Sfantul Proroc Amos s-a nascut in cetatea Tecui, care era asezata in pamantul Iudeei, nu departe de Betleem. El era de neam prost si sarac, petrecandu-si zilele la pastoria turmelor de dobitoace. Iar Domnul, Care nu priveste spre cei bogati si slaviti, ci spre cei smeriti si saraci, l-achemat pe el de la turmele oilor la proorocie, ca si pe Moise si pe David, si i-a poruncit sa mearga din pamantul Iudeei in pamantul lui Israel, ca acolo, cu cuvintele cele proorocesti, sa indemne popoarele la pocainta, de vreme ce se abatusera la inchinarea de idoli; pentru ca din zilele lui Ieroboam, imparatul lui Israel - care dupa moartea lui Solomon s-a rupt de sub stapanirea imparatului Iudeei, fiul lui Solomon, ce imparatea in Ierusalim, si si-a facut o alta imparatie peste zece semintii ale lui Israel -, dintr-acele zile, popoarele israelite au cazut de la dreapta cinstire a lui Dumnezeu si se inchinau idolilor.
Deci, acel imparat, vrand ca sa intareasca pe israeliteni sub stapanirea sa, se temea ca nu cumva, mergand supusii sai in Ierusalim la praznice spre inchinaciune, sa se lipeasca iarasi de biserica Ierusalimului, sa se rupa de el si sa-l ucida. De aceea, a facut doua juninci cioplite in aur, pentru ca stia obiceiul poporului sau, ca era lesne de plecat la inchinarea de idoli, ca si stramosii lui, cand au trecut Marea Rosie din pustia Egiptului si au turnat un vitel de aur din salbele lor cele de aur. Deci, pe acele doua juninci turnandu-le Ieroboam, una a pus-o in Dan, iar cealalta in Betel, cetati ale stapanirii sale, poruncind tuturor israelitenilor ca, neducandu-se la Ierusalim, sa se inchine cu jertfe junincilor de aur si sa le praznuiasca pe acelea cu dantuire; pentru ca acel ticalos imparat zicea catre popor: "Iata zeii tai, Israele, cei care te-au scos din Egipt". Si asa a indaratnicit Ieroboam pe Israel.
Deci, din acea vreme, desi Dumnezeu trimitea pe sfintii Sai prooroci la israeliteni, ca sa le arate ratacirea lor si sa-i povatuiasca la calea cea dreapta, insa putini dintre ei se indreptau si se intorceau la adevaratul Dumnezeu, iar altii se inchinau si Dumnezeului celui adevarat si idolilor, adica junincilor de aur. Deci, intre alti prooroci, Dumnezeu a trimis la ei si pe acest rob al Sau, pe Sfantul Prooroc Amos, cu infricosate ingroziri. Acest prooroc al lui Dumnezeu era simplu si neiscusit la vorba, dar nu si la intelegere; pentru ca acelasi Duh Sfant, care lucra in toti proorocii, lucra si intr-insul si graia prin gura lui. Iar inceputul proorocirii lui a fost pe vremea imparatului Iudeei Ozia, cel din Ierusalim, si in vremea imparatului lui Israel Ieroboam, cel din Samaria - nu acel imparat, care rupandu-se de la sceptrul Iudeei, a facut junincile de aur, ci alt Ieroboam, mai in urma cu anii, care, asemenea celui dintai Ieroboam, a fost inchinator de idoli si slujitor al junincilor de aur.
Deci Proorocul Amos a inceput a prooroci in vremea acelor imparati, cu doi ani mai inainte de cutremurul cel infricosat ce avea sa fie in Palestina. Iar cutremurul cel mare, dupa adeverirea scriitorilor celor vechi, a fost astfel: Ozia, imparatul Iudeei, care s-a numit si Azarie, mandrindu-se, a indraznit a tamaia cu cadelnita in altar, in Sfanta Sfintelor, dupa randuiala preoteasca. Iar preotii oprindu-l, il ingrozeau cu moarte si indata, chiar in ceasul acela, s-a cutremurat pamantul cu cutremur mare in Ierusalim si in toata Palestina si au cazut nu numai ziduri multe, ci si unii munti s-au pornit din locurile lor. Templul s-a despicat din varf si prin acea deschizatura a venit raza soarelui pe fata imparatului si s-a umplut fruntea lui de lepra, dupa care s-a facut lepros cu totul. Astfel, Domnul n-a suferit intinaciunea facuta altarului Sau si necinstea adusa preotilor Lui.
Si a proorocit Sfantul Amos, ingrozindu-i cu infricosatele pedepse ale lui Dumnezeu, ce aveau sa vina nu numai asupra lui Israel, ci si asupra partilor celor dimprejur: asupra Siriei, a Filistinei, asupra Tirului si a Idumeii, asupra amonitenilor si asupra moabitenilor, precum se scrie pe larg in cartea lui. Dar mai ales a proorocit asupra israelitenilor, caci, dupa ce au cunoscut pe Dumnezeu, s-au departat de la El; pentru ca Dumnezeu nu atat se manie si se razbuna pentru pacatele paganilor, care nu-L stiu pe El, pe cat pentru pacatele poporului care L-a cunoscut pe El si s-a indulcit de facerile Lui de bine. Caci ce fel de faceri de bine n-a facut Dumnezeu neamului celui nemultumitor al lui Israel? L-a eliberat din robia Egiptului, l-a trecut prin mare ca pe uscat, l-ahranit cu mana in pustie cand flamanzea, i-a izvorat apa din piatra cand inseta, a izgonit neamurile dinaintea lui si l-adus in pamantul fagaduintei, unde curge lapte si miere. insa ei, facand praznuiri idolilor de aur turnati in chip de juninci, strigau cu dantuire: "Iata zeii tai, Israele".
Niste praznice ca acestea urate de Dumnezeu, se savarseau mai ales in cetatea Betel, la un munte inalt, unde era o juninca de aur. Deci, acolo mai ales mergand Sfantul Amos, striga poporului cu glas mare rugandu-l, indemnandu-l si infricosandu-l cu pedepsele cele cumplite, care din mania lui Dumnezeu vin asupra lui, sa inceteze de la o praznuire ca aceea; dar foarte putini il ascultau. Atunci era in Betel un slujitor al acelei juninci, cu numele Amasia. Acel slujitor, vazand pe proorocul lui Dumnezeu ca huleste pe idolul lor - juninca cea de aur -, ca scuipa jertfele lor si departeaza poporul de la spurcata lor praznuire, spunandu-le inca si ingrozirile si pedepsele cele viitoare asupra celor ce nu se pocaiau, clevetea pe Amos lui Ierobo-am, imparatul lui Israel, zicand: "Amos face intaratari impotriva ta in mijlocul casei lui Israel. Pamantul nu poate sa sufere toate cuvintele lui; pentru ca tulbura si ridica poporul impotriva ta si inca prooroceste si rele pentru tine, zicand: "Ieroboam de sabie se va sfarsi, iar poporul lui Israel va fi robit si dus din pamantul sau"".
Astfel para slujitorul Amasie pe proorocul Amos, vrand sa porneasca pe imparat spre manie impotriva lui; dar imparatul nu lua in seama cuvintele aceluia, nici nu voia sa faca rau proorocului lui Dumnezeu, pe care il cinstea, desi el era inchinator de idoli. Si vazand slujitorul ca nu poate sa porneasca pe imparat impotriva proorocului lui Dumnezeu, a inceput a-l prigoni pe el, muncindu-l; pentru ca de multe ori, prinzandu-l, il batea cumplit si-1 gonea din Betel, ingrozindu-l sa nu vina la praznicul lor, nici sa intoarca pe popor de la jertfele si de la ospaturile lor. insa sfantul prooroc nu lua in seama ingrozirile si bataile ce-i veneau de la dansul, ci iarasi venea si proorocea cuvintele cele invatatoare si indemnatoare catre popor. Si iarasi era prins de acel slujitor si muncit cu batai.
Iar odata, vicleanul slujitor a zis cu rugaminte catre Amos: "Proorocule, du-te de aici si mergi in patria ta, in pamantul Iudeei. Acolo sa vietuiesti si sa proorocesti, iar in Betel sa nu te mai intorci, deoarece este sfintire a imparatului si casa imparatiei lui". Proorocul Amos a raspuns, zicand: "Eu n-am fost prooroc, nici nu sunt fiu de prooroc, ci am fost pastor al dobitoacelor; si fiind sarac, ma hraneam cu poame din pustie pana m-a luat Domnul de la oi si mi-a zis: "Mergi si prooroceste la poporul meu Israel". Iar tu imi zici sa nu proorocesc in Israel, nici sa supar casa lui Iacov? Pentru aceasta, Domnul zice despre tine: "Cand vor veni asirienii in pamantul lui Israel si-1 vor robi, atunci vor pustii cetatile lui si le vor strica; iar cetatea aceasta o vor lua. Atunci ostasii asirienilor cei fara de rusine vor spurca cu desfranare pe femeia ta inaintea ochilor tai, deoarece si tu ai facut pe Israel sa rataceasca inaintea ochilor lui Dumnezeu cei atotvazatori si ai invatat popoarele acestea sa faca lucruri necurate, in intinata capiste a junincei celei de aur. Iar fiii si fiicele tale de sabie vor cadea si tu in pamant necurat te vei sfarsi, iar poporul lui Israel va fi dus in robie din pamantul sau"".
Cu niste cuvinte proorocesti ca acestea pornindu-l pe acel slujitor spre manie, a fost batut Sfantul Amos fara crutare; iar la sfarsit, un fiu al slujitorului, anume Ozia, fiind plin de manie si iutime, l-alovit pe el foarte tare peste sprancene, ranindu-l de moarte. insa n-a murit indata, ci a fost dus abia viu la pamantul sau si la patria sa, in cetatea Tecui, unde, din ranile cele dureroase, si-a dat sufletul sau dupa cateva zile si a fost ingropat cu parintii sai. Iar ce fel au fost proorociile lui, cel ce va voi, sa citeasca cartea proorociei lui. Iar noi pe Dumnezeul Cel ce l-ainteleptit pe el Il slavim, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Nota. Sa se stie ca altul a fost Amos, tatal lui Isaia, si altul proorocul acesta. Amos, tatal lui Isaia, a fost din semintia imparatilor Iudeei; el s-a nascut si a petrecut in Ierusalim. Iar acest prooroc a fost de neam de jos si nu din Ierusalim, ci din cetatea Tecui, locuinta pastorilor. Pentru ca acolo pasunile erau bune, si multi ierusalimeni bogati isi tineau dobitoacele lor la Tecui. Amos, tatal lui Isaia, nu era din numarul proorocilor, nici nu a fost trimis undeva de Dumnezeu si nu a murit de moarte muceniceasca.
Iar acest Sfant Amos, pentru darul lui cel proorocesc, a fost numarat cu proorocii, a fost trimis in Israel si a murit muceniceste. Deci macar ca altii scriu altfel despre aceasta, insa nu este fara de greseala istoria lor.
Fericitii Ieronim si Augustin
Fericitul Ieronim s-a nascut in oraselul Stridon, aproape de Acvileia, in anul 347. Primele invataturi le-a primit in casa parintilor. Apoi, mergand la Roma, a invatat greaca si latina, arta vorbirii si filosofia. A primit botezul la varsta de 20 de ani, din mainile papei Liberios. La Treveri, in Galia, a descoperit viata manastireasca. La Roma a intrat intr-o obste de prieteni, unde a inceput invatatura Scripturii si a cunoscut catacombele romane. In urma unei neintelegeri cu ai sai si scarbit de desertaciunile Romei, a facut prima calatorie in Rasarit, cercetand manastirile din Grecia, Tracia, Asia Mica, Cilicia, si s-a stabilit in Antiohia. S-a retras apoi in pustia Calsis, din Siria, unde a trait o perioada de patru ani de nevointe ascetice, luptand impotriva patimilor. In aceasta perioada a invatat limba ebraica. Revenind in Antiohia, a primit darul preotiei, apoi a facut o calatorie la Constantinopol, atras de faima cuvantarilor Sfantului Grigorie de Nazianz si a stat acolo doi ani, ascultandu-i cuvintele.
Il gasim, apoi, din nou la Roma, unde viata lui a luat un drum statornic. Papa Damasus l-aluat ca diac al sau, cu ascultarea de a revedea textul Bibliei in limba latina, numita, mai tarziu, Vulgata. Murind papa Damasus, fericitul Ieronim s-a retras, din nou, in Palestina si s-a stabilit la Betleem, unde a intemeiat trei manastiri. A inceput, atunci, o perioada de stradanii carturaresti, care a tinut 30 de ani. A alcatuit multe scrisori, indemnand pe credinciosi la o viata curata si pazirea poruncilor Domnului. Pe calugari i-a invatat arta copierii manuscriselor. Impovarat de batranete si de neincetate nevointe, Cuviosul Ieronim a murit la Betleem, in anul 420. Ne-au ramas de la el Vulgata, numeroase alte traduceri, omilii, comentarii la cartile Sfintei Scripturi, lucrari de istorie bisericeasca si scrisori de indrumare duhovniceasca.
Fericitul Ieronim ramane, pentru noi, icoana carturarului crestin. Praznuirea lui, in Biserica Ortodoxa, se face la 15 iunie, in fiecare an.
Fericitul Augustin s-a nascut la 13 noiembrie 354, in Tagaste, orasel din provincia africana Numidia. Tatal sau nu era crestin si s-a botezat numai pe patul de moarte, dar in schimb, mama sa, Monica, era o fierbinte credincioasa. Augustin a invatat mai intai in Tagaste, apoi in Madaura si Cartagina. Fiind foarte inzestrat, a deschis o scoala de retorica la Cartagina, ca dupa aceea sa mearga la Roma si Milano.
In tineretea lui a cunoscut si o viata de destrabalare si abateri de la dreapta credinta. La Milano a inceput sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Acolo a cunoscut pe dumnezeiescul episcop Ambrozie si a fost incantat de cuvantarile acestuia. Mama sa, Sfanta Monica, plangea necontenit, rugandu-se lui Dumnezeu pentru indreptarea lui. Ca s-o imbarbateze, Sfantul Ambrozie i-a spus: "Fiul unor astfel de lacrimi, nu poate sa piara".
Acum Augustin a descoperit si randuiala monahilor, citind viata Sfantului Antonie, scrisa de Sfantul Atanasie, care l-amiscat si l-aadus la pocainta. Odata, aflandu-se in gradina unui prieten si plangand pentru viata sa, a auzit un glas de copil, care-l indemna: "Ia si citeste!" Deschizand Sfanta Scriptura, a citit urmatorul cuvant din Epistola catre romani (13, 12-14): Nu in ospete si in betii, nu in desfranari si fapte de rusine, nu in cearta si in pizma, ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos, iar grija de trup sa nu o faceti spre pofte. Acesta era raspunsul lui Dumnezeu, la cautarile lui Augustin. in Confesiunile sale, el multumeste lui Dumnezeu pentru acest raspuns, In anul 387, Augustin primeste botezul din mainile Sfantului Ambrozie, in noaptea de Pasti. Pe cand avea 32 de ani, Sfanta Monica moare si Augustin se retrage in Tagaste, vinde tot ce are si intemeiaza o manastire impreuna cu prietenii si ucenicii sai.
Dupa trei ani este sfintit preot la Hipon, de episcopul Valerius si incepe o ascultare grea, slujirea Bisericii. Peste cinci ani este ridicat in scaunul lui Valerius si devine, in cativa ani, capetenia episcopatului african. Scrierile lui Augustin dezvaluie masura fara pereche a darurilor sale. Ca o constiinta vie a Ortodoxiei, Augustin se vede nevoit sa apere dreapta credinta, impotriva tuturor ereziilor, care se ivisera in Biserica lui Dumnezeu, in timpul acela: maniheii, donatienii, pelagienii. Dintre scrierile sale, cele mai insemnate sunt cartea Despre Trinitate, la care a lucrat 14 ani, si cartea Despre cetatea lui Dumnezeu. Scrierea care-i face cea mai mare cinste este cartea Retractarilor sale, o recunoastere a propriilor greseli, iar lucrarea lui cea mai citita este Confesiunile.
Fericitul Augustin ramane dascalul fara asemanare al intregului Occident crestin. A murit la 28 august 430. Mormantul sau se afla in biserica Sfantul Petru din Pavia. in Biserica Ortodoxa este praznuit la 15 iunie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu