Slujba Înmormântării adormitului robului Lui Dumnezeu VASILE , tatăl Părintelui Mircea Pricop - joi 10 aprilie 2014 - Dumnezeu să‑l ierte şi să‑l odihnească! Amin!

A fost un moment trăit intens de toți cei prezenţi, a fost un moment creat de Dumnezeu, pentru că El a hotărât trecerea din această viaţă a robului Său – Vasile .

Această odihnă , precum spune psalmistul: „acum m‑am odihnit şi am aflat uşurare multă că m‑am mutat din stricăciune şi m‑am dus la viaţă”... este ceea ce caută omul întreaga lui viaţă. În permanenţă căutăm să ne odihnim; ne simţim împovăraţi; ne simţim obosiţi şi căutăm cu orice preţ şi clipă de clipă şi oră de oră şi zile întregi căutăm odihna şi n‑o găsim; o găsim pentru puţină vreme şi de multe ori odihna respectivă înseamnă, poate, mai multă oboseală şi osteneală şi o resimţim în trupurile noastre. Şi dacă n‑o resimţim în trupurile noastre, o resimte sufletul nostru care se zbate şi se zbuciumă în permanenţă căutându‑L pe Dumnezeu pentru că trupul Îl caută mai puţin pe Dumnezeu. Şi atunci noi de aceea trăim o contradicţie permanentă pentru că există această nepotrivire între dorinţa sufletului şi dorinţa trupului. Sufletul care‑L caută şi tânjeşte după Dumnezeu şi trupul care caută cele pământeşti şi tânjeşte după lucrurile trecătoare, dar pe care de multe ori considerăm că le merităm şi că ele ne sunt de folos, deşi cele mai multe dintre ele ne duc la pierzare şi nu pierd numai trupul, ci pierd şi sufletul, pentru că la judecata plenară, universală va fi judecat şi sufletul împreună cu trupul şi împreună vor dobândi fie împărăţia cerurilor, fie chinurile iadului.

Atâta timp cât omul nu‑I readuce lui Dumnezeu odihna pe care Şi‑a dorit‑o, nici el nu‑și va găsi odihnă în tot ceea ce face; nici în această lume şi cu atât mai puțin în cealaltă când nu mai poate face nimic pentru el însuşi. De aceea, în slujba Utreniei se spune un ecfonis foarte frumos şi care ar trebui să ne înţelepţească : „că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!”. 

Pentru noi e important timpul ca să‑L odihnim pe Dumnezeu în viaţa noastră; să‑I readucem lui Dumnezeu pacea şi liniştea şi să nu‑I mai pară rău că l‑a făcut pe om, dimpotrivă, să se bucure Dumnezeu de noi şi de mântuirea noastră! De aceea, atenţia noastră permanentă trebuie să fie asupra propriei persoane de a ne trăi viaţa odihnindu‑L pe Dumnezeu! Spune psalmistul că „Zilele anilor noştri, în durata lor, sunt şaptezeci de ani, iar de vor fi’n putere, optzeci de ani; iar ce e mai mult decât aceştia, trudă şi durere” (Ps. 89, 10). Iată, robul lui Dumnezeu, Vasile, a trăit 80 de ani, mai mult de 80 de ani, aceasta este o binecuvântare a lui Dumnezeu. Te regăseşti deja în ceea ce spune Sfânta Scriptură. Sfânta Scriptură vorbeşte pentru fiecare dintre noi şi pentru toţi laolaltă. Deci, viaţa noastră trebuie să se consume în aşa fel încât Dumnezeu să Se odihnească şi dacă Dumnezeu Se odihneşte în ceea ce suntem noi, prin fapte, prin cuvinte, prin însăşi viaţa noastră, şi noi ne vom găsi odihna şi vom zice împreună cu psalmistul, „acum m‑am odihnit şi am aflat uşurare multă că m‑am mutat din stricăciune şi m‑am dus la viaţă”. Amin!

Dumnezeu să‑l ierte şi să‑l odihnească! Amin!