arătându-le ade­vărul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Neîngrozindu-vă de înfricoşătoa­rele porunci ale tiranului, cu mare îndrăzneală aţi mărturisit pe Hristos a fi Dumnezeu Ziditor şi Atotţiitor, surpând mulţimile zeilor idoleşti; drept aceea v-aţi încununat cu cunună preastrălucitoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Omoară-mi mişcările trupului, Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa; înviază-mi sufletul meu, Fecioară, care este omorât de patimi şi de multe păcate.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata pătimitorilor cea Dumnezeiască, cu toată virtutea iubindu-Te pe Tine, Mântuitorule Atotputernice, a sfărâmat cetele şi măiestriile demonilor, întărindu-se cu Puterea Ta.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cântări să fie lăudaţi Sfinţii Mucenici Teognis, Teodot şi Filimon, Tavmasie şi Artemas, Antipatru, Magnon, Ruf şi Teostih, grăitorii de Dumnezeu cei cu cuget viteaz.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind bine nevoinţa şi credinţa păzind-o nevătămată, prin chinuri şi prin tăiere petreceţi la cele de sus, măriţilor, veselindu-vă pururea împreună cu îngerii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce în chip de negrăit S-a Sălăşluit în pântecele tău, Prea­curată, a arătat locaş Luişi pe cei binecredincioşi, Căruia neîncetat strigăm: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, adică, prin boala..

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi mucenici ai lui Hristos preaminunaţi, stele pe tăria muceniciei întru înălţimea mărturisirii, având în mijloc pe Hristos ca pe un Soare şi alungaţi întunericul înşelăciunii de la sufletele noastre, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstim nevoinţele voastre cele cinstite, măriţilor şi chinurile şi rănile şi vitejia cea până la sânge, durerile şi moartea cea silnică şi noianul cel necuprins al minunilor, fericindu-vă cu veselie.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cântări să săvârşim credin­cioşilor ziua de praznic lăudând pe Sfinţii Mucenici Filimon, pe Magnon şi pe Ruf şi Teognis, pe Antipatru, pe Teostih şi pe Artemas şi pe Dumnezeiescul Tavmasie, împre­ună cu Teodot să-i fericim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Semnele naşterii tale, Preacurată, le-au propovăduit proorocii, alcătuindu-ţi numire minunată, unul într-un fel, altul într-alt fel. Căci ai născut celor din iad Viaţa, Care a surpat puterea morţii.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Înţelepţindu-vă cu cunoştinţa cea Dumnezeiască şi într-armându-vă cu armele cele înţelegătoare, prin vieţuire şi prin faptă, întru Duhul aţi biruit taberele vrăjmaşului şi după moarte v-aţi mutat către Viaţa Cea Nemuritoare şi către Lu­mina Cea Neînserată. Pentru aceasta izvorând vindecări tuturor, tămăduiţi bolile şi alungaţi duhurile, purtătorilor de chinuri cei nouă cu numărul. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Sfantul Vasile al Ostrogului , Sfintii Noua Mucenici din Cizic, Cuv.Memnon Marturisitorul - 29 aprilie

Pomenirea Sfântului Vasile al Ostrogului

Sfîntul Vasile s-a născut la Popova, un sat din Herţegovina, din părinţi simpli şi temători de Dumnezeu. Încă din tinereţe el era plin de dragostea de biserică şi de Dumnezeu şi, ajungînd la vîrsta adultă, el a intrat călugăr în Mînăstirea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Trebinie.Ca monah el s-a făcut repede cunoscut pentru viaţa lui plină de rîvna tuturor neovinţelor monahiceşti. Căci Sfîntul Vasile lua asupră-şi nevoinţă peste nevoinţă, fiecare tot mai grea faţă de cea pe care o avusese mai înainte. După o vreme, el a fost ridicat, în pofida voinţei lui, Episcop de Zahum şi Skenderia. Ca ierarh el a locuit mai întîi la Mînăstirea Tvrdoş, iar de acolo, ca un bun păstor, şi-a întărit toată turma în credinţa ortodoxă, păzind-o de cruzimile turcilor şi de viclenia latinilor [romano-catolicilor]. Dar cînd sfinţitul Vasile a fost împresurat din toate părţile de duşmanii lui care voiau să-i scoată sufletul, pe al lui şi pe al turmei, şi cînd Tvrdoş a fost devastată de turci, el a hotărît să plece la Ostrog, unde a dus o viaţă de încă şi mai aspre nevoinţe, păzindu-şi de acum turma sa cu rugăciunea cea cu picuri de sînge, făcută noaptea şi ziua. El a adormit în Domnul cu pace, în veacul al şaisprezecelea, lăsînd în urmă sfintele sale moaşte întregi şi făcătoare de minuni, pînă în ziua de astăzi. Minunile care se lucrează la racla Sfîntului Vasile din Ostrog sînt nenumărate. Creştini, dar şi musulmani vin la sfintele acestea moaşte şi îşi află vindecarea celor mai grele şi mai cumplite boli. La aceste sfinte moaşte are loc un mare pelerinaj anual, la Sfîntul Praznic al Pogorîrii Sfîntului Duh.

Pomenirea celor nouă Sfinţi Mucenici din Cizic

Aceşti nouă mucenici viteji, arzînd de dragostea lui Hristos, au refuzat să aducă jertfă idolilor şi să se lepede de Hristos Dumnezeu, pentru care pricină au fost torturaţi cu bestialitate iar la urmă omorîţi prin tăierea capului. În timpul împăratului Constantin cel Mare la Cizic s-a ridicat o sfintă mînăstire în cinstea lor. În zilele noastre [i. e., ale Sf. Nicolae Velimirovici], pe ruinele Mînăstirii Tvrdoş s-a ridicat o biserică nouă, de către creştinul Nikola Runievaci din satul Poliiţa de lîngă Trebinie. Acesta este un monument slăvit şi minunat al evlaviei – în ochii lui Dumnezeu, şi în ochii poporului Său şi pe locul martiriului acestor nouă mucenici, în care au fost aşezate sfintele lor moaşte. Nenumărate minuni s-au lucrat la sfintele moaşte ale acestor sfinţi. Numele lor sînt: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie şi Filimon.Dorind veşnica fericire, ei au dispreţuit toată deşertăciunea acestei lumi, şi dorind nestricăciunea, ei toată stricăciunea o au lepădat. De aceea Domnul i-a aşezat pe ei în locaşurile veşnicei Sale slave, încununuîndu-i cu cununa nemuririi. Ei au luat cu cinste mucenicia şi s-au proslăvit în veacul al treilea.

 Pomenirea Sfântului Preacuvios Memnon, făcătorul de minuni

Memnon s-a dăruit încă din tinereţe postului şi rugăciunii, curăţindu-şi sufletul de patimi pînă la o asemenea măsură încît inima lui s-a făcut sălaşul Duhului S fînt. El a vindecat boli incurabile şi a făcut nenumărate alte feluri de minuni. El apărea pe mare în mijlocul furtunilor şi mîntuia corăbieri de la moarte, cu tot cu corăbiile lor. El a adormit cu pace în Domnul în veacul al doilea, strămutîndu-se la cereştile curţi ale Stăpînului Hristos.

Cântare de laudă la Sfântul Vasile de Ostrog

O, Sfinte Părinte Vasile, Plăcutule al lui Dumnezeu,

Minunatule vindecător a toată neputinţa!

Tu cu puterea lui Hristos, pre Carele L-ai iubit,

Bolile cele grele ale oamenilor le ai vindecat!

Şi întru această zi tu vindeci pe cei ce te cinstesc,

Pre cei ce fierbinte cred în Dumnezeul Cel Viu.

Nu pregeta de la a noastr-ajutorare,

O, tu ce eşti slava poporului sîrb!

Nu pregeta rugă s-aduci pentru noi păcătoşii înaintea Tronului lui Dumnezeu.

Tu eşti sfintul lui Dumnezeu, de El încununat

Cu veşnica slavă.

Iar sfinţii cei mai adevăraţi oameni sînt,

Cu duhul viu, puternic.

In tine noi un om adevărat vedem,

Liber de păcat, şi plin de darul vindecării,

Din belşug.

În tine focul harului Duhului Sfânt pururea este,

Statornic.

În tine sălăşluieşte dragostea lui Hristos Cel înviat.

Noi ţie îţi mulţumim şi lui Dumnezeu Cel Atotputernic,

Căci prin tine către noi Domnul îşi varsă Mare milostivirea Sa:

Prin tine, sfîntul Lui, cel cu chip minunat de înger;

Prin tine, Vasile al neamului nostru sîrb,

Plăcutul lui Dumnezeu!

EVANGHELIA ZILEI: 2014-04-28 LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (II, 1-11)

n vremea aceea, s'a făcut nuntă în Cana Galileii; şi mama lui Iisus era acolo. Şi a fost chemat şi Iisus la nuntă, precum şi ucenicii Săi. Şi sfârşindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: „Nu mai au vin?“. Şi Iisus i-a zis: „Ce ne priveşte, femeie, pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu încă n'a venit“. Mama Sa le-a zis slujitorilor: „Orice vă va spune El, faceţi!“ Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea Iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zisu-le-a Iisus: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: „Scoateţi acum şi aduceţi-i nunului!“ Iar ei i-au dus. Şi după ce nunul a gustat apa care se făcuse vin – şi el nu ştia de unde este, ci doar slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat nunul pe mire şi i-a zis: „Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pe cel mai slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum“. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi au crezut într'Însul ucenicii Săi.

Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru / 28 aprilie

Condacul Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru

Chipul cel scris de mână...

Luminându-vă cu dogmele Apostolului Pavel, v-aţi făcut luminători lumii, de trei ori fericiţilor, că pururea luminaţi lumea cu minuni, Sfinte Apostole Iason, izvorul tămăduirilor şi Sfinte Apostole Sosipatru, lauda mucenicilor lui Hristos, Apostoli de Dumnezeu purtători, ocrotitori ai celor din nevoi, rugaţi-vă lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

PENTRU A CITI VIATA SFINTILOR ACCESATI LINKUL URMATOR 
http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2012/04/pomenirea-sfintilor-apostoli-iason-si.html

Troparul Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, glasul al 3-lea:

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi popoarelor...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolilor cei ce staţi acum înaintea Scaunului lui Hristos, aduceţi-vă aminte totdeauna de noi care vă lăudăm pe voi, căci aţi primit har de a vă ruga pentru noi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doimea Apostolilor cea cinstită, cereţi de la Preaînduratul Hristos, să mi se dea har, ca să vă laud pe voi şi să cânt luptele voastre, preafericiţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscători ai lui Hristos, Sfinţilor Apostoli Iason Preafericite şi Sosipatru Preaînţelepte, izbăviţi de toate primejdiile pe cei ce prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te, Preacurată, Adâncul darurilor. Bucură-te Limanul cel Neviforat. Bucură-te Întărirea mântuirii noastre, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Una Prealăudată.

Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă ucenici ai Apostolului Pavel, înţelepţilor şi mergând pe urmele lui, aţi străbătut toată lumea, vestind cuvântul mântuirii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte râuri Dumnezeieşti ale înţelepciunii, măriţilor, toate adunările Bisericii le umpleţi de apele cele mântuitoare, izvorând râuri din izvoarele mântuirii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mântuind din toate nevoile şi primejdiile vieţii pe cei ce vă cinstesc pe voi, sfinţilor, îndreptaţi-i prin sfintele voastre rugă­ciuni, purtătorilor de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce a plecat cerurile cu smerenia cea mai presus de cuget, sărăceşte luând Trup, Mireasă a lui Dumnezeu şi lumea o îmbogăţeşte cu Dumnezeirea.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu numele lui Hristos săvârşind tămăduiri, aţi tras popoare către credinţa lui Dumnezeu, făcătorilor de minuni.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Şi a păstori şi a ne îndrepta pe noi, vouă vă încredinţăm această mică turmă şi după sfârşitul vostru, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Măriţilor Apostoli, adunându-vă duhovniceşte cu noi cei ce văsuntem cetăţeni, arătaţi-ne prieteşuguri bune prin rugăciunile voastre, după Legea dragostei, ca cei ce suntem de un neam cu voi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu rugăciunile celei ce Te-a născut după Trup, Cuvinte al lui Dumnezeu, rugăm u-ne, dăruieşte poporului Tău milele Tale.

Cântarea a 5-a. Irmos: Dătătorule de lumină...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi lăudaţi sfinţiţi lucrători ai Tainelor lui Hristos şi părtaşi Sfintelor Lui Patimi. Pentru aceea după vrednicie pururea sunteţi fericiţi, înţelepţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte ceruri cuvântătoare vestind luminat celor de pe pământ Slava lui Dumnezeu, aţi ridicat întunericul cel cumplit şi aţi umplut lumea de cunoştinţa lui Dumnezeu, sfinţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile Sfinţilor Tăi Apostoli, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, căci noi suntem poporul Tău şi oile păşunii Tale şi cu frică lăudându-Te, toţi Te slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întru neamurile neamurilor eşti Binecuvântată şi Preacurată, ca Ceea ce prin naşterea ta cea Dumnezeiascăai omorât blestemul cel mai dinainte şi ai izvorât lumii Binecuvântare.

Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul cel mai de jos...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Grăitorii de Dumnezeu Apostoli avându-Te Armă pe Tine, Cuvinte, ca nişte viteji ostaşi ai Tăi, cu bună tărie au risipit tabăra protivnicilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărit-au Biserica Sfinţii Apostoli Sosipatru şi Iason cu sfinte cuvântări sfinţite, ca nişte ritori Dumnezeieşti şi propovăduitori şi ierarhi ai lui Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înconjuratu-ne-au pe noi nevoi şi necazuri pentru păcate, dar cu cinstitele rugăciuni ale Apostolilor Tăi Iason şi Sosipatru, Dumnezeule, miluieşte pe robii Tăi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fericit este poporul cel ce te cunoaşte pe tine Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, că tot cel ce umblă întru lumina Fiului tău, se mântuieşte în veci.

CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Chipul cel scris de mână...

Luminându-vă cu dogmele Apostolului Pavel, v-aţi făcut luminători lumii, de trei ori fericiţilor, că pururea luminaţi lumea cu minuni, Sfinte Apostole Iason, izvorul tămăduirilor şi Sfinte Apostole Sosipatru, lauda mucenicilor lui Hristos, Apostoli de Dumnezeu purtători, ocrotitori ai celor din nevoi, rugaţi-vă lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 7-a. Irmos: Chipul cel de aur...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolul Pavel Înţeleptul, primind Razele de la Lumina Cea dintâi, v-a luminat pe voi cu a doua lumină prin învăţături, Preasfinţiţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, purtătorilor de Dumnezeu, care cântaţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Alergat-aţi pe pământ, înţelep­ţilor, pe Calea Soarelui Celui Simţitor; căci luminând Răsăritul şi ajungând la Apus, luminat aţi apus cu trupul, iar duhurile înălţându-vi-le către Dumnezeu, Îllăudaţi pe Elca pe un Dumnezeu al părinţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiască vestirea cuvin­telor voastre, Apostolilor, revărsându-se la marginile lumii, tuturor neamurilor v-aţi arătat ca nişte nori plini de Strălucire Dumnezeiască, vărsând ape făcătoare de viaţă şi strigând: lăudaţi pe Domnul părinţilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ai dat Hristoase, pe Fecioara Care Te-a născut pe Tine, Ocrotitoare fierbinte celor ce cad în nevoile cumplitelor primejdii. Deci mântuieşte cu rugăciunile ei de necazuri, pe cei ce cântăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părin­ţilor noştri.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţându-vă cu podoa­bele harului Evangheliei, înţelepţilor, aţi fost văzuţi binevestind la toată lumea pacea care întrece tot cugetul. Pentru aceea lăudaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împletiturile filozofilor le-aţi dezlegat cu înţelepciune, teologhisind Firea Cea în Trei Ipostasuri, cinstiţilor tăinuitori ai Cuvântului şi aţi luminat toată lumea a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Dumnezeieştii Apostoli ai lui Hristos, Sfinţii Iason şi Sosipatru, cei ce ne-au vestit nouă învăţăturile cele cereşti, pe făcătorii de bine cei de obşte ai oamenilor şi slujitorii Cuvântului, cu laude să-i cinstim, ca pe cei ce pe toţi au învăţat a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Numindu-te pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Adevă­rată, mărturisim pe Cuvântul Cel Ce în chip de negrăit S-a Întrupat din tine în două firi, iar nu în două ipostasuri şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Neîncetat să slăvim pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care a mărit pe Sfinţii Lui pe pământ şi a cinstit pomenirea lor în veci şi acum la cele dintru înălţime ţine duhurile lor în mâna Sa.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfârşindu-vă întru puţină vreme, văzătorilor de Dumnezeu, împliniţi ani îndelungaţi în locuri luminoase, unde este Bucuria Cea de negrăit şi Mărirea cea Veşnică şi Lumina Cea Care ca un Dumnezeu luminează pe cei vrednici de lumină, care se roagă pentru noi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Acum lăudându-vă pe voi, văzătorilor de Dumnezeu, cu cântări vă rugăm ca pe nişte ocârmuitori sfinţiţi, să vă rugaţi pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Bisericii şi pentru mântuirea noastră, Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, prin rugăciunile tale cele neîncetate, surpă semeţiile neamurilor celor ce pururea caută războaie; şi dăruieşte iubitorilor de Hristos credincioşi biruinţe asupra vrăjmaşului, ca după datorie cu laude să te mărim pe tine.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu razele cuvintelor celor cinstite şi strălucitoare de lumină, asemănându-te lui Dumnezeu, ai luminat pe toţi, Sfinte Apostole Iason şi ai gonit întunericul şi pătimind fericite, izvorăşti tămăduiri şi încetezi bolile cele cumplite ale trupurilor. Pentru aceasta toţi, adunându-ne, săvârşim sfântă prăznuirea ta şi lăudăm pe Mântuitorul Hristos cu credinţă strigând către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.