Rugăciunea Părintelui Constantin Sârbu pentru ceasul morţii

Iisuse, Doamne Dumnezeule, Părinte al îndurărilor, mă înfăţişez înaintea Ta cu inima înfrântă şi rănită de durere. Ţie Îţi încredinţez ceasul din urmă al vieţii mele şi cel care mă aşteaptă după dânsa.

Când picioarele mele reci îmi vor da să înţeleg că corabia acestei vieţi e aproape de portul său,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când ochii mei, întunecaţi şi tulburaţi din pricina morţii ce ameninţă, vor privi stăruitor spre Tine,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când mâinile mele tremurătoare nu vor mai putea strânge crucea Ta şi, peste voia mea, Te voi lăsa să cazi pe patul durerii mele,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când obrazul meu, galben ca ceara, va stârni frică şi compătimire în cei ce se vor afla în jurul meu şi când perii capului meu, scăldaţi în sudorile morţii, vor vesti că e aproape sfârşitul zilelor mele,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când urechile mele vor fi aproape să se închidă pentru totdeauna la vorbele oamenilor şi se vor deschide ca să asculte vocea Ta care va rosti judecata ce nu se mai poate schimba şi de care va atârna soarta mea pentru toată veşnicia,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când închipuirea mea va fi aţâţată de fantasmele înspăimântătoare şi cufundată în tristeţea morţii şi când duhul meu, tulburat fiind de vederea fărădelegilor mele şi de frica nedreptăţii mele, se va lupta cu îngerul întunericului, care va voi să-mi fure mângâierea, acoperindu-mi ochii ca să nu caut la îndurarea Ta şi astfel să mă arunce în sânul deznădejdii,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când inima mea, înăbuşită de durerile bolii, abia va mai bate, când va fi surprinsă de fiorul morţii şi zdrobită de sforţările ce le-a făcut, luptându-se împotriva vrăjmaşilor mântuirii mele,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când voi vărsa lacrimile din urmă, semnul umilinţei mele, primeşte-le ca pe o jertfă curăţitoare şi în clipa aceea înfricoşată,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când rudeniile şi prietenii mei, pătrunşi de starea dureroasă în care am ajuns, se vor aduna în jurul meu şi Te vor chema în ajutor cu atâta dragoste pentru mine,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când simţurile mele nu vor mai înţelege lumea, cea dispărută cu totul pentru mine, şi eu voi geme sub sarcina amărăciunilor agoniei mele,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

Când sufletul meu va zice pentru totdeauna rămas-bun lumii acesteia şi va lăsa trupul meu rece ca gheaţa şi fără viaţă,
Milostive Iisuse, fie-Ţi milă de mine!

În urmă, când sufletul meu se va înfăţişa înaintea Ta şi va vedea pentru prima oară strălucirea nespusă a Măreţiei Tale, nu-l lepăda de la faţa Ta, ci binevoieşte a mă primi în sânul dulce al îndurării Tale, ca să cânt şi eu în veci laudele Tale.