Fotografii si filmulete - Saptamana Patimilor - Denia din Lunea Mare 14 martie

Dar, o, Hristoase, numără-ne pe noi împreună cu fecioarele cele înţelepte, rânduieşte-ne în aleasa Ta turmă şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Conform Sinaxarului de la această denie, „în Sfânta şi Marea Luni se face pomenirea fericitului Iosif cel preafrumos şi a smochinului care s-a uscat prin blestemul Domnului”.

Conform Sinaxarului citit la această slujbă „în Sfânta şi Marea Marţi se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie”.

În cadrul acestei slujbe s-au citit pericopele evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul XXII, versetele 15 la 46 şi capitolul XXIII, versetele de la 1 la 39.

Participând la slujbele Deniilor cu așteptare, priveghere, cântându-i Mirelui, ne gătim cămările de nuntă. Luminânda pe care o cântăm la slujba Deniei în primele trei zile spune: Cămara Ta Mântuitorule o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru în ea. Ce îmbrăcăminte trebuie să aibă sufletul ca să poată intra în cămara lui Hristos ? Este îmbrăcămintea fecioriei, curăției, sincerității și frumuseții sufletești. Numai astfel de suflete vor putea sta la masă cu Dumnezeu în casa Lui. De aceea, aș putea concluziona plecând de la această trăire frumoasă a săptămânii în care ne aflăm spunând că înainte de toate creștinismul este așteptare și pregătire. Este vorba despre așteptarea în înfăptuire de fapte bune, luptând cu patimile noastre, căutând și încercând să ne asemănăm fecioarelor înțelepte.

Așteptarea este pregătire. Cu alte cuvinte dacă știi că un oaspete de seamă vine la tine sau te duci într-o vizită atunci te pregătești frumos, îți cureți hainele și te îmbraci frumos. Astfel, așteptarea noastră este de fapt o pregătire minunată a vieții veșnice pe care o așteptăm. Acest lucru se va întâmpla concret în aceste zile deoarece credința noastră nu este teofanie, adică nu este numai un Dumnezeu care S-a arătat din cer, ci este un Dumnezeu care a venit la noi, care S-a Întrupat, care nu ne-a adus o morală, ci un mod de viață, care ne-a adus Învierea arătându-ne că Învierea este taina credinței noastre. Cu alte cuvinte noi nu celebrăm idei sau morale, ci noi celebrăm întâlnirea și relația personală cu o Persoană unică în istorie, Hristos Cel Întrupat, mort și Înviat pentru noi a treia zi.