Evanghelia Fariseului şi a Vameşului
(Luca 18/10-14)
de Neli Mihail
Erau odată..
sus în Templu
Lăcaş zidit
lui Dumnezeu,
Doi oameni,
fariseu şi vameş,
Ce se rugau
în felul lor.
Dar
fariseul mândru foarte
Frâu liber
da gândului rău,
Căci judeca
aspru pe oameni
Şi pe-acest
vameş mult mai greu.
Îşi
prezenta cu îngâmfare
Virtuţi
că-i drept, bun, postitor..
Şi că dona
chiar zeciuială
Săptămânal
din rodul său.
Pe când
trist vameşul de-oparte
Cu ochii
aplecaţi în jos
Se lamenta
căindu-şi fapta
Bătându-şi
pieptul zgomotos.
-O, Doamne,
milostiv fii mie,
Că sunt un
mare păcătos!!
Acum venind
umil la Tine,
Primeşte-mă!
Te rog frumos.
Regret
oricare faptă rea
Şi iartă-i
şi pe cei din jur..
Şi-această
rugăciune-a mea
Să mă
transforme-n rob din fur.
Atunci,de
sus veni răspunsul
Că vameşul
s-a îndreptat
Folositor
la casa lui,
Iar
fariseul îngâmfat
Şi-a
pierdut roada binelui.
Mândria,
fraţilor nu-i bună,
Prin ea
mulţi îngeri au picat.
Cu ea s-a
înfiinţat iadul
Să-ndepărtăm
acest păcat.
Să luăm
aminte de la vameş,
Un păcătos,
dar s-a îndreptat.
Să ne
smerim! Ne-aşteaptă raiul
Unde doar
drepţii au urcat.
De luat aminte..
Cine mândru
va trăi,
În iad se va chinui..
Iar cine se
va smeri,
În Rai se
va ferici!
Doamne,
miluieşte-ne şi ne mântuieşte,
Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu