Părintele Petru Ciprian Pricop împreună cu fiii săi duhovniceşti într-un pelerinaj la Mănăstirile Radu Vodă , Ostro, Cozia, Turnu, Frăsinei, Prislop, Lainici, Hurezi,Arnota şi Bistriţa. „Şi-mi voi face în ei sălaş şi voi umbla în mijlocul lor… şi le voi fi Tată, iar ei îmi vor fi fii şi fiice, zice Domnul” [2 Co 6,16-18].

http://preotpetruciprianpricop.blogspot.ro/2016/02/cu-ingaduinta-bunului-dumnezeu.html

Un pelerinaj  este o permanentă sărbătoare, o permanentă bucurie şi durere...Este o punte spirituală între cer si pământ, între Biserica triumfătoare (cer) si Biserica luptătoare (pământ). 

La întoarcerea din pelerinaj, sufletele  ne radiază de lumina si bucuria de a fi întâlnit sfintenia.

Trebuie să ne rugăm cu credinţă pentru orice cerere şi să avem răbdare, iar Dumnezeu va grăi. Căci atunci când omul se roagă cu credinţă, într-un fel Îl obligă pe Dumnezeu să-i împlinească cererea pentru această credinţă a lui.
De aceea, atunci când cerem ceva de la Dumnezeu, să nu ne îndoim şi vom fi auziţi. „Să aveţi credinţă fără să vă îndoiţi”, a spus Domnul. Dumnezeu ştie când trebuie să ne dea ceea ce cerem, ca să nu ne vătămăm duhovniceşte.