Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului 25 aprilie

Sfantul Vasile de la Poiana Marului este un sfant care s-a nascut in pamantul Rusiei si s-a nevoit duhovniceste in pamantul Romaniei. Nascut in jurul anului 1692, in apropie de Poltava, Ucraina, sfantul ajunge in tara noastra din pricina situatiei politice si culturale a vremii. Sfantul Vasile de la Poiana Marului a trecut la cele vesnice in ziua de 25 aprilie 1767, fiind canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in ziua de 4 martie 2003 si proclamat oficial in ziua de 5 octombrie 2003, la Manastirea Brazi.

Sfantul Cuvios Ieroschimonah Vasile de la Poiana Marului a fost parintele duhovnicesc al Sfantului Paisie de la Neamt si unul dintre cei mai de seama dascali si lucratori ai rugaciunii lui Iisus, in secolul al XVIII-lea. Sfantul este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 25 aprilie.

Sfantul Vasile de la Poiana Marului

Ajuns in tara noastra, sfantul isi inchina viata rugaciunii si nevointelor isihaste. In jurul anului 1705, sfantul este tuns schimonah, in obstea monahala din Manastirea Dalhauti, judetul Focsani. In acest loc, sfantul studiaza in profunzime Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti. Ajungand incercat in rugaciunea isihasta, sfantul devine indrumator duhovnicesc al altora.

Asezat cu smerenie in obste, in anul 1715, dupa ce este hirotonit ieromonah, pentru viata lui curata, Dumnezeu il randuieste pe acesta drept staret al manastirii, lucrare pe care o va savarsi vreme de douazeci de ani. In tot acest timp, obstea manastirii va creste, cuviosul adunand in jurul sau zeci de ucenici. Pe toti cei care cautau sfatuire la el, sfantul ii indemna la ascultare, smerenie, tacere si lucrare tainica a rugaciunii lui Iisus.

Crescand obstea, iar locul fiind mic, o parte insemnata dintre ucenicii cuviosului se vor imprasita pe la schiturile din zona: Schitul Trestieni, Manastirea Ciolanu, Manastirea Carnu, Manastirea Ratesti, Manastirea Rogoz, Schitul Bontasti, Schitul Valea Neagra etc.

Intre anii 1730-1733, cuviosul ieroschimonah Vasile innoieste Schitul Poiana Marului (satul Jitia, comuna Bisoca, judetul Buzau), unde se va retrage, mai apoi, impreuna cu doisprezece ucenici. Din acest loc de sihastrie, Sfantul Vasile ii va indruma duhovniceste pe toti pustnicii si monahii din Muntii Buzaului; periodic, sfantul va cerceta fiecare schit din zona, fie personal, fie prin scrisori duhovnicesti.

In anul 1749, miscarea isihasta nascuta in jurul Cuviosului Vasile este recunoscuta oficial, de catre patriarhii din Ierusalim, Alexandria si Antiohia, despre care se spune ca "s-au bucurat, l-au binecuvantat si i-au dat marturie in fata Sinodului, astfel ca nimeni sa nu se indoiasca de invataturile lui". In acel an, cand a fost infiintata si Academia Athonita, sfantul se afla, probabil, in Sfantul Munte Athos.

Sfantul Vasile de la Poiana Marului a trecut la cele vesnice in ziua de 25 aprilie 1767. Ca parinte duhovnicesc al nevoitorilor din regiune, in urma Sfantului Vasile, a ramas un alt mare sfant, si anume, Sfantul Paisie Velicikovski de la Neamt. Acesta din urma a fost primit in monahism la Schitul Trestieni, unde s-a si nevoit cativa ani, pentru ca, mai apoi, in anul 1750, Sfantul Vasile de la Poiana Marului sa-l tunda in monahism, pe cand se afla in Sfantul Munte Athos.

Despre duhovnicul sau, Sfantul Paisie va spune: "Cand l-am vazut, L-am proslavit pe Dumnezeu din tot sufletul ca m-a invrednicit, pe mine nevrednicul, sa vad un barbat asa de sfant. Acest barbat placut lui Dumnezeu era in vremea aceea neintrecut si fara egal intre toti in intelegerea dumnezeiestilor Scripturi, a invataturilor de-Dumnezeu-purtatorilor Parinti, in judecata duhovniceasca si in stiinta atotdesavarsita a Sfintelor Canoane ale Sfintei Biserici si in intelegerea dreptelor talcuiri. Vestea despre invatatura lui si despre povatuirile lui, placute lui Dumnezeu, pe calea mantuirii, se dusese pretutindeni."

Randuiala duhovniceasca a Sfantului Cuvios Vasile putea fi rezumata astfel: petrecere in pace si dragostre cu toata lumea, citirea zilnica a Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti, practicarea rugaciunii lui Iisus, pazirea mintii de ganduri straine, o singura masa pe zi si impartasirea saptamanala.

Fiind un adevarat rugator, sfantul a lasat in urma lui nenumarati ucenici, precum si cateva scrieri deosebit de profunde asupra lucrarii isihaste a rugaciunii inimii: cuvant despre paza mintii; cuvant despre rugaciune; cuvand despre sporirea duhovniceasca; scurte introduceri la scrierile filocalice ale unor sfinti precum: Sfantul Nil Sorski, Sfantul Isihie si Sfantul Grigorie Sinaitul.

Sfantul Cuvios Vasile a fost canonizat abia in anul 2003. Astfel, in ziua de 5 martie 2003, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane il canonizeaza oficial pe Sfantul Vasile de la Poiana Marului, iar in ziua de 5 octombrie 2003, un sobor in frunte cu Patriarhul Teoctist, savarseste proclamarea locala a canonizarii acestuia, la Manastirea Brazi, impreuna cu Sfantul Ierarh Teodosie.

"Sfinte Cuvioase Parinte Vasile, alesule al lui Dumnezeu si mostean al Imparatiei Cerurilor, care impreuna cu ingerii si cu sfintii vietuiesti, pe tine te rugam cu lacrimi si cu umilinta: Izbaveste-ne, prin sfintele tale rugaciuni, de multimea ispitelor si a necazurilor, de poftele cele vatamatoare ale trupului si de gandurile cele rele care se abat asupra noastra. Fii rugatorul celor din manastiri care, din iubire si credinta fata de Domnul Iisus Hristos, au lasat toata grija cea lumeasca, pentru ca, impreuna cu tine, sa slujeasca mereu lui Dumnezeu, in viata pustniceasca. Tu esti si mijlocitor pentru cei din lume, care cinstesc numele lui Iisus Hristos si Biserica cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca. Catre tine, Cuvioase Parinte Vasile, indreptam aceasta smerita rugaciune, pe care sa o duci inaintea Tatalui ceresc ca pe o tamaie cu buna mireasma: Fa-ne sa avem in minte si in inima rugaciunea lui Iisus. Uneste pe toti crestinii in aceeasi credinta dreptmaritoare si ne invredniceste sa dobandim fericirea raiului, in veci.  Amin!"