duminică, 28 februarie 2016

Fiul risipitor (Luca15/11-32) - Poezie creştină scrisă de Neli Mihail


Fiul risipitor
(Luca15/11-32)

            de Neli Mihail

O altă pildă în scriptură..
Un Tată bun avea doi fii
Şi cu iubire, cu credinţă
Îi ingrijea zi după zi.
Falnice case, avea livadă
Şi multe, multe bogăţii..
Şi-n toate ca sprijin de bază
Câţiva argaţi în preajma lui.
Avea cai, vite, oi destule,
Pomi fructiferi, avea şi vii
Şi pentru toate o bucurie
I se citea pe chipul lui.
Timpul prea repede trecură,
Copii au ajuns voinici,
Crescură mari, frumoşi,
Dar prâslea îşi rătăci mintea atunci.
Vroia să plece de acasă
Căci binele îl plictisi,
Să fugă singur într-o ţară,
Liber cu-averea tatălui.
Iar de durere, tatăl plânse
Însă nu a ştirbit dorinţa lui.
I-a dat cât a cerut la urmă,
Împărţită moştenirea-n doi.
Şi cu bani mulţi plecă în lume..
O lume a păcatului,
Căci punga repede-şi golise
Gustând cupa amarului.
Iar la scurt timp, o sărăcie
Ţinutu-întreg îl stăpâni
Şi cei ce i-au mâncat toţi banii
L-au părăsit cât ai clipi.
Ajunse slab, flămând şi şubred,
 Doar la porci roşcove găsi
Şi încercă să le mănânce
Iar simţurile îl trezi.
Ia stai..eu om bogat aevea
Acestea ajunse-a mă hrăni?!
Când Tatăl meu are argaţii
Pe care îi ştiam sătui..
Am să mă scol!!...
Şi pe grumajii părintelui mă voi căi!
Din fiul rătăcit în lume
Acum măcar argat voi fi.
Dar Tatăl lui dincontră,
Zilnic scruta poteca drumului
Sperând să-şi vadă curând fiul,
Să-l mângâie la pieptul lui.
Şi în sfârşit clipa sosiră
Cănd ochii staşină-i făcu
În departare ce văzură?!
Se contura figura lui.
Ce bucurie-n casă fură..
Cu braţe-ntinse îl primi!
Doar fratele lui mare
Era la munca câmpului.
Tatăl a poruncit să taie
Viţelul gras din curtea lui
Şi-n deget pusu-ia inelul
Să-l readucă-n stadiul lui.
Şi-i rândui o sărbătoare,
Fiul rătăcitor sosi!
A fost primit cu bucurie
Uitându-i risipirea lui.
Aici se-ncheie pilda scrisă…
Iertarea a smuls-o Tatălui,
Dar fratele nu ştiu de vrură
Să se împace amândoi.
Chiar îl certa pe bietul tată
Că lui nu i-a tăiat viţel
Deşi i-a slujit toată viaţa
Şi a muncit pe lângă el.
Iar tatăl-nlăcrimat răspunse..
-Tu fiule cu mine-ai fost
Şi cei al meu, al tău să fie..
Dar fratele tău mort a fost.
Se cuvenea, noi toţi din casă,
Să îl primim cât mai frumos,
Căci el cuprins de pocăinţă
Din mort, cu suflet viu s-a întors!

Tragem concluzia la urmă
Că fiul mic din iad s-a-ntors,
Iar celalalt frate mai mare,
Deşi sârguincios în toate
A rămas dur şi nemilos.
De fapt scriptura nu ne spune
Finalul pildei cum a fost..
Dar noi să fim cu luare-aminte
Şi să tăim cum vrea Hristos!
 Amin!



Niciun comentariu: