Începând cu orele 18.00,se va oficia slujba deniei Prohodului. Denia Prohodului constituie una dintre cele mai impresionante slujbe ale cultului divin, fiind socotită de către unii teologi ca „punctul culminant al creaţiei liturgice ortodoxe” (S. Bulgakoff).

Denia de Vineri seară (Utrenia Sâmbetei celei Mari) este slujba înmormântării Domnului şi, de aceea, are un caracter profund funebru. Prohodul Domnului este cântat de către preot şi credincioşi, adunaţi în jurul Sfântului Epitaf. După cântarea Prohodului este înconjurată biserica de către cler şi credincioşi, cu Sfântul Epitaf. Acest ritual simbolizează ducerea la groapă şi înmormântarea Trupului Domnului. Un alt moment important este acela al aşezării Sfântului Epitaf pe Sfânta Masă din altar şi citirea lecturilor biblice. Aceste lecturi constituie un indiciu al                                                                                                 vechimii slujbei – secolele XI-XII.

Cântările Prohodului, cântări de jale pentru moartea şi îngroparea Domnului

La Vecernia Sâmbetei celei Mari se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii în sunet de clopot şi la această slujbă credincioşii aduc flori, aprind lumânări şi trec pe sub Sfântul Epitaf, arătând prin aceasta că se fac următori Mântuitorului Hristos - mor împreună cu Hristos, trec şi ei prin mormânt, ca să ajungă la Înviere şi viaţă.

Denia de vineri seara, care este de fapt Utrenia Sâmbetei celei Mari, reprezintă slujba înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos, având un caracter funebru şi, de aceea, frumoasele cântări ale Prohodului, cântări de jale pentru moartea şi îngroparea Domnului, au loc în jurul Sfântului Epitaf, pe care este zugrăvită scena punerii în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos.

Se înconjură biserica

La această slujbă se cântă Binecuvântările Învierii şi se face procesiunea înconjurării bisericii de către preoţi şi credincioşi cu Sfântul Epitaf, iar această întreagă rânduială simbolizează ducerea la groapă şi înmormântarea trupului mort al Domnului. Se înconjură biserica, astfel procedându-se la orice slujbă de prohodire a unui slujitor al Bisericii. Mântuitorul Hristos, Arhiereul cel veşnic, Se face începătură tuturor, căci El este şi învăţătură şi Învăţător, şi Arhiereul Care aduce jertfa ce se aduce, şi călăuză, şi calea ce trebuie urmată, căci Se autodefineşte: „Calea, Adevărul şi Viaţa“. După ocolirea bisericii, Sfântul Epitaf este aşezat pe sfânta masă şi se rostesc Paremiile, Apostolul şi Evanghelia.

Utrenia Sâmbetei celei Mari a fost asimilată cu cea a Utreniei duminicilor, după cum se poate vedea din rânduiala tipiconală încă din secolele XI-XII. Prin cântarea duioasă, cunoscută aproape de toţi (copii, vârstnici), prin ritualul solemn al înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf, denia din Vinerea Mare este una dintre cele mai impresionante slujbe, fiind socotită „punctul culminant al creaţiei liturgice ortodoxe“ (S. Bulgakov).

În Sfânta şi Marea Sâmbătă, dimineaţa, se citesc Ceasurile al treilea, al şaselea, al nouălea, cu Obedniţa şi Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Din ziua de sâmbătă dimineaţă, veşmintele preotului şi acoperămintele bisericii se schimbă cu cele de culoare luminoasă, iar credincioşii finalizează pregătirile pentru sărbătoarea cea mare, Învierea Domnului.