http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2014/06/filmulete-si-fotografii-din-duminica.html
La zece zile dupa Inaltarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Invierea Sa, praznuim Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh, cunoscuta si sub denumirea de Cincizecime. Ca vechime, Rusaliile coboara pana in veacul apostolic. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele 2 sarbatori s-au despartit una de cealalta.
Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi.
Evenimentul Pogorarii Duhului Sfant este descris in cartea "Faptele Apostolilor" (F.A. 2,4). Aici se spune ca Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant si Se imparte deasupra capului fiecaruia din cei prezenti, in chip de limbi de foc.
La Pogorarea Duhului au fost prezenti numai Apostolii?
Textul "Cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc" (FA. 2, 1), a dat nastere la multe nedumeriri, pentru ca nu se precizeaza cine sunt acei "toti". Din dorinta de a aduce mai multa lumina in acest caz, versiunea romana a Noului Testament a introdus termenul de "Apostoli".
Insa, daca se omite cuvantul "Apostoli", poate rezulta ca in acea zi se gaseau laolalta nu numai cei doisprezece, ci toti cei o suta douazeci de frati care s-au aflat impreuna cu Apostolii alaturi de Iisus, incepand cu Botezul savarsit de Ioan si pana la Inaltare (F.A. 1, 22). Sfantul Ioan Gura de Aur, Teofilact si alti exegeti, afirma ca la Cincizecime au fost prezenti nu numai apostolii, ci si alti frati. De aici reiese ca Sfantul Duh s-a revarsat peste toti membrii Bisericii, si nu numai peste ierarhia reprezentata de apostoli. Exegeza ortodoxa, precum si cea romano-catolica, bazate pe Traditie, afirma ca la Cincizecime era de fata si Maica Domnului.
Faptul ca limbile apar "impartite", denota ca fiecare persoana se invredniceste in mod propriu de primirea Duhului. Acest Duh sfinteste pe fiecare om in parte si pe toti laolalta, adica sfinteste persoane in comuniune sau pentru comuniune.
Rusaliile - momentul in care Apostolii incep sa graiasca in limbi necunoscute
Dupa Pogorarea Sfantului Duh, Apostolii au primit puterea de a grai in limbi necunoscute de ei pana atunci. Au descoperit invatatura Mantuitorului si altor neamuri, in diferite limbi. Inceputul a avut loc chiar in aceasta zi, a Pogorarii Duhului Sfant, cand s-au facut intelesi de toti iudeii veniti la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputand sa-si explice cum de puteau predica in graiuri diferite, unul dintre ei ii acuza ca ar fi "plini de must", adica beti (F.A. 2, 13). Atunci Sfantul Petru a luat cuvantul pentru a-i apara pe Apostoli de o asemenea invinuire, dar si pentru a vorbi multimilor despre Hristos. El le-a descoperit ca se implinise profetia lui Ioil: "Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul" (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). In urma cuvantarii lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.
Se obisnuieste sa se vorbeasca de trimiterea Sfantului Duh in lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrarii lui Hristos. In acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfantului Duh. In realitate insa, Duhul trebuie vazut intotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie vazut sau conceput ca despartit de Hristos.
Exista obieiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.
Duminica Cincizecimii, numita in popor si Duminica Mare, este sarbatoarea anuala a pogorarii Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli, asa cum ni se istoriseste in Noul Testament. Acest eveniment, care are loc la 50 zile de la Invierea Domnului, incheie descoperirea fata de lume si de creatie a lui Dumnezeu, prin Mantuitorul Iisus Hristos, si se intemeiaza Biserica. Conform Traditiei, in zilele urmatoare marilor Praznice Imparatesti sarbatorim persoanele care au slujit ca instrumente in iconomia mantuirii sau care au avut un oarecare rol in desfasurarea acesteia. De aceea, luni, a doua zi dupa Rusalii , praznuim Sfanta Treime, plinatatea dumnezeirii.
Duhul Sfant se coboara. Acum harul desavarseste neputinta. Rusaliile constituie o chemare catre potir. Ce putini ne impartasim...
Liturghia fara oameni care sa se impartaseasca este o ofensa adusa lui Hristos (IPS Serafim), este o liturghie "ratata" (IPS Andrei). Ce atmosfera dumnezeiasca: copiii la san vin spre potir in bratele mamelor lor...
Limbi ca de foc vin asupra apostolilor. Ei vorbesc in limbi. Petru tine un discurs impecabil. Rusaliile azi inseamna a nu minti pe Duhul Sfant, a nu trada iubirea. Rusaliile sunt revarsarea de har peste har. Sunt expresia harului inmultit.
Rusaliile sunt reechilibrarea noastra spirituala, promisiunea indeplinita, pelerinajul la altarul sacrului.
Rusaliile reprezinta purificarea prin limbi de foc, iluminarea prin harisme, indumnezeirea prin botezarea a mii de oameni.
Da, reprezinta si bucuria de a te desfata din nou in Gradina. Si deschiderea Imparatiei. Inaugurarea Bisericii in chip vazut.
Primim binecuvantare ingereasca. Rusaliile sunt o liturghie cosmica. Iertare si iubire divina. Minune de nepatruns.
Credinta populara spune ca sarbatoarea Rusaliilor ar tine trei zile,dar unele scrieri arata ca Rusaliile se serbeaza numai in Duminica Cincizecimii, singurul Praznic Imparatesc care tine trei zile este Invierea Domnului.
Sarbatoarea Rusaliilor, impreuna cu Sfintele Pasti, reprezinta cele mai vechi sarbatori crestine, inca de pe vremea Sfintilor Apostoli (Sfantul Apostol Pavel, Sfantul Apostol Luca, Sf. Irineu, Tertulian, Origen, Sf. Epifanie) .
Rusaliile sunt considerate zane rele,zanele apelor care iau mintile oamenilor, sau ii pocesc pe cei care le ies in cale sau nu este bine ca in aceasta zi lumea sa mearga la scaldat. Se spune ca oamenii trebuie sa poarte asupra lor si in casele lor frunze de pelin,frunze de tei si de nuc pentru a se apara de acestea,dar mai ales nu este bine sa le vorbeasca daca cumva le intalnesc.
Prefigurarile directe ale Bisericii crestine ca locas, ni le ofera Vechiul Testament, cu locasurile lui pentru adorarea lui Iahve si pregatirea evreilor si prin ei a neamurilor in vederea venirii lui Mesia. Inainte de primirea Cortului Sfant, Dumnezeu ii indica lui Avraam muntele Moria ca loc pe care sa ridice altaruri de jertfa (Fac.12,7). Evreii se inchinau lui Iahve in preajma altarelor de piatra, asezate pe locuri alese (Fac 33,20).
Dupa indicatii amanuntite si dupa modelul aratat in munte, Moise a construit Cortul Sfant, cu care vor calatori prin pustie pentru a ajunge in Canaan.
Imparatul David a conceput apoi un templu (I Paral.28,2-19) pe care l-a zidit si l-a impodobit fiul sau Solomon in Ierusalim (III Regi,5,6,7).
Biserica crestina - lacas de cult implica locul in care Se jertfeste in continuare, dar nesangeros, noastra, prin lucrarea Duhul Sfant.
Astfel, pogorarea Sfantului Duh sau Cincizecimea (Rusaliile) este actul de trecere a lucrararii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Duhul Sfant coboara in chipul limbilor de foc peste apostoli, peste fiecare in mod distinct ( Fapte2, 1, 3, 4), precum si peste cei care, ascultand predica apostolilor, s-au botezat (Fapte 2, 37, 38), dand nastere Bisericii.
Biserica cuprinde pe toti cei incorporati in Hristos prin botez, mirungere si euharistie, pe cei care cred si marturisesc ceea ce crede si marturiseste Biserica.
Membrii Bisericii sunt credinciosii impreuna cu ierarhia. Credinciosii nu sunt elemente pasive in Biserica, ci impreuna lucratori cu preotii pentru mantuirea lor, dar dupa masura darului primit de ei, silindu-se sa cunoasca si sa aprofundeze adevarurile de credinta, sa se purifice de patimi, daruindu-se lui Dumnezeu ca fapturi noi in Hristos.
Biserica este o comunitate concreta de credinciosi, organizata dupa imaginea Sfantului Ap. Pavel “ Precum intr-un singur trup avem madulare si madularele nu au aceeasi lucrare, asa si noi cei multi suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora si avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat.(Rom. 12, 4-8).
"Iar cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti adunati impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede si aumplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.” (Fapte 2, 1-13). Trebuie sa intelegem ca atat in Faptele Apostolilor, cat si in Epistola intai catre Corinteni se vorbeste despre glosolalie ca despre vorbirea in limbi omenesti, in limbile deja vorbite de unele popoare. (I Cor 12,28,30); ( Fapte 2, 8-12). Nu poate fi vorba de despre vreo limba a ingerilor, pentru ca in loc sa usureze raspandirea Evangheliei printre neamuri, ar fi ingreunat acest lucru. Odata cu vestirea Evangeliei la alte neamuri acest dar exceptional a incetat.
Prin apostoli Hristos a incredintat Bisericii intregul adevar dumnezeiesc revelat, cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.
Se obisnuieste sa se vorbeasca de trimiterea Sfantului Duh in lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrarii lui Hristos. In acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfantului Duh. In realitate insa, Duhul trebuie vazut intotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie vazut sau conceput ca despartit de Hristos.
Hristos si umanitatea sunt asa de uniti in Biserica, incat nu pot fi vazuti sau conceputi unul fara celalalt, altfel spus, unul cheama si implica pe celalalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu